ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


de 6 comentarii

Dragul meu copil, nu te da bătut, perseverează!

Trăim într-o lume grăbită, grăbită și așteptăm ca toate evenimentele să se deruleze repede, ca toate lucrurile să acționeze rapid și doar în folosul nostru ( cine mai are timp in era repeziciunii și de alții? ) . Ești obișnuit să apeși un buton și gata iese cafeaua, sa atingi cu degetele un ecran fin si o lumea întreagă apare înaintea ta.

Și uite așa, ne mirăm când auzim de la tot mai mulți copii : ” Nu, nu mi-a ieșit din prima, nu mai fac nimic” , ” Nu pot, mă dau bătut! ”. ” Păi ai încercat doar o singură dată! ”  ” E suficient, nu mai încerc deloc pentru că nu-mi iese! ”

Mi se pare așa nimerit să mai încetinim , să ne mai oprim , să -i învățăm pe copii despre răbdare și perseverență.

” Ei, îmi spui tu mie povestea unor oameni din vechime…cu ce mă ajută pe mine? Erau alte vremuri... ”

Este drept, erau cu totul și cu totul alte vremuri, dar noi profităm acum pentru că unii oameni au știut să fie răbdători și perseverenți și au inventat, au descoperit atâtea lucruri de care noi ne folosim astăzi.

Sunt câteva cărți foarte bune pentru copiii de peste 6-7 ani.  Noi le-am împrumutat să le citim de la prietenii noștri. Mai multe detalii despre ele  aici pe blogul Mic atelier de creație.

Vor afla cum datorită curajului unor oameni, astăzi folosim telefoane, oamenii nu mai mor din cauza unor boli foarte grave  și multe altele.

Toți acești oameni mari ( Benjamin Franklin, Maria Sklodowska- Curie, Louis Pasteur, Guglielmo Marconi) au perseverat. Experimentele lor nu au ieșit nicidecum din prima! Ci chiar dupa zeci de încercări!

CARTI PERSEVERENTA

Așa că și tu, dragul meu copil, perseverează ! În ceea ce ești talentat, în ceea ce e bun și frumos!

Urmăriți seria de  desene animate Evrika  despre invenții și descoperiri. Am povestit despre ele aici.

Desigur, putem vorbi și despre reversul acestor încurajări. Un caz concret . Nu știu câți v-ați uitat la spectacolul ” Românii au talent”. Erau acolo copii , mai mici sau mai mari, încurajați să apară pe scenă pentru că sunt așa de talentați la cântat. Cu siguranță, ei poate erau buni la orice altceva- sport,  desen, dar nu aveau absolut nici o aptitudine muzicală! De multe ori, încercăm să împlinim în copiii noștri ce nu am reușit noi, le oferim încurajări false pentru talente/ daruri pe care nu le au.

Da, să-i incurajăm să persevereze, dar în ceea ce știm sigur că se pricep, ca le va folosi  cu adevărat.

Dragi părinți, încurajați-vă copilul și niciodată nu-l comparați cu alții. ” Uite ce a făcut x și a reușit! El poate, tu de ce nu poti ?” Nu , nu așa! Una e să le spunem povestea unor oameni care au reușit, alta e să folosim exemple dintre colegii de clasă sau prietenii apropiați. Sau dacă tot vrem să folosim anumite exemple, să le folosim cu înțelepciune: ” Colegul tau are o situație foarte grea acasă, nu are nici tată. Reușește totuși să învețe și vine zilnic la școală. Interesant…oare cum poate să facă asta? ” Îi va da si copilului nostru de gândit.

Dragi profesori, încurajați toți copiii din clasă , nu doar pe cei ce ridică mâna in permanență ( chiar dacă nu ști răspunsul), sunt foarte curajoși, extrovertiți. Aud copii de nici 6 -7 ani care-mi spun:  ” Sunt puși să răspundă doar copiii populari”… Cum? La vârsta asta să gândească așa? ” Eu nu are rost să mai ridic mâna chiar dacă știu. Nu sunt vorbăreț ca alții. Sau dacă nu răspund repede, sunt puși alții”.  Poate că sunt mai plăcuți copiii veseli și vorbăreți, mai descurcăreți, dar să nu uităm că noi suntem acolo ca să-i educăm pe toți, să-i încurajăm pe toți. Să avem răbdare să crească, să persevereze.  Aveam la o grupă de copii o fetiță care răspundea la vreo 10 minute după ce puneam întrebarea adresată ei. O întrebam, apoi delicat îi spuneam : ” Tu mai gândește-te un pic, mai răspund și ceilalți copii, și când te simți pregătită, ne poți spune ce crezi.” Întotdeauna, după ce terminau copiii, îi auzeam vocea șoptită spunându-mi cu emoție răspunsul ei. Sau altădată, după ce terminam ora, mă trăgea de mânecă și îmi șoptea la ureche răspunsul :).

Și spuneți-le povestea marelui președinte american Abraham Lincoln. Când o vor auzi, cu siguranță , vor avea la ce să se gândească. Să le arătăm tot timpul partea luminoasă a tunelului. Da, vor mai fi piedici, obstacole, dar nu e  totul ușor în lumea aceasta. Ca să cânți la chitară , de exemplu, mai întâi vei face bășici serioase la degete. Dar apoi, vei deveni un chitarist talentat.

Unii copii/tineri au fost singuri, nimeni nu i-a susținut si  totuși au perseverat și au făcut lucruri uimitoare.

După cum spuneam, unul dintre cele mai ilustre exemple de perseverență este fără îndoială, Abraham Lincoln.

sursă foto

Dacă vrei să înveți de la un om care nu s-a lăsat bătut niciodată, atunci poți să-l iei pe Lincoln ca dascăl. Născut în sărăcie, Lincoln s-a luptat cu înfrângerile toată viața sa. A pierdut opt campanii electorale, a  dat faliment de două ori în afaceri, suferind și un colaps nervos. Ar fi putut să abandoneze de multe ori, dar n-a făcut-o, devenind unul dintre cei mai mari președinți pe care i-a avut Statele Unite ale Americii. Iată o mică schiță a drumului său spre Casa Albă:

( sursa Gânduri de dimineață, ed Viață și sănătate)

1816- Familia sa a fost forțată să-si părăsească locul și casa. A trebuit să lucreze pentru a-și ajuta părinții.

1818- I-a murit mama.

1831- A dat faliment în afaceri.

1832- Pierde în campania pentru Congresul Statului.

1832- Își pierde slujba. Vrea să studieze avocatura, dar nu este admis la școală.

1833- Împrumută bani de la un prieten și începe o afacere. La sfârșitul anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot plătit acea datorie.

1835- Se logodește , dar logodnica sa moare înaintea căsătoriei. Are inima zdrobită.

1836- Are un colaps nervos. Stă în spital timp de șase luni.

1838- Caută să fie președintele Camerei Reprezentaților, dar este înfrânt la vot.

1840-Vrea să ajungă elector- este înfrânt din nou la voturi.

1843- Pierde campania pentru Congres.

1846- Câștigă campania electorală pentru Congres. Se duce la Washington unde lucrează din greu.

1848- Pierde realegerea in Congres.

1849- Concurează pentru o slujbă în statul său de origine și nu este acceptat.

1854- Concurează pentru o slujbă în statul său de origine și nu este acceptat.

1856- Caută nominalizarea ca vicepreședinte la Convenția Națională a partidului. Pierde, având 100 de voturi mai puțin decât opozantul său.

1858- Candidează pentru Senat. Pierde din nou.

1860- Este ales președintele Statelor Unite ale Americii.

Woow! …


de 7 comentarii

În minunata lume a lui Roger Hargreaves (tipologiile umane pe înțelesul copiilor)

Micuțele cărți scrise de Roger Hargreaves ce încap într-o palmă au fost pe loc îndrăgite de către ursuleți.

Li s-a părut tare haios că personajele arătau ca niște gogoșele cu mâini și picioare  și mai ales că aveau personalitate. Si ce personalitate!!

Le-am explicat copiilor că de fapt , în aceste cărți întâlnim tot felul de tipologii umane. Și că acestea, prin haioasele personaje sunt explicate pe înțelesul copiilor.

Într-un mod real, în lumea noastră îi vom întâlni pe domnii și domnișoarele din carte. Și îi vom întâlni chiar la noi în casă , în familia lărgită, la școală, pe stradă.

Cu siguranță că în fiecare clasă există un mic domn Zgomotos. La orice pas, te poți ciocni de domnul Buf și poți avea o confruntare nu tocmai plăcută cu domnișoara Obraznică în autobuz. Să nu-mi spuneți că nu i-ați întâlnit! 🙂

Și mai sunt mulți, mulți alții , cum ar fi :  domnul Grabă, domnul Puternic, domnul Vesel, domnișoara Vorbăreața.

Pe înțelesul celor mici , o tipologie este ceea ce il definește pe un om, trăsăturile sale de caracter. Acestea pot fi frumoase sau nu tocmai agreabile. Îi pot infrumuseța relațiile cu cei din jurul său sau îl pot îndepărta de oameni.

Personajele simpatice ale lui Roger Hargreaves sunt cunoscute în lumea întreagă. Seria Mr Men din 48 de cărticele a avut un mare succes. În limba română au fost traduse doar 10 cărți, ce au fost scoase la tipar de editura Rao.

Roger Hargreaves a avut impreuna cu sotia sa, Christina, patru copii: Adam, Giles, Sophie si Amelia (cele din urma fiind gemene). Cei mici au reprezentat intotdeauna pentru Roger Hargreaves o adevarată sursă de inspiratie; se spune că, pe când avea doar 6 ani, fiul sau l-a inspirat atunci când a compus frumoasa poveste Mr. Tickle, iar cartea de povești Little Miss Twins este inspirată și în același timp dedicata celor doua fete gemene. Mai multe informații despre viața acestui autor le puteți citi aici.
În 1975, succesul cărţilor sale s-a transformat  într-un serial de desene animate pentru televiziune.

În felul nostru, am adus și noi la viață lumea omuleților. I-am modelat din argilă pe cei i-am găsit in cărțile din limbă română , dar și pe alții, inspirându-mă din imaginile de pe Google. Dar….șttttt…să nu le spuneți 🙂 …inteționez ca de Crăciun să le cumpăr câteva cărticele în limba engleză. Cu siguranță, vor fi un cadou tare iubit.

D. i-a citit toate cărțile frățiorului mai mic și s-au amuzat copios împreună.

Au pus în scenă fel și fel de situații amuzante, accentuând trăsătura de caracter specifică fiecărui omuleț. Ba, și-au dat și lor nume , în funcție de starea lor sufletească : ” ia uite, acum ești un mare domn Supărici, acum ești domnul Fericit!” .

În continuare, vă facem cunoștință cu  lumea omuleților plini de personalitate. Ne regăsim oare și noi printre ei ? 🙂

mr2 mr3 mr4 mr5 mr6 mr7 mr8 mr9

Și închei cu un fragment din cartea Domnul Fericit : 

Domnul Nefericit și domnul Fericit au râs și au râs, și au râs, și au râs.

Au ieșit afară și au continuat să râdă. Și pentru că râdeau așa de mult, toți cei care i-au văzut au început să râdă. Până și păsările din copaci au început să râdă la gândul că cineva pe nume domnul Nefericit nu se mai putea opri din râs. 

Și acesta este chiar sfârșitul poveștii. Mai am de adăugat doar că, dacă vă simțiți la fel de nefericiți cum se simțea domnul Nefericit, știți exact ce aveți de făcut, nu? 

Pur și simplu ridicați-vă colțurile gurii. Haideți! 🙂

 

 


de 10 comentarii

Temperatura corectă în casă – un moft sau o necesitate ?

Cu importanță, ridicându-se în vârful piciorușelor,proptindu-și mânuțele de perete și uitându-se spre cel ce era uneori un măr al discordiei,  întreba: ” Daaa…câte gade ete? ” Noi doi ne amuzam teribil. Acestea au fost printre primele propoziții rostite de D. , ursulețul cel mare.  Și să vedeți de ce :).

Încă de când ursulețul cel mare se afla în burtică, noi, tinerii părinți, am făcut două cumpărături importante : un termometru medical cu cap flexibil și un termometru de baie. Nu aveam încă prea multe lucruri de bebeluși , dar pe acestea le-am achiziționat din timp.

Așa cum se întâmplă în orice familie, cei doi soți provenind  din alte doua familii diferite , fiecare aduce cu el un bagaj . Și începem treptat să scoatem din el și uimirea crește : ” Nuu, cum poți să pui acolo pasta de dinți? ”  , ” Voi doar atâtea cărți aveați în bibliotecă? ” , ” La mine acasă întotdeauna cănile stau cu gura în jos! ”  . Tot așa a fost și cu temperatura din cameră . Eu eram obisnuită cu o temperatură moderată, locuiam într-un apartament măricel și nu era așa de ușor cu încălzitul. Așa că preferam să stăm într-o temperatură mai joasă și așa ne simțeam noi bine. Ei, în casa soțului, din cauza încălzirii cu o sobă cu lemne, temperatura se ridica uneori în timpul iernii la  peste 30 de grade. Pai la 30 de grade, eu aș fi stat non stop cu geamurile deschise sau aș fi făcut plajă!

Când a apărut micul ghemotoc D., am început să căutam informații despre temperatura potrivită din camera unui copilaș. Nu nouă trebuia să ne fie bine, ci în primul rând lui.

În mod constant ne întrebam unul pe altul : ” Câte grade sunt în cameră? ”

(sursă foto – Pinterest)

Tati credea că este bine ca temperatura să fie mai mare, eu că e bine să fie mai mică ! 🙂

În prezent ne încălzim cu un calorifer de cameră și temperatura este foarte ușor de controlat. Încercăm să nu depășim 22-23 de grade iarna. Știu că alții se simt bine și la temperaturi mai joase, dar pentru noi aceasta este o temperatură potrivită. Totodată, urmărim să nu scadă sub 19-20 de grade, mai ales că băieții se joacă pe jos.

Avem un termometru ce ne indică atât temperatura din casă, cât și pe cea de afară.

Poate că alții nu și-au făcut atâtea probleme ca și noi, dar și baia primului copilaș a fost o adevărată aventură. Care să fie temperatura potrivită? Cum să nu ardem copilul? Tati se spăla cu apă fierbinte, eu cu apă mai rece…bunicii  au venit cu sfatul clasic: ” Încercați apa cu cotul ” . Dar cum senzația termică a fiecăruia este diferită, metoda asta nu e chiar așa grozavă. Așa că am folosit termometrul de baie. Am căutat prin cărțile despre creșterea copilului și am aflat că temperatura potrivită pentru apa de baie este 37  de grade. Și ar fi tare bine să nu depășească.

Deși nu știe încă să vorbească, chiar bebelușul ne va anunța dacă îi este cald sau frig. Cum putem afla?

-să verificăm în mod constant dacă mânuțele și piciorușele sunt calde;

-îi putem pune mâna pe burtică pentru a verifica dacă este încinsă;

-îi putem măsura temperatura.

Dacă micuțul va fi ținut într-o cameră supraîncălzită, vor apărea efecte negative: deshidratare, agitație, insomnii, răceli frecvente , febră.

Valorile temperaturii din cameră vor varia puțin în funcție de vârsta copiilor. Dacă avem un bebeluș, în timpul zilei temperatura se va menține intre 22-24 grade. La copiii mai mari, temperaturile între 18-22 de grade par cele mai potrivite.

De aceea, un termometru de cameră este foarte important. Acesta ne va ajuta să menținem în camere o temperatură constantă și ne va avertiza atunci când aceasta crește sau scade peste limitele normale.

Un termometru inedit,  2 în 1,  il găsim la Philips Avent.

Interesant la acest termometru digital, este faptul că poate fi folosit atât pentru a măsura temperatura din cameră cât și pe cea din apa pentru baie. Totodată, poate fi o drăgălașă jucărie de baie, pentru că a fost conceput într-un mod sigur și distractiv. Pe măsură ce copilașul crește și va învăța cifrele, își va putea citi singur temperatura din cameră. Termometrul floricică , de culoare roz sau bleu poate fi achiziționat de aici.

Recomand cu încredere produsele de la această firmă. Gama de produse Philips AVENT se caracterizează prin pasiunea pentru inovație, excelența în design și producție; reprezentând alegerea mamelor din peste 60 de tari din întreaga lume. Această marcă a fost lansată în anul 1984  și majoritatea produselor din această gamă sunt compatibile unele cu celelalte, fiind concepute pentru a rezista în timp, astfel încât raportul calitate/ preț sa fie optim. Eu personal am folosit o pompa manuală  și biberoane Philips AVENT ( pentru apă, ceai sau laptele recoltat)  și am fost foarte mulțumită.

Revenind la tema dezbătută în articol spuneți-ne  cum a fost la voi? Cât de importantă este pentru voi  menținerea unei temperaturi constante în casă?

 

 

 


de Scrie un comentariu

Fineas și dinozaurii

Dinozaurii – un mister pentru copii, dar și pentru părinți care nu știu cum să le explice de ce au dispărut și de ce nu-i mai întâlnim în zilele noastre.

De ce au dispărut? Cum au reușit paleontologii să reconstituie scheletele lor? De ce nu au fost salvați o dată cu celelalte animale?

Am avut zile în care am povestit și am făcut tot felul de activități ce ne-au ajutat să pătrunde în lumea misterioaselor făpturi. Dacă doriți și voi idei, poate vă inspiră ce am făcut noi aici.

Și cum se pare că dispariția dinozaurilor ar putea ave o legătura cu potopul din vremea lui Noe, am pus și noi în scenariu o poveste inedită ” Fineas și dinozaurii  de Florin Bică.

Am creat o insulă a dinozaurilor ( o puteți face și voi , aici găsiți toate detaliile).  Am adus si marea noastră carte cu Arca lui Noe  pentru ca scenariul să fie complet (Corabia fantastică a lui Noe ).

Știm că lucrurile nu s-au întâmplat chiar așa, dar analogiile din carte sunt foarte interesante și îi ajută pe copii să înțeleagă de ce oamenii nu au vrut să intre în arca lui Noe. Dinozaurii, personajele din carte , întruchipează de fapt răspunsurile contemporanilor din vremea lui Noe.

Cu siguranță va fi o carte îndrăgită de micuții pasionați de dinozauri.

Fineas , un mieluț drăgălaș îl urmărește pe bătrânul lui prieten Noe cum construiește o arcă enorm de mare. Cu mintiuca lui de mielușel nu poate înțelege la ce va folosi acel colos din lemn. Dar Noe îi povestește că va veni un potop mare pe pământ și această corabie va fi salvarea lor.

 

În ziua hotărâtă de Dumnezeu, animalele au început să vină două câte două spre corabie. Cine le-a spus oare să vină acolo? Foarte interesant , nu?

Fineas pornește și el spre corabie, dar în drumul lui se abate pe la prietenii lui dinozauri și încearcă să-i convingă să vină cu el ca să fie salvați.

Și se întâlnește cu puternicul Goliat, care râde spunându-i că nici o corabie nu l-ar putea salva pe el- se va salva singur, mușchii lui sunt foarte puternici.

”La arcă ? Eu?! Arca este pentru pămpălăi. Eu sunt puternic. Ia ascultă cum se aude când imi lovesc pieptul de fier! ”

Inteligentul Ahitofel îi spune că nu se poate întâmpla așa ceva : ” Ploaie? ce ploaie? Se vede că ai lipsit de la ora mea de științe ale naturii. De când e lumea, nu s-a văzut apă care să curgă din cer. E dovedit științific că apa vine din pământ. Prietene, ploaia nu există!”

Și uite așa, rând pe rând , dinozaurii îi refuză invitația oferindu-i răspunsuri care mai de care mai bizare sau după cum cred ei, foarte logice. Și cred ca tot așa au făcut si oamenii din vremea lui Noe. Unii au râs de bietul bătrân- au crezut că a înnebunit. Alții erau siguri că nu va ploua, niciodată nu plouase pe pământ.

Fineas ajunge în siguranță la timp în corabie. Noe și soția lui îl primesc cu bucurie alături de celelalte animale.

Și uite cum, nici puterea, nici știința nu contează așa de mult, ci doar ascultarea de Dumnezeu.

Noi vrem să fim ca și mielutul Fineas 🙂 , încrezători în Dumnezeu în orice situație din viața noastră, și in zile cu soare  și în zile cu furtuni. ” Corabia ” lui Dumnezeu este pregătită pentru toți cei ce se încred în El.

 


de 3 comentarii

Universul copilăriei- povești audio pentru sufletul copiilor

Copiii noștri se confruntă cu situații diferite față de cele din copilăria noastră. Trăiesc alte vremuri, parcă mult mai nesigure, vremuri în care moralitatea este pusă sub semnul întrebării și parcă ai mai mult de câștigat dacă  îți trăiești viața așa cum vrei chiar dacă asta înseamnă să calci peste sufletul altora…vremuri în care a sta ore întregi la calculator e considerat tot o joacă ( trăim în era digitală, e normal să se joace așa)…vremuri în care pot avea aproape tot ce-și doresc și asta-i face să nu se mai bucure de nimic.

Când s-a întors în prima zi de la școala, cel mare îmi spune : ” Mami, atâția copii au fost plecați în alte țări în vacanța aceasta!  Chiar și C. – uite s-a dus de data asta în Franța ! ” . Cunoșteam situația acelui copil, știam ca este imposibil să călătorească undeva. A fost un prilej de a -i spune copilului despre ” lăudăroșenia vieții”. De ce ne-am lăuda cu lucruri pe care nu le-am făcut? De ce mințim? Fiecare vrea să iasă în evidență cu ceva – că a mâncat la nu știu ce restaurant, că a fost în nu știu ce țară sau în nu știu ce loc, că își cumpără hainele de la nu știu care firmă ( știu copii care nu mai doreau să meargă la școală pentru că părinții nu-și permiteau să le cumpere haine de firmă; și dacă porți haine demodate, made in China toți râd de tine! ) .  Își este așa de rușine să spui ca tu nu ai fost nicăieri în vacanța de vară, toți vor râde de tine! Și asta , pentru ca acasă , unii părinți nu sunt preocupați și de sufletul copilului lor – să-i învețe ce înseamnă mila față de alții, respectul, acceptarea.  Nu am pretenția ca școala să-mi formeze copilul în acest sens ( m-aș bucura dacă s-ar întâmpla, dar… ) . Copilul va pleca cu un bagaj emoțional de acasă pe care îl va duce peste tot- oare ce am introdus în acel bagaj?

Trăim vremuri în care trebuie să ne învățăm copiii să fie fermi, curajoși , să știe cine sunt ei cu adevărat, să nu le fie rușine de familia lor, de condiția lor socială . Și nu este deloc , deloc ușor!  Cu atât mai mult trebuie să-i ajutăm, să-i acceptăm, să-i sfătuim, să-i ascultăm, să știm cu ce se confruntă.

Și uite așa noi, seara mai ales purtăm fel și fel de discuții. Uneori citim cărți pe anumite teme și povestim, încercăm să vedem cum putem folosi în mod practic ce am citit acolo.

Și uneori ascultăm și povești- povești cu morală, în care copii ca și noi se confruntă cu situații asemănătoare nouă.

Noțiunile de : bârfă, mândrie, fățărnicie, dușmănie, egoism, generozitate sunt necunoscute pentru mulți dintre copii.

Și dacă uneori ne simțim neputincioși să le explicăm pe înțelesul lor ce înseamnă, ne vine în ajutor Universul copilăriei :).

Universul copiăriei este un program educațional pentru copii sub forma de teatru radiofonic.Personajele  sunt niște animăluțe simpatice care trec prin diferite evenimente care mai de care mai variate : la școală, la teatru, pe stradă, acasă, între prieteni. Alături de ei este un adult care intervine atunci când spiritele se încing 🙂 și micuții încep să se certe, să reacționeze într-un mod greșit.

Singurele personaje umane din episoadele radiofonice sunt Florentina Pali- Gheorghilaș  și actrița Ileana Cernat.

Programul conține foarte multe episoade ( 69 la număr) despre : ascultare, egoism, bunătate, generozitate, prudență, batjocură, dragoste, dușmănie, înțelepciune, lingușire, etc.  Se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3-12 ani (depinde foarte mult și de copii, unii le vor asculta cu mai multă plăcere peste 6-7 ani , alții la o vârstă mai mică. ). Eu am stat lângă ei când le-au ascultat pentru că din când în când aveau tot felul de întrebări, erau lucruri pe care nu le înțelegeau.

Fiecare episod este organizat cam așa: o situație practică în care sunt puse personajele, răspunsurile oferite de adult, o povestioară biblică ce se potrivește cu situația respectivă și un cântecel în limba română sau în limbă engleză.

IMG_3838

Cum a luat naștere acest program difuzat la TWR ?

Ne răspunde chiar realizatoarea programelor  , într-un mod așa de frumos : ” Deoarece sunt mamă a două fetițe, m-am gândit în primul rând la copiii mei, apoi la toți copiii societății noastre, parcă maturizați înainte de vreme. Și asta, pentru că multe programe sunt invadate de un limbaj inadecvat vârstei lor și de un comportament adesea violent. Așa că , inspirându-ma din jocul și nevinovăția copilăriei, am pus în valoare această lume inocentă și așa s-a născut Universul copilăriei. Și pentru ca acest univers să fie mai atrăgător, am invitat în emisiune personaje mai puțin cunoscute : broscuța Oakky, iepurașii Doddy și Bunny, rândunica Cippy, pisicuța Ketty, Vevvy veverița și așa mai departe. Ei redau cu fidelitate multe dintre trăirile și comportamentul copiilor noștri în diferite ipostaze ale vieții pentru că fiecare surprinde un caracter uman. De la aceste personaje, copiii pot învăța de ce e bine sau  nu să facă un anumit lucru, cum să vorbească, de ce trebuie să asculte de părinți, de ce nu e bună minciuna sau ipocrizia.  Serialul prezentat în forma de teatru radiofonic, împletește proverbele, vorbele cu tâlc luate din popor cu tot felul de povestioare cu un conținut moral educațional și creștin.”

( sursa )

Astfel, aceste povestioare îi vor învăța pe copii principii și deprinderi etice și de relaționare la cei din jur, le vor oferi o alternativă constructivă  la programele ce conduc spre intoleranță și violență, vor îmbina utilul cu plăcutul, învățătura cu amuzamentul.

Dacă doriți și voi aceste povestioare, îi puteți contacta pe cei de la Trans World Romania aici.

V-am mai povestit și în alte articole ( aici )despre cum ii putem ajuta pe cei mici să asculte și povesti fără imagini mișcătoare sau statice. Noi le ascultăm în timpul unor activități liniștite în care băieții se construiesc sau se joacă cu nisipul kinetic, in timpul călătoriilor cu mașina, uneori seara la culcare.

Închei, lăsându-va în compania ursulețului cel mic care se juca în timp ce asculta un episod din Universul Copilăriei.

 

 

 


de 4 comentarii

Cu ursuleții la Dino Parc Râșnov

La începutul lunii septembrie, am făcut în familie o călătorie la munte . Am vizitat locuri superbe, și îmi spun de fiecare dată cu mândrie că avem o țară așa de frumoasă.

Și intr-o dimineață am ajuns și la Râșnov. Știam că acolo este vestitul parc cu dinozauri . Nu ne-am dus în mod special pentru parc. De obicei ajungem și în Râșnov pentru că vizităm niște rude dragi ce locuiesc acolo. Am vizitat și Cetatea Râșnov pentru a doua oară. Puteam să nu-i duc pe copii la parcul Dino :), pentru că ei habar nu aveau de existența acestuia. Dar unchiul meu le-a spus că s-a construit de curând un parc cu dinozauri pentru copii. Așa că ai mei deja își făceau planurile :).

Pentru că știam că vom ajunge la Râșnov, eu am tot căutat pe net comentarii, păreri despre Dino Parc. Unii erau încântați, alții extrem de nemulțumiți.

Dar pentru că știu că noi oamenii suntem așa de diferiți, am zis să aruncăm și noi  o privire  :). Poate că nu vom intra, dar să vedem așa cum este în apropierea lui. Ușor de zi, greu de făcut când ai copiii cu tine :). Năzdrăvanii mei nu sunt tare pasionați de dinozauri, dar erau extrem de curioși totuși să-i vadă  .

De la Cetatea Râșnov, am pornit-o în jos, pe o alee . După vreo 10 minute, se zărea capul unui uriaș dinozaur. ” Wooow, sunt chiar mari! S-ar putea să fie în mărime naturală!” , concluzionează D.

Deja îmi era clar că vom vizita parcul :)). Am intrat doar eu cu băieții. Prețul biletului nu este unul mic  și speram din tot sufletul să merite banii dați. Am încercat să las la o parte tot ce citisem pe net despre parc și să mă bucur alături de copii.

La intrarea in parc este un fel de muzeu în miniatură unde poți vedea schelete de dinozauri  și de asemenea îți poți cumpăra un suvenir.

Am aflat despre Dino Parc ca este  unul dintre cele mai mari parcuri cu dinozauri din sud-estul Europei, ce se întinde pe o suprafaţă totală de 1,4 hectare și  găzduiește 45 de dinozauri în mărime naturală.

Copiii se simțeau ca și cum ar fi pornit într-o aventură .  La ieșirea din muzeu, am întâlnit un loc de joacă . Și deja au început să comenteze : ” Cum doar atât? Păi loc de joacă avem și la noi în parc! ”  O domnișoară drăguță de la recepție ne-a spus să trecem de locul de joacă  și de acolo va începe traseul printre dinozauri.

Traseul este un drum șerpuit printr-o pădure, străjuit de o parte si de alta de balustrade din lemn.  Peste tot sunt indicații ca turiștii să nu se abată de la drum. Traseul este  bine gândit. Ești de multe ori ispitit sa te abați de la drum pentru a te apropia de unii dinozauri, dar apoi constați că te întâlnești cu ei puțin mai încolo.

Am întâlnit fel și fel de specii de animale preistorice. Nu vă pot spune denumirea lor  ( îi știam pe câțiva din desenele T- rex express ), în rest, eram bucuroasă că putem citi descrierile de pe micile pancarte .

Copiii au mângâiat toți dinozaurii, i-au analizat, le-au încercat puterea ghearelor și a dinților 🙂 , s-au măsurat cu ei . Niciunul nu a scăpat nefotografiat. Mai multe poze le puteți vedea în acest album.

Deși le-a plăcut , nu au fost foarte impresionați, dar asta și pentru ca ai mei nu se entuziasmează ușor. Cel mic era puțin dezamăgit ca nu sunt reali. Știe povestea lor, ca nu mai există acum, dar s-ar fi bucurat ca măcar unul să se miște .

Dar, li s-a părut o aventură pe cinste. Faptul că descopereai la fiecare pas câte un dinozaur li s-a părut grozav. În mijlocul parcului era un vulcan pregătit să erupă- un abur misterios ieșea din el.  În jurul nostru, se auzeau din când în când, țipete, de dinozauri.

Dinozaurii sunt foarte bine realizați, ochii lor chiar par reali. Dimensiunea unora este fantastică, mai ales pentru copii – pe unii de-abia am reușit să-i prindem în fotografii, așa de mari erau.

Faptul că parcul a fost  creat într-o pădure , îi dă o notă aparte, drumul nu este plictisitor , trebuie să urci, să cobori, să ocolești.

Unii petrec acolo o zi întreagă. La intrarea în parc, lângă locul de joacă sunt terase unde poți mânca sau bea ceva ( nu ne putem da cu părerea, de obicei când vizităm astfel de locuri , nu cumpărăm de acolo altceva – știm cât de pipărate sunt prețurile).

După ce am făcut cunoștință cu fiecare dinozaur, am poposit un pic la locul de joacă. Atracția era un trenuleț foarte ingenios făcut din lemne și tuburi .În câteva căsuțe, se puteau face și activități- pictură pe figurine din ipsos, craft-uri din hârtie. Nu vă pot spune prea multe pentru că noi nu am participat la aceste ateliere.

Eu am privit vestitul parc prin ochii unui copil. Așa, nu mi s-a părut mic, nu am zărit locurile nefinisate despre care vorbea atâta lume. Dinozaurii chiar mi s-au părut uriași și mulți la număr. Cred că dacă am fi mers a doua oară pe traseu, mi s-ar fi părut că ii văd pe unii pentru prima oară :D. Un copil nu va căuta defecte, se va bucura pur și simplu de experiența ce i s-a oferit. Și e bine ca noi să nu-i dezamăgim. Dacă am hotărât să-i ducem într-un loc, să nu le stricăm bucuria. Sigur, trebuie să ținem cont și de comentariile negative, dar să nu ne lăsăm influențați doar de acestea.

Dacă aveți un copil ultra pasionat de aceste animale preistorice, cred ca o vizită la Dino Parc ar fi pentru el un cadou minunat. Nu știu dacă se merită să plecați de acasă special pentru a vizita parcul, doar dacă aveți drum  pe la Sinaia, Bușteni- Râșnov este la 20 de km distanță de aceste stațiuni montane.

La sfârșit, D. îmi spune : ” Mulțumim , mami! Știu că a costat foarte mult biletul , dar nu-i așa că s-a meritat să dăm atâția bani?  A fost o aventură pe cinste!  ” 🙂

Am plecat și cu un suvenir mic, mic ( a costat 5 ron) – un ou transparent plin cu vreo 8 sau 9 dinozauri mititei.

Un sfârșit minunat de săptămână vă dorim tuturor și dacă ați trecut și voi pe la Dino Parc, lăsați aici impresiile voastre :).


de Scrie un comentariu

Produse de igiena dentara naturale pentru copii și părinți

Acum vreo doi ani am postat un articol  (Tu știi să te speli pe dințișori ?) în care v-am povestit experiențele noastre legate de apariția primilor dințișori . Totodată, am avut și o mulțime de activități tare interesante ce ne-au ajutat să înțelegem cât de important este să ne păstrăm dinții sănătoși.

De curând, pentru ca multe lucruri importante trebuie repetate din când in când, ne-am dus aminte de macheta modelată de noi și totodată și de denumirea dințișorilor.

Am repetat experimentul cu ouăle în care coaja lor este asemănată cu smalțul dinților.

De data aceasta, fiind mai mari au făcut experimentul singuri. Am pus două ouă în două pahare transparente. Peste unul am pus bucăți de ciocolată, gem, zahăr, unt de arahide și apă. În celălalt pahar am pus felii de măr, lapte și apă.

A doua zi, eram nerăbdători să vedem cum arată. Oul care a stat în alimentele dulci și neprietenoase cu smalțul dinților se înnegrise, iar celălalt parcă era și mai strălucitor.  Au văzut cât de dizgrațios arăta oul  peste care pusesem tot felul de combinații nefericite de alimente. Ursulețul cel mare era cam sceptic 🙂 – el e mare amator de dulciuri, așa că parcă ar tot vrea să ne convingă ca totuși dulciurile n-ar fi așa de rele. Da, și noi mâncăm dulciuri, dar cu moderație.  Acestea nu sunt lăsate niciodată la îndemâna lor.

Am folosit de-a lungul anilor mai multe tipuri de periuțe de dinți ( în prezent , copiii au periuțe electrice) și mai multe sortimente de pasta de dinți.

Am fost rugată să particip la o campanie  , intitulată frumos ” O toamnă răsfățată cu Limar” , de testare a unei noi game de produse de igienă dentară pentru copii și părinți și am acceptat, mai ales ca ai mei copii sunt extrem de dornici să experimenteze lucruri noi.

Noile produse sunt importate din Italia de către  Limar Medical. Pe pagina principală , în partea stângă veți găsi gama lor de produse pentru bebeluși, copii, adulți. Știu că piața românească abundă în tot felul de produse , de la diferite firme și de multe ori este tare greu să alegi. Ne uităm la preț, la cantitate, la ingrediente. Dar ce aduce nou compania Limar? Produsele President si Betadent sunt renumite pentru ingredientele lor naturale, lipsite de parabeni și alți conservanți. Aveți in dreptul fiecăruia o descriere a ingredientelor. Aceste produse  sunt rodul unor industrii farmaceutice internaționale, cu experiență de peste 40 de ani în cercetare.

Dar haideți să vă povestesc despre produsele alese și  testate de noi.

Am ales o un spray oral Cariex, pastă de dinți și periuțe pentru noi părinții, iar pentru copii o apă de gură si două paste din dinți diferite.

Pentru că eu l-am alăptat foarte mult timp pe ursulețul cel mic, am deja probleme destul de mari cu dantura. Sigur, nu am avut o dantura grozavă nici înainte, problemele au apărut în copilărie.

Așa ca mi-am dorit să testez o periuță specială care să nu zgârie gingiile și totuși să curețe bine ( peria President Active soft cu perii microfine)  .  Am fost foarte mulțumită de peria aleasă , perii sunt intr-adevăr moi și totuși fermi. Tati a testat peria de dinți President White cu acțiune naturală de albire.

Periile de dinți vin însoțite și de un capac protector ( mi-a plăcut ideea aceasta, mai ales dacă periuțele membrilor familiei sunt așezate în același pahar – este mult mai igienic să aibă un astfel de capac) .

Spray-ul oral Cariex este micuț, foarte ușor de transportat într-o poșeta sau un buzunar. Inovativul spray dentar, are proprietatea să se fixeze pe mucoasa bucală și să lase în mod gradual principiile sale active (sodiu, bicarbonat, xilitol), susținând capacitatea tampon salivară, evitând în acest fel scăderea PH-ului în zona acidă. Acesta poate fi folosit după servirea unei mese, după ce ați consumat dulciuri. Desigur, nu înlocuiește pasta de dinți , dar protejează.

Copiii au avut parte de o surpriză. Cele două sortimente de pastă de dinți alese pentru ei au fost inedite.

Și asta pentru că o pastă avea aromă de Cola și una de lămâie. Nu le venea să creadă că poate exista pastă de dinți cu aromă de Cola. Știu ca sunt copiii care nu au băut Coca cola ( și nici nu e indicată), dar ai mei au avut prilejul să bea în timpul episoadelor de enterocolită. Pentru cei care nu știați, Coca Cola stopează senzația de vomă și conține săruri de rehidratare. Nu toți o recomandă, vă dați seama ca nu se beau cantități mari, ci este oferită copilului cu lingurița. Dar la noi a funcționat întotdeauna. Și așa copiii au gustat și Coca Cola  🙂  Dacă aveți copii pretențioși , cărora nu le place menta , puteți încerca și o pastă de dinți diferită, cum este cea cu gust de cola.

Diferitele tipuri de pastă de dinți President pentru copii sunt recomandate pentru ca au o  Fluorură de Sodiu în concentrație de 430 ppm F  și protejează gingiile și mucoasele copiilor, fără sa le irite.  De asemenea, sunt fără parabeni, fără lauril sulfat de sodiu (SLS), fără PEG (propilen glicol) si fără alergeni.

Apa de dinți are un gust plăcut, ușor dulceag cu aromă de lămâie. A testat-o doar cel mare, pentru că este indicată copiilor de peste 6 ani.

Apa de gură President Children cu gust de lămâie verde, special creată pentru copiii între 6 și 12 ani, este indicată ca tratament preventiv anticarie, împreună cu pasta de dinți pentru copii, completând programul de igienă orală cotidiană, pentru că igienizează cavitatea orală respectând gingiile și mucoasa, ajutând la protecția și la reîntărirea smalțului dentar. Datorită extractelor vegetale de mușețel și salvie, are o acțiune calmantă și este foarte indicată pentru mici afte, ca urmare a căderii dinților de lapte și după ședințe de intervenții ortodontice.

Dacă doriți să aflați noutățile oferite de Limar Medical, vă puteți abona și pe pagina lor de FB aici.

Le mulțumim celor de la Limar pentru posibilitatea de a testa noi produse ( vom reveni în magazinul lor pentru ca sincer am fost mulțumiți) și vouă vă dorim un zâmbet frumos și sănătos!


de 2 comentarii

O dimineață veselă cu Einstein

Una din poveștile care au rămas în istorie, îi are ca protagoniști pe Albert Eistein și pe șoferul său. La vremea respectivă, cei doi călătoreau prin universități pentru ca omul de știință să țină prelegeri despre faimoasa sa teorie a relativității.

Într-o zi, în timp ce mergeau spre o universitate, șoferul său i-a spus : Domnul Einstein, am auzit prelegerea asta a dumneavoastră de mai mult de 30 de ori. Am învățat-o pe de rost și pun pariu că aș putea să o susțin eu însumi! 

Ei bine, îți voi da această șansă,  i-a răspuns Einstein.  La universitatea următoare oamenii nu mă cunosc, așa că atunci când vom ajunge acolo, îmi voi pune șapca ta și tu te vei prezenta ca fiind Einstein și vei ține prelegerea,  a continuat acesta.

La sala de conferințe, șoferul a ținut prelegerea lui Einstein fără nici o greșeală. Când a terminat, a vrut să plece, dar unul dintre profesori l-a oprit și i-a pus o întrebare foarte dificilă. Scopul întrebării nu era să acumuleze cunoștințe, ci să îl stânjenească pe ”Einstein”.

Soferul s-a gândit puțin , apoi a replicat profesorului : Răspunsul la această întrebare este atât de simplu! Sunt surprins că trebuie să mă întrebați pe mine. De fapt, ca să vă arăt cât de simplu este, o să-l rog pe șoferul meu să vină aici și să răspundă la întrebarea dumneavoastră! 

Apoi , șoferul Einstein s-a ridicat în picioare și a dat un răspuns incredibil la întrebarea profesorului 🙂

( Gânduri de dimineață, ed. Viață și sănătate)

sursă foto


de 12 comentarii

Călătorie din Cetatea lui Eu în Cetatea lui TU

Ne iertați pentru pauza de pe blog, dar noi am fost plecați într-o călătorie, apoi am început o alta mai lungă în noul an școlar :).  Așa că trebuie să mă împart în toate direcțiile, dar o fac cu bucurie, fiind mulțumitoare că am pe cine iubi și îngriji.

Dar noi mai facem și alte călătorii, care sunt așa de minunate și de inedite de fiecare dată. Și cred că ați dedus despre ce este vorba : da, despre călătoriile în lumea cărților.

Și de câteva zile , drumul imaginației noastre a început și am călătorit în două cetăți , al căror nume a stârnit multe întrebări Ș Cetatea lui Eu și Cetatea lui Tu.

Da, și ne vom continua călătoria cu următoarea carte Din Cetatea lui Tu în Cetatea cerului.

La început, ne-am explicat împreună ce inseamna ”eu” și ” tu”.

Când te gândești doar la tine, când toate acțiunile tale sunt centrate doar în jurul tău, trăiești în lumea lui Eu. Acolo doar tu ești important și nimeni altcineva.

Mersine Vigopoulou, autoarea celor două cărți, s-a născut și a crescut la Salonic. A apărut în literatura pentru copii cu cartea Din Cetatea lui Eu în Cetatea lui Tu, care a fost publicată în multe ediții și a fost iubită de copii și părinți. Cartea ei a călătorit in lumea întreagă și circulă azi în America, Anglia, Rusia, Ucraina ; Georgia, țările arabe și tare fericită sunt că a fost tradusă și în limba română.

Cărțile le veți putea achiziționa din aproape orice librărie online.

Eroii povestirilor sale sunt de fapt personificări ale stărilor sufletești ale omului și ale vieții în general. Veți întâlni nume ca Ș Mâniosul, Domnul Orgoliu, Doamna Slavă Deșartă, Seninătate, Mărinimosul și mulți alții.

În Cetatea lui Eu, așa după cum bănuiți trăiau copii și oameni mari preocupați doar de ei, de interesele lor. Copiii nici nu se jucau mult timp împreună pentru că se supărau foarte repede : toți doreau să fie primii, toți să fie aclamați. Împărăteasa, Zeița Mândria trăia într-un palat de cleștar și toți supușii o adorau și-i știau de frică.

Până când într-o zi, Mâniosul, un mic locuitor  pornește spre o cetate despre care a auzit multe. Se gândea că dacă va ajungea colo va primi decorații, laude și va fi apreciat de toata lumea. Dar în Cetatea lui Tu nu era așa de ușor de ajuns. Dacă aveai gânduri rele, tot mai multe obstacole ți se iveau in cale, iar gândurile bune îți făceau drumul lin și scurt.

Întâlnește în Cetatea lui Tu oameni total diferiți de cei din cetatea lui. Oameni ospitalieri, plini de dragoste care se îngrijeau unii de alții. Era acolo atâta pace . Copiii se jucau până seara  împreună. A fost uimit l-au lăudat pe el, Mâniosul pentru că aleargă așa de repede. Păi în țara lui nimeni nu-i recunoștea meritele.

Mâniosul trece prin multe stări sufletești și pleacă spre casă complet schimbat și cu dorința de a-i aduce pe ai lui în Cetatea lui Tu. Va reuși oare? Citiți și voi cartea împreună cu cei mici  și veți afla.

Dar călătoria nu se oprește în prima carte, ci continuă în cea de-a doua Din cetatea lui Tu în Cetatea cerului. 

Tot mai mulți locuitori ai Cetății lui Eu se mută în Cetatea lui Tu și încep o viață nouă.

Acum trăiesc experiențe noi și țara lor aproape ca a fost uitată. Totodată și vechile lor obiceiuri au fost uitate . Aflăm în această carte despre soarta Zeiței Ma

ndria, care aproape că rămăsese singură în cetatea ei.

Interesant nume ales pentru Împărăteasa Cetății lui Eu- dar potrivit nume, Dacă stăm bine și ne gândim cam toate lucrurile rele izvorăsc din mândrie.

Consider că pe lângă alte cărți ce îi ajută să dobândească cunoștințe despre lumea din jurul lor, și sufletul copiilor trebuie hrănit :). Și recomand cu mare căldură aceste două cărți.

Noi am făcut un joc în familie. Ne-am imaginat că am fi trăit în Cetatea lui Eu. Ce nume am fi purtat. Mie mi-au dat numele Fricoasa :). Cum ne-am fi purtat acolo. Dar dacă trăiam în Cetatea lui Tu? Aici a trebuit să ne gândim la calitățile noastre  și fiecare a primi un nume frumos.

Băieții chiar au construit cele două cetăți  cu locuitori ce se perindau dintr-o cetate într-alta.

Și cam așa se întâmplă și în zilele noastre…ne perindăm dintr-o cetate într-alta și nu ne putem hotărî.

Si scriitoarea spune la finalul primei sale cărți: Cu cât este cineva mai tânăr, cu atât poate suporta mai bine astfel de călatorii, însă anii trec și e bine să se hotărască să rămână definitiv în Cetatea lui Tu pentru că la bătrânețe călătoriile sunt obositoare și vai de cel care va rămâne pentru totdeauna în Cetatea lui Eu. 

Cei mai înțelepți sunt copiii, care de mici găsesc Cetatea lui Tu, împrietenindu-se cu Seninătate și cu toti prietenii acesteia, având hotărârea Mâniosului ( eroul principal din carte) de a nu mai dori să o părăsească niciodată și pentru nimic. 

Și toate acestea să ne dea de gândit în timp ce vom porni și noi în călătoria spre cele trei cetăți…


de Un comentariu

Idei pentru mămici și copii

Greu de cuprins într-un singur articol idei creative care să coloreze viața copiilor și a mamelor.

Dar , uite că o prietenă dragă, o bloggeriță foarte cunoscută în lumea virtuală și nu numai, a adus o lume întreagă de idei pe blogul ei. Și face asta de 7 ani de zile. Recomandările, creațiile, rețetele ei ne-au inspirat pe fiecare dintre noi  de-a lungul acestor ani.

Eu o cunosc pe Laura Frunză , autoarea acestui blog minunat- Idei pentru mămici și copii – de doar 4 ani , altele dintre voi poate că o citiți încă de când și-a făcut apariția în online.

Și pentru că și-a deschis și o pagină de FB  în urmă cu o lună ( o veți găsi aici, unde vă puteți abona) , m-a rugat să creez un banner care să o reprezinte pe ea și munca ei.

Și ce-ar fi putut să o reprezinte mai bine pe Laura , traducătoarea atâtor cărți pentru copii și oameni mari, cea care ne-a făcut recomandări din atâtea domenii, care ne-a încântat cu poveștile din călătoriile ei, ne-a făcut să tânjim uitându-ne la pozele cu prăjiturile gătite de ea?  🙂

Idei…dorințe…frumos…inspirație…flori…parfum…o lume deschisă printre paginile cărților – așa e blogul tău pentru cititorii care te îndrăgim mult, Laura!

Îți dorim multă inspirație în continuare și un drum plin de vise împlinite! 🙂

 

PS. Dacă aveți un blog și vă doriți și voi un astfel de banner, mă găsiți aici.