Eu am in casa doi mari degustatori :)…le face mare placere sa guste aluat crud, faina, malai….

Cu toate acestea, ca bebelusi, erau destul de cumintei si nu introduceau obiecte in gura.

Dar acum, mai mari, sunt foarte curiosi sa afle gustul anumitor alimente. Asa ca activitatea de astazi a fost primita cu multa bucurie. Am vorbit despre simtul gustului.

Ne-am uitat in cartea noastra despre corpul omenesc de la LIdl.

Am aflat ca pe limba sunt mici punctulete , ce se numesc papile gustative. Cu ajutorul acestora percepem 5 gusturi diferite. Asa ca ursuletii au inceput sa-si analizeze limbile in oglinda :).

Am studiat deci fiecare gust in parte. Le-am adus pe o tava mare, castronele minuscule cu : zahar alb si brun, nesquick, sare, faina, malai, mustar, cafea din cereale (tare amara mai e) .

Am aflat cu ce parte a limbii simtim un anumit gust, folosindu-ne de aceasta fisa, pe care o puteti imprima de aici.

Gustul dulce il simtim cu varful limbii. Asa ca le-am picurat niste zahar pe varful limbii.

Gustul sarat

Gustul acru ( a trebuit sa ascund recipientul cu mustar de ursuletul A. pentru ca se servea intruna de acolo :))

Gustul amar ( neplacut pentru amandoi 🙂 – dar le-am spus ca aceasta cafea din cereale este tare buna in laptic.

Gustul umami

Ei, acesta il intalnim atunci cand mancam rosii , branza…

Dar noi am vorbit si despre un gust neutru…pe care l-am simtit cand am gustat malai si faina…pentru ca nu aveau absolut nici un gust.

JOc „Ghiceste gustul”

L-am rugat pe D. sa inchida ochii si ii strecuram cate ceva pe limba…el trebuia sa spuna daca este acru , sarat si sa-mi spuna, de asemenea si ce aliment a gustat.

Acest joc se poate complica. PUneti intr-un vas mici bucatele de fructe, legume. COpilul trebuie sa guste cu ochii inchisi si tinandu-se de nas. Am observat ca, atunci cand nu avem miros, nu putem simti bine nici gustul unui aliment . Deci, ambele simturi sunt foarte importante : atunci cand suntem raciti, e tare greu caci nu putem respira cum trebuie si spunem ca mancarea nu are nici gust , nici miros.

Zilele trecute , o sumedenie de arome, mirosuri ne-au invadat camera (va dati seama, nu erau mirosuri neplacute :)))).

Am avut cateva activitati legate de simtul mirosului. Partea din corp raspunzatoare este nasul 🙂 si despre el am mai vorbit aici, anul trecut.

Pentru informatii si imagini, am folosit enciclopedia de la Lidl despre corpul omenesc. Am aflat ca oamenii pot percepe aproximativ 5000 de mirosuri. Si ne-am amuzat sa aflam ca narile noastre, care sunt una mai mare si alta un pic mai mica simt mirosurile in mod diferit: cea mare percepe mirosurile persistente, puternice si cea mica, pe cele mai putin intense. Ne-am studiat propriile noastre nasuri si ne-am analizat narile. :).

JOc de memorie olfactiv 🙂

De mult asteptam prilejul sa folosesc acest joc cumparat in vara anului trecut de la Julia Toys.

Jocul, de dimensiune mare contine o multime de recipiente ce contin niste granule mici . Acestea sunt foarte puternice si au arome de fructe, flori, ciocolata, etc.

Copilul trebuie sa miroasa un recipient si sa-l puna pe cardul corect. Daca miroase a banana, il va pune pe cardul cu imaginea unei banane si tot asa.

D. nu le-a ghicit pe toate si pentru ca mirosul era destul de puternic. Am adus in camera si un vas cu cafea. Cand deja nu mai simteam nici un miros, erau prea multe, mai inspiram cafea (stiu acest truc de la o prietena) si ne mai reveneam :).

Cu ocazia aceasta am aflat ca , desi unele mirosuri desi placute pentru unele persoane, pentru altele pot fi tare suparatoare. De exemplu, mie nu-mi place mirosul de crin, lui D. mirosul de castraveti murati 🙂 (mie si lui A- daaa! ).

Aici sunt ursuletii in actiune, incercand sa distinga aromele din micutele recipiente galbene.

Lista mirosurilor

Impreuna cu ursuletii, am facut o lista a mirosurilor: am pus intr-o parte un capusor vesel pentru mirosurile placute si un cap suparat in dreptul in care am scris mirosurile neplacute, urate.

I-am lasat pe ei sa imi spuna  ce mirosuri li se par placute sau urate.

Si intre mirosurile frumoase am gasit asa:

MIrosul:

-florilor, aerului curat, hainutelor spalate cu balsam si detergent, samponului, sapunului, aerului de munte, parfumurilor

IN lista celor neplacute, au ales asa :

Mirosul:

-florii de putepipongo :))) (aceasta este din filmuletul pufosilor Haha), sosetelor nespalate, fumului, castravetilor murati :), varza murata…si au mai fost cateva, dar nu le mai retin.

Magazinul de parfumuri

M-am folosit din nou de trusa mea cu mostre de parfum si de doua cutii si am facut impreuna cu ursuletii doua magazine de parfumuri. Da, erau doua magazine rivale, doar ca unul era mai bine aprovizionat 🙂

Eu veneam la magazinul lui D. si -i ceream un catalog. Ma uitam si ii ceream un anumit numar : aveam numere pana la 400 :). Cu ocazia aceasta am repetat si numerele mai mari. D. trebuia sa le cauta cu mare atentie si rabdare: erau foarte multe! Eu miroseam parfumul respectiv si daca imi placea il cumparam . LE citeam si lor din catalog ce arome au fost folosite pentru a se fabrica acel parfum.

Sigur, D. mi-a spus sa nu-i explic, el stie cum se face un parfum! Uite asa: se pune intr-o sticluta apa, apoi acolo se indeasa petale de flori si alte plante. Se inchide bine, se agita si se lasa mai multe zile…si gata parfumul!! E ceva adevar aici, nu?? :D.

Si uite asa super parfumati si cu camera inmiresmata la maxim, ne-am incheiat activitatea noastra….da , nu inainte de a simti si frumosul miros al aerului curat ce se strecura prin geamul deschis … 🙂

Continuam lectiile noastre despre simturi si ne oprim de data aceasta la VAZ , simtul ce apartine ochilor.

Noi am mai vorbit despre ochi (alcatuirea lor, functiile anatomice ale acestora ) AICI.

Am vrut, inainte de orice, sa le arat ursuletilor cat de important este  sa ai ochi sanatosi , sa poti vedea. Am jucat un fel de „baba oarba”. I-am legat pe rand la ochi (prima data D. a fost voluntarul, pe A. nu tineam neaparat sa-l pun sa se joace, mai ales ca cei micuti se tem sa aiba ochisorii acoperiti, dar cand a vazut cum ne jucam , a vrut neaparat sa fie si el legat la ochisori). Ii tineam de mana si ii conduceam peste tot prin camera, chiar si peste obstacole inalte . L-am intrebat pe D. cum este sa nu poata vedea. Bineinteles, mi-a spus ca i-a placut jocul, s-a amuzat , dar nu i-ar placea sa nu poata vedea nimic. Stia deja ca oamenii ce nu pot vedea se numesc orbi.

Am concluzionat atunci ca vederea este un dar pe care de multe ori nu il pretuim cum trebuie.

Ne-am adus aminte ce am invatat noi anul trecut despre ochi. Am folosit de data aceasta imaginile din cartea 3d de la ed Teora :Corpul meu .

Le multumim verisorilor nostri pentru ca ne-au imprumutat aceasta minunata carte (este fascinanta).

Am explicat inca o data ca ochiul vede o imagine si informatiile le transmite catre creier si acesta ne „ajuta ” sa percepem, sa intelegem ceea ce vedeam.

MIci experimente

Desi nu ne dam seama de acest lucru, fiecare ochi vede intr-un mod diferit.

1. Se poate face un mic experiment. PUneti-va la ambii ochi doua tuburi lungi si incercati sa cititi- nu va fi prea usor, veti vedea! 🙂

De asemenea, daca ne concentram privirea intr-un mod diferit asupra obiectelor, in functie de interesul ce-l avem.

2. Si aici va citam un experiment din cartea noastra Omul si cele cinci simturi, pe care l-am facut si noi cu un fluier.

Inchideti un ochi, iar inaintea celuilalt tineti un creion. Priviti-l astfel incat sa-l distingeti bine si mentineti-va privirea. Ce observati? Ca in acelasi timp vedeti si alte obiecte mai indepartate. Pe acelea insa le vedeti neclar. Daca va indreptati atentia spre obiectele indepartate, le vedeti pe acelea mai bine, dar in acest caz nu distingeti bine creionul. Asta dovedeste ca nu toate lucrurile, aflate mai aproape sau mai departe, pe care le cuprindem in acelasi timp, le vedem la fel de clar.

Ajutoare pentru ochi

Sunt multi oameni care nu vad bine: unii nu vad bine imaginile din departare, altii pe cele din apropiere. Pentru acestia s-au inventat ochelarii medicinali.

Exista insa si altfel de ochelari, pe care ii folosesc si oamenii cu vederea sanatoasa. Toti trebuie sa ne protejam ochii.

Cei care sudeaza pe santier poarta o masca de protectie, cand esti la plaja sau in zilele foarte insorite e bine sa porti ochelari de soare, apicultorii poarta si ei  masca speciala, exista si ochelari ce ne protejeaza de praf sau fum.

D. stie ca nu are voie sa se uite prea aproape la televizor si ca nu trebuie sa stea ore in sir pironit in fata desenelor. Ochii se pot imbolnavi serios(sigur nu se imbolnavesc doar ochii, asta o stie oricine 🙂 ) . Iar, nu are voie sa-si stearga ochii cand are mainile murdare : acestia se vor inflama, se vor inrosi, se pot infecta.

JOcuri pentru antrenarea memoriei vizuale

1. Ce lipseste?

I-am pus lui D. pe o tablita o multime de obiecte. I-am spus sa se uite cu atentie la ele si sa incerce sa le memoreze.

Dupa un timp, l-am rugat sa inchida ochii si am sustras cateva obiecte de pe tablita. D. a deschis ochii si a incercat sa imi spuna ce obiecte au disparut. S-a descurcat destul de bine. Sigur este un joc grozav si pentru dezvoltarea antentiei, a spiritului de observatie.

2. Obiecte schimbate

I-am pus in sir cateva jucarii. I-am spus sa retina vizual ordinea lor. Cand a inchis ochii, am schimbat locul unora dintre ele. L-am rugat apoi sa imi spuna ce jucarii si-au schimbat locul intre ele.

Bineinteles ca si eu am fost supusa acestor teste :D.

Craft-uri haioase cu ochi

Ne-am adus aminte de ochii un pic cam fiorosi ce i-am facut acum cateva luni inspirandu-ne dintr-o emisiune Art Attack. Aceia au fost facuti din niste capace de la Finetti (rulouri cu ciocolata) invelite in servetele cu aracet si bile de polistiren. LE-am pictat impreuna.

De data aceasta, am folosit doar doua bile de polistiren si i-am spus lui D. sa incerce sa deseneze un ochi, asa cum a vazut el in imaginile din cartile noastre. Am observat ca ochiul este ca o sfera.

Si ochisorii colorati 🙂

Si partea cea mai frumoasa din activitatea noastra ( a fost cea mai indragita), ce s-a desfasurat seara cand a venit tati acasa:

VIZITA LA DOCTORUL OFTALMOLOG 🙂

Le-am explicat ursuletilor (sigur, aceste explicatii sunt mai mult pentru D., dar cum A. este foarte implicat in tot ceea ce facem, asculta si el cu mare atentie, chiar daca sunt multe lucruri pe care nu le intelege inca) ca doctorul la care mergem cand avem ochii bolnavi se numeste doctor oftalmolog.

Am facut niste fise exact ca in cabinetul de oftalmologie :). Un rand l-am facut din figuri geometrice, special pentru micutul A.

Eu eram doctorul. PAcientii mei erau foarte politicosi. Bateau la usa, intrau pe rand si se asezau frumos pe scaun. Ii intrebam ce problema au. Pe D. l-am rugat sa isi acopere ochiul stang si sa citeasca ce arat eu cu indicatorul. Apoi, sa isi acopere ochiul drept si sa citeasca la fel ce ii voi arata. S-a descurcat admirabil…a vazut si cele mai mici litere sau numere, deci are o vedere perfecta! 🙂 Si tati a fost pacientul meu…dar nu il pot lauda la fel ….s-a cam incurcat pe la literele mici…si sigur D. i-a adus o pereche de ochelari.

Da, aveam si ochelarii pregatiti: i-am folosit pe cei de la studioul foto.

MIcutul A. s-a descurcat si el grozav, ba chiar am fost uimita pentru ca a stiut toate formele !

D. si-a intrat bine in rol si a fost pe rand un pacient care nu putea sa citeasca nimic de pe fise, altadata un pacient caruia ii intrase suc de ceapa in ochi 🙂 (el inventa tot felul de situatii) si tot asa.

I-am pus si picaturi in ochi ca sa stie ca acolo, la dr. oftalmolog este nevoie uneori si de astfel de solutii ca sa poti vedea bine.

I-am lasat si pe ei sa fie doctori si de fiecare data D. imi prescria ochelari. :).

JOcul este excelent si pentru a-i pregati pe micuti la o eventuala vizita la un astfel de cabinet -vor sti dinainte ca nu au de ce sa se sperie ; vor sti ce-i asteapta.

Va las in compania micilor mei pacienti ( faceti abstractie va rog, de cartile noastre aranjate sub nici o forma dupa stilul montessorian :)))))- fiecare ia ce carte vrea si cand vrea…si uite asa….aranjamentele mele sunt distruse zilnic :)) – speram sa reusim sa cumparam si noi o biblioteca pentru cartile ursuletilor).

MIcutul A. ( 2 ani si 7 luni) un pacient exemplar ( a fost tare scump)

D.( 5 ani si 11 luni)  un pacient istet si nazdravan 🙂

Va dorim tuturor sa aveti o vedere cat mai buna! 🙂

Pe curand…..

Anul trecut am avut cateva activitati si mici lectii despre corpul omenesc. Le veti gasi , va dau trimitere direct spre categoria unde veti gasi mai multe articole : DESPRE CORPUL OMENESC.

Am lasat in urma Spatiul cosmic, cu mari regrete din partea lui D.  si am revenit pe pamant  ca sa ne incepem cateva lectii de anatomie.

NE vom folosi in lectiile urmatoare, de cateva materiale despre care cred ca ati auzit sau le-ati vazut prin librarii.

1. Omul si cele 5 simturi, de Kolav Iosef

(mi-as fi dorit tare mult sa iau editia nou revizuita), dar era mai scumpa si cand a fost la reducere nu mai era in stoc.

Aceasta este cartea noastra, cumparata cu reducere de la libraria  Elefant ( 14 ron) .

Oricum, sunt foarte multumita si de cartea ce o avem acum (sunt aceleasi informatii). SUnt prezentate cele 5 simturi , atat pe intelesul celor mici , cat si cu detalii complexe si pentru cei mari.  VOm vorbi despre aceasta carte pe parcursul activitatilor noastre, aratandu-va si poze din interiorul ei.

Deocamdata, o puteti vedea si  aici ( cartea noastra nu arata asa, dar este aceeasi).

Detalii poze : Pravalia cu carti

2. Corpul omenesc cu abtibilduri refolosibile, ed. TEora

Am cumparat-o cu o reducere de 35%. SIgur, D. ar fi vrut sa dea navala in toate abtibildurile , sa le lipeasca pe toate acum, dar i-am spus ca le vom lua pe toate pe rand.

3. Corpul  uman, o enciclopedie cumparata de la LIdl

Am scris despre carte aici.

4. Activitati pentru copii de 2-3 ani, ed. LItera ( pentru micutul A., care asista si este foarte activ la toate activitatile noastre)

Cu siguranta, ati vazut pe alte bloguri (mai ales cele straine), tot felul de idei  si crafturi despre cele 5 simturi. SI cum ai putea invata mai usor un copil despre ele? BIneinteles, prin joaca!

IN primul rand, am incercat sa gasesc o definitie pe intelesul lor :

Ce sunt simturile?

Simturile sunt o capacitate a oamenilor si animalelor, prin care pot percepe stimuli din lumea exterioara cu ajutorul unor parti specifice din corpul omenesc: urechea, ochiul, mana, gura, nasul. 

Am desenat si decupat din coli de spuma partile corpului responsabile cu simtitul. 🙂

I-am rugat, pe D. si A., pe rand sa lipeasca corect toate aceste elemente pe capul din carton. Da, a fost mai greu cu mainile…erau putin incurcati….ce cauta aici si de ce nu este si un corp? 🙂

Si iata cum s-au descurcat 🙂

A. imi tot spunea: ” asta esti tuuu, mami!! ” 😀 Arat bine, nu? 🙂

D. stia ca vedem cu ochii, auzim cu urechile (pentru varsta lui e normal, e mare) . A. , de asemenea stia si el in mare aceleasi lucruri. Dar, pana acum nu am insistat pe denumirea simturilor. Le-am spus :

– cu ochii vedem ; vorbim despre simtul „vaz”

– cu urechile  auzim- simtul ” auz”

– cu gura gustam –  simtul ” gust”

– cu nasul mirosim – simtul ” miros”

– cu mainile pipaim – simtul ” pipait’

IN zilele urmatoare, vom vorbi despre fiecare simt in parte, vom face mici experimente interesante si sigur o multime de jocuri 🙂 .

Acum, am discutat doar in general.

D. a lipit cateva abtibilduri in cartea lui de la TEora: trebuia sa lipeasca partea responsabila cu simtul respectiv aratat in carte; pe alte pagini trebuia sa lipeasca corect niste copilasi ce faceau anumite actiuni.

INtre timp, m-am uitat cu A. pe cartea lui, la paginile unde se scria despre simturi. INtotdeauna ma pune sa imit tot ce vede acolo cand ajungem la acele pagini :).

Cantecel  despre simturi

Am inventat un cantecel foarte simplu si usor pentru ca A. sa retina mai bine toate simturile. Daca va place cantecul nostru, in timp ce il cantati atingeti ochisorii, urechiusele, nasucul , gurita si manutele copilasului. Exact cum i-am facut eu lui D., care a stat la demonstratie pentru ca i-a placut 🙂 . Covrigul il manca intentionat…ca sa ne arate simtul gustului :))))

si aici, cantat cu marionete

Mic teatru cu marionete 

Am confectionat rapid niste marionete , in care personajele erau : ochiul, urechea, mana, nasul si gura. Le-am facut din betisoare colorate mici si coli de spuma. Cat timp eu desenam si decupam, baietii si-au facut de lucru cu betisoarele- au construit tot felul de inventii :).

Nu va spun cat de mult le-a placut joaca cu marionete! prima data le-am facut o prezentare! Da, era ok sa fi facut si o cutie speciala, dar nu am avut timp.

MArionetele simturi au stat de vorba intre ele : fiecare spunea ce poate face si cat este de grozava! 🙂

Teatrul s-a desfasurat in prima parte pe picioarele mamei :).

Sigur, D. cu imaginatia lui, cand le-a zarit s-a pus pe probat si A. nu a mai stat nici el pe ganduri …tare haiosi erau! 😀

Am trecut apoi la lucruri serioase: am luat o multime de obiecte din camera si am inceput , cu ajutorul marionetelor simt sa le analizam. Venea ochiul si spunea : ” ce vad aici? cum este acest obiect? cum arata? ce culoare are? ” Venea urechea : „oare scoate vreun zgomot? se poate auzi ceva?”  Venea mana:” hai sa pipaim…da, e tare….rigid, are asperitati”.

Le-a placut atat de mult studiul obiectelor incat D. tot aducea cate un obiect la analizat (dar, intentionat le aducea cat mai diferite, mi-a adus chiar si un sandwich  :).

Am luat apoi marionetele la cererea insistenta a ursuletilor (le-au pus bine in buzunarele gecutelor) si am iesit afara sa studiem tot felul de lucururi: garduri, ziduri, pietre, inclusiv pe Azorica :).

Va asteptam cu drag si data viitoare : vom vorbi despre ochi, ochelari, vedere si vom face mici experimente! 🙂

LA rugamintea lui D., i-am desenat acum cateva saptamani un schelet…dorea sa stie cum aratam noi pe dinauntru.

Desenul e foarte simplu, pe intelesul lui. L-am facut pe un fond negru ca sa arate ca o radiografie.

Am enumerat cateva denumiri mai importante: craniu, clavicula, coloana vertebrala, oasele bazinului, falange, tibie, rotula. I-am facut un indicator si l-am rugat sa mi le arate si el…si le-a retinut foarte bine…doar ca in loc de rotule spune rotile :)))…tot uita!

Sigur ca ne-am jucat de-a doctorul si pacientul, l-am consultat, i-am aratat pe corpul lui tot ce invatasem.

I-am spus ca atunci cand sunt foarte mici, copilasii au 350 oase, care, in timp se lungesc, se sudeaza intre ele si ramanem cu vreo 206 de oase. De aceea, ei pot face multe miscari „grozave”, sunt mai elastici.

Oasele sustin corpul nostru si il protejeaza, ele ajuta , cum spune D.: „sa nu ne cada pielea” :D.

Va dorim si voua spor la invatat!