Povesti din Padurea Muzicala | ursuleți năzdrăvani

aprilie 4, 2014
de ursuletinazdravani 5 comentarii

Strauss , valsul trandafirilor de mai si muuuulte bezele :)

” Haide, Grand Junior, suntem asteptati! ”

” Cum? Nu m-ai anuntat dinainte? Vad ca am ajuns… Hmmmm….dar cine sunt acesti baieti fara tinuta corespunzatoare? Deci, trebuie sa le dau neaparat o lectie despre cum trebuie sa arate tinuta unui domn! ” 😀

Si paunul cel trufas se apropie de baieti … Deodata, baietelul cel mare o zbughi suparat din camera si il auzeam cum cotrobaie prin dulapuri… Isi iteste peste cateva minute capul prin usa si spune in soapta ” vino sa ma ajuti! Vreau sa -i dau o lectie paunului acesta mandru! Unde ai pus cravatele lui tati??? ” 😀

O camasuta alba, un papion si o cravata si tinuta de domn era gata 🙂 .

Dar cine erau oare musafirii nostri distinsi si eleganti?

Sigur, spiridusul muzical Strauss si paunul sau cochet Grand Junior.

Adusesera impreuna cu ei si o carte plina de povesti dansante si vesele.

Daca lucrurile s-au intamplat precum am povestit? Sigur ca da…ursuletii mei pun suflet in tot ce fac si D. a vrut sa-i demonstreze paunului ca si el stie sa fie un domn, dar ca mai mult prefera cosutmatia lui sportiva de zi cu zi :).

Strauss este un spiridus special, care locuia intr-o casa imprejmuita de castani infloriti.

Cine iubea concertele, regulile de conduita si valsul? Strauss, bineinteles. Ba chiar si paunul sau era asa de educat ca iti era rusine sa te comporti nepotrivit cand era langa tine.

Fiecare spiridus muzical avea preferinte aparte. Haideti sa vedem ce adora Strauss: florile de trandafir si cele de castan, sa cante la vioara, culorile roz si auriu. Si avea un desert preferat ataaat de dulce: bezele roz cu pepite de ciocolata alba si dulceata de trandafir. Ii placea sa deschida fiecare bal din Padurea Muzicala si sa invete puii de animalute ( in mode special pe iepurasii si veveritele poznase) regulile de buna purtare la bal si al concert.

Ursuletii au stat cuminti si respectuosi si au ascultat si ei ce trebuie si ce nu trebuie sa faci daca esti intr-o sala de concert.

Sa nu faci zgomote in timpul spectacolului!

Sa nu rontai! Sa nu te fatai! Sa nu soptesti!

Sa te imbraci frumos, decent .

Cand se termina spectacolul sa apaluzi si sa strigi : ” bravo” pentru solist, ” brava” pentru o solista si ” bravi” pentru mai multi muzicieni.

Intre timp, noi ascultam in surdina muzica de vals din cd-ul descoperit in carte.

Paunul si Strauss ne-au spus ca au venit sa ne invite si pe noi la un bal, dar ca trebuie sa ne facem costumatiile singuri.

Asa ca ne-am pregatit plini de entuziasm.

” Dar ce este un bal? si ce este valsul? ”

Am repetat cu D. cativa pasi de vals si era asa de amuzat! 1-2-3…. 1-2-3… da e amuzant si ritmic ca o poezie.

Mastile noastre de bal au fost gata. ( daca o sa doriti si voi sa va pregatiti pentru bal :), puteti imprima aceste masti de aici.

Am pregatit si un desert pentru bal :). Sigur : bezele!! Ma tot intrebau ursuletii ce sunt bezelele, asa ca le-am facut impreuna. In timp ce degusta prima bezea coapta, D., cel mare, a spus politicos : ” e buna, dar recunosc ca nu e desertul meu preferat ” :D. In schimb, eu am cam facut exces :)) – mie imi plac bezelele .

sursa foto

O reteta perfecta de bezele gasiti aici.

Si uite-i si pe ceilalti spiridusi sosind imbracati in costumatii ce-i reprezentau asa de bine. Doar sfiosul si melancolicul Chopin a venit incet, fara nici o costumatie. El era omul invizibil .

Si am incheiat balul cu frumoasa poveste a printului Ashley si a domnisoarei Adela, o fata simpla, care prin purtarea ei, intrecea toate printesele din lume. Povestea s-a numit: ” Dorinta din ultima seara de mai”. Strauss si panunul sau au organizat o adevarata intrecere intre domnisoarele din tinutul printului. Doua au trecut cu succes de toate probele si Adela, s-a remarcat prin faptul ca nu a trecut nici o proba :). Nimeni nu o putea ingradi…facea lucrurile in felul ei si stia cum sa „picteze” lumea din jurul ei in cele mai delicate culori. Sigur, aceasta a fost aleasa printului.

Cartea se incheie cu frumosul vals al celor doi indragostiti… ” Cei doi au dansat. Un vals, doua, apoi douazeci si doua la nunta lor si douazeci si doua de mii in anii ce au urmat. Iar pe 31 mai isi pun de fiecare data cate o dorinta. Toti spun ca au fost tare fericiti”.

E o idee frumoasa ca sa ai o zi speciala din an in care sa iti pui o dorinta 🙂 Se implineste….nu se implineste….important este sa stii sa visezi…incontinuu , indiferent de varsta. 🙂

noiembrie 20, 2013
de ursuletinazdravani 17 comentarii

Ceaikovski si dansul notelor de argint

Desi inca nu a venit iarna, cineva, tare special, a umplut astazi casa noastra de aroma rece, placuta si argintie ( asta daca s-ar putea spune ca aroma are o culoare).

Cum casuta lui este imbodobita de fulgi care mai de care mai jucausi si cu forme tare diferite, Zana iarna ne-a trimis si noua sapte fulgi (asa ca pe fereastra musafirului nostru special) …si uite cum, incet , incet , ne-a cuprins si pe noi dorinta ca iarna sa vina cat mai repede.

Da, printre fulgi, zariti voi strecurate niste balerine gratioase cu tutu-uri din fulgi roz de zapada …imediat veti afla cine sunt. :).

Un alt spiridus din fermecatoarea Padure muzicala, a poposit astazi in casuta ursuletilor impreuna cu o poveste minunata. Cum acesta copilarise in indepartata Rusie, toata cartea era impregnata cu desene, deserturi, hainute cu speficic rusesc.

Chiar si numele sau ni s-a parut tare deosebit si greu de pronuntat prima oara : Ceaikovski. Am facut o asociere cu ceaiul bun, indulcit cu miere…si asa , numele ni s-a parut mai usor.

Casuta acestui spiridus cu ochi mari, albastri si blanzi este asezata intre doi mesteceni si este alba si sclipitoare.

Cum spiridusul nostru, este un mare povestitor, intotdeauna are musafiri care vin sa il asculte. Si el, ca o gazda primitoare ii asteapta tot timpul cu un samovar mare plin cu ceai aromat si cu cozonac proaspat.

Dar haideti sa vedeti preferintele lui…asa cum le-am aflat si pe cele ale celorlalti spiridusi.

Ar manca doar cozonac si tort cu glazura sidefata, are ca animalute prietene pe lebada lui Leda si ursuletii poznasi : Masha, Dasha si Vasile , canta la harfa si pian, ii place mult sa spuna povesti si sa urmareasca baletul fulgilor de nea.

D. a fost tare incantat cand a zarit-o pe lebada Leda… i s-a parut tare frumoasa. 🙂

Si cum povestile frumoase, dar lungi nu se spun dintr-o data, si ursuletii aflati in fiecare seara in casa lui Ceaikovski sa asculte povesti, au trebuit sa aiba rabdare trei seri la rand. Asezati comfortabil pe un divan, ascultau cu mare atentie, bine…exceptand giumbuslucurile micului Vasile :). ( Ursuletii i-am facut ca niste mici marionete; am imprimat imaginea lor din carte, am laminat coala si le-am lipit pe spate betigase cu leucoplast – e mult mai rezistent ca scotch-ul).

Ursuletii erau fascinati de notele muzicale ce dansau si se desprindeau gratios din penita lui Ceaikovski. Si-au dat seama ca seamana cu niste balerine. A fost o ocazie pentru lebada Leda de a le da ursuletilor o mica lectie de balet. Totodata, si ursuletii mei au aflat care sunt pasii de balet, cum trebuie tinute bratele, cum se imbraca o balerina. D. a incercat sa imite si el pasii descrisi in carte. 🙂

Ne-am asezat toti pe un covoras colorat, ne-am umplut canitele cu ceai cald si am adus si o farfurie mare cu cozonac tare bun cu crema de nuci si am asteptat cuminti ca Ceaikovski sa ne spuna povestea sa.

A fost o poveste frumoasa despre dragostea dintre o printesa Lina si un vant (ce se nascuse in aceeasi zi cu frumoasa fata) Zor. Am scurtat povestea pe ici colo, ca sa o inteleaga si micutul A. Nu vrem sa va furam placerea de a citi cartea in intregime…asa ca nu va dezvaluim firul acestei povestiri :).

Si pentru ca cei mici erau dornici de activitati izvorate de actiunea din cartea noastra…am inventat cateva :).

1. Scutura fulgii in ritm muzical

D. trebuia sa sara si sa atinga fulgii de pe tavan. In timp ce ii atingea trebuia sa cante gama…apoi sa cante un cantecel compus de Ceaikovski.

Pe ursuletul mic nu l-am putut poza, pentru ca l-am tinut in brate ca sa poata atinge si el fulgii. 🙂

Vreau sa va spun ca aceste cantece ne erau foarte cunoscute. Ursuletii le-au ascultat inca de cand erau ff mici, mai ales in acest filmulet superb : Classical Baby Music Show ( mai sunt si alte doua : Classical Baby Dance show si Classical Baby Art show-vi le recomand cu mare drag pentru micutii vostri).

2. Sa-l coloram pe Ceaikovski

Tati, marele nostru desenator, ne-a ajutat si ne-a facut o plansa de colorat. Daca va place, o puteti descarca de aici.

Desenul colorat de A. ( el a fost tare atent si a sesizat nuantele de roz din camasa lunga a spiridusului).

Desenul colorat de D. ( i-am spus sa priveasca cu atentie fulgii din carte si sa deseneze si el cativa ; acum cateva zile se tot gandea cum sa invete el sa deseneze fulgi de nea 🙂

3. Balerine- craft 🙂

Ehei, se vede ca am baieti…balerinele noastre nu sunt foarte gratioase, dar cei mici chiar le-au facut cu mare drag. 🙂

Balerina cu bluzita verde este a lui D., cealalta a lui A.

Si D. m-a amuzat teribil :)))… a compus o poveste desenata ( e extraordinar – el isi exprima mult mai bine sentimentele prin desen, face niste desene complexe , cu legatura intre ele, ca intr-un mic filmulet).

El are o jucarie preferata : o papusa pentru baieti Action MAn.

Si povestea lui: intr-o dimineata…pe cand Action MAn dormea , cineva suna la usa. Era Ceaikovski venit in vizita la muschiulosul sau prieten. Impreuna au servit cate o canita de ceai. Apoi, au plecat impreuna ca sa le faca o vizita celorlalti spiridusi din Padurea Muzicala…bine,eu am redat pe scurt …povestea era mai lunga :D. Mi-a si numerotat evenimentele in ordinea desfasurarii lor.

Si pentru ca seara mami a plecat la serviciu, i-am lasat pe ursuleti impreuna cu taticul lor sa urmareasca frumosul desen Lacul lebedelor ( coloana sonora este minunata, inspirata din muzica lui Ceaikovski) si sa-i povesteasca cum si-au petrecut ei ziua impreuna cu micutul spiridus.

http://www.trilulilu.ro/video-animatie/barbie-lacul-lebedelor

M-a impresionat mult povestea reala a acestui compozitor. Stiati ca muzica lui nu a fost iubita atunci cand a fost ascultata prima oara? Dar Ceaikovski nu s-a dat batut…si si-a urmat mai departe chemarea, iar muzica lui este astazi una dintre cele mai bogate, mai pline de emotie si de culoare din istoria muzicii.

noiembrie 8, 2013
de ursuletinazdravani 13 comentarii

Bach si orga fermecata

Nu stim cum va incepeti voi diminetile…dar la noi, sunt pline de „culori”tare vesele …datorate in primul rand paturilor nefacute, jucariilor imprastiate si uneori nestranse 🙂 .

In dimineata aceasta, am primit vizita a doi musafiri tare simpatici…

Deschid ursuletii usa si ce vad? Un mic arici in prag …in urma lui striga cineva cu voce blanda: ” Sebastian…Sebastian…am ajuns? ”

” Da, gata , i-am gasit…uite-i! ”

Si au intrat in camera noastra. Ehei, voi nu-l cunoasteti pe musafirul nostru : era chiar spiridusul din Padurea muzicala, marele prieten al ordinii si al regulilor : Bach in persoana! :).

Am facut cunostinta si s-au oferit sa ne ajute sa facem repede ordine in camera. Cu siguranta, Bach nu ar fi putut incepe nici o activitate cu noi daca era in jurul lui si cel mai mic haos.

Asa ca ne-a pus muzica lui in surdina si noi, ne-am amuzat teribil facand patul in ritmuri de muzica…leganand pernele…dandu-le „muzical” de la unul la altul :))

Si i-am poftit la micul dejun . Bach este tare muncitor si gospodar; el are o gradina mare de zarzavat, o livada frumoasa si o moara unde vin toti spiridusii sa ia faina si malai. Asa ca ne gandeam ca este tare pretentios in ceea ce priveste mancarea.

Sa il cunoastem pe Bach

Bach este un spiridus intelept si asezat, a carui muzica linisteste cerurile. In fiecare zi, el face aceleasi lucruri: mai intai exerseaza la orga, incalzeste apoi supa pentru cartofi, pregateste mancarea pentru bursucii ce il vor ajuta la treaba, sapa in gradina de zarzavat, uda livada, mai compune un cantecel la orga.

Ajutorul sau nepretuit este un mic arici , pe nume Sebastian. Acesta aduna merele din livada, strange ouale de la gaini. El are un miros strasnic: stie intotdeauna cand este gata supa de cartofi!

Poate sunteti curiosi sa vedeti preferintele lui Bach …ia priviti ! 🙂

Cum a linistit Bach cerurile

De obicei, Bach si ariciul sau au o viata tare linisita. Dar, intr-o zi…s-a intamplat ceva ce i-a facut sa se supere de au facut sa bubuie orga si chiar nasul ariciului s-a facut rosu ca focul si tepii i s-au zburlit de nu i se mai vedeau ochii.

Dar ce s-a intamplat oare de i-a cuprins o suparare asa de mare?

Era o dimineata frumoasa de toamna. Animalutele ( iepurasii, veveritele, bursucii) coordonate de Sebastian aranjau camara pentru iarna. Desigur, si ursuletii mei au participat :).

Dar, dintr-o data au inceput sa cada din cer niste margelute de gheata.

O pala de vant ridica toate frunzele din gradina…era de fapt o grindina care le-a distrus toate proviziile pentru iarna ale spiridusilor.

Ariciul incepu sa se vaite : ” ce vom face noi acum?? totul este pierdut! ”

Bach se gandi ca ar fi bine sa mearga sa intrebe scorbura cea inteleapta ce se afla chiar in copacul ce le gazduia casuta lor. Tare agitati, s-au dus si au inceput sa o strige. Aceasta, le spuse sa isi pastreze calmul…nu era nevoie de tipete…ea ii auzea oricum. Dar, nu aflara nici un raspuns de la scorbura. Totusi, inlauntrul misterioasei gauri din copac se aflau niste frunze neobisnuite…aveau scrise pe ele o multime de intrebari. Daca ar fi gasit intrebarea potrivita : ” Cum se poate linisti furtuna? „, atunci cu siguranta ca scorbura le-ar fi putut da un raspuns care sa ii ajute.

Si cum copacelul nostru avea si el frunze cu mesaje, am inceput sa citim si sa raspundem la intrebarile scrise.

” Cum se poate manca vata de zahar din cantecele lui MOzart? Cum sa scap de primavara cea vesnica? Ce anotimp iubesti cel mai mult? Cum se pregatesc proviziile pentru iarna? ” si muuulte altele…..

Din nefericire, nici una dintre aceste intrebari nu era cea potrivita. Dar Bach, calm…si tot gandindu-se, gasi raspunsul : ” asta e…haidem sa mergem la orga! ” Ariciul era nedumerit.

Si Bach s-a dus dupa orga lui. Cand au vazut ursuletii ca iese din camera…erau si ei tare uimiti…ce orga va aduce?? Ei nu aveau nici o orga (decat una pentru copii cu multe animalute).

Bacha aparu cu orga lui cea mare ( nu va spun cat de incantati au fost ursuletii; orga o imprumutasem de la verisorii nostri mai mari si o tinusem ascunsa). Am cantat un cantecel linistitor si deodata…furtuna s-a linisit ca prin farmec. Acesta era raspunsul ! 🙂 Bach a compus o muzica atat de linistitoare, incat vantul se opri sa asculte notele limpezi. Grindina se topi si ea de placere…Norii se rispira.

Si cei mici au ramas sa cante impreuna la orga pentru ca soarele sa straluceasca in continuare vesel pe cer.

O placinta muzicala

Va era dor de o placinta cu mere? Ei, astazi veti auzi o reteta noua pentru ca Sebastian va fi tare dragut si o va impartasi cu noi.

Uite-l cum coboara in pivnita pe treptele muzicale 🙂 ( si noi le-am transformat , folosindu-ne de notele noastre din argila ) .

Si totusi, astazi, scara muzicala suna ciudat: in loc sa se auda sunetul notelor, se auzea de fiecare data un macanit. Uimit, se duse la Bach spunandu-i ca scara muzicala s-a blocat pe o nota noua… Dar, ce sa vezi, in bucatarie….erau sapte ratuste! Oare cum aparusera acolo?

Bach si ursuletii zambeau…ei stiau secretul ( le spusesem dinainte ce am ascuns in cosulet). Bach i-a spus ariciului ca al sau culcus fusese de fapt un cuibar pentru ouale de rata :).

Si ratustele au ramas de atunci in gospodaria lui Bach. Sebastian le-a invatat sa cante in cor. Si le-a numit: ” Do”, „Re”, ” MI”, ” Fa”, ” Sol”, „La”, ” Si”.

D. si A. le-au asezat frumos pe orga si au repetat cu ele gama :).

Desi in minunata carte a lui Bach, mai este o alta poveste frumoasa, noi ne-am oprit aici. Dar nu plecam, inainte de a va lasa reteta de placinta ( da, nu uitati sa adaugati voi 7 mere rosii ce nu apar in poza) 🙂 .

Sapte mere rosii, doua mere verzi, o gutuie, o mana de nuci, scortisoara, zahar, ulei, doua foi de placinta

Noi vom pregati parfumata placinta maine, pentru ca astazi am copt biscuiti pentru noi si musafirii nostri :).

Stiti de ce muzica lui Bach este atat de linistitoare? Pentru ca el a compus cantece pentru biserica, cantece ce linistesc sufletul si il inalta spre Dumnezeu :).

Multumim , Bach si simpaticule arici, pentru ziua minunata ce ne-ati daruit-o ! 🙂

octombrie 9, 2013
de ursuletinazdravani 7 comentarii

Mozart si curcubeul muzical

De cand comorile din Padurea Muzicala au ajuns la noi in casa, micutii mei au indragit si au privit cu alti ochi muzica clasica. Desi o asculta inca de cand erau bebelusi…acum a avut un farmec aparte, mai ales ca aceste carti sunt atragatoare si interactive.

In luna lui Cuptor :), l-am intalnit pe veselul spiridus Mozart. A fost la fel de iubit ca Vivaldi si Bethoveen. Cand mami a adus acasa figurina din argila ( o mesterisem in ascuns), mi-au spus ca ard de nerabdare sa-i afle povestea si sa se joace cu el :).

In carte ” Mozart si curcubeul muzical” sunt patru povestioare pe care le-am citit pe nerasuflate, dar ne-am oprit mai mult asupra celei din urma ” Regatul Alb-negru si curcubeul muzical”.

Am aflat care erau preferintele lui Mozart: iubea iepurasii si fluturii, ar fi mancat doar briose , snitel fermecat si fructe curcubeu pe bat, ii placeau papadiile si adora sa cante la pian, clarinet si vioara.

Ursuletii au fost extrem de uimiti ca Mozart a invatat sa cante de la o varsta tare frageda ( 3 anisori ) si ca la 9 ani putea canta legat la ochi si cu o panza pusa pe clape. Amandoi au incercat sa cante la pian cu ochii inchisi. Chiar le-am spus : nu va fie teama ca nu se va auzi bine…va veti amuza pe cinste…si tot un cantecel se va auzi de pe clape.

Simpaticul Mozart a compus o muzica vesela si lipsita de griji. Dupa cum vedeti, infatisarea lui e atat de copilareasca si de dulce : cu par balai , ochi albastri ca cerul si obraji mari si rosii.

D. a topait frenetic si taaare amuzat cu Mozart in mana in timp ce ascultam cd-ul din carte cu muzica lui : Mica serenada si Concertul pentru clarinet in La major ( eu si A. ne amuzam si ne veseleam de pe pat, facandu-i poze) .

Toti spiridusii muzicali au cate un animalut prieten . Sigur, si Mozart avea unul tare dulce si pufos: pe iepurasul Allegretto ( nu am avut timp atunci sa-l modelez si pe el, dar am gasit unul intre jucariile ursuletilor ) .

Regatul alb-negru si curcubeul muzical

Povestea aceasta este asemanatoare cu o alta, la fel de frumoasa , citita de noi cu ceva timp in urma : Curcubeul alb si negru.

Intr-un regat, traia un rege foarte serios pe nume Dorian Dominic al Doilea, zis si Do. Nu radea niciodata, nu se imbraca decat in alb si negru. Curtenii lui nu aveau decat haine albe si negre. In gradinile regale nu erau lasate decat lebedele si stancutele.

Castelul sau era din piatra neagra..chiar si cerul devenise cenusiu cu nori mari si negri.

Muzica era interzisa in acest regat, deoarece era mult prea vesela. O singura nota putea fi cantata : do. Pana si cainii au fost invatati sa latre doar „do”, oile si vacile sa mugeasca doar pe acest ton.

Dar intr-o zi soarele nu mai aparu pe cer. Toti erau tare ingrijorati. Venira pe rand, flacai curajosi ce incercara sa-l aduca pe cer, dar nu au avut sorti de izbanda.

Cand toata lumea nu mai avea nici o speranta, sosi la castel spiridusul Mozart. Desi regele nu avea incredere tinerelul cu par balai, il lasa sa incerce si el sa readuca soarele pe cer.

Mozart i-a spus ca va folosi doar o pana si un flaut fermecat. Fara ca cineva sa se astepte la asa ceva, Mozart incepu sa-l gadile pe rege cu pana…acesta radea atat de tare de i se desirara ciucurii pernei de matase pe care statea.

Si cum rasul este molipsitor, in curand, toti curtenii incepura sa rada.

O raza de lumina aparu…si insusi soarele iesi de dupa nori ca sa vada ce e cu atata veselie. Lumina lui colora hainele albe ale curtenilor, fetele palide ale domnisoarelor de onoare si barba regelui.

Si cand Mozart incepu sa cante din flautul sau, o ploaie usoara se scutura dintr-un nor…si un curcubeu muzical se inalta pe cer. Pentru fiecare nota muzicala, o culoare :).

Si de atunci, regatul a fost plin de culoare. Copiii puteau canta toata gama tare si cu veselie.

Se stie ca rasul este terapeutic…el risipeste norii tristetii…si cantecul vesel face sa apara curcubeul in sufletul nostru. 🙂

Am incercat sa ne imaginam si noi cum ar fi sa traim intr-o lume lipsita de culorile vii: desertul preferat sa fie doar alb sau negru, jucariile sa fie doar in aceste culori..totul in jurul nostru sa aiba doar aceste nuante….Ne-am dat seama ca am trai intr-o lume tare trista. Culorile aduc bucurie, viata in jurul lor.

Am cautat jucariile noastre curcubeu. Aveam un puzzle curcubeu ( cumparat de la Creative boutique )pe care am incercat sa-l facem repede contra cronometru 🙂

I-am aratat lui Mozart si piramida curcubeu pe care am facut-o si refacut- o la fel de repede.

Si supriza noastra pentru spiridusul balai a fost un curcubeu muzical inedit 🙂

Am umplut in mod diferit cateva pahare cu apa colorata ( cu vopsea de oua, se poate colora si cu acuarela). Si va asiguram ca se aud cristalin , tare vesel si cu sunete diferite. Important este sa nu le umpleti la fel….

Ne-am intrecut cantand la ele cu doua linguri de lemn. 🙂

Si pentru ca Mozart ne-a umplut lumea cu atata culoare, micutul A. a fost ataaat de fericit pentru ca a gasit in curte o papadie pufoasa ca sa i-o daruiasca, doar stiti ca Mozart e topit dupa ele, nu? 🙂

septembrie 10, 2013
de ursuletinazdravani 22 comentarii

Si Vivaldi se imprieteneste cu anotimpurile :)

Am facut ieri pasi noi in tarmul timpului si am calatorit prin anotimpuri…si nu oricum, ci asa…cum le-ar putea intelege un copilas.

De ceva timp, ursuletii au primit un frumos cadou : toate cartile dinPadurea Muzicala scrise tare frumos de Cristina Andone. O descriere minunata a acestor carti, veti gasi pe blogul Mic atelier de creatie.

Incet, incet am inceput sa facem cunostinta cu locatarii acestei paduri si veti afla si voi pe cine am cunoscut si cum ne-am jucat cu ei.

Desi nu a fost primul spiridus intalnit de noi, cum studiem acum anotimpurile, a fost un prilej grozav sa il cunoastem pe Vivaldi.

Asa cum ii spune si numele, micul compozitor , plin de viata ne -a inveselit dimineata. A venit insotit de o carte frumoasa si de micii sai prieteni : o veverita si niste albinute.

Am fost tare curiosi sa-i ascultam muzica…le-am spus ursuletilor ca acesta a compus cate o piessa muzicala pentru fiecare anotimp in parte.

Asa ca….am topait cu Alex o vreme pe muzica antrenanta a viorii lui Vivaldi…. D. avea chef de facut poze , si nu de topait :D.

Apoi, ne-am asezat cuminti , sa ascultam povestea lui Vivaldi…. vreme de cateva minute….am fost captivati de muzica ce se auzea in surdina, de imaginile superbe din carte….de insasi povestea din filele cartii…

Am aflat ca Vivaldi avea o multime de preferinte : iubea vantul, veveritele, albinele, fagurii de miere, pizza si mai ales anotimpul Primavara.

Degeaba incerca Mozart sa-i povesteasca de vara insorita…in zadar Bach incerca sa-l faca sa iubeasca toamna cea bogata, plina de roade….Vivaldi se incapatana sa aprecieze doar anotimpul in care totul invie la viata…

Ba, chiar si-a permis sa rada de celelalte anotimpuri si sa le dea cate o porecla : Dus, CUptor si Frigider.

Ei, pai credeti voi ca zanele anotimpuri au stat…asa sa fie insultate?? NIcidecum!

S-au sfatuit si au pus la cale un plan….

Vivaldi a fost aspru pedepsit : a fost lasat sa traiasca avand in jurul sau doar primavara….oriunde mergea, se facea primavara in jurul sau. La inceput, tare incantat a fost….dar, treptat, vazand cum prietenii lui se bucura de roadele gustoase ce le culegeau toamna, cum se joaca in zapada, cum se scalda vara in lac….a cam inceput sa-si dea seama ca a gresit….Veverita lui era tare nemultumita…alunele ei disparuse….peste tot avea parte doar de muguri lipiciosi…s-ar fi incalzit si ea la soare…dar peste tot vant primavaratic…Era clar…..Vivaldi….trebuia sa isi ceara iertare… ca sa se poata bucura din nou…

Cum sa le faca pe zane sa -l ierte? Daaaaa! Va face ce stia el mai bine ! LE va compune fiecareia un cantec….si uite asa au aparut minunatele partituri cu note varatice, tomnatice, primavaratice si iernatice … 🙂

Zanele l-au iertat…..era mult prea frumoasa muzica lui ….si de atunci, Vivaldi a inceput sa se bucure de fiecare anotimp in parte. 🙂

Zanutele au venit si la ursuleti….pe rand, fiecare i-a intrebat ce le place si ce nu le place din fiecare anotimp.

Iarna, desi e frig, ne bucuram de Sarbatoarea Craciunului si de zapada. Toti oamenii , plantele si animalele se pot odihni mai mult…

Primavara, totul reinvie la viata….si noi ne dezmortim din frigul iernii….nu ne place ca ploua, dar plantele au nevoie de apa atat de binefacatoare.

Vara, ne bucuram de vacanta, de scaldatul in mare, de flori, fluturi….excursii. Uneori e prea cald, mult prea cald….dar uite asa putem sa stam la plaja fara sa ne fie frig :).

Toamna…culegem roadele copacilor, ne strangem provizii pentru iarna si noi, si animalutele….copiii incep scoala….si toti oamenii se aduna pe la casele lor.

D. s-a amuzat si dadea tot felul de explicatii savante :).

Tare mandri, ursuletii le-au aratat zanutelor copacelul lor special…si sigur, acestea, asezandu-se fiecare langa ramurica potrivita…au stat sa fie pozate 🙂 .

I-am intrebat care este anotimpul lor preferat: D. mi-a spus ca lui ii plac toooate anotimpurile…dar eu stiu ca lui ii este tare draga vara : poate iesi afara cat doreste el…e tare dornic de explorari, plimbari, excursii….si vara este un anotimp vesel si energic ca si el…si dintre toate zanutele, a fost tare uimiti de ochisorii aurii ai verii :).

Micutul A. a purtat-o peste tot pe Printesa lui cea verde…asa cum a numit-o el. Nu stiu daca ii place cel mai mult primavara…poate la anul, se va hotari si ne va spune :).

Oooo…credeti ca am uitat de Vivaldi ? NIcidecum!

Dupa ce am rezolvat joculetele din cartea lui….

l-am poftit la o portie de miere….am degustat cu totii din borcanelul nostru special cate o lingurita de miere de salcam . 🙂 ( Borcanelul din lut a fost adus de departe….si era frumos sigilat cu ceara naturala) .