ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


11 comentarii

Story cubes ( cuburile pentru faurit povesti)

Va plac povestile? Noua ,  da! foarte mult! Sigur, nu orice fel de povesti, dar sunt preferate , indragite la orice ora din zi. Biblioteca noastra, a celor mari, a devenit treptat foarte mica in comparatie cu biblioteca copiilor :).

Dar noua ne plac si povestile spuse intr-un mod inedit: teatrul de papusi, povestile desenate ( am povestit despre ele aici ), cartile de cautare cu imagini ce ne ajuta sa ne inventam propriile noastre povesti.  Mai multe despre aceste carti puteti citi aici, pe blogul Joaca de-a copilaria  sau aici, pe blogul Idei pentru mamici si copii.  

Dar astazi , va prezint un material foarte interesant ce a starnit la noi multa bucurie, curiozitate si interes.

Cuburile care ” spun” povesti in imagini- Story Cubes

Am descoperit, de curand un magazin online cu produse utile celor ce lucreaza cu cei mici, in mod special logopezilor sau educatorilor: Jucarii vorbarete. Acolo, am dat peste acest joculet.

Pretul nu este unul mic, dar in timp, veti vedea ca isi merita investitia.

Noi avem o varianta mica, cu cuburi de 1,9 cm. Exista o varianta mai mare, imaginile de pe cuburi fiind aceleasi, dar aceste zaruri au o dimensiune de 3 cm. Sunt realizate astfel pentru grupuri mai mari de copii: Story cubes max. Setul mic  costa 49 ron, cel mare 98 ron. Ambele le puteti achiztiona din magazinul mentionat anterior.

Exista si extensii pentru aceste seturi ( sa imbogatiti setul initial cu alte cuburi): Story cubes enchantedStory cubes clues. La o simpla cautare pe google, veti vedea ca exista o multime de alte variante ( aici)- nu stiu insa daca se gasesc si la noi in tara.

Cum ii ajuta pe cei mici ( si nu numai, este un joc si pentru cei mari! ) aceste cuburi cu imagini? 

Sigur, in primul rand imaginatia lor este stimulata la maxim. Isi vor inchipui tot felul de povestioare, legandu-se de niste imagini simple.

Vorbirea se dezvolta- ca sa spui o poveste, trebuie sa iti alegi bine cuvintele, sa scormonesti dupa cuvinte ce l-ai acumulat pana atunci, ba chiar sa inventezi altele :).

Da, si inteligenta se dezvolta totodata.

Cum ne-am jucat noi?

Cuburile sunt albe si imaginile negre pentru a fi vazute foarte bine.

Daca cei mici nu pot tine toate aceste cuburi in manute,pot fi puse intr-un pahar si aruncate de acolo. E bine sa le aruncati intr-o cutie, altfel se rapandesc peste tot si pana le aduceti la un loc, uitati imaginea ce trebuia folosita.

Deci,se arunca zarurile. Dupa ce cad, copiii trebuie sa inventeze o poveste, folosindu-se  de imaginile ce sunt deasupra. In timpul povestirii, noi puneam cuburile folosite deoparte ca sa nu le tot repetam.

Le-am faurit eu prima poveste, de fapt, faceam cu randul. Bineinteles, ca  li s-a parut tare interesanta ideea.

Uitati un exemplu (am ingrosat cuvintele ce denumeau imaginile de pe cuburi):

A fost o data un om care isi dorea tare mult sa zboare. Avea un prieten aviator care i-a spus ca il poate insoti o data si va putea  folosi parasuta lui. 

Zis si facut…dar, in timp ce se distra coborand cu parasuta, o ploaie puternica cu fulgere s-a starnit din senin. Bine ca nu mai avea mult si a coborat pe pamant. In rucsacul lui avea un cort . L-a intins si a stat acolo pana s-a terminat ploaia. Dar, nu stia unde se afla. Soarele se pregatea sa apuna si intunericul devenea tot mai amenintator. ce bine ca fusese prevazator si isi pusese in rucsacul lui si o lanterna.  Era atat de frig si se tot gandea cum sa se incalzeasca. A strans cateva crengute  si si-a facut un mic  foc . Dimineata, a plecat din nou la drum. A trecut peste un pod  construit din petre vechi. In departare se zarea un  turn.  Se tot gandea : oare unde sunt ? Turnul nu era vechi, avea char si becuri  colorate.  Pe o masa vazu o pereche de manusi  albe. Cum si le puse pe maini, se auzi un sunet ca taraitul unui ceas si el se trezi inyt-un loc foarte cunoscut :acasa, in patul lui! Aaaa totul fusese doar un vis…ceasul il trezea ca sa ajunga la timp la intalnirea cu prietenul sau, aviatorul. Ce aventura grozava il astepta pe el – va zbura pentru prima oara cu o  parasuta!  🙂 

Ce aventura palpitanta, nu-i asa? 😀

Jocul este recomandat pentru copii de la 6 ani ( poate si datorita marimii zarurilor).

Dar, si un copil mai mic se descurca foarte bine la tesut povesti.

A. are 3 ani si 10 luni si a inventat povesti cot la cot cu noi, descurcandu-se foarte bine. L-am lasat sa poveseasca liber, fara sa intervin prima oara. ce nu a inteles el- ca trebuie sa se foloseasca doar de o singura imagine. Tot rostogolea cate un cub si se folosea de ce imagine  ii trebuia lui :D.

Va pun doua filmulete ca sa vedeti ca si un pitic mic se poate descurca la faurit povesti.

In primul, l-am lasat sa se foloseasca cum vrea de imagini.

In al doilea filmulet, am intervenit din cand in cand. Am vrut sa-l fac sa inteleaga care sunt regulile acestui joc. Dar l-am lasat si sa le rostogoleasca dupa bunul plac. Nu am vrut sa-l fac sa-si piarda placerea de a povesti.

D. s-a descurcat foarte bine si ca de obicei, a inventat povesti foarte haioase.

Un avantaj al acestui set de cuburi este ca poate fi luat si in calatorii. Cutiuta este micuta, capacul se inchide magnetic.

Va spuneam  la inceput ca merita investit intr-un astfel de joc. Pai, va vine sa credeti ca se pot face peste 10 milioane de combinatii pentru povesti?!!  Adica sa fauriti impreuna cu cei mici milioane de povesti? 🙂

Dar sa va prezint si o varianta accesibila tuturor .

Story cubes homemade

Daca nu aveti posibilitatea sa achizitionati un astfel de set, poate va ajuta aceste idei. Recunosc ca eu, inca de cand am vazut setul, am spus ca voi face cuburi din carton si diferite imagini ( si chiar vom face, pentru ca as vrea sa abordam cat mai multe tematici). Dar si alte mamici inventive s-au gandit cum ar putea sa isi faca singure aceste cuburi.

1. Story cubes din cuburi de lemn

Aici puteti afla cum au fost realizate. Dupa cum vedeti, acestea ar avea un mare succes la copilasii mai micuti.

sursa foto

2. Story cubes din  cuburi de carton

O activitare grozava de facut impreuna cu nazdravanii nostri. Aici, veti gasi un tutorial de realizare al acestora. Aveti si sablonul pentru construit cubul.

sursa foto

Aici, veti gasi sabloanele ( sunt incluse si imaginile) pentru realizarea unor cuburi tot din carton. Imaginile sun colorate, superbe din povesti felurite.

sursa foto

Story cubes din zaruri

Stiu ca erau intr-o perioada la Kaufland niste zaruri mari, din lemn. Sunt diferite de cuburile din lemn pentru ca au acele colturi rotunde si astfel se rostogolesc mult mai usor. Daca veti mai gasi asa ceva, merita luate. Cred ca un set de 4 cuburi costa 4 -5 ron.  Le puteti picta sau lipi pe ele imagini.

Indiferent de varianta aleasa, noi va dorim spor la faurit povesti!

Cu drag, ursuletii nazdravani 🙂

Anunțuri


13 comentarii

Povesti terapeutice pentru suflet , inima si minte de copil

Povestile…

…ascund in ele o lume intreaga de mistere;

…te poarta pe aripi de vis intr-o lume in care nu ai putea ajunge cu nici cel mai grozav vehicul din lume;

…transmit valori din generatie in generatie;

…sunt ca o calauza pe un drum nesigur.

Prin povesti s-au transmis de-a lungul timpului lectiile importante ale vietii de la o generatie la alta.

Cel mai mare invatator care a existat vreodata, Isus Hristos a preferat in locul prelegerilor greoaie – parabolele , adica povestile.

Sigur, exista tot felul de povesti…dar as dori in continuare sa discutam despre povestile  terapeutice. Da, orice poveste ar putea fi transformata, dar unele au fost scrise special cu acest scop : de a vindeca, a ajuta , a dezvolta abilitati  de rezolvare a unor probleme, de a ajuta pe cei ce le asculta sa ia anumite decizii.

Daca sunt impletite si cu alte tehnici : joc, arta, muzica…devin si mai eficiente.

Oare chiar pot „vindeca” povestile? Au ele aceste puteri miraculoase?

Hai sa privim in urma cu vreo 20-30-40 de ani…noi, oamenii mari. Aduceti-va aminte de povestile din copilarie, rostite in ceas tarziu, in fata focului, de bunici sau de parinti.

Cum au fost acestea pentru voi?

V-au motivat? V-au educat…v-au ajutat sa rezolvati anumite probleme…ati aflat lucruri noi?  Au schimbat ceva inlauntrul vostru?

Daca vom intelege ce impact au avut povestile asupra copilariei noastre, in acest mod vom intelege ce influenta vor avea si in viata copiilor nostri.

Si pentru ca noua ne plac astfel de povesti si le consideram foarte folositoare, am incercat sa „culeg” si sa va prezint in continuare cateva carti  cu povesti terapeutice.

1. Categoria „Povesti terapeutice ” de pe blogul nostru

Atunci cand apar in vietile ursuletilor mei anumite probleme, eu incerc de multe ori sa inventez povesti. De cele mai multe ori le spun ajutandu-ma de marionete, papusi de mana, figurine.

Va aduceti aminte de  povestea noastra Sinceritate suparatoareprin care D. a invatat ca nu este bine sa spui chiar tot ceea ce gandesti?  De povestea Cele zece casute prin care noi am invatat sa fim multumitori cu ceea ce avem? Si multe altele , pe care le veti gasi in categoria noastra (din partea dreapta a paginii principale de blog ) intitulata POVESTI TERAPEUTICE.

2. Povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti , editura Trei

Este o carte mare , stufoasa, ( 576 pagini), cu un cuprins extrem de bogat, pe care va invit sa il vizualizati aici.

In mare, cartea raspunde intrebarilor de genul: ” Cum inventezi idei de povesti? Cum il angajez pe un copil in ascultare? Unde gasesti materialele sau sursele pentru a crea povesti potrivite? Cum spun eficient o poveste terapeutica? ”

Si noi am folosit o poveste din aceasta carte ( ce ne ajuta sa dezvoltam gandirea independenta) si am pus-o in scena printr-un mic teatru ; puteti vedea ideea noastra aici.

Mi-a placut enorm modul in care autorul foloseste aceste povesti. Un exemplu din carte ( voi scurta povestirea) :

” Jessica fusese considerata diferita, anormala. Avea mutism electiv. Ea alegea cu cine vorbea. Nu putea primi note, caci acestea se bazau pe verbalizare.

Au incercat sa-i masoare IQ-ul, sa o faca sa vorbeasca folosindu-se de teatrul cu papusi, au creat un program de recompensa…degeaba…nimic nu functiona.

Autorul a fost invitat intr-una din zile la Jessica acasa. In timp ce acesta discuta cu mama ei, Jessica se juca cu papusile.  Psihologul o urmarea cu coada ochiului. La un moment dat , ii spune mamei o poveste adevarata despre un fost coleg de clasa din copilarie pe nume Billy. La scoala nimeni nu il auzea vorbind. Toti radeau de el.

In acest punct al povestirii…Jessica s-a oprit din joaca si asculta. Povestea a continuat. Billy observa intr-o zi cum prin crapatura unui dulap din clasa iesea un pamatuf din pene. Tocmai atunci copiii intrau in clasa . Fara sa mai gandeasca, Billy striga : ” Domnule, e o gaina in dulap! ” Toti au inceput sa rada si din acea zi , Billy a vorbit. 🙂

Jessica lua o coala de hartie si o dadu psihologului George Burns. A intrebat-o cine este. Fetita, pentru prima data a vorbit si i-a spus ca este o pasare. Mama ramasese uimita. Era primul adult fata de care fetita s-a deschis si a inceput sa comunice…si de atunci…nu a mai tacut (bineinteles ca a urmat un proces terapeutic).

Va recomand cu mare drag cartea: este ca un manual. ca un ghid…nu este de citit dintr-o data si apoi sa o asezati frumos in biblioteca; o veti folosi ori de cate  ori veti avea nevoie de ea.

2. Deschideti inima si mintea, editura Aquila ( Povesti terapeutice)

Autoarea isi prezinta astfel cartea : ” Copilaria este varsta tuturor posibilitatilor, varsta la care realul si imaginarul se impletesc cu lejeritate. Povestile constituie cadrul prielnic , puntea de legatura cea mai stabila si oricand la indemana intre adult si copil. Experienta si munca alturi de copii a constituit motivatia crearii acestei lucrari care se compune dintr-o serie de povesti cu mesaj terapeutic. Prin intermediul personajelor fictive sau non-fictive, se ofera modalitati prin care anumite situatii sau dificultati pot fi depasite. Prin continutul lor, aceste povesti vizeaza atat dificultati de natura emotionala, cat si de natura comportamentala. Imaginile sugestive alaturate textului, il ajuta pe copil sa se transpuna mai usor in locul personajelor. Adultii pot contribui la dezvoltarea armonioasa a copiilor si la conturarea unor trasaturi morale, iar povestile terapeutice constituie o ocazie prielnica pentru a realiza acest lucru.”

Cuprinsul cartii

3. Povestile norilor

Scrise intr-un mod inedit, aceste povesti sunt frumoase, pufoase si dulci ca norisorii cumulus. Nu va pot arata imagini din carte pentru ca noi am daruit-o pe a noastra, dar va pot spune ca trebuie sa o aveti in biblioteca si sa o cititi pruncilor seara inainte de culcare . Si fiecare poveste sa fie insotita de zeci de pupici si salutul frumos de noapte buna din carte.

Am ramas impresionata de povestea norisorului de plans. Era atat de plin de apa (lacrimi), incat nu mai putea plange…Pana cand a fost invatat sa-si dea drumul emotiilor si atunci….a venit usurarea. Povestile par a fi norisorilor, dar de fapt sunt ale copiilor ce au aceleasi sentimente ca si ei.

Cartea impreuna cu un joc si o agenda din aceeasi serie pot fi achizitionate de aici.

4. Carti cu povesti terapeutice personalizate

sursa foto

Am avut bucuria de a rasfoi impreuna cu micutii mei aceste carti datorita scumpei mele prietene Antoaneta, mamica piticilor voinici. De la ea am aflat despre aceste carti minunate .

Cartile , scrise de psihologi renumitie trateaza anumite probleme sufletesti ce apar la anumite varste sau in anumite situatii: Povara fluturelui (despre impovararea copilului), Rapida si prietenii ei ( despre hiperactivitate) . Nu le voi scrie pe toate pentru ca sunt multe, dar le puteti achizitiona, majoritatea la pretul de 13 ron, din magazinul Jucarii educationale.

Cartile au imagini desenate parca de copii ceea fac ca povestile sa para inventate/scrise doar pentru ei.  Scrisul este mare si pot fi citite si de scolareii din clasele 1-2.

Despre cum pot fi folosite aceste povesti, aveti mai multe detalii in acest articol.

5. Povestea terapeutica, editura Ardealul

Nu avem acesta carte, dar am descarcat-o de aici.

Din nou, o tolba mare de povesti cu 297 de pagini si multe sfaturi despre cum pot fi folosite.

6. Basme terapeutice pentru copii ( Fundatia Culturala Forum) 

O carte descoperita curand , pe care am descarcat-o de aici.

Mai multe detalii despre carte veti gasi aici.

7. Povesti terapeutice pentru copii, editura Silviana

Am descoperit-o aici la binecunoscuta librarie online Elefant.

Din pacate, nu este pe stoc, dar cunoscandu-i titlul o putem gasi in alte librarii.

sursa foto

Cu siguranta , lista ar putea continua, pentru ca sunt o multime de alte povesti minunate ce pot fi folosite in solutionarea anumitor probleme ce apar in viata copiilor.

Dar, am dorit ca in acest articol sa scriu doar despre cartile ce trateaza in mod special acest subiect.

Acum, povesti…idei…materiale avem din plin…sa le folosim dar  cu intelepciune si multa dragoste pentru ca micutii nostri sa aleaga drumul corect in viata, sa ia deciziile cele mai bune, sa invete sa iubeasca, sa fie ceea ce au fost creati sa fie .


19 comentarii

Sssttt….apropie-te…vreau sa iti spun un secret!

Dar  sa nu mai spui nimanui, da? E un secret!

Uite ce am gasit sapand la noi in curte! Niste bucatele de aur ! „

Si baietelul, cu fetisoara rosie de efort si de emotie intinse manuta spre prietenul lui cel mai bun. Erau doar niste pietricele stralucitoare, dar amandoi se hotarara sa pastreze acest secret…si sa-l destainuie doar copiilor lor.

Dupa douazeci de ani si ceva, un baietel…analiza cu atentie pietricelele stralucitoare puse intr-o cutiuta decorativa de pe biroul tatalui sau. ” Tati, ce sunt aceste pietricele de aur? „

” Ei, spuse tatal zambind, iti spun, dar sa fie secretul nostru…ca intre barbati da…? Si eu l-am pastrat ani intregi de zile ! ” 🙂

Ador secretele…am incredintat secrete unor persoane dragi si foarte apropiate….mi s-au incredintat secrete….Uneori, a fost atat de greu sa nu le spun mai departe, dar am rezistat eroic 🙂 …promisiunea de a pastra un secret e sfanta.

Sa inveti un copilas sa tina un secret nu-i lucru usor!

sursa foto

Astazi, noi am avut o zi a secretelor …a fost o zi speciala pentru ca ieri am primit un dar special : o carte ” Si tu ai un secret? „, de la editura Gama.

Inca de dimineata, cum a iesit tati din camera, ii spun lui D. incet : „Astazi vom pregati o supriza pentru tati. O vom ascunde undeva si o va descoperi. Sa ii luam ceva micut si frumos cand vom merge la magazin. ”

I-am spus si micutului A. ca ii vom face o surpriza lui tati. Acesta era un secret, deci nu trebuia sa ii spunem…si sa ne prefacem ca nu stim nimic.

Eram curioasa cat vor rezista.

Ei bine , A. a uitat… 🙂 Este mic inca….i-am mai incredintat o data un secret…si s-a dus imediat si i l-a soptit lui tati…spunandu-i ca… ” e seclet….si sa nu mai spuna la nimeni! ” :D. Faptul ca i-a spus in soapta, pentru el insemna ca s-a tinut de promisiune.

I-am cumparat lui tati ceva pentru masina ( un catelus parfumat ) si i l-am ascuns pana l-a descoperit. Baietii au fost tare incantati de uimirea tatalui lor….erau fericiti ca au pastrat secretul….si rasplatiti totodata: e minunat sa-i faci cuiva o supriza frumoasa!

Haideti acum  sa rasfoim un pic impreuna cartea noastra, aparuta la editura Gama.

Inainte de a o citi, i-am intrebat pe ursuleti ce cred ei ca inseamna ” un secret”, sa-mi dea un fel de definitie. Si am primit acest raspuns de la D. ” ceva ce iti spune cineva si tu nu trebuie sa mai spui la nimeni! ”

Un raspuns corect, desigur 🙂

Imaginile cartii vorbesc de la sine: sunt extrem de explicite si se poate discuta mult pe marginea lor.

D. credea ca exista doar secrete frumoase . A fost un prilej grozav ca sa afle ca, din nefericire, exista si secrete ” urate”. 😦

La inceput, sunt prezentate secretele frumoase : pregatirea unei suprize de ziua cuiva , secretele dintre prietenei ( clubul sau saluturile lor secrete), descoperirile ce le faci in explorarile tale.

Secretele frumoase te fac sa te simti fericit, chiar special…doar tu si foarte putina lume stiti acel lucru!

Am observat pe urmatoarele pagini…ca sunt si copii tristi…aflasera niste secrete…sau le tineau ascunse…

” Cum asa? Doar secretele sunt frumoase… ”

” Ei, uite ca nu toate secretele sunt placute!”

Cand te lovesti si ascunzi parintilor tai acest lucru, tii un secret urat, care nu iti va face bine. Rana ta se poate infecta si pana la urma, parintii tot vor afla.

Cand cineva te raneste si poate te ameninta ca daca spui altora iti va face si mai mult rau, este iar un secret tare urat ce iti impovareaza sufletelul.

Cand cineva iti incredinteaza un secret si iti spune ca vrea sa ii faca rau cuiva…te simti atat de coplesit si nu sti ce sa faci.

Iar, daca cineva, un om mare te atinge intr-un mod nepotrivit…si tu nu stii ce inseamna asta, dar in sufletelul tau sti ca este gresit si te simti ” murdar”…tii un secret negru si tare urat.

Niciodata sa nu pastrezi astfel de secrete! Incredinteaza-le parintilor tai, profesorilor de  la scoala, bunicilor….unei persoane mari in care ai tu multa incredere!

D. stie cat de mult il iubim si intotdeauna vine la noi cand pateste ceva rau : pana acum nu mi-a ascuns cand a fost ranit, cand i-au fost distruse lucrurile…cand cineva i-a vorbit urat sau a ras de el.

O alta abordare frumoasa  a cartii veti gasi si pe blogul MIc atelier de creatie aici.

Si pentru ca era ziua secretelor, am avut si eu o supriza frumoasa pentru ei.

Am imprimat aceste tichete ( gasiti in linkul dat toate detaliile despre confectionarea lor ). Am scris in patratelul liber cateva „premii” frumoase ce le puteau afla si castiga dupa razuirea biletelului : ” 60 de pupici”, ” un picnic pe covor”, ” 3 partide de sah”  , ”  o joaca cu masinutele”, ” o plimbare luni in parcul cel nou” si multe altele :).

Le-am decupat si le-am pus intr-o cutiuta.

Le-am spus baietilor ca acolo, in acea cutie am niste secrete si ca trebuie sa o las pe masa ( nu vreau sa o duc in alta camera, acolo trebuie sa stea). Daaa…desi au fost extrem de curiosi si tot incercau sa ghiceasca ce se afla acolo, nu au deschis cutia chiar daca au ramas singur in camera ! 🙂

Si asta pentru ca le plac secretele si au inteles ca daca nu stii sa pastrezi unul, nu mai ai parte de surpriza :).

Sigur, seara, au fost atat de incantati ( mai ales D. ; e mai mare si apreciaza astfel de suprize) .

Secretul lui D. 

Si D. a avut astazi un secret. Cat timp dormea A., s-a jucat in curte. Mi-a spus ca imi pregateste o surpriza, dar ca tot ceea ce face este un mare secret si sa nu vin pana nu termina. 🙂 Eu il mai urmaream de la distanta….sigur, nu prea vedeam ce face el acolo…si trebuia sa ma tin si de promisiune.

Dupa vreo ora si ceva, a venit cu ochisorii stralucind la mine…mi-a spus sa inchid ochii …ca ma va tine el de mana si ma va conduce la surpriza tinuta in secret.

Imi facuse un adevarat cartier militar! 🙂 Un cort, o cutie mare cu tot felul de avioane militare, un steag si un indicator ca sa stiu tot timpul sa ajung acolo fara probleme. 🙂

Ce surpriza frumoasa, nu-i asa?

Si papusile au secrete!

Pentru a ma asigura ca au inteles ce am discutat noi astazi, am facut un teatru de papusi ( de fapt, de la un timp facem in fiecare seara…A. este un mare iubitor de teatru).

Am creat diferite situatii.

Ziua de nastere a lui Panda

Ursuletul era trist pentru ca nimeni nu-i spusese ” la multi ani”. De fapt, prietenii lui ii pregateau o supriza. Nici ursuletii care urmareau din pat, desi il vedeau trist , au rezistat si nu i-au spus nimic :).
In cele din urma, au aparut toate animalutele si impreuna i-au cantat ” la multi ani”.

Am concluzionat ca am pastrat un secret frumos.

 Cioara cea rautacioasa

Catelusul asista la o scena. O cioara rea il loveste pe un purcelus . Era asa de trist. Apare oita profesoara si il intreaba de ce este trist…el nu vroia sa spuna nimic.

Atunci, repede, vin baietii mei si ii spun oitei ce s-a intamplat. Aceasta ii spune catelusului ca trebuia sa ii destainuie secretul lui…ea putea sa il ajute pe purcelus.

Deci, baietii au inteles ca era un secret urat si trebuia spus imediat.

Vulpea cea vicleana 

Vulpea vine razand la baieti si le spune ca are un secret…dar ssa nu mai spuna la nimeni. Noaptea va veni la Balu si ii va fura toate gainile. Si le va imparti si cu ei, dca pastreaza secretul. Cat s-a dus ea dupa un sac mare, apare Balu.

Imediat, baietii se duc si ii spun sa aiba grija ca la noapte va veni vulpea si ii va fura gainile.

Din nou, stiau ca un secret urat nu trebuie pastrat! 🙂

Sa ii incurajam pe cei mici sa aiba secrete frumoase , dar totodata sa ii invatam sa nu le pastreze pe cele urate. Sa ii ajutam sa faca diferenta intre ele, comunicand tot mai mult cu ei, incercand sa nu ne alarmam foarte tare atunci cand ne destainuie ceva….este posibil ca, vazand reactia noastra sa nu mai aiba curajul sa ne spuna ceva vreodata.

Cu mult timp in urma, la facultate, am avut un curs de consiliere spirituala.

Mi-au ramas bine intiparite in minte niste principii…cand nu trebuie sa pastrezi ceea ce ti se incredinteaza in cadrul unei consilieri. In mod normal, ceea ce iti spune cineva, trebuie sa ramana acolo, in biroul celui ce consiliaza .

Dar, sunt anumite situatii incare nu mai esti obligat sa pastrezi confidentialitatea ( adica sa pastrezi secretele impartasite)  :

– cand persoana respectiva vrea sa isi faca rau

– cand vrea sa faca rau altor persoane

– cand se anunta ca va fi atacata siguranta unei tari

Am incercat , prin ceea ce am facut astazi cu cei mici… sa imbin ceea ce stiam eu, cu ceea ce am aflat din cartea primita…si sa avem din nou o lectie de viata.

Va doresc  atat voua, celor mari, cat si celor mici…sa aveti parte doar de secrete frumoase si, la momentul potrivit sa ni le spuneti si noua! 😉


13 comentarii

Catelusii prieteniei

Totul a inceput de la aceste figurine…niste mici eschimosi, simpatici…din FImo.

D. i-a luat la scoala ca sa se joace cu ei in pauze…isi mai ia figurine mici , care sa-i aminteasca de casa, de mami…de noi. Fiecare copil din clasa vine cu cate ceva si se joaca impreuna.

Cand l-am luat de la scoala, am vrut sa-i pun ceva in ghiozdanel…si i-am zarit…loviti…cu capusoarele rupte…bietii eschimosi zaceau pe fundul rucscacelului. Foarte trist, D. imi spune : ” un baiat din clasa, mami…i-a trantit, i-a lovit…nu stiu de ce…era atat de furios…”

” Si tu nu i-ai spus nimic? Macar sa te lase in pace? ”

„I-am spus, dar nu m-a ascultat…imi spunea ce figurine urate am si le lovea si mai tare”…

Stiam ca a suferit mult…nu doar pentru ca este un copilas sensibil…el are grija de orice ii dau…e foarte atent cu lucrurile (nu cu hainele, cu jucarioarele :))

Cred ca totul s-a intamplat intr-o pauza. Invatatoarea sta de obicei cu ei…nu am absolut nimic de reprosat…este tot timpul intre ei…probabil a lipsit cateva minute, timp in care i-a distrus eschimosii.

Invatatoarea mi-a spus : ” eu cred ca a fost invidios…”

A doua zi, ma duc direct la baietelul ce il banuiam….am gresit…eram sigura ca este el….L-am intrebat foarte frumos, cu mult calm : ” spune-mi , te rog frumos, de ce i-ai stricat figurinele lui D. ? ”

M-am asteptat la acest raspuns 🙂  ” NU , nu eu…M.  !” 🙂

Stiam ca M. nu ar face asa ceva, il cunosteam inca de cand era bebe .

Vine D. ” Nu, mami…nu ai fost atenta…inca nu a venit.” O, ii spun eu celuilat baietel…te rog tare mult sa ma ierti…nu am fost atenta la ce a spus D.” . Sigur, pentru ca vorbisem foarte frumos cu el…nu era suparat deloc si a continuat sa zburde prin clasa.

Cand apare „vinovatul”…nu mi-a venit sa cred! Micut, cu ochisorii mari si albastri…CUm sa fie el?

” Da, mami….el a fost! „, insista D.

Inca de acasa, eu i-am spus  lui D. : ” In situatii de genul acesta,  noi te vom apara tot timpul. Dar si tu trebuie sa incerci sa discuti, sa infrunti situatia. Si te mai rog ceva….incearca sa ierti…De multe ori, inseamna mult sa intorci bine pentru rau. adica, sa ii daruiesti ceva acelui copil, daca se poate sa-i arati ca tu ii poti fi prieten. si se pot intampla minuni :)… ”

Ei , ne-am dus la baietel. M-am aplecat usor deasupra lui…i-am zarit numele de pe caiet…si l-am abordat cu blandete: ” Imi poti spune de ce i-ai distrus figurinele lui D.?

A venit un raspuns suparat:” erau asa de ciudate!! ”

„Poate si tu ai jucarii pe care D. le considera ciudate, dar el nu ti le distruge…D. isi iubeste jucariile, cum cred ca le iubesti si tu…”

„Da…. dar erau ciudate…”

A intervenit si invatatoarea : ” Uite, o chemam pe mamica lui D. si o sa ne invete sa modelam ceva din argila …vrei?”

Micutul spunea : ‘ Nu stiu…. sa vedem…sa vedem…”

I-am spus ca va vedea ca figurinele din argila pot fi si prietenoase, frumoase….am simtit nevoia sa-i spun ca nu suntem suparati pe el, dar ca il rog ca de acum inainte sa se poarte frumos cu D.

Asa ca ieri, am modelat catelusi din argila ca sa ii daruiesc fiecarui coleg din clasa lui D.  I-am facut pe toti la fel…stiti cum se cearta copiii : ” eu il vreau pe cel galben…eu roz” 🙂

I-am facut ca un breloc mititel.

In dimineata aceasta, mi-am luat uneltele, cateva pachetele din argila.

Intr-o cutiuta am ascuns catelusii  si le-am spus ca daca vor modela frumos, vor fi atenti…fiecare va primi o surpriza din acea cutiuta. 🙂

Le-am povestit cum se lucreaza cu argila, ce unelte am eu…care e diferenta intre plastilina lor de copii si plastilina mea :). Erau asa de incantati! Am adus mai mutle figurine pe care sa le vada, sa le pipaie. Numai ” wow’….ce frumos! ” s-a auzit mai cand au vazut familia lui Zumzarel.

Asa ca impreuna am modelat un catelus: toti copilasii iubesc catelusii..nu par ciudati, urati ….

La sfarsit…fiecare a venit si a luat un catelus din cutie.

Le-am spus ca se numesc ” Catelusii prieteniei”… De ce? Pentru ca acestia doresc ca ei sa fie prieteni intre ei, sa se ajute, sa se respecte. Multi dintre ei si-au impartit plastilina cu cel care nu avea….s-au purtat frumos si noi am apreciat asta.

Fiecare venea, il lua si ii punea un nume.

Unii m-au luat in brate si mi-au spus ” am avut o zi super tare! ” 🙂

Invatatoarea a fost tare draguta si deschisa…si m-a invitat sa mai vin la ei  cand au

ora de arte. Apreciez enorm invatatorii ce ii implica pe parinti in activitatile acestora.

Ei, si baietelul nostruvreau sa va spun ca a fost tare senin…m-a chemat sa il ajut si pe el…si cu mare drag a primit acel catelus.

D. mi-a spus ca nu a mai avut probleme cu el.

Ce spuneti? Sa facem un proiect de genul ” Catelusii prieteniei” in fiecare clasa ? ( Aceasta poate insemna si o tava de biscuiti din care se vor servi toti copiii )

Bine, asta daca exista deschidere…pentru asa ceva…daca aveti „drum liber”, nu ezitati sa va implicati….

Totodata, sa ii invatam pe micutii nostri ca orice situatie poate fi rezolvata….ca parintii ii sustin…cu dragoste in tot ceea ce fac ei…ca le luam apararea….dar cu intelepciune….uneori, pot fi chiar ei vinovatii si sa nu ne fi spus tot adevarul.

La noi, ” Catelusii prieteniei” chiar au adus zambete….si bucurie in inima micutilor…fiecare avea unul pe care sa-l iubeasca  si sa-l arate cu drag parintilor.


3 comentarii

Povestea lui Norisor

Auziti si voi?  …Din inaltimea cerului, deasupra unei mari…parca se certa cineva. Hai sa ne transformam in norisori usori ca sa putem pluti si sa vedem ce se intampla.

Oooo…erau niste picaturi de apa…fiecare cat mai ciudata. Se pare ca doreau sa faca impreuna un norisor, dar nu se intelegeau deloc ce forma sa ii dea .

„Eu zic”, spuse un nor serios si incruntat, ” sa aiba forma unui patrat colturos…asa cum ii sta bine unui nor serios!”

„Ba, mai bine sa ii dam forma unei inghetate”, se auzi vocea pitigaiata a unei picaturi care lingea tot ce ii statea in cale de pofticioasa ce era.

” Oooo, ” spuse un nor plictisit” ce va certati asa…aiurea…orice nor este plictisitor…ii dam o forma oarecare si gata…terminam o data!”

” Eu zic sa il facem sa arate ca o balerina …asa va parea ca danseaza din nor in nor”, spuse o picatura ce visa tot timpul ca reusi sa devina om.

„Ba, cel mai bine sa aiba forma unei oi…noi de obicei facem doar nori pufosi…asa vom sti ca noi l-am facut daca mai venim pe aici! Si parerea mea sigur este cea mai buna dintre toate!”, tipa un nor care nu putea sa se stapaneasca cand apareau astfel de discutii.

„Heeei…eu zic….”

Dar nu apuca sa-si termine vorba si urmatoarea picatura…ca o rafala de vant puternic se ivi…si le imprastie…apucasera ele sa formeze un norisor…care nu semana cu nimic…ci mai degraba cu un ghemotoc mare.

O picatura cu fetisoara senina si vesela care nu spusese absolut nimic…reusi sa infrunte un pic vantul si ii striga norisorului cu o voce blanda :
” Scumpul meu, fii ceea ce iti vei dori tu sa fi…asa vei deveni perfect!”

Norisorul era tare uimit si nu prea intelegea ce se petrece cu el. Dar, vazand alti nori mai mari pe langa el, repede incerca sa ii ajunga. Acestia ii spusera care sunt treburile serioase ale unui nor : ” sa acopere uneori soarele ca sa faca umbra, sa stranga multa apa ca sa trimita ploaie pe pamant , altfel plantele vor muri fara apa… „. A inteles si ca nu este timp de joaca, daca doreste sa fie un nor serios.

„Hmmm…” isi spuse el… ” pare destul de dificil ce spun ei „…Deodata, vazand pe pamant o masina…i se parut atat de interesanta…incat se gandi ca daca si-ar putea modela aburul din care e facut….poate ar fi si el ca o masina….Si se tranforma intr-o masina! ” Vai, ce distractiv este! „, se bucura el…

„Ia sa incerc altceva!….aha…ia uite colo pe malul marii…o faptura ce se misca greoi…” . Si pe data deveni o broasca testoasa.

Ii placea atat de mult sa se joace in acest fel , incat toata ziua doar asta facea…se transforma in tot ce vedea mai interesant. Era atat de fericit ca este un norisor pufos, nici prea mare, nici prea mic  …

Norii mai mari il tot mustrau : ” ar trebui sa incetezi cu joaca aceasta…uite, daca te tot misti asa, nu vei aduce ploaie niciodata….incearca sa fi serios!”

Dar , Norisor pur si simplu nu putea sta locului…el simtea ca este un nor diferit…

INtr-una din zile ajunse deasupra unei casute cocotate pe un deal inalt. Printre frunzele din gradina, Norisor zari doi copilasi ce stateau intinsi printre fruze si admirau cerul ..i se pareau atat de mici.

„Ce ar fi sa ii inveselesc un pic…sper sa ma vada.. ” Si  pe data pe cer aparu un norisor ca o barcuta cu panze.

” Liana, uite!” striga baietelul… „uite…un vaporas…norul acela este ca un vaporas…ce mi-ar placea sa ma urc in el!”

Bucuros ca a fost zarit, Norisor deveni o inghetata maare .

„Hahaha”…se auzi rasul cristalin al fetitei ” Sorinel, vezi….o inghetata :)….zici ca norul asta se joaca cu noi!”

Dar, se lasa racoare si copilasii au intrat in casa.

Pentru ca Norisor era diferit….el putea sa se intoarca in orice loc dorea. Asa ca , a doua zi, inca de dimineata ii astepta pe fratiori sa iasa din nou afara la joaca.

Acestia au aparut …Ca sa se faca observat, Norisor se transforma intr-o nota muzicala .

„Liana, uite, norul vrea sa cante cu noi! ”

Si Norisor se tot juca cu ei: era cand o girafa cu gat lung, cand un ursulet pufos…cand un mar de toamna.

” Sorinel, stii ce mi-as dori eu….  bunica spune ca mamica noastra este plecata dincolo de acesti norisori…si ca, in curand , cand vom ajunge si noi acolo, o vom vedea…eram tare mici…eu nu mai tin minte deloc cum arata…dar asa de mult as dori sa-i vad macar o data chipul….”.Sorinel nu mai spuse nimic…uneori le era tare dor de mamica lor, dar dragostea bunicii ii ajuta sa uite si sa treaca dorul..

Norisor…ramasese nemiscat…pentru prima data, de foarte mult timp…era doar un ghemotoc…ca la inceput. Il intristase atat de mult povestea micutilor si si-ar fi dorit tare mult sa faca ceva special pentru ei…macar o farma de bucurie sa le aduca.

” Sorinel, stii cum cred ca arata mama…avea ochi stralucitori…si zambea….zambea intruna…si parul ei era lung…si falfaia frumos in bataia vantului…si cred ca mirosea a flori de tei…e parfumul care-mi place mie cel mai mult”.

Norisor isi spuse : „aaaa…deci asa arata o mama…”…si fara sa-si dea seama, din dorinta lui mare de tot de a bucura sufletelele celor mici….aburul lui lua un contur atat frumos….pe cer….se zari un chip….un chip pufos si alb…ce parea ca are plete ce falfaie …

Copiii au tresarit…si au sarit in picioare , strigand in acelasi timp… ” Uite…..vezi….asa e chipul mamei ce ne zambeste din cer….e atat de frumos”….

De atunci, NOrisor nu si-a mai schimbat forma…asa a ramas….devenise perfect…era ceea ce isi dorea el sa fie….Ori de cate ori plutea deasupra casutei de pe deal….copiii ii faceau cu mana pentru ca era norisorul lor unic ce le aducea asa de multa bucurie.

E doar o poveste….si gandul meu se indreapta spre copiii nostri…avem in mainile noastre inima si sufletele lor…ce se pot modela atat de usor cat sunt mici. II vedem cum sunt ca si NOrisor: azi sunt doctori, maine pompieri, peste o saptamana printese sau printi….si poate noi ne spunem : ” oare la fel de nehotarati vor fi si cand vor creste? ”

Si incercam uneori, sa ii modelam intr-un mod gresit…in timp ce ei sunt meniti sa fie cu totul altceva decat ceea ce visam noi pentru ei.

Ce bine ar fi sa le putem sopti zilnic cu dragoste si cu blandete, in timp ce ii strangem  in brate : ” scumpul meu, atata timp cat inimioara ta e plina de bunatate si de dragoste, indrazneste sa fii ceea ce iti doresti tu sa fii! ”

Si vom vedea, cum, incet , incet…inconjurati de dragostea noastra, vor deveni oameni frumosi ce isi vor dori la randul lor sa ia parte cu multa iubire si intelepciune la modelarea altor sufletele mici.


16 comentarii

Povesti pentru dezvoltarea gandirii independente :”Sfaturile mamei”

” Va voi spune astazi o poveste altfel…. de fapt, chiar voi ma veti ajuta pentru ca veti face parte din aceasta poveste”

„Hai sa vedem daca gasim prin casa, am nevoie de ajutorul vostru: o ciocolata ( da, avem una amaruie in frigider), o bancnota ( in portofelul mamei), o ferma ( cea de jucarie din plastic), un santier de constructii ( folosim bancul de lucru din lemn), un magazinas ( punem cateva cutii si gata magazinul), un magazinde animale ( strangem la un loc animalutele noastre de plus).

                                   Sfaturile mamei

A fost o data un baiat care locuia singur cu mama lui. Nu se stie din ce motiv, baiatul nu avea tata. Erau foarte, foarte saraci. Toata viata, acest baiat facuse doar ce i spusese mama lui sa faca si nu invatase niciodata sa gandeasca liber. La inceput, multi parinti  ar crede ca e bine sa ai un copil asa de ascultator, dar  asa cum vom vedea, s-ar putea sa nu fie intotdeauna asa de util. Mama acestui baiat gandise intotdeauna pentru el ….asa ca baiatul se temea sa ia propriile sale decizii, de teama sa nu greseasca.

Cand baiatul a mai crescut….au hotarat ca acesta sa mearga sa munceasca cateva ore dupa terminarea orelor de la scoala.

Asa ca, la sfarsitul saptamanii  sau dupa scoala, el pleca sa isi caute de lucru in micul lor orasel.

Intr-o zi a fost primit pe un santier de constructii.

Pentru munca sa, a primit o bancnota de 5 ron.

Dar, pe drum, pentru ca o tinea in mana, un vant ii zbura bancnota si ramase fara ea.

Ajuns acasa ii povesti mamei… Aceasta ii spuse : ” vai….dar trebuia sa o pui in buzunar!! De -acum incolo, cand primesti ceva sa pui in buzunar!”

A doua zi, baiatul a muncit la o bacanie.

Si pentru ca a fost tare harnic, a primit de la proprietarul magazinasului o ciocolata. Imediat, baiatul o strecura in buzunar.

Cand a ajunsa casa, i-a dat mamei ciocolata . ” Vaaaai….a spus mama…e topita toata….trebuia sa o pui intr-o punga!!!”

In alta zi, baiatul a primit de lucru intr-un magazin de animale de companie . Ii placea sa lucreze cu animalele si vazand asta, proprietaul magazinului i-a multumit pentru eforturi , daruindu-i o pisica.

Amintindu-si ce-i spusese mama lui, a pus pisica intr-o punga de plastic si a pornit cu ea catre casa, dar pisica a sfasiat repede punga cu ghearele si a fugit.

Cand i-a spus mamei povestea, ea l-a certat din nou:

” vaaai…trebuia sa o legi cu o sfoara la gat si sa o cari dupa tine!”

Ei bine, in alta zi si-a gasit de lucru la un macelar. La sfarsitul zilei, macelarul i-a dat o pulpa de vita. Baiatul s-a gandit ca mama lui avea sa fie multumita de eforturile lui din ziua repsectiva si facand ceea ce-i spusese ea, a legat o sfoara in jurul pulpei si a tarat-o pana acasa.

Toti cainii din cartier l-au urmarit pe cand mergea, muscand din carnea trasa de sfoara.

Cand a ajuns acasa, nu-i mai ramasese decat un os lucios. Mama l-a certat : ” Vaaaai….trebuia sa o duci pe umar! ”

IN urmatoarea zi, nu a gasit de lucru la magazinele din oras, asa ca s-a dus la tara si l-a ajutat pe un fermier la munca.

La sfarsitul zilei, fermierul i-a dat un magar pentru eforul lui. Amintindu-si ce i-a spus mama, a incercat sa ridice magarul pe umar….dar era prea greu!!

Si- a amintit de celelalte instructiuni primite de la mama : „pune-l in buzunar”…”pune-l intr-o punga”…Nu se potrivea nimic….Poate ca, daca reusea sa il lege cu o sfoara si sa=l tarasca pana acasa?? Dar magarul, caci stiti ce incapatanati pot fi magarii si-a infipt copitele in pamant si a refuzat sa se miste…Baiatul nu stia ce sa mai faca?

Ce crezi tu ca a a facut pana la urma? Cum ai fi procedat tu in locul lui daca trebuia sa duci magarul pana acasa?

Asa ca D. care era personajul principal al povestirii si care de repetate ori mi-a spus… ” Maaaami, dar tu mi-ai spus sa fac asa….eu as fi facut altfel!!!! ” 🙂

s-a gandit…” pai il trag bine de sfoara!” El nu stie ca un magar are forta ff mare… I-am spus ca nu se poate…

Si atunci, sugubat….in soapta, ca sa nu-l auda magarul …mi-a spus : ” poate…..cu putin fan….din loc in loc….pana acasa… !!” Baiatul meu a rezolvat problema!!

Ba a cerut din vecini si un morcov sa-l ademeneasca…fara sa stie ca aceasta a fost o solutie folosita si de altii :).

Genul acesta de povesti (in care personajul trebuie sa faca ceva, sa rezolve o problema, sa caute solutii) cu sfarsit deschis, neterminat…sunt folosite pentru a cere solutii copiilor, pentru a le dezvolta creativitatea, pentru a facilita simtul realitatii, pentru a ne alatura raspunsurilor lor, pentru a -i ajuta sa-si devolte abilitatea de a cauta soluti la probleme.

Mie imi plac enorm studiile de caz  de genul: ” Esti la scoala…il vezi pe profesorul de sport ca il loveste pe prietenul tau….Tu ai vazut faza…Profesorul se incrunta la tine si te ameninta cu degetul, spunandu-ti ca prietenul tau a fost foarte obraznic…ce ai face tu in aceasta situatie? ”

E bine sa ii ajutam pe cei mici sa gandeasca liber, sa isi caute singuri solutiile, sa nu raspundem in locul lor atunci cand pot ei singuri sa o faca…sau ganditi-va ca poate pur si simplu nu vor sa raspunda!

Povestea noastra a fost luata din cartea ” 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti”, editura Trei ( o puteti achizitiona de AICI – eu am cumparat-o cu o reducere de 40% de la libris.ro)

O alta carte pe care o recomand este si aceasta: „JOcuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor”, editura Polirom ( o puteti achiztiona de AICI ).

Sper sa reusesc , cat de curand sa va fac o scurta prezentare a ambelor carti.

Sa nu uitam: sa indraznim sa avem incredere in capacitatea copiilor de a rezolva probleme…cu mintea antrenata, vor reusi sa infrunte lumea cea mare, plina de atatea provocari!


9 comentarii

Darul sirenei Doria

Inchide ochii si lasa-ti imaginatia sa zboare….sa zboare…..si las-o sa coboare lin….pe aripi fine …pe malurile unei mari necunoscute…acolo unde nisipul este auriu…si unde nu a calcat niciodata picior de om. Si nici nu aveau cum sa ajunga acolo oamenii , pentru ca era un taram in care doar visele lor puteau ajunge…sau poate doar copiii ce mai cred ca imaginatia nu le poate juca feste 🙂 .

Sa nu credeti ca locul acela era linistit: nicidecum! Era plin de viata! In mare, inotau mii si mii de pesti de toate culorile si formele. Testoase ieseau din cand in cand pe nisipul auriu sa-si depuna ouale si se reintorceau in mare. Stelutele cochete se mai lipeau uneori de malul marii si apoi se prindeau in joaca de calutii de mare si fugeau cu ei peste tot .

Pe nisip, se zareau si niste cochilii mari, lucioase ce pareau aranjate de cineva. 

Sa facem putina liniste…..auziti ceva?? Daa…se aud niste chicote, niste voci zglobii chiar din apa marii….

Deodata, se zarira prin apa tot felul de dungi colorate….se miscau repede cand intr-o parte, cand intr-alta….pareau ca se fugaresc. Cand au ajuns aproape de mal….au iesit si ce sa vezi…erau 6 sirene nespus de frumoase si ataaaat de diferite…te asteptai ca niste sirene sa fie la fel, dar nu, acestea erau deosebite.

Chicotind, s-au tarat pe malul apei , au intors cochiliile si le-au transformat in niste fotolii confortabile. S-au asezat in ele si au inceput sa vorbeasca.

Haideti sa tragem si noi cu urechea si sa le ascultam! 🙂

” Daaa”, spuse sirena cea albastra, ” va fi o petrecere pe cinste! Sirenele din celelalte mari vor auzi despre noi si astfel tinutul nostru va fi cunoscut peste tot! ” Si au inceput sa-si faca fel si fel de planuri …

Da, cred ca sunteti curiosi sa stiti cine erau micutele sirene.

Dar cine ne-ar putea spune cate ceva despre ele? Ei, ia uitati…vedeti voi cochilia aceea stinghera?….nimeni nu o baga in seama… poate ne va povesti ea …

Ce gand bun! Cochilia  avea asa un chef de vorba….ca nimeni nu o mai putea opri….si incepu:

” Ei, cele 6 frumoase sunt surori…si sunt tare, tare diferite…ati vazut si voi asta… Sirena albastra este Amanda! Nu ati mai auzit niciodata pe cineva cantand ca ea. De dimineata si pana seara…canta si canta…Vocea ei inveseleste pe oricine….daca nu ai voce deloc, iti poate da ea lectii si sigur vei incepe si tu sa canti. UIte, chiar acum face cateva vocalize…hai sa incercam si noi! „

Dupa ce ne-am pitigaiat vocea cand in sus , cand in jos dupa trilurile Amandei…cochilia a continuat:

” Sirena portocalie este Mirinda. Este o bucatareasa desavarsita. Poate face din alge tot ce vrei : de la prajituri la cea mai gustoasa supa. „

” Sirena verde este Sorana…este foarte, foarte inteligenta. Iti poate raspunde la orice intrebare : stie varsta fiecarui peste din mare, de ce au dungile asa si nu invers…orice…orice o intrebi iti va raspunde! „

Tocmai atunci , una dintre sirene, cea mov…incepu sa povesteasca…” A fost o data o familie de pesti…mama, tata si doisprezece pestisori zglobii… „

” Daa”, spuse cochilia,,, ” ea este Aida….povesti ca ea nu cunoaste nimeni….si nimeni nu stie sa le spuna ca si ea. Are un dar aparte, copilasii sirene o indragesc enorm si toata ziua ar sta sa o asculte…hai sa o ascultam si noi…sa vedem daca pestisorul a reusit sa isi gaseasca casuta din mare” .

Cand povestea se sfarsi…sirena roz, cu o voce vesela intreba : ” Fetelor, cum vreti sa va aranjez parul pentru petrecere? „

” Ea este Mara…darul ei este de a face pe toata lumea sa arate bine…poti sa ai cel mai buclucas par, ea va sti cum sa ti-l aranjeze…o viziteaza si alte sirene din departare , pentru ca stiu cat de priceputa este! „

Si cochilia…paru ca a obosit….sau  ca nu mai are sa ne spuna nimic…” Ei, dar cum ramane cu cea mai micuta…sirena cea aurie?”

” Ooo….pai….nu stiu ce sa va spun despre ea… Doar ca o cheama Doria…”

„Nu are nici un dar? „

” Nu cred…sau nu am auzit sa fie priceputa la ceva….va rog sa nu o puneti sa cante ceva…va speria toti pestisorii…sa nu o rugati sa va gateasca ceva…de povestit…nici vorba…e prea tacuta…chiar nu stiu ce sa va spun…”

Si cochilia nu mai spuse nimic…ramase muta si nu am mai putut sa o intrebam nimic.

Sirenele se retrasera intr-un colt de mare…si se lasara scaldate de razele soarelui si incepura iar sa planuiasca…sa tot planuiasca…

Sirena micuta si aurie…ramase in scoica ei micuta….era trista…nu doar acum….era trista de cand se stia ea…surorile ei credeau ca asta era felul ei de a fi …Era acum fericita ca reusise in sfarsit sa ramana singura…foarte rar se intampla asta…mereu era inconjurata, aproape sufocata de surorile ei mari.

Ea….isi dorea mult sa afle ceva….cauta cu ardoare sa isi afle darul ei de sirena…stia cat de apreciate sunt surorile ei…nu-si dorea sa fie apreciata, dar dorea sa stie cum ar putea si ea sa-i ajute pe cei din jurul ei. Din nefericire, se pare ca ea nu era buna la nimic!

Dintr-o data, se apropie de ea o testoasa. Mica si abia tarandu-si corpul prin nisip. Tot bombanea: ” sunt mica, tare mica…si iar nu ma iau parintii cu ei …tot timpul sa stau eu acasa …aa, ce faci aici? vrei sa stai de vorba cu mine?

Sirenuta Doria…doar dadu din cap…si cu ochi plini de intelegere o urmarea…

Si testoasa vorbi…si vorbi…Cand vru sa plece, Doria, cu voce blanda ii spuse : ” vei creste mare…cat de curand….si vei vedea ce minunatii vei putea face! 🙂  Testoasa spuse : ” multumesc mult Doria pentru ca m-ai ascultat….chiar nu vroiam sfaturi…doream doar sa ma asculte cineva… „

Nu trecu mult timp, si o pisicuta de mare se zari pe malul apei chiar langa Doria.. ” heeei, striga aceasta…sunt urmarita….de parintii mei…cand voi creste mare si voi putea zburda in voie….?

Doria o asculta….o asculta …si cand aceasta termina de vorbit…i spuse : ” te iubesc ai tai….vei creste mare…cat de curand…iti va fi dor de ei tare mult….atunci vei putea face tot ce vei dori tu… „

Cand pisicuta uimita de raspunsul Doriei, disparu in adancul apei, se auzi un plici mic…si iar un pleoscait…era o steluta…se chinuia sa se lipeasca de nisipul auriu.

” Iar am pierdut la intrecerea cu caluti…tot timpul pierd si pierd…si nimeni nu ma incurajeaza si pe mine…cand le spun fratilor mei, rad…sunt inca prea mica….”

Doria, cu ochii ei azurii o urmarea cu drag….Steluta… o zari…” a, tu erai aici…ce bine ca am cu cine vorbi…in sfarsit cineva care ma asculta si pe mine…m-am saturat de vorbaria celorlalti!” Si steluta ii povesti…si ii tot povesti din necazurile ei de surioara mai mica…

Se auzi o voce: ” hai acasa , Marusca!! „

„Ma duc, spuse steluta…tare bine ma simt acum….multumesc , Doria!”…

” Draga mea….vei ajunge o steluta deosebita…de fapt si acum esti …doar ca nu te vezi tu asa…dar esti…”…ii sopti Doria

O liniste se asternu in sufletul Doriei….a inteles….pentru prima oara in viata ei si-a inteles darul: ea stia sa asculte….sa asculte inima , durerea celorlalti….Ea nu dorea sa vorbeasca pentru ca sa stie toti ce gandeste…ea dorea sa stie ce gandesc altii ca sa-i poata ajuta. Si si-a dat seama, ca daca stii sa asculti in tacere pe cel de langa tine, vei sti si sa-i dai un raspuns intelept, un raspuns care sa-l ajute, care poate aduce bucurie….si care chiar poate deveni datator de viata…

Cati dintre noi ar dori un dar ca al Doriei?….cati dintre noi ar dori sa ramana nestiuti de nimeni….necunoscuti…dar care, sa stie in adancul sufletului lor… ca un dar care nu se vede intr-un mod izbitor este atat de valoros pentru cei care cauta cu disperare un ajutor pentru sufletul lor?

Sa-i invatam pe cei mici sa asculte….nu doar cu urechiusele lor…ci si cu inima…cu sufletul….

As vrea sa am darul Doriei…as vrea sa ma pot uita la ochii innecati in suferinta a celui de langa mine….si sa-i pot umple cu dragoste…as vrea sa pot invalui cu doar o simpla ascultare inima celui coplesit de prea multa durere….as vrea ca dragostea Marelui Creator si Singurul datator de daruri sa imi inunde inima si sa se reverse spre cei ce au nevoie de ea….as vrea…as vrea…