”Ai carte, ai parte!”

Mă tot gândeam când eram copil ce ar putea însemna acest proverb…cărți aveam noi foarte multe în bibliotecă, dar in afara faptului că tot ceea ce citeam mă făcea să am o imaginație tare bogata, mă tot întrebam ce ”parte ” as putea avea eu dacă avem atâtea cărți.

Și nu doar eu mi-am pus această întrebare…cât de folositoare ar putea fi o carte? Mai auzeam eu și alte expresii în copilărie  :  pune-te cu burta pe carte sau nu-ți intră o dată cartea asta în cap! 🙂 Și chiar văzusem un desen animat cu un ursuleț căruia i s-a tot spus ” trebuie să mănânci cartea asta pe pâine ca să fii isteț” , așa că s-a pus bietul urs de a uns toate paginile dintr-o carte cu miere și le-a înfulecat una câte una. Dar, în afara de o indigestie, nu s-a ales cu mare lucru 🙂 .

Uite așa era și Petunia… Dar mai întâi să v-o prezint.. Petunia era o gâscă drăguță,  neștiutoare și cam prostuță” și oarecum obișnuită, la fel ca orice altă pasăre de curte. Ei, dar asta până într-o zi când … găsește o CARTE! O analizează bine, tot întrebându-se ce ar putea fi și atunci își aduce aminte de cuvintele pe care nea Tănase,fermierul i le-a spus nepotului : ” Cărțile sunt lucruri de preț. Cine are cărți și ține la ele e foarte deștept!”

Se pare că această carte îi va aduce multă înțelepciune dacă o va purta peste tot cu ea.

Și așa a făcut…o lua peste tot, chiar și atunci când înota în apă. Și un lucru neobișnuit s-a întâmplat cu cea…pe măsură ce credea că devine tot mai importantă și mai înțeleaptă , gâtul ei se lungea și se tot lungea.

Dar și animalele din ogradă au observat că Petunia devenise deosebită. Așa că au început să o roage să îi ajute atunci când aveau necazuri sau nelămuriri.

Tare amuzantă este numărătoarea Petuniei atunci când găina Ida o roagă disperată să o ajute să își numere puii.

”Ia să vedem… Trei pui beau apă, trei ciugulesc mălai și încă trei sunt printre picioarele tale. Și cât fac trei ori trei? Fac șase!

Șase, spuse Ida. Șase! Înseamnă mai puțin decât noua?

Mai mult, dragă Ida, spuse Petunia.  Mult mai mult!  😀 

Sfaturile ei erau tare ciudate și cei ce le urmau nu sfârșeau tocmai bine …

În cele din urmă, are loc un eveniment care o zguduie bine…. niște artificii i s-au părut a fi acadele și incurajându-le si pe celelalte animale, au început să le ronțăie :)…și atunci, după explozia artificiilor, realizează că ea de fapt nu știe nimic… că a purtat peste tot o carte care nu-i era folositoare închisă, ci doar dacă îi pătrundea tainele și începea să o citească.

O găsim pe Petunia la sfârșitul povestirii cu un abecedar , învățând să citească…în sfârșit mergea pe calea cea buna sau s-a ” pus cu burta pe carte” :D.

Ursuleților li s-a părut tare amuzanta povestioara și au vrut neapărat să o punem și noi în scena.

Animalele de la fermă veneau la mandra Petunia si ii cereau ajutorul . Și ea le oferea sfaturi care mai de care mai ciudate .

Dar apoi, le-am spus băieților.

Hai să ne imaginăm acum ce sfaturi ar da Petunia animalelor după ce a învățat să citească și a devenit înțeleaptă. Am inventat tot felul de situații pentru gâsculiță și încercam să dăm sfaturi cât mai bune.

Am încercat să o și  desenăm și să facem și un mic puzzle pentru micuțul A.

Seara, băieții i-au citit și tatălui povestea… când sunt dornici să -i povestească ceva, știu că acea carte este tare îndrăgită și toată lumea trebuie să afle acest lucru 🙂 .

Sunt sigură că și voi veți dori să o întâlniți pe Petunia, gâsculița . Probabil, ați ghicit că veți găsi aceasta carte la Editura Cartea Copiilor, unde veți descoperi multe alte cărți superbe pentru cei mici. Povestea Petuniei a fost scrisă de Roger  Duvoisin ( autor și ilustrator american) și această carte a devenit încă de la prima ediție, în 1950, una dintre cele mai iubite cărți semnate de acest scriitor.

 

Petunia a găsit în iarbă o carte… așa  o întâlnim noi la începutul povestirii…o veți ajuta, voi, copii și îi veți spune ce să facă cu ea ? 🙂 Noi ne-am dat seama cât de valoroase sunt cărțile ce le-am strâns încet, încet de-a lungul anilor și încercăm să nu le ținem doar acolo ca să se pună praful pe ele sau să ne lăudam cu ele  , ci să le răsfoim, să le citim, să le aprofundăm tainele, să devenim pe zi ce trece mai înțelepți …

Spor la citit cât mai multe cărți și…nu uitați : ai carte, ai parte! 🙂