Pe măsură ce copiii cresc, este foarte posibil ( mai ales dacă ai băieți) să nu afli mare lucru despre cum si-au petrecut timpul la scoală sau în alte activități. Și atunci trebuie să -l abordezi în așa fel încât să nu se simtă ca la un interogatoriu sau că ai vrea neaparat să afli dacă el a făcut astăzi vreo boacănă sau „te-a făcut de râs”. Nu, ei trebuie să știe /să înțeleagă că ție într-adevăr iti pasă atât de mult, că orice face el este interesant si important  pentru tine și că ești întotdeauna alături de el.

Nu sunt eu în măsură să dau lecții de parenting, dar  citind de-a lungul timpului cărți bune, urmărind experienta altora sau învâțând din propriile-mi experiențe sau greșeli de aproape 13 ani de cand am copii… pot spune că , dacă dorești să ai o discuție cu un copil neapărat trebuie să-ți faci timp și sa nu-i dai impresia că te grăbești. Puteti vorbi cand faceti o activitate impreuna, dacă e o discutie interesanta ( si dacă nu e cazul sa-l mustri) o poti face si in timpul mesei , in timpul unei plimbări sau pur si simplu stând impreuna. Băiatul meu cel mare nu-mi povestește nimic dacă nu sunt foarte atentă si nu-l privesc. Cel mic este foarte diferit si -mi povestește cu lux de amănunte întâmplările zilei chiar dacă fac treaba, mananc, ne plimbam sau conduc masina. Știe că-l ascult si cu mare rabdare o ia de la capat daca-si spun ca nu am fost atenta :).

Fiecare dintre noi ne cunoaștem copiii și știm cand este timpul potrivit pentru discuții.

Articolul meu de astăzi se adresează în mod special părinților ce-și duc copiii la orele de Scoală Duminicală din cadrul unei biserici. Cand se intorc copiii acasa, tu arzi de nerăbdare sa stii ce a făcut, dar primesti un răspuns sec : „ a fost bine ! ” , „am povestit”, „am cântat” , „ nu mai stiu ce am făcut… ” , „m-a supărat  Robert! ”

Așa că vin în ajutorul vostru cu o serie de 30 de întrebări creative ( unele sigur le veti găsi si pe internet- intrebari ce pot fi puse copiiilor ce merg la scoala)  și sunt sigură că măcar la 20 % dintre ele 🙂 veți primi răspuns. Bineînțeles că nu le vom pune toate deodata ! Găsim timpul potrivit și strecurăm câte o intrebare …

Să începem dar ! 🙂

1.Ați fost mulți copii azi?

2.Foarte interesant lucrul manual ! Mi se pare dificil de făcut. Oare ce înseamnă? Ce legătură are cu lecția de astăzi?

3.Ce te-a amuzat azi?

4. Lângă cine ai stat astăzi?

5. Ați ajutat-o pe profesoara voastră să strângă materialele? Ce copil se oferă primul să ajute?

6.Ați avut o cauză specială pentru care v-ați rugat?

7. Ce te-a impresionat cel mai mult din povestirea biblică ?

8. A fost ceva ce te-a pus în încurcătură?

9. Cu cine ți-a plăcut cel mai mult să vorbești astăzi?

10. Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-a spus azi profesoara voastră?

11. Ce îți place cel mai mult din programul vostru?

12. Ai fost de ajutor azi? In ce fel?

13. Când te-ai plictisit cel mai tare?

14. Ce crezi că poți face ca să nu te mai plictisești în acel moment?

15. Dacă Domnul Isus ar apărea dintr-o dată la voi în clasă, în ce moment nu ai fi vrut să apară?

16. Cu ce copil crezi că trebuie să te porți mai frumos?

17. Dacă duminica viitoare ai putea să fii tu în locul profesoarei tale, ce ai face într-un mod diferit?

18. Spune-mi o situație în care învățătoarea ta a trebuit să te mustre azi?( chiar nu aș vrea sa o intreb pe ea, pentru ca am incredere in tine si vreau sa vedem cum putem îndrepta lucrurile)

19. Crezi că m-ar ajuta si pe mine versetul biblic învățat astăzi?

20. Ți-ar plăcea să scriem împreună versetul , să-l punem undeva in casă și să-l repetăm toată săptămâna?

21. Care a fost cea mai intersantă parte a lecției de azi?

22. Ți-ar fi plăcut să trăiești în vremea biblică din lecția de azi?  De ce?

23. Ai luat vreo hotărâre pentru sufletul tău astăzi? Cum, in ce fel?

24. Ce activitate nouă ai vrea să faceți la Școala Duminicală?

25. Ce activitate ai vrea sa repeti la Scoala Duminicală?

26. .Dacă aș suna-o pe profesoara ta, ce crezi că mi-ar spune despre tine?

27. Care a fost cel mai greu lucru ce a trebuit să-l faci azi?

28. Ce proiect nou ați început în acest an?

29. Este vreun copil din clasa ta căruia ii lipseste ceva ( pix, carnetel, rucsac, Biblie, o hainuta buna, pantofi)?

30. Cum reții tu cel mai bine povestirile ( ascultand, uitandu-te la imagini, din experimentele făcute impreuna ) ?

Si voi puteți fi si mai creativi punând alte și alte întrebări :).

Notă pentru toti cititorii blogului 🙂

Școala Duminicală este un program de două ore ce se desfăsoară în cadrul bisericii ( de obicei biserica neoprotestanta)   în fiecare duminică . În timpul acestor ore, copiii  învăță din Biblie pe înțelesul lor, li se modelează caracterul, punem o bază pentru o invățătură sănătoasă, încercăm să transpunem învățăturile astfel încât să ne ajute în mod practic in viața de zi cu zi. Este un loc în care copiii vin cu mare drag pentru că aici sunt prietenii lor, se joaca, canta, invață, isi pot folosi darurile / talentele lor.  Aici întâlnesc dragoste , o vorbă bună, o încurajare.

Sau profesori, educatori…

Mi-aduc aminte cu mare drag de doamna mea profesoară de limba română din liceu. Ne-a învățat în așa fel încât ”mâncam gramatică pe pâine”, dar toți, toți copiii o iubeam. Deși micuță de statură, cu o blândețe ieșită din comun, știa să se facă respectată, fără să abuzeze verbal pe vreunul dintre noi .

Am mai întâlnit și alți profesori excelenți, ce terminaseră cu 10 facultatea, care își cunoșteau materia ca nimeni altul, dar care nu au știut să și-i apropie pe copii. Erau ore pe care le așteptam cu groază, cu inima bătându-mi în piept și aș fi preferat să fiu oriunde, dar nu în sala de clasă.

Da,  nu vii la scoală ca să-ți faci din copii prieteni cu care să te tragi de șireturi, dar ești acolo că să fii un exemplu, să încurajezi ( chiar și atunci când crezi că nu merită), să dăruiești ceea ce ai mai bun din tine. Știai pe ce drum pornești încă de la început. Știai că vei lucra pe bani puțini. Știai că vei avea parte de dezamăgiri de tot felul, că uneori vei fi neînțeles , nerespectat. Știai că vei lucra cu un lut special care se poate modela ușor la început, dar tot mai greu pe măsură ce anii trec și devine dur , tare , cu o formă deja conturată…ca ai în fața ta suflete de copii care privesc spre tine cu speranță, cu dorința de a le descoperi o lume pe care ei nu o cunosc și ar fi vrut să-i iei de mână pe fiecare, rând pe rând ( și pe cel mai slab, și pe cel mai puternic, și pe cel de nota 10, și pe cel ce se chinuie sa ia un 5 ) și să-i ajuți să treacă în lumea oamenilor mari cu fruntea sus, încrezători și fericiți că cineva ca tine le-a dedicat o parte din viață ca să-i ajute să ajungă și ei OAMENI.

În urmă cu ceva ani, am găsit într-o carte veche, un altfel de ghid pentru cei implicați în educația copiilor. Este inspirat din Sfânta Scriptură, de fapt o parafrazare a pasajului din 1 Corinteni 13 despre dragoste. Acest pasaj vă invit cu respect să-l descoperiți  aici înainte de a citi parafrazarea, pentru a putea înțelege mult mai bine mesajul de mai jos.  Acest text biblic  l-am întâlnit mai nou pe tricouri, căni și bine ar fi să fie amprentat și în inima noastră – cât de minunată ar fi lumea din jurul nostru dacă toți am ști să dăruim dragoste 🙂 .

Și acum să medităm la următoarele rânduri scrise de D. Habenicht . Nu contează dacă predai într-o grădiniță, o școală, liceu sau într-o biserică, atâta vreme cât ți-au fost încredințați copii ca sa-i educi, trebuie să îți pese.

Chiar dacă predau lecția într-un mod care să-l mulțumească pe directorul Școlii, dar nu am dragoste pentru copii, nu sunt mai bun decât o sirenă sau un megafon. 

Și chiar dacă sunt un cunoscător al științei predării și am certificat de profesor instruit, dar nu-m iubesc copiii, toate certificatele și diplomele mele nu valorează nimic. 

Și chiar dacă am studiat psihologia copilului și cunosc totul despre conceptul de sine, dezvoltarea spirituală și teoria învățării, dar nu-i iubesc cu foc pe copii, aceste lucruri nu-mi folosesc la nimic. 

Și, deși cunosc materia mea ca nimeni altul și am multe materiale vizuale, iar povestiri nu spune nimeni ca mine, dacă nu am iubire   pentru copii în inima mea, nu voi realiza chiar nimic. 

Dragostea mă face pe mine, ca învățător, să fiu îndelung răbdător, dragostea caută fiece cale, în ora de clasă sau în timpul meu liber pentru a-i fi de ajutor unui copil în nevoie. 

Dragostea nu încearcă să-i manipuleze pe copii- nu le vorbește de sus și nu încearcă să-i transforme în fanatici care-și idolatrizează învățătorul. 

Dragostea nu insistă ca fiecare copil să învețe același număr de lecții, versuri sau să dea același răspuns la fiecare întrebare, ci ține seama de dotarea individuală și de deosebirile dintre copii. 

Dragostea are maniere plăcute și-l respectă pe copil, ca fiind o persoană deplină, în fața lui Dumnezeu și a omului. 

Dragostea nu este susceptibilă și temperamentală și nu-și varsă supărările de acasă pe copiii din clasă. 

Dragostea îi învață pe copii să fie iertători arătându-le că noi, ca învățători nu le purtăm ranchiună. 

Dragostea nu scoate în evidență și nici nu ridiculizează îndărătnicia, dar se bucură din toată inima când copiii progresează. 

Dragostea nu ajunge la capătul răbdării, nu găsește sfârșitul speranței, nu își termină nicicând încurajările. 

De fapt, ea este singura calitate a unui adevărat învățător și a unui om adevărat. 

Cu drag, un adult care a fost educat și  de oameni ce au știut să-i arate dragoste

Cat de usor va este sa descrieti natura din jurul vostru? Dar un animalut pufos? Cat de usor v-ar fi sa descrieti toate acestea in fata unui copilas care nu vede sau a unui copilas care nu are maini si nu le-ar putea folosi pentru a atinge?

Noi descriem lucrurile din jurul nostru pentru ca le-am simtit, mirosit, auzit sau gustat. De cele mai multe ori, ne folosim de comparatii.

Cred ca nu o data, cei mici v-au intrebat: ” Cum arata Dumnezeu? De ce nu Il pot vedea? Oare este si El un om ca si mine? ”

Intrebari ce par simple, dar cand trebuie sa le explici unui copil ce nu poate intelege anumite notiuni, devine destul de greu.

Si ursuletii mei isi pun fel si fel de intrebari.

Eu i-am mai intrebat: ” Cum credeti voi ca arata Dumnezeu”/

Micutul A. de 3 ani si 11 luni mi-a spus de multe ori : ” Eu cred ca este ca un plus, moale si pufos”. Eu i-am spus ca Dumnezeu nu poate fi vazut ,pentru ca este Duh si este pretutindeni in jurul nostru. El l-a asociat pe Dumnezeu cu aerul care i se pare moale si pufos.

D. , care eset mai mare, mi-a spus ca nu l-ar putea descrie. Ca el crede ca este asa de frumos, incat nu si-ar putea alege cuvintele potrivite. Dar, m-a intrebat intr-o zi: ” Dumnezeu este baiat/ barbat ca si mine? ” 🙂

Am auzit si alte descrieri facute de catre alti copii ( si cred ca fiecare a facut aceasta descriere in functie de felul in care le-a fost prezentat Dumnezeu de catre parintii lor ) : ” Eu cred ca este ca un politist care abia asteapta sa ma pedepseasca „; ” eu cred ca este ca un om batran care sta sus in ceruri”.

Cea mai des folosita comparatie este aceasta : Dumnezeu este ca un Tata. Este o comparatie buna. Dar ce ne facem cu acei copii care au un tata care nu este demn de acest nume? Care ii abuzeaza fizic sau verbal in fiecare zi din micuta lor viata? Cum l-ar vedea ei pe Dumnezeu comparandu-l cu un astfel de tata?

Da, eu pot folosi aceasta comparatie pentru copiii mei care au un tata iubitor, dar ma feresc sa o folosesc in fata acelor copii care stiu ca ori nu au tata, ori au un tata care nu-i trateaza cu dragoste.

Asa cum IL vom descrie noi pe Dumnezeu, asa Il vor percepe copiii.

IN biblioteca noastra, avem o comoara de carte. Nu este ea mare, dar mi-a oferit o multime de idei salvatoare pentru a-i ajuta pe micuti sa-L inteleaga pe Dumnezeu.

Cum arata Dumnezeu? 

Nu o veti gasi de cumparat, este o editie veche, o carte ce am primit-o in dar in urma cu multi ani.

In aceasta carte, sunt date o multime de comparatii care ii vor ajuta pe cei mici sa inteleaga cum arata Dumnezeu, cat de mult ii iubeste si cum le poarta de grija.

Astfel, Dumnezeu este comparat pe rand cu : un olar, un judecator, un gradinar, un pastor, un refugiu, o stanca, un soare, o calauza sau un rege.

Eu cred ca n-ar trebui sa ne fie teama ca in mintea lor se va produce o confuzie pentru ca le-am oferi atatea descrieri. Ei au nevoie de ele. Dumnezeu nu poate fi vazut sau simtit. Dar, ne putem folosi de natura din jurul nostru pentru a-l descrie. Ne putem folosi de fetisoarele lor luminoase si frumoase pentru a-L descrie.

Puteti folosi aceasta carticica in timpul calatoriilor voastre.

Fiecare descriere din carte este insotita de ilustratii frumoase si sugestive.

Pentru cei dintre voi, care doriti sa cititi si sa folositi acesta carte, am incarcat-o  aici.

Va doresc atat voua, cat si mie, multa intelepciune, rabdare in a le explica celor mici cele mai importante lucruri din viata lor!