ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


3 comentarii

Un altfel de ghid pentru învățători

Sau profesori, educatori…

Mi-aduc aminte cu mare drag de doamna mea profesoară de limba română din liceu. Ne-a învățat în așa fel încât ”mâncam gramatică pe pâine”, dar toți, toți copiii o iubeam. Deși micuță de statură, cu o blândețe ieșită din comun, știa să se facă respectată, fără să abuzeze verbal pe vreunul dintre noi .

Am mai întâlnit și alți profesori excelenți, ce terminaseră cu 10 facultatea, care își cunoșteau materia ca nimeni altul, dar care nu au știut să și-i apropie pe copii. Erau ore pe care le așteptam cu groază, cu inima bătându-mi în piept și aș fi preferat să fiu oriunde, dar nu în sala de clasă.

Da,  nu vii la scoală ca să-ți faci din copii prieteni cu care să te tragi de șireturi, dar ești acolo că să fii un exemplu, să încurajezi ( chiar și atunci când crezi că nu merită), să dăruiești ceea ce ai mai bun din tine. Știai pe ce drum pornești încă de la început. Știai că vei lucra pe bani puțini. Știai că vei avea parte de dezamăgiri de tot felul, că uneori vei fi neînțeles , nerespectat. Știai că vei lucra cu un lut special care se poate modela ușor la început, dar tot mai greu pe măsură ce anii trec și devine dur , tare , cu o formă deja conturată…ca ai în fața ta suflete de copii care privesc spre tine cu speranță, cu dorința de a le descoperi o lume pe care ei nu o cunosc și ar fi vrut să-i iei de mână pe fiecare, rând pe rând ( și pe cel mai slab, și pe cel mai puternic, și pe cel de nota 10, și pe cel ce se chinuie sa ia un 5 ) și să-i ajuți să treacă în lumea oamenilor mari cu fruntea sus, încrezători și fericiți că cineva ca tine le-a dedicat o parte din viață ca să-i ajute să ajungă și ei OAMENI.

În urmă cu ceva ani, am găsit într-o carte veche, un altfel de ghid pentru cei implicați în educația copiilor. Este inspirat din Sfânta Scriptură, de fapt o parafrazare a pasajului din 1 Corinteni 13 despre dragoste. Acest pasaj vă invit cu respect să-l descoperiți  aici înainte de a citi parafrazarea, pentru a putea înțelege mult mai bine mesajul de mai jos.  Acest text biblic  l-am întâlnit mai nou pe tricouri, căni și bine ar fi să fie amprentat și în inima noastră – cât de minunată ar fi lumea din jurul nostru dacă toți am ști să dăruim dragoste 🙂 .

Și acum să medităm la următoarele rânduri scrise de D. Habenicht . Nu contează dacă predai într-o grădiniță, o școală, liceu sau într-o biserică, atâta vreme cât ți-au fost încredințați copii ca sa-i educi, trebuie să îți pese.

Chiar dacă predau lecția într-un mod care să-l mulțumească pe directorul Școlii, dar nu am dragoste pentru copii, nu sunt mai bun decât o sirenă sau un megafon. 

Și chiar dacă sunt un cunoscător al științei predării și am certificat de profesor instruit, dar nu-m iubesc copiii, toate certificatele și diplomele mele nu valorează nimic. 

Și chiar dacă am studiat psihologia copilului și cunosc totul despre conceptul de sine, dezvoltarea spirituală și teoria învățării, dar nu-i iubesc cu foc pe copii, aceste lucruri nu-mi folosesc la nimic. 

Și, deși cunosc materia mea ca nimeni altul și am multe materiale vizuale, iar povestiri nu spune nimeni ca mine, dacă nu am iubire   pentru copii în inima mea, nu voi realiza chiar nimic. 

Dragostea mă face pe mine, ca învățător, să fiu îndelung răbdător, dragostea caută fiece cale, în ora de clasă sau în timpul meu liber pentru a-i fi de ajutor unui copil în nevoie. 

Dragostea nu încearcă să-i manipuleze pe copii- nu le vorbește de sus și nu încearcă să-i transforme în fanatici care-și idolatrizează învățătorul. 

Dragostea nu insistă ca fiecare copil să învețe același număr de lecții, versuri sau să dea același răspuns la fiecare întrebare, ci ține seama de dotarea individuală și de deosebirile dintre copii. 

Dragostea are maniere plăcute și-l respectă pe copil, ca fiind o persoană deplină, în fața lui Dumnezeu și a omului. 

Dragostea nu este susceptibilă și temperamentală și nu-și varsă supărările de acasă pe copiii din clasă. 

Dragostea îi învață pe copii să fie iertători arătându-le că noi, ca învățători nu le purtăm ranchiună. 

Dragostea nu scoate în evidență și nici nu ridiculizează îndărătnicia, dar se bucură din toată inima când copiii progresează. 

Dragostea nu ajunge la capătul răbdării, nu găsește sfârșitul speranței, nu își termină nicicând încurajările. 

De fapt, ea este singura calitate a unui adevărat învățător și a unui om adevărat. 

Cu drag, un adult care a fost educat și  de oameni ce au știut să-i arate dragoste


Un comentariu

Multe lăcuste și un răspuns la rugăciune

În vara anului 1876, lăcustele au distrus aproape în întregime culturile din statul Minnesota, SUA. Așa că în primăvara anului 1877, fermierii erau foarte îngrijorați. Credeau că năpasta aceea îngrozitoare îi va lovi din nou și le va distruge bogata recoltă de grâu, ruinând mii de oameni.

Situația era atât de gravă încât guvernatorul John S. Pilsbury a declarat ziua de 26 aprilie, zi de post și de rugăciune. El i-a îndemnat pe toți : bărbați, femei și copii să-L roage pe Dumnezeu să prevină teribilul flagel. În acea zi de aprilie toate școlile, magazinele și birourile au fost închise. În tot statul a fost o atmosferă de reverență și liniște.

A doua zi s-a anunțat strălucitoare și senină. Temperatura s-a ridicat la valori specifice verii, un lucru foarte neobișnuit pentru luna aprilie. Locuitorii din Minnesota au descoperit cu groază miliarde de larve de lăcuste venind la viață. Căldura aceea neobișnuită a continuat timp de trei zile, iar larvele au ieșit din găoace. Se părea că nu va mai trece mult timp până când acestea vor începe să mănânce și să distrugă iar recolta de grâu.

Totuși, în a patra zi, temperatura a scăzut brusc, iar în timpul nopții un strat de brumă a acoperit pământul. Bruma a ucis toate larvele, ca și când ar fi fost otrăvite sau li s-ar fi dat foc. Fermierii recunoscători nu au uitat niciodată acea zi, care a intrat în istoria Minnesotei ca ziua în care Dumnezeu a răspuns rugăciunilor oamenilor.

Și El face același lucru și astăzi…

(fragment din Parteneri în rugăciune, de John Maxwwell, ed. Life PUblishers Romania)

sursă foto


6 comentarii

Dragul meu copil, nu te da bătut, perseverează!

Trăim într-o lume grăbită, grăbită și așteptăm ca toate evenimentele să se deruleze repede, ca toate lucrurile să acționeze rapid și doar în folosul nostru ( cine mai are timp in era repeziciunii și de alții? ) . Ești obișnuit să apeși un buton și gata iese cafeaua, sa atingi cu degetele un ecran fin si o lumea întreagă apare înaintea ta.

Și uite așa, ne mirăm când auzim de la tot mai mulți copii : ” Nu, nu mi-a ieșit din prima, nu mai fac nimic” , ” Nu pot, mă dau bătut! ”. ” Păi ai încercat doar o singură dată! ”  ” E suficient, nu mai încerc deloc pentru că nu-mi iese!

Mi se pare așa nimerit să mai încetinim , să ne mai oprim , să -i învățăm pe copii despre răbdare și perseverență.

Ei, îmi spui tu mie povestea unor oameni din vechime…cu ce mă ajută pe mine? Erau alte vremuri... ”

Este drept, erau cu totul și cu totul alte vremuri, dar noi profităm acum pentru că unii oameni au știut să fie răbdători și perseverenți și au inventat, au descoperit atâtea lucruri de care noi ne folosim astăzi.

Sunt câteva cărți foarte bune pentru copiii de peste 6-7 ani.  Noi le-am împrumutat să le citim de la prietenii noștri. Mai multe detalii despre ele  aici pe blogul Mic atelier de creație.

Vor afla cum datorită curajului unor oameni, astăzi folosim telefoane, oamenii nu mai mor din cauza unor boli foarte grave  și multe altele.

Toți acești oameni mari ( Benjamin Franklin, Maria Sklodowska- Curie, Louis Pasteur, Guglielmo Marconi) au perseverat. Experimentele lor nu au ieșit nicidecum din prima! Ci chiar dupa zeci de încercări!

CARTI PERSEVERENTA

Așa că și tu, dragul meu copil, perseverează ! În ceea ce ești talentat, în ceea ce e bun și frumos!

Urmăriți seria de  desene animate Evrika  despre invenții și descoperiri. Am povestit despre ele aici.

Desigur, putem vorbi și despre reversul acestor încurajări. Un caz concret . Nu știu câți v-ați uitat la spectacolul ” Românii au talent”. Erau acolo copii , mai mici sau mai mari, încurajați să apară pe scenă pentru că sunt așa de talentați la cântat. Cu siguranță, ei poate erau buni la orice altceva- sport,  desen, dar nu aveau absolut nici o aptitudine muzicală! De multe ori, încercăm să împlinim în copiii noștri ce nu am reușit noi, le oferim încurajări false pentru talente/ daruri pe care nu le au.

Da, să-i incurajăm să persevereze, dar în ceea ce știm sigur că se pricep, ca le va folosi  cu adevărat.

Dragi părinți, încurajați-vă copilul și niciodată nu-l comparați cu alții. ” Uite ce a făcut x și a reușit! El poate, tu de ce nu poti ?” Nu , nu așa! Una e să le spunem povestea unor oameni care au reușit, alta e să folosim exemple dintre colegii de clasă sau prietenii apropiați. Sau dacă tot vrem să folosim anumite exemple, să le folosim cu înțelepciune: ” Colegul tau are o situație foarte grea acasă, nu are nici tată. Reușește totuși să învețe și vine zilnic la școală. Interesant…oare cum poate să facă asta? ” Îi va da si copilului nostru de gândit.

Dragi profesori, încurajați toți copiii din clasă , nu doar pe cei ce ridică mâna in permanență ( chiar dacă nu ști răspunsul), sunt foarte curajoși, extrovertiți. Aud copii de nici 6 -7 ani care-mi spun:  ” Sunt puși să răspundă doar copiii populari”… Cum? La vârsta asta să gândească așa? ” Eu nu are rost să mai ridic mâna chiar dacă știu. Nu sunt vorbăreț ca alții. Sau dacă nu răspund repede, sunt puși alții”.  Poate că sunt mai plăcuți copiii veseli și vorbăreți, mai descurcăreți, dar să nu uităm că noi suntem acolo ca să-i educăm pe toți, să-i încurajăm pe toți. Să avem răbdare să crească, să persevereze.  Aveam la o grupă de copii o fetiță care răspundea la vreo 10 minute după ce puneam întrebarea adresată ei. O întrebam, apoi delicat îi spuneam : ” Tu mai gândește-te un pic, mai răspund și ceilalți copii, și când te simți pregătită, ne poți spune ce crezi.” Întotdeauna, după ce terminau copiii, îi auzeam vocea șoptită spunându-mi cu emoție răspunsul ei. Sau altădată, după ce terminam ora, mă trăgea de mânecă și îmi șoptea la ureche răspunsul :).

Și spuneți-le povestea marelui președinte american Abraham Lincoln. Când o vor auzi, cu siguranță , vor avea la ce să se gândească. Să le arătăm tot timpul partea luminoasă a tunelului. Da, vor mai fi piedici, obstacole, dar nu e  totul ușor în lumea aceasta. Ca să cânți la chitară , de exemplu, mai întâi vei face bășici serioase la degete. Dar apoi, vei deveni un chitarist talentat.

Unii copii/tineri au fost singuri, nimeni nu i-a susținut si  totuși au perseverat și au făcut lucruri uimitoare.

După cum spuneam, unul dintre cele mai ilustre exemple de perseverență este fără îndoială, Abraham Lincoln.

sursă foto

Dacă vrei să înveți de la un om care nu s-a lăsat bătut niciodată, atunci poți să-l iei pe Lincoln ca dascăl. Născut în sărăcie, Lincoln s-a luptat cu înfrângerile toată viața sa. A pierdut opt campanii electorale, a  dat faliment de două ori în afaceri, suferind și un colaps nervos. Ar fi putut să abandoneze de multe ori, dar n-a făcut-o, devenind unul dintre cei mai mari președinți pe care i-a avut Statele Unite ale Americii. Iată o mică schiță a drumului său spre Casa Albă:

( sursa Gânduri de dimineață, ed Viață și sănătate)

1816- Familia sa a fost forțată să-si părăsească locul și casa. A trebuit să lucreze pentru a-și ajuta părinții.

1818- I-a murit mama.

1831- A dat faliment în afaceri.

1832- Pierde în campania pentru Congresul Statului.

1832- Își pierde slujba. Vrea să studieze avocatura, dar nu este admis la școală.

1833- Împrumută bani de la un prieten și începe o afacere. La sfârșitul anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot plătit acea datorie.

1835- Se logodește , dar logodnica sa moare înaintea căsătoriei. Are inima zdrobită.

1836- Are un colaps nervos. Stă în spital timp de șase luni.

1838- Caută să fie președintele Camerei Reprezentaților, dar este înfrânt la vot.

1840-Vrea să ajungă elector- este înfrânt din nou la voturi.

1843- Pierde campania pentru Congres.

1846- Câștigă campania electorală pentru Congres. Se duce la Washington unde lucrează din greu.

1848- Pierde realegerea in Congres.

1849- Concurează pentru o slujbă în statul său de origine și nu este acceptat.

1854- Concurează pentru o slujbă în statul său de origine și nu este acceptat.

1856- Caută nominalizarea ca vicepreședinte la Convenția Națională a partidului. Pierde, având 100 de voturi mai puțin decât opozantul său.

1858- Candidează pentru Senat. Pierde din nou.

1860- Este ales președintele Statelor Unite ale Americii.

Woow! …


Scrie un comentariu

Fineas și dinozaurii

Dinozaurii – un mister pentru copii, dar și pentru părinți care nu știu cum să le explice de ce au dispărut și de ce nu-i mai întâlnim în zilele noastre.

De ce au dispărut? Cum au reușit paleontologii să reconstituie scheletele lor? De ce nu au fost salvați o dată cu celelalte animale?

Am avut zile în care am povestit și am făcut tot felul de activități ce ne-au ajutat să pătrunde în lumea misterioaselor făpturi. Dacă doriți și voi idei, poate vă inspiră ce am făcut noi aici.

Și cum se pare că dispariția dinozaurilor ar putea ave o legătura cu potopul din vremea lui Noe, am pus și noi în scenariu o poveste inedită ” Fineas și dinozaurii  de Florin Bică.

Am creat o insulă a dinozaurilor ( o puteți face și voi , aici găsiți toate detaliile).  Am adus si marea noastră carte cu Arca lui Noe  pentru ca scenariul să fie complet (Corabia fantastică a lui Noe ).

Știm că lucrurile nu s-au întâmplat chiar așa, dar analogiile din carte sunt foarte interesante și îi ajută pe copii să înțeleagă de ce oamenii nu au vrut să intre în arca lui Noe. Dinozaurii, personajele din carte , întruchipează de fapt răspunsurile contemporanilor din vremea lui Noe.

Cu siguranță va fi o carte îndrăgită de micuții pasionați de dinozauri.

Fineas , un mieluț drăgălaș îl urmărește pe bătrânul lui prieten Noe cum construiește o arcă enorm de mare. Cu mintiuca lui de mielușel nu poate înțelege la ce va folosi acel colos din lemn. Dar Noe îi povestește că va veni un potop mare pe pământ și această corabie va fi salvarea lor.

 

În ziua hotărâtă de Dumnezeu, animalele au început să vină două câte două spre corabie. Cine le-a spus oare să vină acolo? Foarte interesant , nu?

Fineas pornește și el spre corabie, dar în drumul lui se abate pe la prietenii lui dinozauri și încearcă să-i convingă să vină cu el ca să fie salvați.

Și se întâlnește cu puternicul Goliat, care râde spunându-i că nici o corabie nu l-ar putea salva pe el- se va salva singur, mușchii lui sunt foarte puternici.

”La arcă ? Eu?! Arca este pentru pămpălăi. Eu sunt puternic. Ia ascultă cum se aude când imi lovesc pieptul de fier! ”

Inteligentul Ahitofel îi spune că nu se poate întâmpla așa ceva : ” Ploaie? ce ploaie? Se vede că ai lipsit de la ora mea de științe ale naturii. De când e lumea, nu s-a văzut apă care să curgă din cer. E dovedit științific că apa vine din pământ. Prietene, ploaia nu există!

Și uite așa, rând pe rând , dinozaurii îi refuză invitația oferindu-i răspunsuri care mai de care mai bizare sau după cum cred ei, foarte logice. Și cred ca tot așa au făcut si oamenii din vremea lui Noe. Unii au râs de bietul bătrân- au crezut că a înnebunit. Alții erau siguri că nu va ploua, niciodată nu plouase pe pământ.

Fineas ajunge în siguranță la timp în corabie. Noe și soția lui îl primesc cu bucurie alături de celelalte animale.

Și uite cum, nici puterea, nici știința nu contează așa de mult, ci doar ascultarea de Dumnezeu.

Noi vrem să fim ca și mielutul Fineas 🙂 , încrezători în Dumnezeu în orice situație din viața noastră, și in zile cu soare  și în zile cu furtuni. ” Corabia ” lui Dumnezeu este pregătită pentru toți cei ce se încred în El.

 


3 comentarii

Universul copilăriei- povești audio pentru sufletul copiilor

Copiii noștri se confruntă cu situații diferite față de cele din copilăria noastră. Trăiesc alte vremuri, parcă mult mai nesigure, vremuri în care moralitatea este pusă sub semnul întrebării și parcă ai mai mult de câștigat dacă  îți trăiești viața așa cum vrei chiar dacă asta înseamnă să calci peste sufletul altora…vremuri în care a sta ore întregi la calculator e considerat tot o joacă ( trăim în era digitală, e normal să se joace așa)…vremuri în care pot avea aproape tot ce-și doresc și asta-i face să nu se mai bucure de nimic.

Când s-a întors în prima zi de la școala, cel mare îmi spune : ” Mami, atâția copii au fost plecați în alte țări în vacanța aceasta!  Chiar și C. – uite s-a dus de data asta în Franța ! ” . Cunoșteam situația acelui copil, știam ca este imposibil să călătorească undeva. A fost un prilej de a -i spune copilului despre ” lăudăroșenia vieții”. De ce ne-am lăuda cu lucruri pe care nu le-am făcut? De ce mințim? Fiecare vrea să iasă în evidență cu ceva – că a mâncat la nu știu ce restaurant, că a fost în nu știu ce țară sau în nu știu ce loc, că își cumpără hainele de la nu știu care firmă ( știu copii care nu mai doreau să meargă la școală pentru că părinții nu-și permiteau să le cumpere haine de firmă; și dacă porți haine demodate, made in China toți râd de tine! ) .  Își este așa de rușine să spui ca tu nu ai fost nicăieri în vacanța de vară, toți vor râde de tine! Și asta , pentru ca acasă , unii părinți nu sunt preocupați și de sufletul copilului lor – să-i învețe ce înseamnă mila față de alții, respectul, acceptarea.  Nu am pretenția ca școala să-mi formeze copilul în acest sens ( m-aș bucura dacă s-ar întâmpla, dar… ) . Copilul va pleca cu un bagaj emoțional de acasă pe care îl va duce peste tot- oare ce am introdus în acel bagaj?

Trăim vremuri în care trebuie să ne învățăm copiii să fie fermi, curajoși , să știe cine sunt ei cu adevărat, să nu le fie rușine de familia lor, de condiția lor socială . Și nu este deloc , deloc ușor!  Cu atât mai mult trebuie să-i ajutăm, să-i acceptăm, să-i sfătuim, să-i ascultăm, să știm cu ce se confruntă.

Și uite așa noi, seara mai ales purtăm fel și fel de discuții. Uneori citim cărți pe anumite teme și povestim, încercăm să vedem cum putem folosi în mod practic ce am citit acolo.

Și uneori ascultăm și povești- povești cu morală, în care copii ca și noi se confruntă cu situații asemănătoare nouă.

Noțiunile de : bârfă, mândrie, fățărnicie, dușmănie, egoism, generozitate sunt necunoscute pentru mulți dintre copii.

Și dacă uneori ne simțim neputincioși să le explicăm pe înțelesul lor ce înseamnă, ne vine în ajutor Universul copilăriei :).

Universul copiăriei este un program educațional pentru copii sub forma de teatru radiofonic.Personajele  sunt niște animăluțe simpatice care trec prin diferite evenimente care mai de care mai variate : la școală, la teatru, pe stradă, acasă, între prieteni. Alături de ei este un adult care intervine atunci când spiritele se încing 🙂 și micuții încep să se certe, să reacționeze într-un mod greșit.

Singurele personaje umane din episoadele radiofonice sunt Florentina Pali- Gheorghilaș  și actrița Ileana Cernat.

Programul conține foarte multe episoade ( 69 la număr) despre : ascultare, egoism, bunătate, generozitate, prudență, batjocură, dragoste, dușmănie, înțelepciune, lingușire, etc.  Se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3-12 ani (depinde foarte mult și de copii, unii le vor asculta cu mai multă plăcere peste 6-7 ani , alții la o vârstă mai mică. ). Eu am stat lângă ei când le-au ascultat pentru că din când în când aveau tot felul de întrebări, erau lucruri pe care nu le înțelegeau.

Fiecare episod este organizat cam așa: o situație practică în care sunt puse personajele, răspunsurile oferite de adult, o povestioară biblică ce se potrivește cu situația respectivă și un cântecel în limba română sau în limbă engleză.

IMG_3838

Cum a luat naștere acest program difuzat la TWR ?

Ne răspunde chiar realizatoarea programelor  , într-un mod așa de frumos : ” Deoarece sunt mamă a două fetițe, m-am gândit în primul rând la copiii mei, apoi la toți copiii societății noastre, parcă maturizați înainte de vreme. Și asta, pentru că multe programe sunt invadate de un limbaj inadecvat vârstei lor și de un comportament adesea violent. Așa că , inspirându-ma din jocul și nevinovăția copilăriei, am pus în valoare această lume inocentă și așa s-a născut Universul copilăriei. Și pentru ca acest univers să fie mai atrăgător, am invitat în emisiune personaje mai puțin cunoscute : broscuța Oakky, iepurașii Doddy și Bunny, rândunica Cippy, pisicuța Ketty, Vevvy veverița și așa mai departe. Ei redau cu fidelitate multe dintre trăirile și comportamentul copiilor noștri în diferite ipostaze ale vieții pentru că fiecare surprinde un caracter uman. De la aceste personaje, copiii pot învăța de ce e bine sau  nu să facă un anumit lucru, cum să vorbească, de ce trebuie să asculte de părinți, de ce nu e bună minciuna sau ipocrizia.  Serialul prezentat în forma de teatru radiofonic, împletește proverbele, vorbele cu tâlc luate din popor cu tot felul de povestioare cu un conținut moral educațional și creștin.”

sursa )

Astfel, aceste povestioare îi vor învăța pe copii principii și deprinderi etice și de relaționare la cei din jur, le vor oferi o alternativă constructivă  la programele ce conduc spre intoleranță și violență, vor îmbina utilul cu plăcutul, învățătura cu amuzamentul.

Dacă doriți și voi aceste povestioare, îi puteți contacta pe cei de la Trans World Romania aici.

V-am mai povestit și în alte articole ( aici )despre cum ii putem ajuta pe cei mici să asculte și povesti fără imagini mișcătoare sau statice. Noi le ascultăm în timpul unor activități liniștite în care băieții se construiesc sau se joacă cu nisipul kinetic, in timpul călătoriilor cu mașina, uneori seara la culcare.

Închei, lăsându-va în compania ursulețului cel mic care se juca în timp ce asculta un episod din Universul Copilăriei.

 

 

 


Scrie un comentariu

Frumusețea copilăriei – carte de poezii pentru copii

Mi-aduc aminte cu drag de copilăria mea  si foarte multe dintre amintirile mele sunt legate si de poveștile si poeziile citite în acea perioadă. Acestea mi-au înfrumusețat copilăria. Iubeam versurile ritmate, ba chiar uneori vorbeam in versuri cu sora mea, inventând felurite rime haioase.

Am primit, acum câteva zile, o carte de poezii scrisă pentru copilași.

Autoarea cărții este o tânără frumoasă,delicată  și talentată din Banat, ce lucrează în prezent ca profesoară de limba si literatura română – Cristina Andreea Ianculescu. Poate că mulți dintre voi nu ați auzit de ea, cum, din nefericire,  sigur nu am auzit de mulți alți tineri talentați din țara noastră pentru că peste tot, prea puțin sunt promovate adevăratele valori ale țării.

Frumusețea copilăriei 

,,O carte pentru cei mici,
Pentru părinţi şi bunici,
Pentru educatori şi învăţători,
Pentru copilul din noi…
Trebuie s-o citiţi şi voi!’’

Când cineva descrie cu atâta dragoste și in cuvinte atât de frumoase un copilaș, poți știi ca ceea ce izvorăște din inima și mintea lui provin dintr-un izvor sănătos și curat.

Cristina ne oferă in această carte  poezii creștine pentru sufletul delicat si  curat al copiilor.

De-a lungul a celor 50 de poezioare cuprinse in cele  77 de pagini  , cei mici vor găsi  soarele, curcubeul, fluturele, steluţa zglobie de nea, copacul înmugurit, chipul mamei şi al tatălui… creionate în versuri simple, pline de gingăşie.

Nu este o carte cu imagini colorate, sunt pe alocuri desene simple,  și sugestive. Mie mi-a placut  mult contrastul dintre simplitatea si profunzimea versurilor.  Deși folosind cuvinte simple, alese cu grijă pe înțelesul celor mici, Crstina a reușit să redea  povești din natură , adevăruri din Biblie și lecții de viață ce ar putea fi greu de înțeles dacă nu am știi cum să le explicăm .

Atunci cand cei mici nu zaresc imagini, atunci imaginația lor va zubrda singură și cu siguranță vor pune mai multe întrebări.

Poezioarele pot fi folosite in cadrul lectiilor de Școală dumincală, pentru micuțele serbări din biserică, citite in fiecare seara. Pot fi integrate in lecțiile ce le oferim celor mici despre lumea din jurul nostru.

Cât de frumos și-ar aduce aminte despre evolutia unui fluturaș, daca ar învăța o astfel de poezioară!

 O dată eram doar o omidă

neagră, ne-nsemnată. 

Alte insecte săreau, 

zburau , cântau și alergau, 

daru eu nu aveam nici un glas,

nici aripi zburătoare…

Puteam eu să fiu folositoare? 

” Fiecare are menirea sa! 

îmi spuse o furnică, 

ducând povara grea. 

 

Dar intr-o zi

ceva s-a întâmplat… 

 

Și abecedarul va fi reținut in joaca cu așa versuri jucăușe:

A e de la ascultare/ Dar și litera din soare.

Cu B bunătate voi scrie, dar si multă bucurie.

G nu e greu de găsit/ e gândul sfânt și împlinit. 

 

Nici păsările nu au fost uitate…

Întâlnim și eroi din Biblie despre care vom invăța tot in versuri.

Iona…

Se apropie iarna și cei mici vă vor întreba cum apar fulgii de zăpadă. Uitați cât de usor si-ar aduce aminte despre cum se formeaza aceste mici comori inghețate.

Steluță zglobie de nea, 

Hai spune-mi povestea ta! 

Am fost un strop de apă curat, 

Cuprins de ger, am înghețat 

Și-n fulgușor m-am transformat! ”

La sfârșitul cărții , veți găsi întrebări rimate menite să valorifice cunoştinţele biblice ale micuţilor cititori, motivându-i să strângă în fiecare zi Cuvântul lui Dumnezeu în inimioarele lor.

Cu legume s-a hrănit, 

Căci pe Domnul L-a slujit.

Printre lei, Lui s-a rugat, 

Și-n cuptor a rezistat! 

 

Tănără împărăteasă, 

Înțeleaptă și frumoasă, 

Pe Haman ea l-a -nfruntat

Și poporul și-a salvat!

Și nu vă temeți, daca și voi părinții sau buncii ați uitat răspunsurile :), Cristina vă vine în ajutor și vi le oferă  la sfărșitul cărții :).

Fotografiile folosite pentru acest articol aparțin autoarei. Avem si noi cărticica noastră, dar am vrut sa folosim cu mult drag pozele trimise chiar de Cristina.

Dacă doriți și voi această cărticică  ţesută cu multă iubire, plină de învăţăminte, scrisă pentru a deschide mintea şi inimioarele copiilor, comenzile le puteti face la adresa de e- mail : ianculescu_cris@yahoo.com

Prețul este mai mult decât accesibil, chiar prea mic, după părerea mea : 10 ron.

Pe autoare o veți găsi pe pagina e de Fb Simplitate.

Vă doresc o duminică minunată și închei, lasându-vă  câteva  versuri din cartea Cristinei Ianculescu care ne vor da de gândit.

Dumnezeu mi-a dăruit două mâini

privesc la ele și văd că sunt curate, 

N-au întâlnit nici urâțenie, nici răutate!

Dar când vor fi bătătorite, de linii adânci brăzdate?

Nici atunci nu voi lăsa să fie nefolositoare

Pentru că în fața Lui nu pot să stau cu ele goale!


Un comentariu

Echipa Stie tot te invita sa te bucuri de lumea din jurul tau :)

Duminica, la ora 15.30, este o emisiune frumoasa pentru copilasi pe Speranta tv . Echipa Stie Tot ii va invita intr-o calatorie in lumea curiozitatilor si a mega-surprizelor. Alaturi de Georgica si Alinuta, cei mai buni prieteni ai copiilor, vor invata sa fie politicosi, vor descoperi lucruri minunate despre natura, fructe, animale si vor avea parte de nenumarate surprize special pregatite pentru ei.

Mai multe detalii si un filmulet aici.

Spor la vizionat si asteptam impresiile voastre 🙂 .