Ursuletul cel mic si nazdravan Alex | ursuleți năzdrăvani

ianuarie 14, 2017
de ursuletinazdravani Scrie un comentariu

Cea mai frumoasă jucărie

Au trecut sărbătorile de Crăciun și cu siguranță copiii au primit jucării și jocuri frumoase și fetisoarele lor pline de bucurie v-au si făcut să și uitați cat ati agonisit ca sa le puteti cumpăra acele daruri. Desi frumoase, ele rămân deseori uitate prin colțurile casei și îi auziti iar ca vor una sau alta :). Care să fie oare secretul celei mai frumoase jucării care să nu fie uitată așa de repede? 🙂

sursa foto

Nu, nu va fi un articol despre cum să alegem cele mai bune și mai calitative jucării ( se pricep altii mult mai bine la asta), ci despre cum gândesc ei, copiii atat de simplu și de frumos.

A nins- știu , nu in toata tara, dar a nins la noi ! 🙂 Am prins si zăpada mare din sud-estul tării in Constanta, la bunici si a trebuit să ne amanam plecarea de vreo 2-3 ori.

Adultii tind sa devina nervosi si supărați si uneori pe bună dreptate ( există si urgente ce se pot sfarsi tragic pe o astfel de vreme) : e greu să ajungi la serviciu, să vii cu incaltamintea udă acasă, sa tot dezăpezești certandu-te cu vecinii care fac sau nu fac și ei același lucru, să te enervezi pe masinile de curățat care iti trantesc iar zapada in fata masinii, zăpadă pe care tu o dadusei cu cateva ore in urma in alta parte si tot asa…

Si totusi copiii privesc zăpada cu alti ochi – de la primul fulg tind sa devină emotionati și să strige: „ Va ninge! Vom sta doar afară ! Ne vom tăvăli in zapada ! Ningeeeeee !! ” Nu-i deranjeaza gerul, viscolul , că-s uzi, ei vor sa se joace !

Zilele acestea, ursuleții au profitat la maxim de nametii uriasi din curtea noastră. S-au dat cu saniuta pe alee ( pe afara, cam greu – trebuie sa ne tot dam la o parte din fata masinilor) , si-au facut o cazemata de unde sa arunce cu bulgari, au escaladat munti , au devenit utilaje facand sapaturi, au înotat in marea cea albă – greu îmi mai era sa le spun: „ E timpul sa mergem in casă ! ”

Ieri, s-a postat in fața geamului casei si familia noastră 🙂 făcută din zăpadă, bineînțeles. De cand asteptam noi să facem oameni de zăpadă ! Ne-am folosit de tot felul de lucruri de prin casă și uite-ne ce frumoși, dolofani și veseli suntem ! 🙂

Fiecare ursuleț cu omul ce-l reprezenta 🙂

Concluziile ursuleților :

Ursulețul cel mare : ” Astea sunt cele mai frumoase zile din viața mea! Ador zăpada !”

Ursulețul cel mic: ” Zapada ! Este cea mai mare si mai frumoasă jucărie ! ”

Și cine-i poate contrazice? 🙂

iunie 17, 2014
de ursuletinazdravani 4 comentarii

Iti vei aduce aminte ? …

Poate ca azi te simti asa de obosita….poate ca te deranjeaza fiecare strigat al copilului…poate ca ai obosit sa tot strangi la fiecare 5 minute jucariile celor mici raspandite peste tot… si eu sunt la fel…

Dar… vreau sa va daruiesc o meditatie nu doar pentru ziua de azi, ci pentru multe zile de acum incolo…

O lectie invatata de la fiul meu cel mic, ce avea pe atunci 3 ani si jumatate.

Era in luna februarie, anul acesta. ..

Eu modelez si modelez miniaturi marunte, marunte pe milimetru…si , cand nu ma astept, Alex, ursulica al meu , imi sare in spate si ma zgaltie zdravan…si uneori, s-a dus munca mea :)).

Impachetam ceva, era foarte urgent si eram foarte zorita…imi sare in spate si imi trimite multi pupici pe cap. Imi prinde fata cu manutele si imi spune : ” Iti vei aduce tu aminte mami de pupicii mei? ”

Am lasat capul in jos si am inceput sa plang…nimic nu e mai valoros in viata asta decat ei, micile noastre comori.

Si desi uneori suntem asa de obosite, terminate si am dori sa facem cu totul altceva decat pur si simplu sa stam in casa cu ei sau ne invaluie treburile casnice, serviciul …ne vom aduce aminte peste ani : de primul supt, de fiecare pupic lipicios si mic , de primul ” te iubec, mami”…de ” prima imbratisare firava”…de zambetul lui dulce si stirb ?

” Iti vei aduce aminte , tu mami, de pupicii mei? ” … azi, maine….peste douazeci de ani?

septembrie 6, 2013
de ursuletinazdravani 7 comentarii

Ursuletii despre…cititul in inima :)

Saptamana trecuta, de cum s-a trezit…A,, zarind pe fotoliu tensiometrul lui tati…imi spune cu importanta : ” inimioala mea bate foalte lepede, lepede, lepede…dal sa stii…ca inima oamenilol mali bate mult mai incet! „ 🙂

Ma tot minunam de cat de multe poate retine…in urma cu ceva timp, tati le ascultase inimioarele cu stetoscopul si eu am facut o afirmatie : „vezi cat de repede le bat inimioarele….asa bat atunci cand sunt mici! 🙂

Dar si D. are cateva noutati despre anatomia inimii :D.

Noi stim deja alfabetul cu litere mari si mici de ceva timp…si tati, incerca sa-l convinga duminica trecuta ca este atat de bine sa stii sa citesti. Ca poti deveni tot ce doresti daca stii sa citesti …

Uneori, D. nu prea are chef de citit…imi tot spune ca are el timp si ca se va descurca :).

„Uite„,adauga tati, ” poti deveni doctor…stiu ca iti place….nu poti opera o inima daca nu ai sti sa citesti….trebuie sa inveti cum se face asta…”

Cu o spranceana ridicata a neincredre, D. concluzioneaza; ” adica, tu vrei sa imi spui mie ca acolo…in inima, sunt ceva litere , cuvinte…si eu va trebui sa le citesc ca sa operez? ” 🙂

Si voi aveti litere in inima ?? :))

septembrie 2, 2013
de ursuletinazdravani 10 comentarii

Aripioare frante

Va mai amintiti cantecelul? 🙂

Nu mai esti fluturasul din soare? / Care zboara din floare in floare? / Fluturas nu mai ai aripioare/ Domnul conte ti le-a retezat…

E drept, cantecul face aluzie la cu totul altceva, dar se potrivea de minune descoperirii noastre din gradina.

Printre frunze, micutul A. a zarit un fluturas Coada randunicii…eram uimita ca nu a zburat cand ne-am apropiat de el. Dar, peste putin timp ne-am dat seama : o aripioara ii era rupta 😦 .

Ca sa nu fie strivit de vreo pisica sau de catelul nostru, l-am pus intr-o cutie printre frunze.

Ursuletii l-au admirat si analizat cu mare drag. Ma tot intrebau : ” de ce are aripioara rupta? ce sa i se fi intamplat? ”

Am incercat sa inventam o poveste ….sa ne dam explicatii de unii singuri. Am incercat sa-l facem sa zboare…nu putea…L-as fi lasat printre flori, dar cei mici au inceput sa planga…asa ca vreo 2 zile a stat in acea cutie.

Am stat langa el si am cantat cantece despre fluturasi…da si cantecul cu fluturasul si contele.

In cea de-a treia zi… a iesit singurel din cutie. Micutul A., cu grija l-a pus la loc…

Incapatanat, fluturasul iar a iesit…si a zburat un pic. Le-am spus sa -l urmarim…poate s-a facut bine….ei, si dupa cateva minute, fluturasul nostru a zburat suuuuuus de tot si nu s-a mai intors…am ramas uimita…cu aripioara franta….dar era atat de dornic de viata si de libertate , incat a zburat asa :).

E atat de bine, de frumos sa analizam toate aceste lucruri marunte din jurul nostru…sa incercam sa depanam impreuna povesti…uite asa, ii invatam sa aiba un suflet frumos.

M-am gandit la cati oameni au „aripile frante” si nu mai pot zbura :(….vindecarea , dragostea celor din jur…ii poate ajuta din nou sa zboare.
Drum bun, fluturasule….

iulie 3, 2013
de ursuletinazdravani 17 comentarii

O scurta vizita in orasul de la marginea Marii Negre

V-am anuntat cu surle si trambite :), acum vreo doua saptamani, ca plecam la maaaareee!!

Ne-am reintors acum cateva zile cu amintiri frumoase si cu doi ursuleti dezamagiti ca nu am putut sta mai mult. Am incercat, pe cat posibil, sa ii ducem peste tot….am avut si cateva peripetii, dar asa este in orice vacanta.

Haideti sa va spunem ce am vizitat si ce puteti vizita si voi impreuna cu nazdrvanii vostri daca mergeti in Constanta (nu am fost in alte statiuni, inima mea este legata doar de acest oras, locul in care m-am nascut si am copilarit).

O plimbare fugitiva pe faleza

Spun fugitiva, pentru ca faleza este in plina renovare…asa ca nu veti avea parte de o priveliste prea placuta. Anul trecut am putut vizita si Cazinoul, dar acum nu mai era permis acest lucru.

Dar, noi, parintii nu ne aratam niciodata dezamagirea atunci cand vizitam un loc si nu ne place prea mult. Incercam sa gasim ceva frumos/interesant oriunde mergem. Asa ca ne-am amuzat sa tot facem poze pe langa statui, am admirat marea si stancile… si am vizitat acvariul . Pretul biletului pentru un adult este de 20 de ron (copiii pana in 5 anisori nu platesc).

Asa ca am intrat doar eu cu baietii. Nu am putut face poze (fotografierea era contracost). Ursuletii au indragit cel mai mult acvariul cu pesti uriasi (morunii) …in alti ani erau acolo si pisici de mare. Acum, le-am tot cautat si nu le gaseam…pana cand a descoperit D. una foarte mititica :).

Cum am prins o vreme foarte buna si cu mult soare, am fost la plaja in fiecare dimineata (la intrare in Mamaia, unde marea este foarte linisita si nu sunt foarte multi oameni). Apa era calduta, asa ca cei mici s-au putut balaci in voie. Si D. si-a putut proba in sfarsit vesta lui :)). Da, era cam zgribulit….pana s-a obisnuit cu temperatura apei :).

In ultima zi, s-au jucat cu mare drag in nisip (pana atunci , au fost mult mai incantati de apa). Si micutul A, cu o galetica incerca sa mute marea in nisip :)).

Ei, si sa va spun ca in prima zi de plaja am scapat camera foto in apa?? 😦 Am scos-o in cateva secunde, dar…degeaba…nu a mai mers :(.

Asa ca fiti atenti cand faceti poze in apa ca sa nu patiti ca noi! 🙂

In Tara Piticilor

O gasiti in PArcul Tabacariei…un loc imens cu fffff multe minunatii pentru copii.

sursa foto

Sigur, au fost atrasi de masinariile care te leganau intr-o parte sau alta daca introduceai o fista (contravaloare 2-3-5 ron). Le-am spus ca nu are rost sa cheltuim banii pe asa ceva, se pot urca in care vor si sa se prefaca ca merg…si mai bine, de acei bani puteam sa-i folosim pentru ceva mult mai distractiv.

Ce mi-a placut mult este faptul ca acest parculet pentru copii este ingradit si bine supravegheat. Seara, la ora 21 se inchide. La noi in oras, astfel de locuri de joaca au fost pur si simplu vandalilzate pe timpul noptii….cred ca nu au rezistat mai mult de o luna -doua :(…a cui este vina oare ?? !!

Chiar la iesire din Tara Piticilor, este „topaiala” :))) – un fel de tarc maaare cu multe trambuline de sarit. Au voie doar copilasii peste 4 ani ( 7 ron/ 4 minute).

Cred ca eu daca saream un minut, eram epuizata , dar D. dupa 4 minute, ma intreba daca mai are voie inca o tura :).

Haideti cu noi sa vizitam si Parcul Tabacariei de care ma leaga amintiri tare dulci din copilaria mea -mergeam acolo cu parintii in fiecare week-end…si mi-a placut ca nu s-a schimbat prea mult. Era acolo un podulet peste apa, care avea cateva scanduri lipsa….este in acelasi loc, cu aceleasi scanduri lipsa :).

Acum, veti intalni in parc o multime de biciclisti cu biciclete care de care mai interesante.

NOi am ales sa inchriem o bicicleta cu doua locuri si un cos maaare pentru copii in fata. Costa 10 ron/ 30 de minute de plimbare (timp in care puteai vizita aproape tot parcul). Am cam facut febra musculara in prima zi…se da cam greu la pedale, dar toti am fost incantati, asa ca am mai inchiriat si in alta zi minunea asta de bicicleta. :). Daca sunteti mai multi, puteti inchiria bicicletele cu 4 locuri :).

Vitezomanul nostru, D.

Erau si locuri in care puteai inchiria karturi pentru copii ( 10 ron/15 minute). L-am vazut pe D. cat de mult tanjea sa mearga cu asa ceva, asa ca ..uitati-l!

Era atat de fericit! Dar cum mama closca, nu putea sta acolo, fara sa-i spuna : „mai incet…stai ca te ciocnesti ..f ii atent…nu asa repedeee!! … ” 😀 (erau si alti copii in cursa, altii mai mari cu bicicletele)… am plecat de acolo cu micutul A. (el vroia in parculetul pentru copii ) si i-am lasat pe ceilalti doi barbati sa-si faca de cap :). Si s-au intors atat de mandri! D. ii intrecuse pe toti ceilalti care m ergeau cu karturile pe langa el.

In Satul de Vacanta (langa Mamaia)

Nu imi place foarte mult sa mergem acolo, in primul rand din cauza zgomotului asurzitor de la muzica masinariilor ., dar cum mai ales lui D. ii place enorm aici, am mers pentru ursuleti. Ne-am dus pe la 6-7 seara, cand inca nu e aglomeratie mare. Ei, si aici, pentru cei care ati mai fost….banii se duc tare usor :D…5 ron colo….5 ron colo….si daca ai 2-3 copii!! …va dati seama…. Le-am spus din timp sa isi aleaga fiecare cate 2, maxim 3 masinarii in care sa se dea.

Impreuna in trenulet

Din nou in vizita la MIcrorezervatia naturala Dobrogea

V-am povestit mai multe despre ea, anul trecut, aici.

Din nefericire, spre dezamagirea celor mici, nu l-am mai gasit pe Cerbul Cristian. :(. In schimb, chiar de la intrare am fost intampinati de un dinozaur, in marime naturala, care se misca si scotea sunete! Si nu era singurul, ci inca vreo 3-4 in parc.

De data aceasta, copiii au fost mult mai entuziasmati de animalutele din rezervatie…s-au amuzat copios de un mic raton, caruia i-am dat o bucatica mica de cozonac , o lua cu labutele si manca ca un om mare (cum spuneau ei).

Iazul cu pesti nu mai era in aer liber, au construit in jurul lui ceva asemanator unui solar…

Si o minicascada

Daca doriti sa vedeti mai multe poze cu animalute si privelistea din rezervatie, intrati aici (un album de pe picasa) .

In vizita la Muzeul Marinei

Am fost acolo si anul trecut, v-am aratat poze din curtea muzeului , pentru ca atunci nu l-am putut vizita (intrati aici pentru articol ) .

De data aceasta, ne-am luat costumatii corespunzatoare un bravi marinari cum sunt ursuletii mei :). Da..sa nu uit: vizitele in interiorul muzeului se fac doar in zilele de miercuri,joi, vineri, sambata si duminica. Costul unui bilet este de 10 ron pentru adult (copiii sub 5 ani nu platesc).

Cei mici au fost de-a dretpul fascinati de vapoarele in miniatura. Ba chair am gasit si o ambarcatiune ce stationeaza la noi pe Dunare si o zarim ori de cate ori mergem in port.

Cum taxa foto era de 25 de ron, am facut doar cateva poze fff rapide, mai mult focalizate asupra ursuletilor marinari. IN curte, am pozat la discretie (nu ne-a spus nimeni nimic).

Am parasit Constanta cu o usoara nostalgie (cei mici chiar au plans, D. isi doreste tare mult sa locuim acolo 🙂 …dar ne bucuram ca ne vom reintoarce anul viitor. 🙂

Va multumim pentru ca ne-ati insotit in vizita noastra pe taramurile dobrogene! 🙂

iunie 16, 2013
de ursuletinazdravani 12 comentarii

Ursuletul A. si aniversarea de 3 anisori

Pentru ca blogul nostru este si un jurnal al copilariei ursuletilor nazdravani, povestim aici si cum ne-am petrecut zilele de nastere. Totodata, ma gandesc ca v-am putea fi de ajutor unora dintre voi , daruindu-va cateva idei pentru petrecerile aniversare.

Amandoi ursuletii , inca de la inceputul saptamanii au fost tare nerabdatori sa soseasca o data ziua de sambata, cand stiau ca vom sarbatori ziua lui A.

Dimineata, tati si baietii au pregatit baloanele. Tati ne-a modelat o multime de baloane : asa ca am avut caracatite, flori, serpi, motociclete , planete …

Gasiti pe youtube o multime de tutoriale.

D. a fost tare necajit pentru ca el nu are un cadou pentru fratiorul sau : „pai voi aveti bani si puteti sa-i cumparati ce vreti…eu ce fac…cum vin asa la ziua lui? ” :). Asa ca, atunci cand A. dormea, s-a dus cu tati si au cumparat impreuna ceva :).

Si uitati cat de fericiti au fost : D. pentru ca a avut ceva de oferit si A. pentru ca a avut ceva de primit :D.

Invitatii nostri ( majoritatea din familie, adica verisorii nostri) erau mult mai mari decat A….asa ca a trebuit sa impac pe toata lumea in ceea ce priveste jocurile.

A. si-a dorit o petrecere cu catei 🙂 Asa ca ne-am invartit in jurul acestor animalute dragute :).

Mai intai, am servit o mica gustare: catei „hot dog”…:)) stiu ca e un fel de pleonasm….dar nu stiam cum sa le spun. Au fost tare indragiti, mai ales de A. (care pe langa faptul ca este iubitor de catei, adora si cremwrustii pe care ii vede fff rar, dar acesta nu este un motiv ca sa nu-i placa).

Va voi povesti cat de curand cum i-am facut ( nu i-am inventat eu :)))…am zarit o poza pe google).

Apoi,dupa ce am mancat, am trecut la jocuri.

Cautatorii de oase

Era un joc special pentru A. (ca sa se poata juca si el alaturi de ceilalti). Am impartit copiii in doua echipe si le-am spus sa caute prin curte oase ascunse de niste catei nazdravani. Pentru fiecare os gasit primeau 10 puncte.

Oasele au fost desenate pe o foaie si apoi laminate.

Cine stie castiga

Am folosit un joc de la editura Gama : Stiu si castig.

Am luat catelusul de la jocul nostru Wuffi si l-am folosit intr-un mod ingenios 🙂 . Pentru ca A. nu ar fi stiut sa raspunda la foarte multe dintre intrebari, el a primit alta responsabilitate. INtrebarile de pe cartonase aveau 3 grade de dificultate. Asa ca el apasa pe catelus: acesta poate latra o data, de doua sau de trei ori…deci se potrivea perfect pentru joc. Daca se auzea un latrat,e chipa raspunde la prima intrebare (cea usoara), daca latra de 3 ori, la cea mai grea .

Desene in echipa

Mai tineti minte desenul nostru facut dupa povestea ” O pisica mofturoasa” din cartea Betisorul nazdravan? Aveti aici intreaga poveste.

Eu si A. citeam 🙂 si ei , pe rand desenau (fiecare trebuia sa fie implicat si sa deseneze cate ceva).

Cam asa aratau la final desenele lor 🙂

Sigur, la sfarsitul povestirii apare un caine…ca altfel , jocul nu-si avea locul in petrecerea noastra :)).

Echipa care a castigat a avut dreptul sa isi aleaga prima premiile ( le-am daruit niste carticele din seria PIxi) :).

Daaa…si mastile….fiecare a primit o masca de catel…s-au fugarit prin curte si s-au amuzat sa le poarte.

Am avut mai multe idei de jocuri, dar timpul mi-a fost potrivnic ( nu am reusit sa pregatesc si altceva).

Tortul lui A. cu catelusi

Pe tortul ursuletului nostru, mami a facut o poveste : acolo ii gasim pe D. si A. jucandu-se cu niste catelusi. Avem si cusca Azoricai…pe iarba sunt raspandite o multime de oase ( A. stie de la un an si ceva ca un catel papa oase). Am facut catei cat mai diferiti si mai amuzanti. Piscoturile au fost folosite pe post de gard. 🙂

Astazi, s-au jucat amandoi cu figurinele inventand povesti.

Inca o data, LA MULTI ANI, ursuletule mic si pufos! Mami, tati si D. te iubesc muuult de tot! 🙂

iunie 12, 2013
de ursuletinazdravani 15 comentarii

La multi ani, ursulet mic, Alex! :)

Si uite ca au trecut trei ani…trei ani plini de emotii, veselie, joaca….

Ursuletul nostru mic s-a nascut intr-o frumoasa zi de vara…a fost mult asteptat de Danut, de noi, de bunici, de verisori. MAi multe v-am povestit despre venirea lui pe lume aici.

Cum este micutul nostru acum la 3 anisori?

Un ghemulet de energie , zambete si sotii. Vorbeste cate-n luna si-n stele si isi exprima dragostea fata de noi in cele mai nastrusnice feluri.

Isi iubeste atat de mult fratiorul mai mare, incat, daca plecam undeva doar cu el , tot timpul ne intreaba : ” de ce nu a venit si Danut cu noi? ”

Se implica cu suflet in tot ceea ce facem noi si este atat de ambitios, incat face lucruri de urias pentru un pitic ca el :).

Las imaginile sa vorbeasca in locul meu….si ii spunem ursuletului nostru ca il iubim atat de mult incant cuvintele noastre nu sunt suficiente sa-i arate ceea ce simtim pentru el .

La multi ani, iubitul nostru mic! 🙂

ianuarie 27, 2013
de ursuletinazdravani 7 comentarii

Dilema formelor :)

Ce se intampla atunci cand suprapui doua obiecte unul peste altul?

O maaare dilema….mai ales atunci cand este vorba de un micut de 2 ani si 7 luni :)))

Astazi, in timp ce le pregateam masa ursuletilor, il aud pe micutul A. tot repetand si intreband:” ae foma de cec….sau ae foma de mana….de cec…sau de mana?….hmmm ai sa vedem…foma de cec…foma de mana”….si vreme de ceva minute o tot tinea asa..

Era atat de amuzant, incat l-am filmat.

Isi pusese manuta peste o gaura din masa lui si uite asa a aparut dilema formelor :).

ianuarie 23, 2013
de ursuletinazdravani 14 comentarii

Ursuletul cel mic si Soarele :)

Ieri am profitat de vremea frumoasa si am iesit un pic la plimbare pe strazile apropiate casei noastre.

D., mi-a spus ca el vrea sa alerge un pic in fata noastra pentru ca s-a cam ingrasat iarna asta si trebuie sa faca miscare :D.

Si eu am ramas cu D. tinandu-l de manuta.

Pe o strada, soarele ne inunda din plin…il aud pe ursuletul cel mic bombanind si aproape plangand langa mine: „ nu mai pot sa meeeeeg….soaeeee ata….imi bate au in ochiiii!!!!” ( trad. 🙂 -nu mai pot sa merg, soarele asta imi bate rau in ochi!)

Eu ii spun ca nu mai avem mult pana ajungem la poarta noastra….si ii explic ca soarele e prietenul nostru: ne ajuta sa cresem mari, ne face oasele puternice.

Mai mergem cateva secunde si il aud, dar tot cu capusorul in jos:

” Mutumeeec soaaae….daaa, tot ma bati au in ochi! ” 😀

(Multumesc soare, dar tot ma bati rau in ochi!)

Vedeti ce baietel recunoscator am ? 🙂

decembrie 26, 2012
de ursuletinazdravani 22 comentarii

Daruri de Craciun

O intrebare foarte des auzita de cei mici in aceasta perioada este : ” ce cadou ai gasit sub brad? ce ai primit de Craciun? ” Si cel mic incepe sa povesteasca cu mult entuziasm despre minunile ce le-a descoperit sub bradutul sau.

Ca multi alti parinti, ne-am pregatit din timp pentru cadourile ursuletilor. IN afara de carti, nu am cumparat jucarii noi. Chiar nu am vrut sa arunc banii aiurea si sa dau pe cine stie ce jucarie sofisticata 2 milioane…cand de acei bani puteam gasi mai multe jocuri la preturi foarte convenabile si intr-o stare excelenta. Si in plus, cel mic nu incepe sa analizeze daca ceea ce a gasit acolo este nou sau nu…pur si simplu se bucura …

Nu am pus multe sub brad…cu cat sunt mai multe jucarii, nu se bucura cum trebuie de ele…nu le pot indragi pe toate…se plictisesc….si chiar pot deveni agitati si nervosi vazand atatea. Si e bine sa fim moderati in toate, mai ales ca vremurile in care traim sunt grele..

Ce am gasit sub brad? 🙂

Cate un pachetel pentru fiecare : aveau acolo un joc si o carte. Pentru ca le-am dat cadourile un pic mai devreme (eu eram la serviciu in ziua de Craciun), nu am reusit sa mai iau coala colorata…dar m-au salvat stampilele foarte simpatice cumparate la un pret grozav de la Julia Toys. Le-am strecurat printre cadouri sa para mai vesele. Sigur era un cadou si pentru Azorica, catelusa noastra…o carticica despre catei pe care D. a indragit-o enorm. A fost tare fericit pentru ca ne-am gandit si la ea.

JOcurile au fost primite cu drag, dar fiind educative, nu au fost analizate prea mult timp :)…cu siguranta ne vor tine ocupati de acum incolo in zilele friguroase de iarna.

Ambele jocuri au fost cumparate tot din magazinul JUlia Toys la un pret foarte bun si intr-o stare impecabila (de fapt unul dintre jocuri era nou). Cand vom avea putin timp le vom prezenta pe indelete :).

Dar, asa cum ma asteptam cadoul surpriza si cel mai indragit a fost acesta: o casuta facuta de mami , mobilata cu un mobilier din lemn. Si…niste masinute , omuleti si alte accesorii Playmobil . Le-am cumparat second de pe okazii la un pret foarte mic (aceste jucarii sunt foarte scumpe, nu mi-as fi permis nicidecum sa le iau noi). Au fost foarte fericiti cand le-au zarit…nu se mai saturau sa se joace cu ele.

Casuta nu a aratat asa cum mi-am dorit eu…nu am gasit cutia potrivita, se taia si foarte greu, dar piesa de rezistenta a fost podeaua cu autocolant ce imita parchetul si gresia alunecoasa cum ii spunea D. :).

Sa va aratam cateva poze, nu? 🙂

Si multimea de omuleti (sigur printre ei erau si alti omuleti cumparati dinainte) aranjati de D. pentru poza ca sa vada bunicii ce au primit ei.

Aici, ursuletul A. incepuse deja sa mute mobila din casa pe covorul cel mare…i se parea ca sta mult mai bine acolo . 🙂

Ii multumim din suflet lui Dumnezeu pentru ca am reusit sa le facem celor mici cadouri ; multi alti copii nu au avut parte de un astfel de Craciun fericit :(.

Le-am spus celor mici ca este frumos sa fim multumitori pentru absolut tot ceea ce primim, chiar daca acel lucru nu este cel dorit de noi. Si ca noi, suntem mult mai fericiti si mai impliniti atunci cand daruim si nu cand primim.E adevarat, sunt inca mici sa inteleaga acest lucru, dar in timp cu siguranta isi vor insusi aceasta invatatura.

Si sa nu uit: doresc sa le multumesc din tot sufletul celor ce ne-au trimis cadouri….am ramas coplesita de dragostea si atentia voastra! Sunteti minunate! 🙂

In final, inchei spunandu-va o mica poveste, pe care cu siguranta unii dintre voi s-ar putea sa o stiti.

Este preluata din cartea „SECRETUL MULTUMIRII” .

„Intr-un orasel traia o fetita si taticul ei. Acesta era preot intr-o biserica. Mama murise demult. Ei erau foarte saraci si traiau din mila enoriasilor. Se apropia Craciunul si fetita, Pollyana , isi dorea enorm sa primeasca o papusa.

A sosit si ziua mult asteptata…si in biserica lor s-au adus cateva daruri. Si Pollyana a primit si ea o cutie mare. Cu siguranta, cu manutele frematand de emotie, a deschis cutia cea mare…fiind sigura, sperand ca acolo sa fie papusa mult asteptata. Dar…acolo nu erau decat niste carje. S-a intristat si a inceput sa planga….cum sa nu plangi cand primesti asa ceva, mai ales ca eSTI doar un copilas? Tatal ei, un om foarte intelept (cu siguranta ca in sufletul lui de tata suferea si el) i-a spus : „draga mea, stiu ca esti foarte trista…si e normal…dar as vrea sa fii bucuroasa si multumitoare pentru un lucru: ca tu NU AI NEVOIE DE ACESTE CARJE! CA TU AI PICIOARE SANATOASE SI POTI MERGE, POTI ALERGA! A fost o lectie dura pentru un copil asa de mic….dar o lectie ce i-a schimbat viata. De atunci, a invatat secretul multumirii si se bucura de orice lucru, oricat de marunt ar fi fost.

Chiar va indemn sa cititi cartea (eu cred ca am citit-o de vreo 3-4 ori)…va va molipsi si pe voi nobilul sentiment al multumirii.

Va doresc in continuare o inima vesela, multumita si multa pace sufleteasca!