ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


30 comentarii

Un dar in Saptamana Internationala a Alaptarii

Nu am abordat prea des pe blogul meu tema alaptarii si asta pentru ca de obicei, va povestesc doar activitatile noastre educative.

Dar pentru ca suntem intr-o saptamana speciala, tare draga mie, nu puteam sa las zilele acestea sa treaca nebagate in seama :).

Sunt sigura ca printre mamicile ce ne citesc sunt si mamici ce alapteaza . Asa ca vreau sa sarbatoresc impreuna cu voi. Iar, stiu sigur ca sunt printre voi si mamici ce asteapta un bebelus ( unele dintre ele chiar mi-au scris, spunandu-mi ca abia asteapta sa se joace cu cei mici asa ca noi 🙂  … vrem sa sarbatorim si impreuna cu voi .

In intreaga lume, acest eveniment se sarbatoreste de mai bine de douazeci de ani, la noi, in Romania, a luat amploare in ultimii patru ani.

Incepand cu 1 august si pana in data de 7 august, in diferite orase ale tarii se organizeaza diferite evenimente: conferinte, intalniri ale mamicilor alaptatoare.

In acest an,sloganul acestei saptamani este : ” Alaptarea- obiectiv de succes pentru viata! „

Mai multe detalii despre aceasta tema va invit sa le cititi  aici pe primul blog despre alaptare din Romania- Mami , alapteaza-ma!

Daca aveti probleme legate de alaptare, daca aveti emotii ca nu veti putea alapta cu succes bebelusul ce va veni in curand, va recomand cu cea mai mare caldura un grup ( sunt membra acolo de un an si jumatate) de pe FB : Alapteaza.

Ce este acest grup?  Voi trece descrierea grupului, asa cum este ea pe FB- nu stiu daca o veti putea vizualiza  acolo daca nu sunteti membre.

Alapteaza! e un grup infiintat cu scopul de a oferi posibilitatea mamicilor cu experienta in alaptat sa impartaseasca sfaturi si informatii utile lor in experienta minunata de a alapta.

Nu este un grup de dezbateri pe diferite teme, este un grup de informare si sprijin in alaptare si cresterea copiilor.

Din motive de respectare a intimitatii membrelor, nu permitem accesul in grupul Alapteaza! al conturilor de barbati, nici chiar al conturilor comune sot-sotie. Accesul in grup se face pe baza de recomandare de catre o membra deja existenta sau prin discutii prealabile in privat cu una dintre administratoarele grupului.

Promovam, conform OMS si UNICEF alaptarea EXCLUSIVAsi la cerere primele 6 luni de viata continuand CEL PUTIN 2 ANI concomitent cu introducerea hranei solide. Nu acceptam promovarea pe grup prin exemplul personal a alimentelor alternative laptelui matern, modalitati de alimentare a bebelusului sub 6 luni si NU OFERIM INFORMATII CU PRIVIRE LA FORMULELE DE LAPTE PRAF.

Sustinem atasamentul parental, tratarea copilului cu respect, cresterea lui cu demnitate si delicatete. Nu acceptam promovarea prin exemplul personal a tot ce intelegem noi (administratoarele grupului) ca fiind abuz sau violenta asupra copilului. Incurajam AUTOINTARCAREA sau intarcarea treptata, BLANDA.”

Cine poate face parte din grup?

Orice mamica care alapteaza sau orice viitoare mamica

Nu sunt admisi in grup taticii 🙂 , nici mamele care nu alapteaza ( pentru ca grupul sa nu fie aglomerat si sa nu aiba acces astfel persoanele care au cu adevarat nevoie de informatiile de acolo ).

O data devenite membre, va incurajez sa puneti intrebari. Dar pentru un raspuns si mai rapid, faceti o cautare in grup ( seciunea search) ; este foarte posibil ca ceea ce va intereseaza pe voi sa fi fost deja discutat.

Pe grup sunt consultanti in alaptare care va pot oferi un ajutor specializat.

Va spun sincer ca, daca acest grup ar fi fost acum 7 ani cand s-a nascut primul nostru baietel, cu siguranta nu as fi avut atatea probleme legate de alaptare. Experienta mea am povestit-o  aici.

La al doilea ursulet , m-am ambitionat sa-l alaptez indiferent de obstacole. Si, am reusit… nu doar eu, impreuna cu el  si sigur, cu incurajarile si dragostea lui tati :). Drumul nostru pe Calea Lactee este unul luuuung….mai lung decat va inchipuiti voi :).

Stiu ca sunt pareri pro si contra legate de varsta la care ar trebui sa suga sau sa nu mai suga un copil… dar eu stiu ce a insemnat pentru noi alaptarea .

 

Avem cu micutul A. o multime de istorioare legate de alaptare. Voi povesti doar una dintre ele.

Era o zi vesela, cu ursuleti jucausi si un musafir special : Bach 🙂 ( da , o figurina  modelata de mine din argila) pentru ca tocmai aveam cateva activitati frumoase pe marginea cartii Bach si orga fermecata.

Bach, care era si un maestru bucatar, ii intreaba pe copii :

Care este mancarea voastra preferata? Si ce legatura ar avea ea cu muzica? 🙂 

D. cel mare a raspuns repede: Cerealele cu lapte- daca le mananci, ai energie, poti canta si esti tare fericit!

A. cel mic, care avea pe atunci 3 anisori si 5 luni, raspunde si el foarte sigur : ” țațicile! ” 

” Hmmmm”, spuse Bach” oare despre ce vorbesti tu , micutule…si ce legatura sa aiba cu muzica? ” 

” Pai sa stii ca țâțicile fac asa… o muzica de lapte. Cand un bebelus plange, mamica lui il pune la țâță si atunci ele ii fac un nani de lapte si asa bebelusul adoalme imediat! ” 

Mi-a fost asa de drag … el stia, fara sa fi studiat inainte 🙂 ca alaptarea nu inseamna doar hrana! Inseamna…mult, mult mai mult: inseamna alinare, liniste, caldura…toate invaluite in multa dragoste.

 

Daca  apare in sufletul nostru  umbra ingrijorarii: “eu nu pot alapta asa”, “3 ani de alaptare… Doamne, nu cred ca ajung nici macar la un an, poate nici la 6 luni!” Eu cred ca uneori ar trebui sa lasam temerile deoparte si sa ne “ascultam” atat cu urechea, cat si cu inima puiutii… chiar daca vorbesc sau nu: in timp ce-i alaptati, priviti-le ochisorii ce va urmaresc cu dragoste (si cum sa nu fie asa- e primul chip ce l-au zarit prima oara in viata!), ascultati-le ganguritul in timp ce isi canta la san ca sa adoarma…si veti sti ca ati pornit pe drumul cel bun.

Sunt constienta ca exista si probleme, dar nu uitati: aveti unde cere ajutor!

Alte povesti minunate despre alaptare, sfaturi, articole extrem de folositoare le veti gasi si pe blogul grupului AlapteazaAICI.

Daca doriti sa sustineti activitatea grupului si a blogului ( sunt printre mamcile de acolo multe care in mod voluntar merg in spitale si incurajeaza si ajuta mamicile ce au probleme leagate de alaptare), sunt tiparite brosuri, cu siguranta se fac si conferinte sau intalniri speciale, aveti aici detaliile necesare.

M-am tot gandit : ce as putea face si eu ceva special pentru aceasta saptamana?

Cei care ma cititi de mult timp stiti ca imi place sa sarbatoresc oferind daruri, atunci mi-am zis ca  asta voi face si acum !

Vreau sa ofer doua daruri: doua oglinjoare decorate de mine cu argila polimerica- unul va fi pentru o mamica de baietel, celalalt pentru o mamica de fetita :). Ori de cate ori veti scoate oglinda din posta, va veti aduce aminte de cat de minunat este sa alaptezi un copil :). Si cand va veti privi in ea, va veti simti ca o eroina- ati facut-o si pe asta pentru pruncul vostru! 🙂

Darurile mele 🙂

 

Ce trebuie sa faceti ca sa va inscrieti pentru primirea darului ?

1. Doar daca va face placere, distribuiti acest articol pentru a afla despre el si prietenele voastre.

2. Lasati un comentariu in care sa ne spuneti ce inseamna pentru voi alaptarea si daca doriti, de cat timp va alaptati copilasul :). Tot in acest comentariu specificati ce oglinjoara ati dori ( mamica de baietel sau de fetita).

3. Scrieti-va numele intreg, pentru a nu exista confuzii ulterioare legate de numele asemanatoare.

Castigatoarea darului va fi aleasa prin tragere la sorti in data de 7 august, seara ( atunci cand se termina Saptamana Alaptarii).

Va doresc o saptamana minunata si nu uitati …alaptati cu dragoste…oriunde…oricand! 🙂


11 comentarii

Alaptarea unui ursulet mic :)

V-am povestit acum cateva zile experienta mea legata de alaptarea primului ursulet D. 🙂 Si va multumesc din suflet, pentru cuvintele minunate ce le-am primit din partea voastra.

Oferindu- i primului copilas lapte matern, dar intr-un mod neconventional…..adica muls si pus in biberon, mi-am promis ca, la al doilea copilas voi incerca sa fiu mai perseverenta si sa ma documentez mai mult…sa vad unde am gresit. Poate ca articolul va abunda in tot felul de detalii, pentru unii plictisitoare, le scriu pentru ca si eu mi-as fi dorit sa le stiu la timpul potrivit….

 

Primele doua luni de alaptare a ursuletului cel mic A. au fost aproape identice cu cele ale fratiorului mai mare . Sugea din jumatate in jumatate de ora, doar ca    el plangea foarte tare cand ii era foame… noaptea se trezea cerand sa suga la   intervale foarte mici de timp.

IN primele doua saptamani, am avut aceleasi ragade urate. Mi-am cumparat crema GARMASTAN (va asigur ca e foarte buna, scumpa ,vreo 40 de ron, dar foarte buna) si durerile s-au ameliorat). BIne, la mine nu prea aveau cum sa se vindece ranile pentru ca A. sugea fffff des. Nici nu ma gandeam sa renunt la alaptare din cauza durerilor ingrozitoare de sani…stiam ca se vor obisnui si vor trece. Stiu ca multe mamici nu rezist acestor dureri si intrerup alaptarea….intr-adevar sunt foarte neplacute….mai ales cand te confrunti cu ele pentru prima data . Fiind la al doilea copil, deja aveam putin mai multa experienta.

LA o luna si jumatate, s-a mutat si el in pat cu noi :)….eram terminata de nesomn….langa mine, incepuse acum de la 30 de minute, sa ma trezeasca din ora in ora…pentru mine era bine asa. 🙂

Mi-am propus sa nu ma stresez deloc: ca nu am lapte, ca nu il tin bine la san, ca nu curge bine laptele….am gasit o pozitie foarte buna de supt. Stateam pe pat,ridicata, pe brat imi puneam o perna, Alex pe brat si il mutam cand la un san , cand la altul…vazusem intr-o carte despre alaptare tot felul de pozitii de supt…si aceasta a fost cea mai potrivita pentru noi. Am gasit si o poza.

Pentru ca in primele doua luni, in timp ce bebelusul suge la un san, din celalalt se scurge lapte, imi puneam tot timpul un prosopel asa ca, nu mai statea stresata ca tot imi ud bluzele.

Uneori, mi se parea ca nu am lapte-sanii erau foarte, foarte moi. Dar, pentru ca A. a luat in primele 3 luni cate 1,600 kg pe luna :D…nu m-am mai gandit ca nu am lapte indeajuns…venea atunci cand incepea sa suga. Ca sa vedeti cat de bine ii facea lapticul 🙂 aici avea aproape 3 luni.

Alaptarea era minunata….pana cand, pe la 3 luni, A. a inceput sa refuze sanul…cum il puneam la san, se stramba, plangea….cum il lasam in pace….incepea sa rada….IN schimb, noaptea se trezea sa suga tot din ora in ora. Dar, ziua treceau si 5-6 ore si nu sugea deloc. M_am gandit ca poate are afte , margaritel (cum i se mai spune popular candidozei bucale)…avea limba incarcata, dar nu parea sa-l deranjeze asta.

Am inceput sa caut pe net…motive pentru care sugarul refuza sa suga….ma gandeam ca nu ar avea probleme grave, daca suge noaptea si pana acum supsese foarte bine.

Am inceput sa mulg laptele….si nazdravanul a supt intr-o clipita biberonul cu lapte…tati zambea:” se pare ca se repeta iar povestea”…eu mi-am spus: „nu se poate”…il las sa flamanzeasca…daca ii e foame, va papa….Si am mai facut ceva: ziua dormea de vreo 2-3 ori….cum adormea (prima parte a somnului, cand nu este adormit profund), ii strecuram sanul in gura si sugea foarte bine….asa ca o luna intreaga, in timpu zilei doar asa i-am dat sa suga. PE la 4 luni si jumatate, i-a revenit pofta de supt si nu am mai avut probleme. MA bucur asa de mult ca nu am cedat in acea luna…stiam ca e sanatos si probabil nu papa pentru ca era sau se simtea satul…sau….nu stiu….pur si simplu nu vroia sa suga.

LA 4 luni si jumatate ne-am confruntat din senin cu o enterocolita foarte urata. Analizele ieseau foarte bine, dar timp de 6-7 zile a avut scaune diareice foarte urate….foarte tare m-am speriat atunci cand au inceput sa fie si cu sange. NE-am dus la urgenta….mi s-a spus ca e un fel de „diaree de san”. Abia atunci , m-am gandit:”oare sa nu mai fie laptele meu bun?”…desi stiu ca asta e un mit…si nu e adevarat…dar eram speriata si nu stiam ce sa mai cred. Nu se regla la burtica deloc. Era prea mic sa incepem diversificarea.

PEdiatra m-a sfatuit totusi sa incep sa ii dau supa de morcovi, ce mai este numita popular „capacel”…de ce ? pentru ca ii pune capac bolii diareice :). MI- a spus sa intrerup macar 24 de ore alaptarea. Stiu ca acum nu se mai interzice alaptarea in cazul bolilor stomacale infectioase…

Asa ca am cumparat MIlumil HN si o zi intreaga i-am dat supa de morcovi si biberoane cu lapte fara lactoza. Si-a revenit….noaptea, mititelul..cauta sanul….mi-era asa de mila de el…mi se rupea sufletul…si i-am dat…dimineata, din nou diaree….asa ca, pana seara nu i-am mai dat sa suga deloc. IN doua saptamani, cu greu si-a revenit….dar , precoce a inceput si diversificarea alimentatiei…doar asa i s-au reglat scaunele. Eu as fi dorit ca, pana la 6 luni sa nu-i dau nimic altceva in afara de lapte.  Am cautat multe raspunsuri in acea perioada, am tinut si eu regim…degeaba….el nu se facea bine.

Dar, cum sugea foarte des, nu primea prea multa mancarica (cartofi, morcovi, nu i-am dat altceva, nici nu accepta).

LA 1 an si 6 luni, ne-am confruntat cu alta enterocolita urata (adusa de ursuletul cel mare de la gradi…circula pe atunci un virus tare urat). A fost un episod urat, sever…..nu accepta nimic, nimic…decat lapte de san. Sugea si varsa in jet….dupa trei zile, s-au oprit varsaturile si au inceput scaunele diareice: 15-16 pe zi…..cu greu ma chinuiam sa=l hidratez….fortat cu seringa cu tot felul de saruri….il tot duceam la cabinetul pediatrei, ca sa-l consulte sa vada daca nu e deshidratat….nu era…pentru ca sugea  foarte des. Eu eram terminata cand il vedeam: pur si simplu zacea….stiam ca trebuie sa ma duc in spital sa -l internez…mi-era groaza de conditiile de acolo si ca ma duc cu o boala si vin cu alta….

Am dat in acea perioada peste un articol foarte interesant despre alaptarea in enterocolita….nu era scris de un medic, dar m-a ajutat enorm(este un articol foarte bine documentat):

Alaptarea si enterocolitele

Stiu mamici care au intrerupt alaptarea din cauza episoadelor de enterocolita…asa au fost sfatuite de medici…asa au facut.

In a 5-a zi de boala (fusesem si dimineata cu el la medic), a intrat in hipotermie….ne-am speriat cumplit….dimineata m-am dus cu el la urgenta. Acolo, sefa sectiei de pediatrie ( o doctorita foarte buna), mi-a spus , ca intr-adevar, nu arata prea bine…dar nu este foarte dezhidratat…cand i-am spus ca il alaptez, mi-a spus:”daaa, asta l-a tinut pe el…..”  a fost pus la perfuzii….antibiotic….la analize, s-a aratat a fi ceva viral. M-am bucurat atat de mult ca am trecut cu bine si peste acest episod atat de urat….

IN rest, stiu ca si datorita faptului ca a fost alaptat, a fost un copilas foarte sanatos: daca racea, nu era niciodata o raceala urata si trecea repede.

IN timpul acestor doi ani si doua luni de cand il alaptez pe ursuletul cel mic….am realizat cat de atasat este de san si ca , pentru el nu mai inseamna demult doar „hrana”….daca se lovea si il puneam la san…tacea imediat….daca avea febra, se simtea mult mai bine cand sugea….daca se plictisea, sanul devenea jucaria lui preferata….ar sta si acum cate o ora….langa mine  :).

Pentru ca, dupa doi ani trebuia sa reincep serviciul….recunosc ca am incercat o tentativa de intarcare….nu as fi facut asta…dar, lucrand in ture…si el trezindu-se si acum noaptea la doua ore sa suga…era tare dificil de stat cu el.

PEste ani, ne vom aduce aminte cu drag si vom rade impreuna cand ii voi povesti cat de nazdravan era.

Intr-o zi, am incercat sa reduc un pic timpul de alaptare ziua….si vreo doua ore nu a supt deloc….era bine dispus, altfel, ar fi fost taaaaare suparat pe mine. Vazand, ca eu nu inteleg deloc ca el vrea sa suga (avea 1 an si 11 luni)…isi pune capusorul pe umarul meu si il aud: „aaai, te ooog, pun si eu guitza un pic….”…mi s-a topit sufletul de dragul lui….si nu am putut rezista….

Ei, si bombardata de unii…altii….am incercat si o metoda traditionala….e adevarat…nici eu nu eram convinsa ca va reusi….mi-am dat pe sani cu albastru de metil….nu-mi place ca i-am facut asta….A privit sanii….dar totusi s-a pus pe supt…a inceput sa planga….mi-a fost tare mila de el…si m-am dus sa ma spal…am zis…”nu mai fac eu asa ceva niciodata!”….a doua zi, vine la mine si ce credeti ca imi spune :”veau si eu tzatza abatu”….vreau si eu tz…albastra :D….deci,pentru el tentativele mele esuate de intarcare erau amuzante…

Eu am vrut sa ii dau sa suga doi ani de zile…atat mi-am propus….dar , oridecate ori ma gandesc la intarcare mi se sfasaie sufletul….nu suport sa-i aud plansul….nu e un plans de rasfat, nu e un simplu moft…..nu are cum sa inteleaga:” de ce pana acum tz…a fost buna si acum..mi se spune ca sunt baiat mare si nu mai este buna?…ca eu vad ca e la fel?”…..e greu de trecut peste mentalitatea celor din jur(ca e prea mare, ca laptele nu mai are nici o valoare nutritiva peste 1 an…)….si nu ii judec nici pe ei….fiecare are dreptul la propria-i opinie….dar as prefera ca nici eu sa nu fiu judecata, asa cum eu nu-mi permit sa judec…mai ales in situatii de genul acesta….Daca o mama isi propune sa isi alapteze copilul pana la 1 an…aceasta e decizia ei….daca doreste pana la 5 ani, tot decizia ei este…..si nimeni nu are dreptul sa le judece.

MI-ar placea sa existe si la noi doctori sau asitente ,care sa nu se rasteasca la tine sau sa-ti spuna ironic”gata, mamico…..10 luni, hai un an e de-ajuns!!”. Ba, o prietena de-a mea , a fost certata foarte tare de un cadru medical:” esti inconstienta….are 1 an si jumatate si suge!! laptele tau nu mai e bun demuuult”… a facut-o cu ou si cu otet….si, l-a intarcat….si acum sufera…

Sunt sigura ca exista si medici care sustin alaptarea prelungita…eu nu am intanit nici unul…dar mai mult ca sigur ca sunt.

NOi vom incerca, pana spre trei ani, incet, incet…sa renuntam la san….intarcarea va fi dureroasa atat pentru el, cat si pentru mine…..doresc sa fie treptata…astfel incat sa suferim mai putin amandoi.

Dar am uitat sa va spun: D. si tati au fost sustinatorii mei in tot acest timp….

D. a fost tot timpul foarte, foarte intelegator….cand plangea , desi avea 3 ani si 5 luni, imi spunea :”oare nu crezi ca vrea tzatzica…ar fi bine sa vii si tu mai repede!” 🙂 M-a intrebat o data:”mami, si eu am supt?”…i-am zis:”da, mami, sigur….” , dar nu i-am spus cat timp….era atat de fericit si ii spunea lui A.”vezi, si eu am fost ca tine, dar acum m-am facut baiat mare!” 🙂

S-au intamplat mai multe in timpul acestor doi ani de cand micutul A . e alaptat, dar v-am povestit ceea ce era mai important si de folos pentru cei ce ne citesc. 🙂

 


2 comentarii

O poveste induiosatoare despre alaptare

De curand, am aflat o alta poveste minunata despre alaptare…nu am putut sa nu o impartasesc cu voi. Nu este povestea mea…ci a unei prietene scumpe, Paula, pe care am intalnit-o pe forumul copilul.ro. Rar mi-a fost data sa vad mamici atat de luptatoare ca ea.Veti vedea, in timp ce ii veti citi frumoasa si  emotionanta ei poveste de ce spun asta….

Am fost gravide in acelasi timp (cand eram insarcinata cu micutul A.) si am trait multe clipe minunate impreuna cu celelalte mamici din cuibusorul nostru de gravide (adica topicul nostru de pe forum).

Chiar nu as vrea sa mai spun eu nimic…ci sa o las pe Paula sa ne povesteasca …cu siguranta, povestea ei va va incuraja si pe voi sa nu va dati batute in fata greutatilor vietii…Dumnezeu este alaturi de noi..chiar daca ni se pare uneori ca cerul tace…..:

Ce inseamna alaptatul pentru mine?!?
Totul … 

Am sa incep prin a spune ca prima fetita vroiam sa o alaptez, cand am nascut-o prematur, inca nu eram pregatita cu informatii despre alaptare, decat extrem de putine, am avut noroc de o asistenta care a doua seara dupa nasterea Gabrielei m-a intrebat :”ai lapte”? eu am raspuns:” nu, nu cred” … ea : „stai sa vad” … a incercat nu a venit nimic, a taiat o seringa si a improvizat o pompa puternica de desfundat canale daca e cazul … nu a fost era masa de la ora 18 … trista … am zis trebuie sa vina, vreau sa ii dau puiului colostrul meu atat de important cu atat mai mult ei care e prematura … la ora 0 mai incerc eu si fericire, primele picaturi … ziua urmatoare cand a revenit asistenta la servici seara fericita ii spun mi-a venit lapticul … apoi au urmat zile frumoase de alaptare cand fiecare picatura era pt mine atat de pretioasa … am ajuns sa mulg (pt ca ea nu putea suge) si 90 ml la o masa deja ma indreptam la 100 si eram fericita … ma intrista doar gandul ca cel mai probabil ea nu imi va suge la san niciodata, pt ca gradul de prematuritate era mare si in extrem de rare cazuri sug, dar imi ziceam nu conteaza important este sa bea laptele meu … pana intr-o zi cand a plecat si nu a mai avut nevoie de el … sanii mei plini de lapte cu greu au inteles ca nu mai e nevoie de el … au trecut cateva saptamani cu tratament pana sa se opreasca lactatia( micuta Gabriela s-a stins din viata la 12 zile dupa nastere….daca doriti sa aflati mai multe despre copilasii nascuti prematur….uneori suntem atat de nepregatiti….intrati pe blogul Paulei : O viata nascuta din doi.)

A venit si cea de-a doua fetita cand mai pregatita, am citit despre alaptare, mi-am facut niste idei si am plecat cu gandul la acel moment de start, nasterea, cu teama, pt ca din cauza unei posibile cezariane sa nu se obisnuiasca puiul meu cu biberonul si sa nu vrea sa suga. La aproape 17 ore de la nastere a venit si prima masa impreuna, desi la 14 ore deja aveam lapte ea primise deja spre intristarea mea, dar era bine si asa (multumesc Diana ca poate fara tine nici atunci nu mi-o aduceau) … a supt din sanul drept, asistenta a atasat-o la san si ea a supt cu mare placere … au urmat zile de supt si apoi supliment pentru ca nu se satura, ragade urate de siroia sangele din amandoi sanii mei, mameloane plate, cezariana tot mai dureroasa, ore in sir cu ea la san, asistente care in loc sa se intrebe de ce sta atat la san si de ce am ragade imi tot aduceau lapte, furia laptelui, febra, inceput de mastita, canal infundat, dezamagirea ca la puiul mic nu puteam decat cu greu mulge cate 20 ml de lapte, contractii extrem de dureroase nici intr-un travaliu nu le-am avut asa dureroase, DAR IN CONTINUARE DORINTA IMENSA DE A ALAPTA … am continuat acasa alaptand in 3: eu, sotul si fata, sotul pentru a ma sustine cand aveam contractii pt ca aveam dureri groaznice si pt a o ridica sa ragaie … erau momente magice … pana intr-o zi cand dupa aproape 7 ore la san durerile de sani, spate erau crunte si plangeam la san cu ea, iar sotul mi-a luat-o de la san si mi-a zis ca merge la dr sa imi dea ceva pt oprirea lactatiei si eu … nu nu si iar nu, ca-i fata mea si fac ce vreau cu ea. Medicul de familie al fetitei : suplimentati cu lapte praf ca nu creste cum trebuie … am refuzat, i-am spus ca ii dau si muls daca e nevoie, dar nu ii dau lapte praf, mai mulgeam ii mai dadeam, dar acum nu mai e nevoie suge f bine. Luni la control dr ei Vai da ce bine arata ! ce bine a crescut, ii mai dati san ? Da, numai san ! Dar mai aveti lapte ? si eu fericita DA. Mameloanele de silicon m-au ajutat mult sa scap de ragade, apoi am trecut la sanul gol, am dat sanul cu Garmastan, Bepanthene si cel care m-a ajutat enorm si mi-a luat ca prin minune durerile a fost unguientul PureLan (lanolina pura de la Medela, care se gaseste la Sensiblu), am facut bai de aer (mamelonul dat cu laptic muls si stat apoi cu sanii goi) cu sanii aproape toata ziua, iar in timpul acesta citit si vizionat sute de articole de alaptat, pozitionat corect bebe pana cand intr-o zi AM REUSIT ! stimulam lactatia cu ceaiuri (1 l de ceai de cimen, fenicul, anason, marar si un plic de ceai pt lactatie de la Fares), compot de fructe inca 1 l, hidratare de cate ori aveam ocazia, muls noaptea desi eram rupta de oboseala si somn si inca dureri de la cezariana) si a venit ziua in care sa spun … nu mai ii dam lapte praf … eram extrem de fericita. Ii dadeam LP doar cand dupa supt nici cum nu se satura si ii preparam 30ml si iar 30 ml asa incat sa nu ii dau mai mult decat are nevoie. Avea si colici urate si uneori cerea sa suga doar pt as calma durerile si durerile cresteau cu cat isi umfla burtica. Si am reusit … a venit ziua in care sa ii dau doar san … iar azi daca il intrebi pe sotul Nu mai bine ii dati lapte praf ? va raspunde fara indoiala Laptele lui mami e cel mai bun. Nici azi nu reusesc sa mulg prea mult lapte, mi-am cumparat si pompa electrica primii pasi, aveam pompa cu para si pompa tip seringa de la NUK inca de cand mulgeam laptic pt Gabriela, am invatat si sa mulg cu mana si totusi greu iesea lapticul, dar pompa mea preferata si puternica, fetita golea bine sanul si important era ca puiul mi se satura si crestea si creste frumos … La insistentele dr ei de familie si a celor din jur am fost f tentata sa cedez mai ales in luna a doua cand a luat doar 500g, dar pediatra era f incantata de tonusul ei, de cat era si este de agera si activa, iar cuvintele care mi-au dat f mare incerdere in mine (increderea in propria persoana este f importanta) mi-au fost adresate de ginecologa „Cat timp nu scade in greutate nu iti fa griji. Daca ia oricat de putin e f bine. Ce iti doresti? Tie iti trebuie un copil sanatos nu neaparat gras. Niciunul din voi nu e gras, asa ca nu are pe cine sa semene altfel” si vazand-o : „Nu stiu ce faci dar continua ce faci ca bine faci!” si am continuat si deja in luna a treia a luat 860g in greutate. A 4-a luna a inceput sa ia din nou f bine dar din pacate a facut otita si in perioada otitei a luat mai putin , dar si asa a luat 685g, cand in primele 4 luni ideal e sa ia 750g pe luna … oricum la sfarsitul lunii a patra avea cu 105g mai putin decat greutatea ideala pt varsta si raportat la greutatea avuta la nastere, iar pediatra de la Cluj calculand ceva indici a obtinut 0.99 si 1.01 iar valorile normale erau in intervalul 0.9-1.1 iar idealul la 1, asa ca va dati seama cat de aproape era ea de ideal. Nu zice nimeni ca inceputul alaptarii e usor, de cele mai multe ori e chiar f greu, dar merita, satisfactiile sunt pe masura. Am incercat sa ii fac proba suptului, nu am reusit niciodata pe 24 de ore, nu stiu cat suge puiul meu, dar am urmarit semnele ce mi le dadea puiul si asa am continuat alaptarea. Am cantarit puiul din luna a 2a zi de zi pt ca faptul ca vedeam ca creste constant imi dadea incredere, dar nu recomand cantaritul decat saptamanal eventual

Alaptarea in public … in pima faza asa imi organizam timpul incat pe cand manca sa fim intr-un loc intim fara spectatori, prima data in public am alaptat la garderoba spitalului, acum … nu mai am nici o retinere, puiul meu e mai important si sanul meu ii da hrana, asa ca … oricand cu placere, asa incat am ajuns sa ii dau sa suga chiar si in biserica …

Sentimente ?!? Plenitudine, fericire, liniste, incantare, placere, dependenta
De ce ?
Zambetul ei strengaresc candi mi suge la san si e satula, dar inca prefera sa il moflaie 
Contopirea mama – fiica = un intreg
Cand ma strange cu drag de bluza sa nu plec de langa ea ca ma vrea
Cand doarme linistita cu capul sau manuta pe sanul meu sa ma simta acolo
… toate astea nu pot fi descrise … sunt la fel ca primele miscari din burtica, sau ca momentul primei intalniri cu bebe
Noaptea cand puiul meu se ataseza la san si abia abia ca ne trezim si asta de cand era f micuta, pt ca dormim impreuna, sanul e la dispozitie oricand, si ea se taraste spre mine si cauta sanul si repede se mufeaza … asa ca sa il distram si pe tati putin
Mirosul de laptic a lui bebe mic
Si vorba surorii mele cand arata bulanasele nepotelei prietenilor „Sti ce are sub piele? Fetita asta toata-i laptic”
Bucuria si faptul ca instant se linisteste cand vede ca ma pun sa ii dau laptic
Faptul ca bea laptic cu satisfactie de la san si suzeta si tetina le primeste parca scarbita, cand e cazul. La suzeta am si renuntat complet.

Regrete ? 
Ca nu te invata in spital sa pui corect bebele la san in loc sa iti aduca lapte praf asa ar scuti mult mamele de probleme si arc reste procentul celor care alapteaza.
Ca nu am prea mult timp pt treaba din casa ca somnicul nu e asa bun daca nu e cu suzeta preferata in gurita – sanul.
Ca nu mi-am ascultat instinctual de la inceput si ca a plecat urechea la cadre medicale care nu cunosc intru totul imprtanta alaptarii.
Uneori mi-ar place sa suga si acum mai mult de 5 min, nu doar sa moflaie sanul.
Neplaceri: faptul ca se ineaca si uneori vine lapticul pe nasuc.
Ca din cauza ca s-a invatat sa suga sanul ca pe o suzeta greu reusesc sa o dezvat de san pe post de suzeta si laptele ii tasneste in gurita si in timp ce doarme si se ineaca si poate favoriza otita.

Cand am inceput sa o alaptez atat pe ea cat si pe surioara ei, doream sa le alaptez 1 an si 6 luni.
Desi puiul meu abia a implinit 4 luni mi-e teama de mine pt momentul in care nu ii voi mai da, initial am zis ca voi alapta pana la 1.5 ani, acum zic ca pana la 2 ani pt ca ar implini 1 an si 6 luni toamna si e sezonul virozelor si are nevoie de imunitate din lapticul meu … nu stiu daca nu cumva ma mint ca sa prelungesc perioada alaptarii 🙂 Stiu ca nu e ceva ce planifici la data ora si minut, dar acela era tinta, oricum sigur nu alaptez mai mult de 2 ani, nu voi astepta sa se intarce singura chiar daca multe din voi nu imi impartasiti parerea, e opinia si decizia proprie.

Oricum cu siguranta puiul meu va primi lapticul meu cat de mult timp si o data cu el multa dragoste, atentie si chiar daca a respins manduca va fi si este un copil purtat in brate, la piept si va fi un rasfatat independent care va sti mereu ca mami e acolo pt el.

Ca sa va faceti idee cum a crescut puiul meu
La nastere 3.400g la iesirea din spital 3.300g, la o luna 4.000g, la 2 luni 4.500g, la 3 luni 5.360g, la 4 luni 6.045g si povestea continua …

Sfaturi: daca nu aveti contarctii pregatiti-va sanii pentru alaptare cel putin din luna a 8-a de sarcina
Fara rusine insistati sa fiti invatate sa puneti copii la san asta va va scutii de multe neplaceri
Insistati sa vi se aduca puiul cat de repede dupa nastere la san
Daca nasteti cu cezariana nu lasati peste noapte cat stati in spital puiul cu voi, eu am facut asta si in loc de odihna ma plimbam cu puiul in brate si cezariana mea a devenit tot mai dureroasa.
AVETI INCERDERE IN VOI, DATI-I IUBIREA VOASTRA TOTALA PUIULUI!

Multumesc inca o data , PAula, pentru ca mi-ai dat ocazia de a impartasi altor mamici ce imi citesc blogul….o parte din povestea vietii voastre! 🙂


24 comentarii

Despre laptele matern recoltat si propria mea experienta :)

Recunosc ca nu imi place sa abordez pe blog subiecte prea intime….dar daca anumite experiente ar ajuta pe cineva, povestesc cu mult drag.

Acest articol il scriu in mod special pentru colectia : Alaptarea, dragostea alba.

Ursuletul nostru cel mare D., a aparut pe lume acum 5 ani si 6 luni. Citisem o multime de carti, reviste…teoretic, ma simteam pragatita pentru a fi mamica primului nostru copilas. Mai multe despre sentimentele mele de atunci, am povestit in articolul Sweet remember.

Micutul nostru s-a nascut dimineata si seara, am avut curajul sa ii dau sa suga….era asa de harnicut si tragea cu putere :)…stia ce are de facut! Bineinteles, o asistenta a venit cu o tava cu biberoane si m-a intrebat daca vrem si noi. Am refuza categoric….intr-adevar, era cam matzait….dar nu ma deranja cu nimic…doar avea de unde sa bea laptic. Nu pot spune ca am trecut printr-o severa „furie a laptelui”. La doua -trei zile, si-au facut aparitia ragadele…recunosc imi venea sa plang de durere cand ii dadeam sa suga, dar dupa o saptamana-doua au disparut. Eu am fost adepta alaptarii la cerere…si vad ca si D. la fel :D….cerea cam din jumatate in jumatate de ora….recunosc ca ma cam zapacise. Dar, pentru ca regurgita foarte des, am incercat sa maresc distanta dintre alaptari la o ora. Ei, si am facut si o mica greseala: i-am dat suzeta…nu prea o voia, dar nu am vrut sa fiu eu suzeta lui :). IN schimb, il alaptam cat puteam de des. Noaptea , sugea tot din ora in ora. Auzisem si eu de sugari care dorm ore in sire atat ziua, cat si noaptea…al meu era energic si dormea foarte putin. Era mult mai preocupat sa descopere lumea inconjuratoare :).

Pe la o luna si jumatate, au aparut colicile…banuiesc ca asta a fost….cand vroiam sa -i dau sa suga….urla, se inconvoia, se inrosea la fata…sugea cateva secunde, se enerva, se tragea de urechiuse…iar sugea, iar se enerva….incepusem sa disper….el tragea dintr-un san, celalalt curgea…nu mai stiam cum sa-l tin, nu-i convenea nici o pozitie….nu mai stiam ce sa cred. Ne-am dus la pediatra: ne-a recomandat siropele anticolici. I-am dat: nici un efect! Suptul nu mai devenise o placere: nici pentru el, nici pentru mine pentru ca vedeam cum se chinuie….Din nou la pediatra….”poate nu aveti lapte suficient! haideti sa-l trecem pe lapte praf!”.

INgrozita de aceasta idee (imi doream enorm sa il pot alapta), mi-am luat o pompa (una foarte ieftina, de la Camera) si am inceput sa-mi recoltez laptele. I-am dat biberonul: l-a papat pe nerasuflate nazdravanul! Hmmmm…..peste o ora , m-am muls iar: iar l-a papat. I-am dat sa suga: aceeasi poveste: nervi, inconvoieli…..

Neexperimentata fiind, am cedat….doua -trei zile i-am dat doar lapte muls. Ce chin: spala biberoanele, sterilizeaza-le; trezeste-te noaptea de trei ori s at e mulgi, ziua la fel program de muls :). Am incercat dupa aceste zile , sa-l pun din nou la san: nu mai vroia deloc! D Am discutat impreuna cu tati…ce sa facem? Sa lasam copilul sa moara de foame??? LApte aveam: in primele 3 luni a luat cate 1,300 kg in greutate….la doua luni era un bursuc de 6,800 kg.

Asa ca ne-am hotarat sa nu-i mai dau sa suga de la san si sa-mi mulg laptele…daca ar fi fost cineva sa ma sfatuiasca, sa ma invete cum sa fac…..si acum imi pare tare rau ca am luat aceasta decizie. Dar macar eram multumita ca ii dadeam tot laptele meu. Daaa…pierdeam acel „bounding”…am suferit mult pentru asta….dar cum ma gandeam ca moare de foame daca nu-i dau cu biberonul, m-am gandit ca decizia cu recoltarea lapteluli e cea mai buna. PEdiatra mi-a spus: ” nu stiu daca veti avea atata lapte…cred ca veti rezista 2-3 luni….e mult prea chinuitor sa te mulgi intruna!”.

Cu ajutorul nepretuit a lui tati(el se ingrijea intotdeauna sa avem biberoane sterilizate, statea cu el cat timp ma mulgeam si ma incuraja cum stia el…niciodata nu mi-a reprosat ceva….suportul moral e indispensabil in astfel de situatii -stiti si voi asta), am reusit sa-i dau lui D. lapte matern muls 1 an si 1 luna!!!  Am cautat pe internet tot felul de informatii (acum 5 ani, parca nu erau atatea ca acum…sau nu le-am gasit eu….nu aveam pe atunci net acasa).

Aceste informatii le dau pentru mamicile , care din anumite motive (copilas bolnav ce nu poate sa suga sau cine stie ce alte cauze), doresc ca macar sa le ofere copilasilor laptele lor.

Imi facusem un program strict de recoltare a laptelui:

Dimineata la 6, la ora 9, la ora 13, la o ra 16, seara pe la ora 22, noaptea pe la ora 4….foarte rar variau orele.  Aveam cam 900 ml de lapte zilnic. Pe la 5-6 luni, nu-i mai ajungea laptele meu si am introdus un biberon de Milumil . Dar o data cu diversificarea alimentatiei, nu a mai fost nevoie de laptele praf, laptele matern recoltat ii era mai mult decat suficient. Plus , ca pe la 7 luni,s ub nici o forma nu mai accepta alt lapte. A luat in greutate extraordinar de bine: era peste medie tot timpul…

Laptele , imediat ce il mulgeam, il puneam in biberoane sterilizate la frigider. Stiu ca laptele matern rezista 6 ore la temperatura camerei, 2-3 zile la frigider (eu recunosc ca , daca treceau 12 ore, il aruncam), 6 luni la congelator. Il incalzeam, punand biberonul in apa fierbinte.

Am incercat pe la 6 luni sa-l pun din nou la san….nu stia sa suga….nici macar nu era interesat…recunosc ca m-a incercat asa ….o tristete…..un sentiment de neimplinire….

Cand D. a implinit un an si o luna, am hotarat sa-mi opresc lactatia….as mai fi avut sa-i dau….dar recunosc ca mi-a fost teama…ca atata muls ar putea dauna sanilor (ma gandeam la tot felul de minunatii…cancer….cine stie ce leziuni interioare)….este foarte posibil ca temerile mele sa fi fost nefondate…de fapt sunt sigura ca au fost.

Multe mamici s-au minunat ca am avut lapte atata timp, mai ales ca cel mic nu a supt! Eu cred ca recoltatul regulat al laptelui a ajutat la mentinerea lactatiei….si nu in ultimul rand, a fost ajutorul lui DUmnezeu pentru mine: stia dorinta mea de a-i da micutului laptele meu.

A fost obositor, recunosc…dar nu am regretat nici o clipa si nu m-am plans….as face orice pentru puiutii mei…iubirea mamei e infinita…..Dar, mi-am spus , ca daca voi mai avea un copilas, nu voi mai repeta aceasta experienta….vroiam sa aiba parte din plin de o alaptare adevarata…..si al doilea ursulet, micutul A….a avut-o din plin…are 2 ani si 2 luni…si  nici vorba sa se intarce…..va voi povesti in alt articol cum am reusit sa-l alaptez, desi am trecut si cu el printr-o experienta similara.

Cateva informatii despre laptele matern recoltat:

Recolatarea laptelui matern presupune aplicarea unei presiuni asupra sanului, insa nu este neaparat dureroasa sau neplacuta daca:

1. Alegi corect pompa de san: asigura-te ca cea pe care ai ales-o se potriveste nevoilor tale (marime, forma,presiune).

2. Daca incepi din timp, pentru a te obisnui si tu dar si bebelusul cu noua modalitate de hranire (din biberon).

3. Daca iti faci o rezerva: este indicat sa recoltezi mai des si mai putin, decat sa extragi mai mult lapte pentru o perioada mai lunga de timp.

4. Daca nu sari peste momentul recoltarii; este indicat sa ai un orar si sa il respecti, daca este timpul chiar si pentru cateva minute aplica pompa, deoarece nerespectarea pogramului poate avea efecte negative in ceea ce priveste lactatia.

Avantaje si dezavantaje ale alimentarii bebelusului cu lapte matern recoltat cu pompa:

Alaptarea este foarte importanta, inca de prima data, cand bebelusul primeste colostrul (primul lapte, care contine nutrientii si anticorpii necesari unui nou-nascut). Alaptarile ulterioare intaresc legatura dintre mama si bebelus. Faptul ca sugarul se obisnuieste cu pielea, mirosul si vocea mamei ii da acestuia senzatia de confort si relaxare, care ajuta la eliberarea de stres si la o hranire corecta.

Laptele matern are o concentratie diferita de laptele formula, dar si o concentratie diferita in functie de cantitatea consumata la o alaptare. Consistenta laptelui matern variaza pe parcursul alaptarii:

– Laptele de la inceputul alaptarii este mai putin dens si are scopul de a potoli setea sugarului;

– Laptele de la finalul alaptarii este mai gras si are scopul de a hrani sugarul flamand, care consuma o cantitate mai mare de lapte, decat atunci cand ii este doar sete.

Sursa: http://www.bebikut.ro/blog/pompa-de-san-hranirea-bebelusului-cu-lapte-matern/

Sunt absolut sigura ca anumite proprietati nutritive se pierd prin mulgerea laptelui, turnarea acestuia intr-un recipent…dar , ma gandesc ca e superior laptelui praf. Chiar mi-as dori sa stiu daca a mai trecut cineva printr-o astfel de experienta…..am putea sa povestim aici…va astept cu mult drag! 🙂