Ursuletul cel mare si nazdravan Danut | ursuleți năzdrăvani

ianuarie 14, 2017
de ursuletinazdravani Scrie un comentariu

Cea mai frumoasă jucărie

Au trecut sărbătorile de Crăciun și cu siguranță copiii au primit jucării și jocuri frumoase și fetisoarele lor pline de bucurie v-au si făcut să și uitați cat ati agonisit ca sa le puteti cumpăra acele daruri. Desi frumoase, ele rămân deseori uitate prin colțurile casei și îi auziti iar ca vor una sau alta :). Care să fie oare secretul celei mai frumoase jucării care să nu fie uitată așa de repede? 🙂

sursa foto

Nu, nu va fi un articol despre cum să alegem cele mai bune și mai calitative jucării ( se pricep altii mult mai bine la asta), ci despre cum gândesc ei, copiii atat de simplu și de frumos.

A nins- știu , nu in toata tara, dar a nins la noi ! 🙂 Am prins si zăpada mare din sud-estul tării in Constanta, la bunici si a trebuit să ne amanam plecarea de vreo 2-3 ori.

Adultii tind sa devina nervosi si supărați si uneori pe bună dreptate ( există si urgente ce se pot sfarsi tragic pe o astfel de vreme) : e greu să ajungi la serviciu, să vii cu incaltamintea udă acasă, sa tot dezăpezești certandu-te cu vecinii care fac sau nu fac și ei același lucru, să te enervezi pe masinile de curățat care iti trantesc iar zapada in fata masinii, zăpadă pe care tu o dadusei cu cateva ore in urma in alta parte si tot asa…

Si totusi copiii privesc zăpada cu alti ochi – de la primul fulg tind sa devină emotionati și să strige: „ Va ninge! Vom sta doar afară ! Ne vom tăvăli in zapada ! Ningeeeeee !! ” Nu-i deranjeaza gerul, viscolul , că-s uzi, ei vor sa se joace !

Zilele acestea, ursuleții au profitat la maxim de nametii uriasi din curtea noastră. S-au dat cu saniuta pe alee ( pe afara, cam greu – trebuie sa ne tot dam la o parte din fata masinilor) , si-au facut o cazemata de unde sa arunce cu bulgari, au escaladat munti , au devenit utilaje facand sapaturi, au înotat in marea cea albă – greu îmi mai era sa le spun: „ E timpul sa mergem in casă ! ”

Ieri, s-a postat in fața geamului casei si familia noastră 🙂 făcută din zăpadă, bineînțeles. De cand asteptam noi să facem oameni de zăpadă ! Ne-am folosit de tot felul de lucruri de prin casă și uite-ne ce frumoși, dolofani și veseli suntem ! 🙂

Fiecare ursuleț cu omul ce-l reprezenta 🙂

Concluziile ursuleților :

Ursulețul cel mare : ” Astea sunt cele mai frumoase zile din viața mea! Ador zăpada !”

Ursulețul cel mic: ” Zapada ! Este cea mai mare si mai frumoasă jucărie ! ”

Și cine-i poate contrazice? 🙂

octombrie 12, 2014
de ursuletinazdravani 5 comentarii

Ca o floare de colț…

În urmă cu vreo trei zile ne întorceam de la școală. Nu ne grăbeam pentru că era o vreme tare însorită.

D. , ursuletul cel mare de 7 anișori, îmi prinde mâna și începe să povestească… Dintr-o dată, mă întreabă:

”Mami, dar de ce ai mâinile asa de aspre? ”

” Pentru că modelez foarte mult și argila usucă pielea…pentru că spăl mult…

Și el îmi spune zâmbind:

” Daca îmi închid ochii și le ating , îmi pot imagina că mâinile tale sunt ca o frumoasă floare de colț! ” 🙂

Îi povestisem o dată… că floarea de colț este o floare rară si că are petalele acoperite de un puf ușor aspru…

august 12, 2014
de ursuletinazdravani 8 comentarii

Poate ca ești diferit,dar ești unic și special! La multi ani, scumpul nostru stângaci! :)

13 august – Ziua Internațională a stângacilor

Aceasta se sărbătorește la nivel internațional din anul 1976 și a fost inițiată în 1976 de organizația ‘Lefthanders International’. Are ca scop sensibilizarea opiniei publice cu privire la dificultățile si frustrările cu care stângacii se confruntă în viata de zi cu zi,

Cunoașteți stângaci celebri? Știați că : Leonardo da Vinci, Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, Iulius Cezar au fost stângaci ? 🙂

Un studiu tare interesant si complex despre stângaci vă învit să-l citiți : aici.

Și acum povestea noastră…

După doi anișori de când apăruse în lumea noastră , ne-am dat seama : avem un stangaci in familie! 🙂 Da, este vorba de baietelul nostru mai mare. Cu cine semana? Nu stiam: noi , amandoi parintii, suntem dreptaci 🙂 .

Nu l-am fortat niciodata sa tina o jucarie, un creion intr-o mana anume- s- a jucat, a scris, a desenat asa cum si-a dorit el. Nu i s-a parut deosebit faptul ca isi foloseste pentru majoritatea activitatilor mana stanga pana la o anumita varsta. Apoi a realizat ca pana si clasicele tablite magnetice cu creionul prins cu ata nu sunt facute si pentru el. Fiind stangaci, ata ii trecea pe toata tabla si il deranja. I-am spus sa o tina invers, dar i se parea ciudat.

Pe la 5 anișori, l-am lăsat sa deseneze la calculator- după zece minute am realizat ca el se chinuia pentru ca mouse-ul era în partea dreapta( spațiul era îngust si nu puteam pune mouse-ul in partea cealaltă- pan la urma am reușit sa-i fac un pic de loc).

Cu decupatul a fost destul de greu; am tot cumparat foarfece pentru stangaci, dar inca e destul de greu. Probabil si pentru ca este o activitate care nu-i place prea mult.

Cu scrisul nu am avut deloc probleme, se descurca foarte bine.

Dragostea pentru desen i-a inspirat-o tati . A desenat cot la cot cu el , folosindu-se doar de mana stanga ca si D. :).

Tin minte ca atunci cand avea 5 anisori, ne-am dus la un mic atelier de sculptura, desfasurat pe o pietonala din oras, in aer liber. I s-a dat si lui o dalta si un ciocanel si artistul il ghida cum sa sculpteze. Se misca incet si tare greoi. Si nu intelegeam de ce. Dupa 5 minute am realizat – avea ciocanelul cu care trebuia sa loveasca dalta in mana dreapta ! :). Dar mititelul nu ne-a spus nimic ( este un copil tare ambtios). Cum si-a pus unealta in mana stanga, deja totul era mai usor!

M-a intrebat de ce el este diferit… I-am explicat ca, stangacii sunt deosebiti 🙂 sunt mai creativi, uneori rezolva anumite probleme cum nici nu te-ai gandit, sunt inclinati spre arta.

In trecut, ” stangacia” era considerata o boala- la scoala erai obligat si chiar batut sa scrii asa cum o faceau cei normali, adica cu mana dreapta.

Am reeditat acest articol ( a fost publicat anul trecut , tot într-o zi ca aceasta) . D. are 8 ani și jumătate. M-am obișnuit așa de mult cu ”stângăcia ” lui, încât nici nu mai realizez că este așa . Dar el, da, mai ales de când a început școala. In timp ce scrie, iși acoperă rândurile cu mana și se supără ca tot trebuie sa ridice mana ca sa privească ce a scris și nu poate fi la fel de rapid ca și alți copii. Îl asigurăm că se descurcă foarte, foarte bine și chiar așa si este! I-am cumpărat un stilou cu cerneală care se usucă foarte repede pentru a nu-și murdări caietele. Dar știe ca a fi stângaci nu este un ” defect” , o anomalie. Ci pur și simplu el este stângaci, asa cum noi suntem dreptaci, cum unii oameni sunt blonzi și alții bruneți.

Citeam in urma cu ceva ani, intr-o revista despre un simplu test care se poate face impreuna cu copilasul (cam de cand are 2 anisori) pentru a depista daca este sau nu stangaci. Luati un tub de carton si spuneti-i ca este un ochean. Duceti-l prima data voi la ochi si priviti prin el. Dati-l apoi copilului. Dacă îl va duce la ochiul stâng, este foarte posibil sa fie stângaci 🙂 .

Stângacii reprezintă doar 7-10 % din populatia lumii. Pentru stangaci, existenta este dificila intr-o lume a dreptacilor : robinetele, instrumentele muzicale, aparatura electro-casnica si multe altele sunt construite in exclusivitate pentru cei ce folosesc mana dreapta.

Un exemplu: Am avut într-o zi o activitate în care foloseam ibricul. D. devenise deja frustrat pentru ca nu putea turna cum trebuie. Tinandu-l cu mana stanga, ciocul ibircului era de-a-ndoaselea asa ca turna cu mare greutate.

Cum vom sarbatori noi?

Va fi o zi , in care vom incerca sa facem lucrurile obisnuite cu mana stanga, asa ca si ursuletul D.

Vom citi impreuna ( il voi adapta pe intelesul lui) un articol foarte interesant despre stangaci. IL veti gasi AICI.

Vom avea un concurs de desenat cu stanga, vom juca tenis cu mana stanga, vom manca cu mana stanga, vom face un craft si vom decupa cu mana stanga 🙂 cu o foarfeca pentru stangaci ( este foarte greu de folosit pentru mine! ) , vom pregăti o prajitură speciala.

Și să nu uit să vă dau o informație utilă 🙂 – rechizite pentru stângaci puteți cumpăra de aici.

Dacă printre cititorii noștri ( sau copilașii voștri) avem și alți stângaci, va spunem cu mare drag: LA MULTI ANI! Vă apreciem ca știți sa înfruntați lumea aceasta în care multe lucruri par a fi făcute împotriva voastră. Astazi, realizam atat de mult ca voi sunteti cei ce ne dati o mare lectie de viata ! 🙂

martie 5, 2014
de ursuletinazdravani 17 comentarii

O zi incendiara la 7 anisori :)

Au trecut sapte ani de cand am devenit pentru prima oara mama? Sentimente asa…amestecate te incearca cand mai trece cate un an din viata copiilor…ca tu , parintele imbatranesti, ca el creste si se departeaza de tine… dar totodata esti uimit de schimbarile ce apar in viata copilasului. Desi suntem parinti pentru prima, a doua, a treia…a patra oara, de fiecare data, cu toate ca trecem prin aceleasi etape , ne uimim de felul in care copiii cresc si incet, incet, incet devin tot mai mari.

Fiul nostru cel mare a implinit pe 1 martie 7 anisori. Mi-l aduc aminte atat de bine de parca a fost ieri: cum l-am adus acasa si am pus micul ghemotoc in pat si i-am spus sotului mai in gluma,mai in serios: ” si acum, ce facem cu el? ” 🙂 Era asa de scump, de fragil incat ma si temeam sa il ating.

Si uite acum, ” ghemotocul acela scump” are 7 ani si imi spune: ” mami, asa de fricoasa esti…pai cum sa iti fie frica la depasiri? Pai tu crezi ca tati nu stie ce face? Ei, asa-s fetele astea…fricoase! ” :D. ” Mami, asa-i ca in curand voi fi fi eu mare ca D. si am voie sa merg singur pe strada? ” ” Cand voi fi mare, voi avea un serviciu bun si atunci eu am sa am grija de voi toti! „.

Copilul meu a crescut! Si uite ca l-am sarbatorit din nou, pentru a saptea oara :).

Si-a dorit o petrecere pompiereasca, cum ii spunem noi. Este o dorinta veche…isi doreste atat de mult sa devina pompier . De vreo 5 ani de zile, nu am ratat nici o zi a pompierilor din oras ! :).

Pentru ca luna acesta a fost foarte incarcata pentru mine, nu am reusit sa pregatim prea multe, dar la petrecere toti copiii s-au jucat atat de frumos, s-au simtit bine

Inca de dimineata, ursuletii si-au probat costumele primite in dar. Asa de mandri erau! Costumele le-am cumparat in urma cu vreo doua luni de aici ( periodic, aceasta doamna aduce costumatii tematice) .

Echipa gata de actiune! 🙂

Noi, cei mari, am pregatit detaliile petrecerii.

Am gasit pe acest site idei dragute de printat pentru o petrecere cu aceasta tematica. Aici, veti gasi o multime de alte idei care mai de care mai interesante.

Un banner dragut, un fel de stickere de lipit pe farfurii si pahare ( pe care eu le-am folosit si pentru un joc), cateva fise de lucru pentru activitatile noastre

Am adus toata recuzita noastra: multe masini de pompieri si omuleti Playmobil, cumparate in timp la un pret foarte bun. Acestea au fost tare indragite de catre copii.

Am inventat tot felul de situatii cu oameni accidentati, pisici catarate in copaci, incendii … Jocurile de rol sunt preferatele copiilor; asa ca i-am lasat sa se joace dupa pofta inimii, intervenind din cand in cand. Bineinteles ca singuri au cerut sa facem si alte jocuri mai deosebite.

Au avut de cautat mici focuri ce erau gata sa izbucneasca ( ascunsesem foarte bine imagini cu un foc). Au avut de descoperit o multime de masinute de pompieri si apoi sa le numere cu repeziciune.

Si pentru ca pompierii trebuie sa gaseasca intotdeauna drumul cel mai scurt catre locul in care trebuie sa intervina, le-am dat sa rezolve un labirinit ” Care ajunge cel mai repede la incendiu? ”

Cum stim ca pompierii trebuie sa se echipeze foarte repede, am facut si noi un astfel de exercitiu: trebuia sa se imbrace cat mai repede in costumul de pompier, sa fuga pana intr-un anumit loc si sa se intoarca si sa se dezbrace de costum la fel de repede. A fost tare amuzant…se si vede din poze 🙂

Am avut si o scara luuuunga pe care am facut-o din banda de hartie adeziva (banda de mascare, folosita la zugraveli). Pe aceasta, am desfasurat un fel de stafeta. Trebuiau ori sa fuga, ori sa mearga intr-un picior si sa indeplineasca o anumita sarcina cand ajungeau la capatul scarii.

Nu este o poza prea reusita, dar ca sa vedeti cum a fost realizata.

Ei, si dupa atata munca, meritau cu toti o felie din tortul pompierilor. Asa de bine este sa ai o imprimanta si un laminator la indemana!! 🙂 Nu am gasit figurine potrivite ( de modelat nu am avut timp), asa ca am gasit o alta metoda de decorare : figurine printate si laminate presarate ici colo pe tort. In mijloc, seful pompierilor sarbatorit :).

Sigur, sarbatoritul pompier a avut de stins micul incendiu din lumanarile de pe tort :).

Si pentru mamicile gospodine , cu siguranta sunteti curioase sa vedeti cum a aratat tortul in interior (recunosc ca si eu am aceasta curiozitate) :D.

Scumpul nostru pompier curajos si cu o inima maaaaaare si iubitoare, mami, tati si A. iti spun ca te iubesc cum nici nu iti inchipui si dorim ca Dumnezeu sa te creasca frumos, intelept si sanatos!

La multi ani, ursuletule D. ! 🙂

decembrie 18, 2013
de ursuletinazdravani 9 comentarii

Cu ursuletii la serbare :)

Si uite ca am ajuns si in luna decembrie si cu mic si mare , ne-am pregatit sa il insotim pe ursuletul D. la prima lui serbare scolara.

Pentru ca nu a vrut sa ii streseze sau sa ii puna la cheltuiala pe parinti cu costumatiile , ni s-a dat libertatea sa alegem cu ce sa ii imbracam. Asa ca am cam lasat pe ultima suta de metri costumatia…si cu o saptamana inainte, ne tot gandeam cu ce sa ne imbracam.

Pana la urma, vine bunica cu ideea salvatoare: sa ii dam costumasul popular ce l-a purtat si taticul ursuletilor cand era mic. D. , care este un mare sensibil, l-a indragit tare mult si cand a auzit ca l-a purtat si tatal lui, a fost si mai mandru. NU era el cel mai sofisticat si mai scump costum, dar era unic pentru noi :).

Braul l-am achiztionat dintr-o mercerie la pretul de 15 ron.

M-am bucurat ca i-a placut costumul lui si ca s-a simtit bine si deosebit :).

Vreau sa stiti ca si ghetutele cele noi, din piele, din piciorusele lui D. au o poveste frumoasa. El are ghetute groase, imblanite de iarna. Si i le-as fi dat pe acelea, ca sa nu-i fie frig in pantofi.

Dar, duminica a primit un dar special …

Darul acesta ne-a oferit o lectie ce incercam la randul nostru sa ne-o insusim an de an si ori de cate ori suntem binecuvantati primind cate ceva…

Niste copilasi dintr-o tara indepartata, dintr-o biserica…au strans banuti si au cumparat incaltaminte pentru alti copilasi din tara noastra ( din diferite biserici) . Fiecare copil a cumparat o pereche de incaltaminte ca sa o daruiasca. Un gest deosebit…foarte frumos ce ne-a adus lacrimi in ochi.

Si la D. a ajuns o cutiuta in care nu stiam ce este…doar ca scria pe ea marimea 28 :). Cand am deschis-o erau aceste ghetute care ii veneau perfect…Dumnezeu stie sa trimita daruri perfecte, la cei care au nevoie de ele.

D. a fost tare incantat ca le va purta la serbare si le-a numit ” pantofii lui de step ” :).

Era putin cam necajit inainte de a merge la serbare…si l-am vazut cam ingandurat…mi-a spus ca ii este rusine sa mearga. Si mi-a spus si motivul. De cateva zile, avea la unul dintre ochisori conjuctivita ( este deja spre vindecare) si se gandea ca poate va rade cineva de el, vazandu-i ochisorul rosu. I-am spus ca mai mult ca sigur colegii lui se vor bucura sa il vada. Si asa a si fost: prietenul lui, T. chiar a plans pentru ca D. nu a venit la scoala si i-a fost foarte dor de el.

Si acolo, in clasa, a si uitat de problema lui : toti copiii erau costumati, ca niste ingerasi frumosi, care mai de care mai bucurosi si tare galagiosi :).

Micutul A. a stat in bratele mele, foarte cuminte si atent, tinandu-l in manute pe Action man ( papusa baiat a lui D.) pentru ca ii promisese ca va avea grija de el la serbare.

A sosit si un Mos Craciun, spre bucuria celor mici si le-a adus cadouri ( cumparate dinainte de parinti :). Sigur, noi i-am cumparat si lui A. ceva si i-am strecurat Mosului sa i-l dea . Stiam ca va fi trist daca nu va primi nimic.

D. , suntem mandri de tine si te iubim mult!

octombrie 4, 2013
de ursuletinazdravani 4 comentarii

Coperta pentru „Ghiozdanelul creativ”

Ai intre 4 si 13 ani?

Atunci, te poti inscrie alaturi de noi la un concurs frumos Ghiozdanelul creativ, organizat pe blogul Talente de nazdravani.

Detaliile le veti gasi acolo 🙂

Cerinta concursului era sa confectionam o coperta pentru o carte sau un caiet.

Asa ca D. a facut o coperta pentru o carte de muzica, pentru ca aveam un perforator cu note muzicale.

Coperta este simpla, lui nu-i plac zecile de detalii….asa ca , va prezentam concurentul in timpul realizarii proiectului si proiectul in sine la final :).

Mult succes, ursuletule D. si tuturor celorlalti participanti creativi! 🙂

Da…era in mod intentionat ff serios….pentru ca este o poza seriaosa 🙂

septembrie 16, 2013
de ursuletinazdravani 27 comentarii

O predare a stafetei – prima zi de scoala

S-a trezit….mai devreme ca de obicei…dormise cu grija ca maine va merge la scoala…si desi nu si-a exprimat teama inainte de culcare, ii citeam ingrijorarea pe chipul lui mic si frumos.

Dupa un mic dejun dulce (cu lapte si cereale)…viata parea parca…mai roz :).

Ei, dar cine era cel mai fericit de plecarea la scoala? Sigur: micul ursulet…pai si el se trezise cu grija ca nu cumva fratele lui mai mare sa nu se trezeasca la timp…si cand l-a vazut ca deschide ochii i-a si strigat : ” haaaai….azi melgem cu toti la scoala!”

Ne-am tot fotografiat inainte de plecare….stiam cu vom privi peste un timp cu mare drag aceste poze si ne vom aduce aminte de sentimentele ce ne incercau in acele clipe.

Am pregatit ghiozdanelele :unul mic si unul mare 🙂 ( micutul A. era foarte entuziasmat…tot ce era pregatit pentru D. trebuia sa fie si pentru el )

MAmi era vesela…l-am tot imbratisat pe micul scolarel si l-am asigurat ca totul va fi bine :). V-am povestit si aici despre pregatirile noastre pentru scoala.

A sosit si tati….asa ca inainte de plecare le-am inmanat un dar special : doua carti foarte frumoase ce se legau cu fundita exact ca si un cadou : ” Mami, te iubesc ” si „Tati, te iubesc ” ….am vrut sa stie ca….desi il ducem la scoala…si acolo va ramane fara noi cateva ore…nu-l parasim/abandonam…facem lucrul acesta pentru binele lui….pentru ca este o noua etapa din viata lui de copil.

Da….si m-am tinut eu tare….si cu un zambet pe fata…pana cand, coborand din masina…am zarit multimea de copii din curtea scolii…..atunci nu am mai rezistat…..si …cu greu am reusit sa imi „adun ” lacrimile ca sa nu ma vada cei mici…

Si uite-l pe D. in fata scolii…atat de mic ….si totul din jurul lui ataaat de mare …

Cu un nod mare in gat …am pasit in curte…..erau copilasi peste tot…..parinti….flori…pancarte …Am cautat o pancarta pe care sa gasim numele clasei noastre…in sfarsit, zarim si pancarta si pe invatatoare.

Treptat, apar si colegii ursuletului D. …micuti, firavi…si tare dulci. Doi au inceput sa planga si isi cautau disperati parintii prin multime. D. nu plangea…pentru ca ramasesem langa el.

Erau tot felul de parinti….unii emotionati si grijulii…care isi tot urmareau micutii…altii relaxati si parand atat de obisnuiti cu astfel de evenimente…si altii…absenti…

Inainte de a intra in scoala, toti elevii de la clasa a V-a au format un pod din flori….foarte frumos momentul….si cand am trecut pe langa verisorul nostru D. pe care ursuletul il iubeste foarte mult …asta am simtit….mai predam o stafeta…el intra intr-o alta etapa….Danut in cea in care a fost el..

Mi-am inghitit din nou cu mare greutate lacrimile….si am urcat pe treptele spre clasa lui D.

Daaa…ati auzit bine…doua scari lungi…clasa lui D. se afla la etaj. De asta ma temeam cel mai mare.

Cand au fost atunci toate acele discutii despre clasa pregatitoare…ca vor avea intrari separate, vor fi la parter, toalete separate…clase frumos amenajate, cu mocheta, jucarii, mobilier adecvat, etc, etc…noi parintii ce erau atunci tare nelinistiti…ne-am mai calmat…

Ei bine, in cazul nostru acestea au fost doar povesti.

Deci, va avea de urcat doua scari, scari pe care le urca cu teama, pentru ca a mostenit de la mine un mare rau de inaltime. Si ganditi-va ce va fi cand ii vor impinge cei mari pe scari….cand vor da buzna care sa coboare mai repede.

Toaletele nu sunt separate….la fel pentru toata lumea. Pe hol vor alerga scolari de toate varstele de la 5 la 11 ani..

Clasa….e o clasa absolut normala….de scoala….cu linoleu foarte vechi pe jos…cu bancute, e drept, mititele….cu doua panouri din pluta : unul cu abecedarul si celalat cu cifrele…si cam…atat…

Bancutele erau asezate intr-un careu mare si lipite doua fata in fata. Unii vor sta cu fata la invatatoare, altii cu spatele si isi vor suci gatul ca sa o vada sau sa priveasca la tabla…sau poate…le vor aranja altfel…vom vedea…

Recunosc ca am fost tare, tare dezamagita….nu ma mandresc…dar imi imaginam cum as fi aranjat eu clasa …nu, nu as fi impopotonat-o, dar as fi facut-o calda si primitoare pentru micuti, sa vina cu drag acolo.

Eu ii dau seama inca de pe acum….vor sta foarte mult in bancute, lucru extrem de plictisitor pentru un copil de 5-6 ani.

Invatatoarea este o draguta…i-a primit frumos pe cei mici…au stat un pic de vorba; am stabilit sedinta cu parintii….desi as vrea sa spun tare multe atunci…ma voi tempera…cu o floare nu se face primavara….daca vom putea ajuta la o schimbare in bine a clasei…m-as bucura tare mult. Vom incerca sa o sustinem…sunt constienta ca nici ei nu-i va fi usor.

Nu vreau sa va demoralizez pe cei ce inca nu v-ati dat copilasii la scoala…poate ca in orasele in care locuiti voi, lucrurile stau altfel.

Eu, ocupadu-ma atat de mult acasa de educatia copiilor mei, recunosc ca observ orice detaliu…analizez totul…nu ca sa judec…ci doar ca imi doresc ceea ce este mai bine pentru ei.

Si … inca o data am simtit ca am predat o stafeta….i-am inmanat o parte din timpul/viata fiului meu …in mana invatatoarei….si-as vrea sa stiu ce va face cu ele…si-as vrea sa stiu ca le va pretui si nu-mi va parea rau …peste ani…ca am facut-o atat de usor…

Pe bancute aveau lipite niste baloane cu heliu. Doamna invatatoare le-a spus sa le ia de acolo…si vor merge fiecare in curtea scolii si acolo isi vor pune o dorinta. Cand dorinta va fi soptita…sa dea drumul balonului….sa se duca suuus spre cer…pentru ca dorinta sa li se implineasca.

Am anticipat lacrimile din ochii ursuletului..stiam ca nu va dori sa -i dea drumul balonului…pentru ca el se ataseaza mult de lucrurile ce le primeste.

Si….uite cum o multime de baloane mov….ca si visele lor…au zburat…departe, departe…pana cand nu am mai reusit sa le vedem .

Scumpul meu….fie ca dorintele sa ti se implineasca….cele de acum…cele din viitor….sa zboare lin , frumos si usor ca balonasul tau cel mov….si…pe masura ce se implinesc, sa te simti fericit, implinit….mai bun, mai intelept.

Te iubim mult….pana la luna si inapoi 🙂

septembrie 6, 2013
de ursuletinazdravani 7 comentarii

Ursuletii despre…cititul in inima :)

Saptamana trecuta, de cum s-a trezit…A,, zarind pe fotoliu tensiometrul lui tati…imi spune cu importanta : ” inimioala mea bate foalte lepede, lepede, lepede…dal sa stii…ca inima oamenilol mali bate mult mai incet! „ 🙂

Ma tot minunam de cat de multe poate retine…in urma cu ceva timp, tati le ascultase inimioarele cu stetoscopul si eu am facut o afirmatie : „vezi cat de repede le bat inimioarele….asa bat atunci cand sunt mici! 🙂

Dar si D. are cateva noutati despre anatomia inimii :D.

Noi stim deja alfabetul cu litere mari si mici de ceva timp…si tati, incerca sa-l convinga duminica trecuta ca este atat de bine sa stii sa citesti. Ca poti deveni tot ce doresti daca stii sa citesti …

Uneori, D. nu prea are chef de citit…imi tot spune ca are el timp si ca se va descurca :).

„Uite„,adauga tati, ” poti deveni doctor…stiu ca iti place….nu poti opera o inima daca nu ai sti sa citesti….trebuie sa inveti cum se face asta…”

Cu o spranceana ridicata a neincredre, D. concluzioneaza; ” adica, tu vrei sa imi spui mie ca acolo…in inima, sunt ceva litere , cuvinte…si eu va trebui sa le citesc ca sa operez? ” 🙂

Si voi aveti litere in inima ?? :))

iulie 3, 2013
de ursuletinazdravani 17 comentarii

O scurta vizita in orasul de la marginea Marii Negre

V-am anuntat cu surle si trambite :), acum vreo doua saptamani, ca plecam la maaaareee!!

Ne-am reintors acum cateva zile cu amintiri frumoase si cu doi ursuleti dezamagiti ca nu am putut sta mai mult. Am incercat, pe cat posibil, sa ii ducem peste tot….am avut si cateva peripetii, dar asa este in orice vacanta.

Haideti sa va spunem ce am vizitat si ce puteti vizita si voi impreuna cu nazdrvanii vostri daca mergeti in Constanta (nu am fost in alte statiuni, inima mea este legata doar de acest oras, locul in care m-am nascut si am copilarit).

O plimbare fugitiva pe faleza

Spun fugitiva, pentru ca faleza este in plina renovare…asa ca nu veti avea parte de o priveliste prea placuta. Anul trecut am putut vizita si Cazinoul, dar acum nu mai era permis acest lucru.

Dar, noi, parintii nu ne aratam niciodata dezamagirea atunci cand vizitam un loc si nu ne place prea mult. Incercam sa gasim ceva frumos/interesant oriunde mergem. Asa ca ne-am amuzat sa tot facem poze pe langa statui, am admirat marea si stancile… si am vizitat acvariul . Pretul biletului pentru un adult este de 20 de ron (copiii pana in 5 anisori nu platesc).

Asa ca am intrat doar eu cu baietii. Nu am putut face poze (fotografierea era contracost). Ursuletii au indragit cel mai mult acvariul cu pesti uriasi (morunii) …in alti ani erau acolo si pisici de mare. Acum, le-am tot cautat si nu le gaseam…pana cand a descoperit D. una foarte mititica :).

Cum am prins o vreme foarte buna si cu mult soare, am fost la plaja in fiecare dimineata (la intrare in Mamaia, unde marea este foarte linisita si nu sunt foarte multi oameni). Apa era calduta, asa ca cei mici s-au putut balaci in voie. Si D. si-a putut proba in sfarsit vesta lui :)). Da, era cam zgribulit….pana s-a obisnuit cu temperatura apei :).

In ultima zi, s-au jucat cu mare drag in nisip (pana atunci , au fost mult mai incantati de apa). Si micutul A, cu o galetica incerca sa mute marea in nisip :)).

Ei, si sa va spun ca in prima zi de plaja am scapat camera foto in apa?? 😦 Am scos-o in cateva secunde, dar…degeaba…nu a mai mers :(.

Asa ca fiti atenti cand faceti poze in apa ca sa nu patiti ca noi! 🙂

In Tara Piticilor

O gasiti in PArcul Tabacariei…un loc imens cu fffff multe minunatii pentru copii.

sursa foto

Sigur, au fost atrasi de masinariile care te leganau intr-o parte sau alta daca introduceai o fista (contravaloare 2-3-5 ron). Le-am spus ca nu are rost sa cheltuim banii pe asa ceva, se pot urca in care vor si sa se prefaca ca merg…si mai bine, de acei bani puteam sa-i folosim pentru ceva mult mai distractiv.

Ce mi-a placut mult este faptul ca acest parculet pentru copii este ingradit si bine supravegheat. Seara, la ora 21 se inchide. La noi in oras, astfel de locuri de joaca au fost pur si simplu vandalilzate pe timpul noptii….cred ca nu au rezistat mai mult de o luna -doua :(…a cui este vina oare ?? !!

Chiar la iesire din Tara Piticilor, este „topaiala” :))) – un fel de tarc maaare cu multe trambuline de sarit. Au voie doar copilasii peste 4 ani ( 7 ron/ 4 minute).

Cred ca eu daca saream un minut, eram epuizata , dar D. dupa 4 minute, ma intreba daca mai are voie inca o tura :).

Haideti cu noi sa vizitam si Parcul Tabacariei de care ma leaga amintiri tare dulci din copilaria mea -mergeam acolo cu parintii in fiecare week-end…si mi-a placut ca nu s-a schimbat prea mult. Era acolo un podulet peste apa, care avea cateva scanduri lipsa….este in acelasi loc, cu aceleasi scanduri lipsa :).

Acum, veti intalni in parc o multime de biciclisti cu biciclete care de care mai interesante.

NOi am ales sa inchriem o bicicleta cu doua locuri si un cos maaare pentru copii in fata. Costa 10 ron/ 30 de minute de plimbare (timp in care puteai vizita aproape tot parcul). Am cam facut febra musculara in prima zi…se da cam greu la pedale, dar toti am fost incantati, asa ca am mai inchiriat si in alta zi minunea asta de bicicleta. :). Daca sunteti mai multi, puteti inchiria bicicletele cu 4 locuri :).

Vitezomanul nostru, D.

Erau si locuri in care puteai inchiria karturi pentru copii ( 10 ron/15 minute). L-am vazut pe D. cat de mult tanjea sa mearga cu asa ceva, asa ca ..uitati-l!

Era atat de fericit! Dar cum mama closca, nu putea sta acolo, fara sa-i spuna : „mai incet…stai ca te ciocnesti ..f ii atent…nu asa repedeee!! … ” 😀 (erau si alti copii in cursa, altii mai mari cu bicicletele)… am plecat de acolo cu micutul A. (el vroia in parculetul pentru copii ) si i-am lasat pe ceilalti doi barbati sa-si faca de cap :). Si s-au intors atat de mandri! D. ii intrecuse pe toti ceilalti care m ergeau cu karturile pe langa el.

In Satul de Vacanta (langa Mamaia)

Nu imi place foarte mult sa mergem acolo, in primul rand din cauza zgomotului asurzitor de la muzica masinariilor ., dar cum mai ales lui D. ii place enorm aici, am mers pentru ursuleti. Ne-am dus pe la 6-7 seara, cand inca nu e aglomeratie mare. Ei, si aici, pentru cei care ati mai fost….banii se duc tare usor :D…5 ron colo….5 ron colo….si daca ai 2-3 copii!! …va dati seama…. Le-am spus din timp sa isi aleaga fiecare cate 2, maxim 3 masinarii in care sa se dea.

Impreuna in trenulet

Din nou in vizita la MIcrorezervatia naturala Dobrogea

V-am povestit mai multe despre ea, anul trecut, aici.

Din nefericire, spre dezamagirea celor mici, nu l-am mai gasit pe Cerbul Cristian. :(. In schimb, chiar de la intrare am fost intampinati de un dinozaur, in marime naturala, care se misca si scotea sunete! Si nu era singurul, ci inca vreo 3-4 in parc.

De data aceasta, copiii au fost mult mai entuziasmati de animalutele din rezervatie…s-au amuzat copios de un mic raton, caruia i-am dat o bucatica mica de cozonac , o lua cu labutele si manca ca un om mare (cum spuneau ei).

Iazul cu pesti nu mai era in aer liber, au construit in jurul lui ceva asemanator unui solar…

Si o minicascada

Daca doriti sa vedeti mai multe poze cu animalute si privelistea din rezervatie, intrati aici (un album de pe picasa) .

In vizita la Muzeul Marinei

Am fost acolo si anul trecut, v-am aratat poze din curtea muzeului , pentru ca atunci nu l-am putut vizita (intrati aici pentru articol ) .

De data aceasta, ne-am luat costumatii corespunzatoare un bravi marinari cum sunt ursuletii mei :). Da..sa nu uit: vizitele in interiorul muzeului se fac doar in zilele de miercuri,joi, vineri, sambata si duminica. Costul unui bilet este de 10 ron pentru adult (copiii sub 5 ani nu platesc).

Cei mici au fost de-a dretpul fascinati de vapoarele in miniatura. Ba chair am gasit si o ambarcatiune ce stationeaza la noi pe Dunare si o zarim ori de cate ori mergem in port.

Cum taxa foto era de 25 de ron, am facut doar cateva poze fff rapide, mai mult focalizate asupra ursuletilor marinari. IN curte, am pozat la discretie (nu ne-a spus nimeni nimic).

Am parasit Constanta cu o usoara nostalgie (cei mici chiar au plans, D. isi doreste tare mult sa locuim acolo 🙂 …dar ne bucuram ca ne vom reintoarce anul viitor. 🙂

Va multumim pentru ca ne-ati insotit in vizita noastra pe taramurile dobrogene! 🙂

mai 14, 2013
de ursuletinazdravani 17 comentarii

Mandala: Avioane printre norisori

Pe blogul Talente de nazdravani se desfasoara un alt concurs cei ii provoaca de data aceasta pe cei mici sa creeze o mandala. Puteti si voi sa va inscrieti pana in data de 8 iunie, am inteles eu.

D. nu stia ce inseamna…asa ca ne-am uitat impreuna pe net si am gasit mai multe imagini. I s-au parut prima data tare complicate, mai ales ca lui nu-i plac briz-brizurile si zorzoanele :)))

Dar, s-a gandit ca el ar putea crea una cu avioane, este in faza in care ii place orice este legat de aparatele de zbor :).

A luat o farfurie ce a folosit-o ca sablon pentru a face un cerc pe o coala A 4. In centru, a facut un fel de „tinta”. M-a suprins cum a facut marginea, ma asteptam sa lase acel cerc….dar bineinteles nu am intervenit, era lucrarea lui si mi-a placut tare mult cum i-a iesit. In acea margine, a facut o multime de semnalizatoare/bariere minuscule 🙂 -mare rabdare a avut :).