Copiii noștri se confruntă cu situații diferite față de cele din copilăria noastră. Trăiesc alte vremuri, parcă mult mai nesigure, vremuri în care moralitatea este pusă sub semnul întrebării și parcă ai mai mult de câștigat dacă  îți trăiești viața așa cum vrei chiar dacă asta înseamnă să calci peste sufletul altora…vremuri în care a sta ore întregi la calculator e considerat tot o joacă ( trăim în era digitală, e normal să se joace așa)…vremuri în care pot avea aproape tot ce-și doresc și asta-i face să nu se mai bucure de nimic.

Când s-a întors în prima zi de la școala, cel mare îmi spune : ” Mami, atâția copii au fost plecați în alte țări în vacanța aceasta!  Chiar și C. – uite s-a dus de data asta în Franța ! ” . Cunoșteam situația acelui copil, știam ca este imposibil să călătorească undeva. A fost un prilej de a -i spune copilului despre ” lăudăroșenia vieții”. De ce ne-am lăuda cu lucruri pe care nu le-am făcut? De ce mințim? Fiecare vrea să iasă în evidență cu ceva – că a mâncat la nu știu ce restaurant, că a fost în nu știu ce țară sau în nu știu ce loc, că își cumpără hainele de la nu știu care firmă ( știu copii care nu mai doreau să meargă la școală pentru că părinții nu-și permiteau să le cumpere haine de firmă; și dacă porți haine demodate, made in China toți râd de tine! ) .  Își este așa de rușine să spui ca tu nu ai fost nicăieri în vacanța de vară, toți vor râde de tine! Și asta , pentru ca acasă , unii părinți nu sunt preocupați și de sufletul copilului lor – să-i învețe ce înseamnă mila față de alții, respectul, acceptarea.  Nu am pretenția ca școala să-mi formeze copilul în acest sens ( m-aș bucura dacă s-ar întâmpla, dar… ) . Copilul va pleca cu un bagaj emoțional de acasă pe care îl va duce peste tot- oare ce am introdus în acel bagaj?

Trăim vremuri în care trebuie să ne învățăm copiii să fie fermi, curajoși , să știe cine sunt ei cu adevărat, să nu le fie rușine de familia lor, de condiția lor socială . Și nu este deloc , deloc ușor!  Cu atât mai mult trebuie să-i ajutăm, să-i acceptăm, să-i sfătuim, să-i ascultăm, să știm cu ce se confruntă.

Și uite așa noi, seara mai ales purtăm fel și fel de discuții. Uneori citim cărți pe anumite teme și povestim, încercăm să vedem cum putem folosi în mod practic ce am citit acolo.

Și uneori ascultăm și povești- povești cu morală, în care copii ca și noi se confruntă cu situații asemănătoare nouă.

Noțiunile de : bârfă, mândrie, fățărnicie, dușmănie, egoism, generozitate sunt necunoscute pentru mulți dintre copii.

Și dacă uneori ne simțim neputincioși să le explicăm pe înțelesul lor ce înseamnă, ne vine în ajutor Universul copilăriei :).

Universul copiăriei este un program educațional pentru copii sub forma de teatru radiofonic.Personajele  sunt niște animăluțe simpatice care trec prin diferite evenimente care mai de care mai variate : la școală, la teatru, pe stradă, acasă, între prieteni. Alături de ei este un adult care intervine atunci când spiritele se încing 🙂 și micuții încep să se certe, să reacționeze într-un mod greșit.

Singurele personaje umane din episoadele radiofonice sunt Florentina Pali- Gheorghilaș  și actrița Ileana Cernat.

Programul conține foarte multe episoade ( 69 la număr) despre : ascultare, egoism, bunătate, generozitate, prudență, batjocură, dragoste, dușmănie, înțelepciune, lingușire, etc.  Se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3-12 ani (depinde foarte mult și de copii, unii le vor asculta cu mai multă plăcere peste 6-7 ani , alții la o vârstă mai mică. ). Eu am stat lângă ei când le-au ascultat pentru că din când în când aveau tot felul de întrebări, erau lucruri pe care nu le înțelegeau.

Fiecare episod este organizat cam așa: o situație practică în care sunt puse personajele, răspunsurile oferite de adult, o povestioară biblică ce se potrivește cu situația respectivă și un cântecel în limba română sau în limbă engleză.

Cum a luat naștere acest program difuzat la TWR ?

Ne răspunde chiar realizatoarea programelor  , într-un mod așa de frumos : ” Deoarece sunt mamă a două fetițe, m-am gândit în primul rând la copiii mei, apoi la toți copiii societății noastre, parcă maturizați înainte de vreme. Și asta, pentru că multe programe sunt invadate de un limbaj inadecvat vârstei lor și de un comportament adesea violent. Așa că , inspirându-ma din jocul și nevinovăția copilăriei, am pus în valoare această lume inocentă și așa s-a născut Universul copilăriei. Și pentru ca acest univers să fie mai atrăgător, am invitat în emisiune personaje mai puțin cunoscute : broscuța Oakky, iepurașii Doddy și Bunny, rândunica Cippy, pisicuța Ketty, Vevvy veverița și așa mai departe. Ei redau cu fidelitate multe dintre trăirile și comportamentul copiilor noștri în diferite ipostaze ale vieții pentru că fiecare surprinde un caracter uman. De la aceste personaje, copiii pot învăța de ce e bine sau  nu să facă un anumit lucru, cum să vorbească, de ce trebuie să asculte de părinți, de ce nu e bună minciuna sau ipocrizia.  Serialul prezentat în forma de teatru radiofonic, împletește proverbele, vorbele cu tâlc luate din popor cu tot felul de povestioare cu un conținut moral educațional și creștin.”

( sursa )

Astfel, aceste povestioare îi vor învăța pe copii principii și deprinderi etice și de relaționare la cei din jur, le vor oferi o alternativă constructivă  la programele ce conduc spre intoleranță și violență, vor îmbina utilul cu plăcutul, învățătura cu amuzamentul.

Dacă doriți și voi aceste povestioare, îi puteți contacta pe cei de la Trans World Romania aici.

V-am mai povestit și în alte articole ( aici )despre cum ii putem ajuta pe cei mici să asculte și povesti fără imagini mișcătoare sau statice. Noi le ascultăm în timpul unor activități liniștite în care băieții se construiesc sau se joacă cu nisipul kinetic, in timpul călătoriilor cu mașina, uneori seara la culcare.

Închei, lăsându-va în compania ursulețului cel mic care se juca în timp ce asculta un episod din Universul Copilăriei.