ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


4 comentarii

Cu ursuleții la Dino Parc Râșnov

La începutul lunii septembrie, am făcut în familie o călătorie la munte . Am vizitat locuri superbe, și îmi spun de fiecare dată cu mândrie că avem o țară așa de frumoasă.

Și intr-o dimineață am ajuns și la Râșnov. Știam că acolo este vestitul parc cu dinozauri . Nu ne-am dus în mod special pentru parc. De obicei ajungem și în Râșnov pentru că vizităm niște rude dragi ce locuiesc acolo. Am vizitat și Cetatea Râșnov pentru a doua oară. Puteam să nu-i duc pe copii la parcul Dino :), pentru că ei habar nu aveau de existența acestuia. Dar unchiul meu le-a spus că s-a construit de curând un parc cu dinozauri pentru copii. Așa că ai mei deja își făceau planurile :).

Pentru că știam că vom ajunge la Râșnov, eu am tot căutat pe net comentarii, păreri despre Dino Parc. Unii erau încântați, alții extrem de nemulțumiți.

Dar pentru că știu că noi oamenii suntem așa de diferiți, am zis să aruncăm și noi  o privire  :). Poate că nu vom intra, dar să vedem așa cum este în apropierea lui. Ușor de zi, greu de făcut când ai copiii cu tine :). Năzdrăvanii mei nu sunt tare pasionați de dinozauri, dar erau extrem de curioși totuși să-i vadă  .

De la Cetatea Râșnov, am pornit-o în jos, pe o alee . După vreo 10 minute, se zărea capul unui uriaș dinozaur. ” Wooow, sunt chiar mari! S-ar putea să fie în mărime naturală!” , concluzionează D.

Deja îmi era clar că vom vizita parcul :)). Am intrat doar eu cu băieții. Prețul biletului nu este unul mic  și speram din tot sufletul să merite banii dați. Am încercat să las la o parte tot ce citisem pe net despre parc și să mă bucur alături de copii.

La intrarea in parc este un fel de muzeu în miniatură unde poți vedea schelete de dinozauri  și de asemenea îți poți cumpăra un suvenir.

Am aflat despre Dino Parc ca este  unul dintre cele mai mari parcuri cu dinozauri din sud-estul Europei, ce se întinde pe o suprafaţă totală de 1,4 hectare și  găzduiește 45 de dinozauri în mărime naturală.

Copiii se simțeau ca și cum ar fi pornit într-o aventură .  La ieșirea din muzeu, am întâlnit un loc de joacă . Și deja au început să comenteze : ” Cum doar atât? Păi loc de joacă avem și la noi în parc! ”  O domnișoară drăguță de la recepție ne-a spus să trecem de locul de joacă  și de acolo va începe traseul printre dinozauri.

Traseul este un drum șerpuit printr-o pădure, străjuit de o parte si de alta de balustrade din lemn.  Peste tot sunt indicații ca turiștii să nu se abată de la drum. Traseul este  bine gândit. Ești de multe ori ispitit sa te abați de la drum pentru a te apropia de unii dinozauri, dar apoi constați că te întâlnești cu ei puțin mai încolo.

Am întâlnit fel și fel de specii de animale preistorice. Nu vă pot spune denumirea lor  ( îi știam pe câțiva din desenele T- rex express ), în rest, eram bucuroasă că putem citi descrierile de pe micile pancarte .

Copiii au mângâiat toți dinozaurii, i-au analizat, le-au încercat puterea ghearelor și a dinților 🙂 , s-au măsurat cu ei . Niciunul nu a scăpat nefotografiat. Mai multe poze le puteți vedea în acest album.

Deși le-a plăcut , nu au fost foarte impresionați, dar asta și pentru ca ai mei nu se entuziasmează ușor. Cel mic era puțin dezamăgit ca nu sunt reali. Știe povestea lor, ca nu mai există acum, dar s-ar fi bucurat ca măcar unul să se miște .

Dar, li s-a părut o aventură pe cinste. Faptul că descopereai la fiecare pas câte un dinozaur li s-a părut grozav. În mijlocul parcului era un vulcan pregătit să erupă- un abur misterios ieșea din el.  În jurul nostru, se auzeau din când în când, țipete, de dinozauri.

Dinozaurii sunt foarte bine realizați, ochii lor chiar par reali. Dimensiunea unora este fantastică, mai ales pentru copii – pe unii de-abia am reușit să-i prindem în fotografii, așa de mari erau.

Faptul că parcul a fost  creat într-o pădure , îi dă o notă aparte, drumul nu este plictisitor , trebuie să urci, să cobori, să ocolești.

Unii petrec acolo o zi întreagă. La intrarea în parc, lângă locul de joacă sunt terase unde poți mânca sau bea ceva ( nu ne putem da cu părerea, de obicei când vizităm astfel de locuri , nu cumpărăm de acolo altceva – știm cât de pipărate sunt prețurile).

După ce am făcut cunoștință cu fiecare dinozaur, am poposit un pic la locul de joacă. Atracția era un trenuleț foarte ingenios făcut din lemne și tuburi .În câteva căsuțe, se puteau face și activități- pictură pe figurine din ipsos, craft-uri din hârtie. Nu vă pot spune prea multe pentru că noi nu am participat la aceste ateliere.

Eu am privit vestitul parc prin ochii unui copil. Așa, nu mi s-a părut mic, nu am zărit locurile nefinisate despre care vorbea atâta lume. Dinozaurii chiar mi s-au părut uriași și mulți la număr. Cred că dacă am fi mers a doua oară pe traseu, mi s-ar fi părut că ii văd pe unii pentru prima oară :D. Un copil nu va căuta defecte, se va bucura pur și simplu de experiența ce i s-a oferit. Și e bine ca noi să nu-i dezamăgim. Dacă am hotărât să-i ducem într-un loc, să nu le stricăm bucuria. Sigur, trebuie să ținem cont și de comentariile negative, dar să nu ne lăsăm influențați doar de acestea.

Dacă aveți un copil ultra pasionat de aceste animale preistorice, cred ca o vizită la Dino Parc ar fi pentru el un cadou minunat. Nu știu dacă se merită să plecați de acasă special pentru a vizita parcul, doar dacă aveți drum  pe la Sinaia, Bușteni- Râșnov este la 20 de km distanță de aceste stațiuni montane.

La sfârșit, D. îmi spune : ” Mulțumim , mami! Știu că a costat foarte mult biletul , dar nu-i așa că s-a meritat să dăm atâția bani?  A fost o aventură pe cinste!  ” 🙂

Am plecat și cu un suvenir mic, mic ( a costat 5 ron) – un ou transparent plin cu vreo 8 sau 9 dinozauri mititei.

Un sfârșit minunat de săptămână vă dorim tuturor și dacă ați trecut și voi pe la Dino Parc, lăsați aici impresiile voastre :).


50 comentarii

Descoperim continentele cu masina timpului si Creative Boutique

In trecut, oamenii si-au dorit tare mult sa afle care este forma pamantului si totodata daca mai exista o alta lume in afara de a lor ( pana atunci ei credeau ca batranul continent – Europa este singurul din lume) .  Asa ca au plecat intr-o lunga calatorie, gandindu-se ca, daca se vor intoarce exact in acelasi loc din care au plecat inseamna ca Pamantul are o forma rotunda :).

Ursuletii si-au dorit si ei sa plece intr-o calatorie asemanatoare, asa ca am inventat o masina a timpului. Daca am fi plecat cu una obisnuita, cred ca ne-ar fi luat tare muuult timp.

In masina puteai intra si iesi printr-un tunel lung. Ajuns in masinaria principala, erai zgaltait serios pana cand ajungeai la destinatie ( eu eram motorul masinariei 😀 ) . Scopul nostru a fost sa calatorim si sa cunoastem toate continentele globului.

 

Le-am luat pe rand: am plecat din Europa, continentul nostru, spre Africa.

Cand am ajuns si am trecut prin tunel , pe ursuleti ii astepta o frumoasa surpriza. Puteam sa amenajez de fiecare data cate un mic  decor specific fiecarui continent , dar am lasat aceasta idee pentru o alta activitate. De data aceasta, am pregatit cateva materiale surpriza, printre care un puzzle mare si frumos primit in dar de la Creative Boutique.

Alaturi de el am pus cartea noastra Descoperim copiii lumii ( ne plac foarte mult cartile din aceasta serie de la editura Aramis) si globul pictat de noi in stil Montessori ( detalii despre acesta gasiti aici ).

Cand ajungeam pe un nou continent completam puzzle-ul cu piesa corecta. Am si scris pe piese cu carioca speciala pentru whiteboard.

Calatoria ursuletilor  a fost plina de peripetii- am mers prin vant, peste nori, pe sub pamant- o masina a timpului poate calatori oriunde!  🙂 . Pe drum,pentru ca era foarte cald, si-au luat tot felul de racoritoare 🙂 : sucuri de fructe, compoturi si apa.

Dar haideti acum sa va descriem acest puzzle special, care a fost atractia principala a jocului nostru imaginar.

Aceasta harta a lumii este creata dupa modelul Montessori  de Creative Boutique.

sursa foto

Daca nu ati auzit niciodata despre acest magazin online, va pot spune ca proprietarii acestuia sunt doi parinti minunati . Mai multe puteti afla despre

ei, intrand in casuta lor online Noi si caminul nostru. Ei au deschis un magazin cu materiale educative Montessori confectionate chiar de ei.

Si ma intorc iar la puzzle-ul nostru special. Acesta  este confectionat din spuma rigida de PVC extrudat , avand o grosime de 1 centimentru. Plansa alba este mare: 60 x 35 centimetri. Cercurile au diametrul de 25 cm.

Piesele sunt rezistente si au butoni de prindere ce permit manevrarea lor cu usurinta de catre copii.

Ulterior, dupa ce am facut calatoria noastra, am folosit aceste piese ca niste sabloane si am facut  propria noastra harta a lumii desenata. Dar, am uitat sa fotografiez acel desen – D. il facuse pentru tatal lui, ca un dar de zi de nastere.

Poate ca nu sunteti obisnuiti cu o astfel de prezentare simpla si colorata  a continentelor.

Fiecare continent din puzzle  respecta codul culorilor Montessori : Europa- rosu, Africa- verde, America de Nord – portocaliu, America de Sud- roz, Asia- galben, Australia ( sau Oceania) – maro, Antartica- alb.Este un sistem prin care , continentele  pot fi identificate si invatate foarte usor de catre copii.

Mai multe detalii  despre acest material inedit le veti gasi aici, pe site-ul magazinului. Acolo veti gasi multe alte materiale Montessori, la preturi foarte bune ( la o simpla cautare pe Google, veti observa ca materialele Montessori au preturi foarte, foarte mari) .

Noi ne-am bucurat ca vom avea de acum un material foarte valoros ce ne va ajuta in lectiile noastre de geografie.

Dar, avem o mare surpriza si pentru voi!

Creative Boutique  doreste sa ofere un astfel de puzzle unuia dintre cititorii nostri! Deci, avem un concurs frumos pentru cei care iubesc geografia :).

Ce trebuie sa faceti ca sa va inscrieti. Va rugam sa indepliniti urmatoarele cerinte:

1. Dati like pagini de FB a magazinului AICI ;

2. Distribuiti public acest articol pentru ca vestea despre concursul nostru sa ajunga la cat mai multi parinti 🙂 ;

3.  Spuneti-ne ce alt material ati achizitiona din magazinul Creative Boutique ( va rog sa lasati intr-un  comentariu la aceasta postare si link-ul produsului dorit)

Va rog sa va inscrieti cu numele intreg, pentru a nu exista confuzii atunci cand vom extrage castigatorul.

Concursul incepe astazi, 17 iulie si se va termina in data de 27 iulie, seara.  Castigatorul va fi ales prin tragere la sorti. 

Va dorim tuturor calatorii placute in vacantele voastre 🙂 si muuult succes daca participati la concursul nostru !

 


6 comentarii

Despre ploaie, seceta si inundatii

Voi stiti acest joculet al degetelelor, in timp ce spuneti sacadat poezioara? 🙂

” Ploua incet, sa auzim ,

Cu varful de degete masa lovim.

Ploua mai tare, norul tot vine, 

Lovim cu degetele masa bine. 

Cad pietricele pe sosea, 

Ciocnim cu degetele uite-asa!

Tuna afara! Tuna acum!

Batem din pumni: Bum- bum – bum!

Vreme frumoasa s-a facut, 

Un curcubeu a aparut!

Noi bratele ni le rotim,

  Ca norii sa-i gonim! ” 🙂

De cate ori nu i-ati auzit pe cei mici bombanind: ” iar ploua!!! si noi cand mai iesim afara la joaca? ”

Ei, dar ploaia poate fi chiar distractiva! Asa ca i-am intrebat pe ursuleti ce am putea face noi intr-o zi ploioasa? Sa rascolim prin jocurile uitate, sa ne luam cizmele de cauciuc si o umbreluta si sa topaim in balta ce se formeaza tot timpul la una dintre porti :D, sa privim pe geam dansul picaturilor de ploaie, sa cantam cantecele despre ploaie. Pe acesta il stiti ? : )

Pic, pic , picurii de ploaie/ Cad incet pe geamul meu/  Pic , pic ploaia cade-ntruna /vine de la Dumnezeu! 

Aici, veti gasi versurile.

 

Inainte de a face un experiment interesant, am citit impreuna din micuta noastra enciclopedie  de la editura Rao ” Cum este vremea„.

Am vrut ca cei mici sa stie ca ploaia, ce lor li se pare plictisitoare uneori, este foarte folositoare.  Fara ploaie, plantele nu-si primesc hrana necesara. Dar cum apare ploaia? Nu este prima oara cand vorbim noi despre ploaie si nori. Am avut activitati tare frumoase despre nori  si picaturi de ploaie aici  ( La joaca printre norii pufosi ) si  aici

Ne-am readus aminte ca , uneori, picaturile minuscule de apa care formeaza norii se aduna si se lipesc unele de altele. Astfel, cresc si se transforma in stropi. Cand acesti stropi devin prea grei, vor cadea si atunci ploua.

Dar ce se intampla atunci cand vreme indelungata nu ploua? Apare seceta.  Raurile seaca. Pamantul se crapa. Atunci cand nu exista apa, culturile sunt arse de razele soarelui.  Atunci ne aducem aminte cat de pretioasa este ploaia.

Dar atunci cand ploua mult prea mult? Din nefericire, apar inundatiile.  Apa acopera totul. Inundatiile pot fi foarte periculoase.

Am incercat practic sa vada toate aceste trei fenomene.

Am avut nevoie de un saculet de pamant ( gaseam noi si in curte, dar cel cumparat la sac e mai usor de folosit; costa doar 2-3 ron un saculet de 2 kilograme, cred) si  cateva seminte ( noi am folosit grau si fasole).

Baietii au pus in recipientele lor pamantul.

Apoi au aruncat semintele si au presarat iar pamant deasupra.

Si am  adus ploaia peste micuta noastra cultura :). Cum?

Am avut un pahar , apa, vata si o pipeta.

Multi dintre voi stiti si acest experiment. Ursuletii au tot pus apa cu pipete peste vata, care era norisorul . Acesta s-a umplut atat de mult, incat a inceput sa ” ploua” . Si apoi au turnat apa peste pamant. Dar nu cu paharul. Ei au preferat sa tot stoarca norisorul ; a fsot o adevarata distractie.

 

Cu D. am facut experimentul principal. El a avut o casarola cu 4 compartimente. L-am rugat sa ude doar doua dintre ele, celalte doua sa le lasam neudate. I-am spus ca nu le vom uda deloc cateva zile. Pe celelate le vom uda: una normal, in cealalata vom pune mai multa apa.

Si, dupa cateva zile, am putut observa ce se intampla atunci cand ploua normal, prea mult sau nu ploua deloc.

In compartimentul udat cu grija, graul a crescut foarte frumos. Si la micutul A. a aparut chiar si plantuta de fasole.

In cele neudate, nu a crescut nimic.

Iar in cel udat in exces, semintele ” s-au inecat” si iar nu a crescut nimic.

Si intregul experiment 🙂

 

Astfel, baietii au inteles in mod practic cat de folositoare poate fi ploaia, dar si reversul.

Spor la invatat si voua! 🙂


43 comentarii

Cu Apolodor spre Labrador

Joaca prin zapada pufoasa de afara, ne-a adus asa…o pofta de a citi carti despre iarna si animale polare.

Si cum nu stateam mult afara pentru ca era tare frig…

si dupa vreo ora veneam mult prea imbujorati in casa,

am petrecut mult  timp citind carti noi in aceasta perioada.

Si uite cum, tiptil…tiptil, Apolodor s-a strecurat in joaca si imaginatia noastra. Nici nu ma gandeam ca ar putea sa le placa atat de mult o carte scrisa in versuri!

Dar, de la primele randuri citite de mami cu multa intonatie 😀 (imperios necesar a se citi astfel toata cartea/cartile ! ) , au fost cuceriti.

Cartile noastre au aparut la editura Humanitas. Ilustratiile sunt foarte haioase, baietii le-au analizat in detaliu si au tot comentat pe marginea lor.

In prima carte, este descrisa calatoria micului pinguin de circ spre fratii sai din Labrador ( veti afla despre ea putin mai jos). In cea de-a doua carte, Apolodor, reintors acasa, are parte de tot felul de aventuri cu prietenii sai leul Amedeu si prietenul cangur Ilie. Istorioarele in versuri sunt amuzante si scurte.

Si va dati seama ca, dupa ce ambele carti au fost citite de doua ori, am pus in scena calatoria micului pinguin de circ spre Labrador. Baietii stiau atat de bine cronologia evenimentelor din carte, asa ca alegeam dinainte figurinele potrivite pentru micul nostru teatru.

Pe gheata unui racitor, il intalnim pe Apolodor, vestit pentru glasul sau de tenor.

Apolodor era foarte trist, un dor grozav de casa, de fratii lui il cuprinsese. Nu-si mai dorea nimic altceva decat sa ajunga in Labrador.

In zadar, prietenii lui incercau sa-l inveseleasca…

Cand l-a vazut pisoiul Tit/ Plangand cu hohot si sughit/I-a spus :”Prietene, as da/Mustata si codita mea,/Asa da o litra de caimac, / Asa da orice sa te impac. 

Si-au incercat sa-l mai impace/ Ariciul daruindu-i ace/ Si ursul, cu un pumn de mure…/ Si iepurele Buza lata cu frunze dulci si cu salata…

In cele din urma, Apolodor pleaca spre fratii sai.

La inceput a fost usor/ L-a dus spre nord, l-a dus in zbor/ Un avion, un bimotor.

Dar cum Aplodor tot facea acrobatii pe motorul avionului, a alunecat si a ajuns la Capul Nord.

De acolo, a fost luat de un pescador…

S-a intalnit cu un bursuc carturar.

A fost dus o bucata de drum de o camila tare amabila, sora cu o camila de la circ.

S-a indragostit de o maimutica, dar neprimind acceptul parintilor ei ca sa se casatoreasca :), a plecat singur mai departe.

A devenit miliardar, descoperind o comoara. Dar, cum dorul de fratii sai il mistuia,a lasat toata aceasta avere…si a plecat iar in calatorie.

Si nu va povestim tot :), ca sa va lasam aprinsa dorinta de a afla singuri peripetiile lui Aplodor.

In cele din urma, iata-l ajuns in familia sa: cu mama Apolodorica, cu tatal- Apolodorel, cu bunicul Apolodorin si multi alti pinguini simpatici. 🙂

Cartea este potrivita copilasilor un pic mai mari, desi nu pot spune ca A. nu a fost captivat de intreaga poveste. Dar sunt multe informatii concrete despre anumite zone, tari din intreaga lume. Cu siguranta, ne-am putea imbogati cunostintele de geografie citind aceasta carte. Noi am cautat pe harta locurile in care ajungea Apolodor.

Nu v-am pus imagini din carte, pentru ca puteti vedea un preview generos al acesteia aici ( libraria online Elefant). Din pacate, nu mai este in stoc, dar sigur o veti gasi intr-o alta librarie.

Ca sa nu fiti indusi in eroare, mai exista o carte ” Cartile cu Aplodor” , aparuta la editura Paralela 45, cu ilustratii diferite, dar acelasi text, bineinteles. Aceasta cuprinde ambele carti de la editura Humanitas si are un pret mult mai mic.

Informatii despre pinguini

Am vrut sa-i aratam lui Apolodor cat de multe stim noi despre pinguini. Asa ca D. a facut o carte despre cele aproape 17 specii de pinguini ce traiesc pe pamant.

Am printat si laminat diferite imagini cu specii de pinguini ( una dintre surse )

D. ii lipea pe cartea lui si le scria numele. Centimetrul acela il foloseam ca sa vedem cat de inalt este pinguinul dintr-o anumita specie . 🙂

Banchiza cu pinguini

Intre timp, micutul A. se juca cu pinguinii lui in zapada facuta din sare.

Am urmarit si cateva filmulete de pe youtube despre viata pinguinilor.

Olimpiada de matematica a pinguinilor

Am printat de aici (imi pare rau , dar nu mai stiu exact linkul-oricum veti gasi o multime de fise de lucru, multe dintre ele fiind gratuite), acesti pinguini cu numere. Si i-am folosit in multe jocuri matematice: am alcatuit numere cu zeci si unitati,a m comparat numere, le-am aranjat in ordine crescatoare sau descrescatoare, le-am descompus.

Dactilopictura cu pinguini

Intre timp, micutul pictor A. a inceput o noua opera pe geamul usii de la camera.

Si rezultatul final 🙂

Si pentru ca tot a fost o zi intre pinguini, am urmarit si celebrul desen animat ” Happy Feet” ; si acesta este grozav pentru a-i familiariza pe copii cu viata pinguinilor.

Si am ajuns la final :).

Dar nu ma opresc aici, pentru ca avem o SUPRIZA  pentru voi!!

In prima zi de primavara, D. va implini 7 ani, si cum noi am fost atat de incantati de cartile cu Apolodor, ne-am gandit sa facem fericit si un alt copilas- sa fie un dar special pentru ca noi sarbatorim o zi deosebita.  Asa ca, avem o carte in plus cu Apolodor, cea de la Paralela 45 .  Si sigur, cartea va veni insotita de o figurina Apolodor, facuta de mamica ursuletilor din argila.

Pentru a primi surpriza, pur si simplu lasati un comentariu la aceasta postare.

Dam startul astazi, 10 februarie si incheiem goana dupa surpriza in data de 17 februarie, seara.


2 comentarii

Ziua ursilor polari

Poate ca va este greu sa credeti, dar noi am mai fost la Polul Nord… anul trecut 🙂  si  am aflat multe lucruri interesante despre animalele polare, ne-am intalnit cu niste eschimosi,  ne-am construit un iglu. Despre calatoria noastra  puteti citi aici.

Pentru ca am primit o carte tare frumoasa : Ursul si solidaritatea, m-am gandit ca ar fi grozav sa avem o zi speciala in care sa vorbim doar despre ursii polari.

sursa foto

Am auzit diferite pareri despre cartile din aceasta serie ” Valorile mele”, asa ca eram tare curioasa sa pot rasfoi macar o carte. Si, cum cei de la Libris au avut reduceri foarte bune la intreaga serie, am profitat si noi de oferta, luand cartea mentionata mai sus.

Imaginile ne-au impresionat pe toti trei, seamana extraordinar de mult cu acele carti la fel de minunate de la editura Infodar : Ariciul intr-o zi ploioasa, Un prieten ca tine, Ariciul intr-o zi de iarna.

Povestea e foarte simpla, dar pentru copii mi se pare suficient…se poate improviza si pe marginea superbelor imagini.

Un urs polar este tare nemultumit pentru ca in zona in care traia el era doar iarna…o vesnica iarna. Isi dorea mult sa calatoreasca, sa vada cum este sa traiesti scaldat in razele soarelui , sa te bucuri cat mai mult de caldura , de vegetatie.

Uite ca se iveste o ocazie neasteptata pentru prietenul nostru si acesta pleaca intr-o calatorie la unchiul sau, un urs brun.

De ce ursul si solidaritatea ? 🙂 Pentru ca ursul polar si-a ajutat un seaman cand acesta a avut nevoie, desi la un moment dat, ii era foarte greu – se afla intr-o zona cu un climat neprietenos pentru el si incepuse sa sufere, sa se imbolnaveasca.

Cei mici pot invata ca este un lucru minunat sa fii alaturi de prieteni, de cei care au nevoie de ajutor- aceasta inseamna sa fi solidar .

Am creat si noi o scena „inghetata” , folosindu-ne de ghetarul din jocul cumparat de la Julia Toys: Banchiza pinguinilor .

Ursul polar Olaf  avea doi puisori  tare simpatici.

Asa ca ,  eu si D. i-am facut o supriza lui A, in timp ce acesta dormea. Am modelat din argila polimerica cei doi ursuleti :). D. a mai lucrat alaturi de  mine : catelusi, decoratiuni pe borcanele, avioane. A urmarit cu atentie cum modelam eu  si incerca si el sa copieze pasii de lucru. Sigur, asa cum face de obicei , inventeaza si gaseste alte modalitati de a face ceva si e normal , nu? 🙂

Tare mandru a fost cand i-a aratat micutului A. ursuletul sau :).

Dar si A. a fost ajutorul meu ! Dimineata , impreuna am facut pestisori din argila. I-am dat una dintre uneltele mele si el le-a facut ochisorii.

Am facut un mic tutorial al pestisorilor nostri  ( urmariti pozele, nu este nevoie de prea multe explicatii) . Sunt niste pesti simpli, pe care ii poate face si un copil. Eu am avut uneltele mele, dar voi puteti folosi : un cutitas de unica folosinta si o scobitoare ( pentru ochisorii si ca sa conturati solzii).

Toata recuzita noastra era gata…asa ca : sa inceapa joaca!

Am ascuns pestii prin apa ( care nu era altceva decat o multime de bilute hidrofile magice );  ursul trebuia sa ii gaseasca ca sa-si hraneasca familia. Au fost numarati si rasnumarati 🙂 – erau vreo 21 .

D. a avut de rezolvat cateva fise „polare” : cateva labirinturi ( cu ursi care trebuiau ajutati sa ajunga la prada sau la familia lor) si o fisa in care trebuia sa gaseasca numerele.

Joc ” Ce ascunde ursuletul?”

Aveam un rucsac cu un ursulet polar tare dulce. Am ascuns in el tot felul de obiecte. Ursuletul i-a rugat sa inchida ochii si sa ia din burtica lui cate ceva si sa ghiceasca ce este.

Se pot face tot felul de jocuri si activitati ( am gasit si pe net o multime de idei foarte interesante – chiar si ursuleti decorati cu fulgi din nuca de cocos- Uitati aici o multime de activitati, care de care mai frumoase. :)), dar noi ne-am limitat la acestea .

D. vine deja obosit de la scoala; de multe ori prefera sa se joace in mod liber cu A. (inventeaza impreuna tot felul de scene de joaca, au secretele si expresiile lor 🙂 , se harjonesc)…asa ca eu ii las sa se bucure de timpul petrecut impreuna. Dar, de cele mai multe ori, ma intreaba : ” Mami, astazi ce zi speciala mai este? „, ceea ce inseamna ca le este dor sa ne jucam impreuna, asa in felul nostru nazdravan si ursesc :)).

Va dorim si voua sa calatoriti oriunde doriti in lume…imaginatia voastra va poate purta peste tot!! 🙂


19 comentarii

La joaca…printre norii pufosi

V-ati dorit vreodata sa atingeti un nor? Eu daaa…de-atatea ori mi-am dorit sa pot simti pufosenia acelui abur…chiar eram curioasa, cand eram mai mica…daca as putea duce de una singura unul in brate 🙂 .

E atat de fascinant sa privesti norii, mai ales norisorii cumulus, cei prietenosi.

Si pentru ca nu-i putem atinge, ne-am gandit ca ii putem aduce, asa in felul nostru, la noi in casa prin joaca 🙂  si ne putem imagina cum ar fi sa te joci cu ei :).

Am umplut cerul camerei noastre ( tavanul ) cu norisori. Nu va spun ce umbre frumoase lasa seara , cand aprindem luminita de veghe . Stam in pat si ne uitam in sus si parca avem oite pe tavan 🙂

D. a fost atat de incantat , cand a venit de la scoala si a zarit tavanul plin de norisori. Mi-a spus ca el crede ca sunt adevarati…ca stie ca nu sunt reali, dar asa vrea sa creada 🙂 . MIcutul A, foarte suparat ii spunea ca sunt falsi si ca i-am facut eu . 🙂 Ei, si norii se mai cearta si se mai ciocnesc intre ei, nu?

Nu este prima data cand aducem norii in casa. Anul trecut, am avut o lectioara foarte frumoasa despre nori, am explicat intr-un mod practic si frumos, pe intelesul lor, cum apar norii, cum se numesc, ce forme au. Puteti citi articolul AICI.

Am luat din nou micuta noastra enciclopedie Larousse , de la ed. Rao : ” Cum este vremea? ” si am citit despre formarea norilor. Pe an ce trece, intelegem tot mai mult anumite notiuni, asa ca acestea pareau ca noi pentru D.

Deasupra marilor se aduna foarte , foarte multe particule de apa invizibile. Acestea, sunt purtate de vand deasupra uscatului si acolo particulele se vor uni si vor forma norii. Cand sunt prea incarcati de apa, ca un burete, atunci apare fenomenul de ploaie.

Am facut acel experiment foarte cunoscut , pentru a intelege cum ploua dinnorisori. Am pus in doua pahare  vata si spuma de ras. D. a picurat apa cu pipeta peste acei ” norisori”. In

cele din urma, imbibat de prea mult apa, a inceput sa „ploua”.

„Vanatoarea de nori” 🙂

Am facut o „fereastra a recunoasterii norilor „, mai bine zis o lupa de cercetat norii. Acolo este imaginea mai multor tipuri de nori si denumirea lor. Copilul se uita prin fereastra si cum gaseste un nor, il cauta in imagini si vede cum se numeste. FFF interesant!!!  Ideea am preluat-o de AICI.

Am imprimat imaginea, am decupat patratul alb din mijloc si apoi am laminat foaia.

A avut un mare succes. Marea problema a fost ca cerul era fara nori, atat de senin , de un albastru stralucitor….de parca ne facea in ciuda…nici urma de abur pufos.

Cu toate acestea, am iesit cu „lupele ” noastre si i-am cautat. Ne-am propus sa-i cautam si in zielel urmatoare si sa-i recunoastem.

Poate norii s-au ascuns in pamant, isi spuse ursuletul cel mic 🙂 .

Norisorii buclucasi 🙂

De multe ori, ne uitam pe ce si spunem: ” ia uite, un ursulet, un elefant! ”

Am printat o imagine cu nori  si am laminat-o. Si eu si D. am avut foaia noastra si cu marker „scrie si sterge”,am incercat sa desenam , in timp ce ne imaginam ce forma au acei norisori. Tare distractiv a fost. Am gasit o multime de minunatii 🙂

Desenul meu 🙂

Desenul lui D.

Cat de dulce e acest catelus facut de el! L-ati gasit si voi ? 🙂 Si tot pe acolo e si Dragonel 🙂

” Cloud dough”

Sigur, am vrut si noi acest nisip al norilor…il gasiti in cautarile voastre pe net . Se face atat de usor : 8 pahare de faina si un pahar de ulei. Framanati bine si veti obtine, un fel de nisip foarte fin, ce se poate modela (seamana foarte mult cu moon sand, doar ca este o varianta mult mai ieftina  🙂 .

A. a fost atat de incantat sa-l modeleze, sa il simta printre degetele… o ora intreaga s-a jucat cu el.

Si dupa joaca, pur si simplu l-am schimbat din cap pana in picioare….era plin de praful magic al norilor ! :D.

Ursuletii au ascultat si o frumoasa poveste a unui norisor special….

Spre seara, inainte de culcare, veniti in casuta ursuletilor sa o ascultati si voi :).

Cat de frumos este sa poti sa te joci macar pentru cateva ore printre nori! Asa-i ca ne temem sa ajungem acolo ? 🙂 Lumea lor e mult mai frumoasa ca a  noastra…. pentru ca e lumea Creatorului lor  :).


8 comentarii

Pe taramurile Italiei …

Cand au auzit ursuletii si verisorul lor ca vom pleca cu avionul in Italia , deja se gandeau ce bagaje sa isi faca…bine ca si-au dat seama, din timp, ca va fi o vizita facuta in joaca, prin imaginatia noastra :)).

Am incercat, impreuna sa cautam Italia pe harta continentului european. Ne-am folosit de atlas mare de la editura Teora . Acesta este interactiv, cei mici vor putea retine in joaca cat mai multe detalii despre tarile din intreaga lume

Cartea, pe langa harti foarte explicite contine si un pasaport, ilustrate si  foarte multe abtibilduri cu steagurile tarilor , animale din diferite zone, cladiri renumite .

Pasaportul ( nu l-am folosit in aceasta zi pentru ca nu aveam decat unul, asa ca i-am spus lui D. ca  il pastram pentru o alta vizita).

Abtibilduri ce se lipesc pe foile cartii pe masura ce copilul exploreaza o noua tara.

Fiecare si-a facut un bagaj, D. si-a pus in el si niste haltere mici (se gandea ca sigur va avea timp si de sport :)), iar verisorul sau a pus in bagaj chiar si penarul de scoala!! Silitor elev…nici in vacanta nu-si gaseste odihna :)).  A. s-a limitat la o gentuta foarte mica si goala :).

Dar inainte de imbarcare, le-am spus ca vor avea nevoie de pasaport si bilet. Atunci cand mergi intr-o tara straina, trebuie sa te legitimezi cumva si ai nevoie de un carnetel special cu poza ta, in care sunt scrise cateva lucruri despre tine :culoarea ochilor, inaltimea, etc.  Pentru pasaport ne-am inspirat de pe blogul Mic atelier de creatie. Au trecut pe la „centrul de pasapoarte” . Le-am completat pasaportul, rugandu-i sa-mi spuna pe rand numele, varsta, data nasterii, orasul in care locuiesc.

Si aici, gata de plecare 🙂

Bineinteles ca nu ne puteam urca in avion fara bilete. Am gasit unele speciale pentru plecarea in Italia 🙂  LE puteti printa de aici

Avionul a fost un pat maaare :). Aveau si muzica: au pus un radio suspendat pe undeva pe sus si ascultau cantecele pe ITsy Bitsy.

Bunica materna a fost bucatarul din avion. A intrat in joaca noastra …era un bucatar francez si eu stewardeza il traduceam. Tare s-au mai amuzat cei mici. Ii tot intreba unde se duc, ei raspundeau altceva ca nu intelegeau. Acolo au servit si micul dejun fara nici o impotrivire  :).

Ei, dar a sosit si vremea aterizarii in orasul cel mai important din Italia: Roma .

In aeroport ii astepta Francesco, un baietel italian insotit de bunicul, tatal si unchiul sau :).

Le-a spus ca le va povesti cat mai multe despre tara lui.

Au intrat in curtea mare a lui Francesco…dupa cum stiti, italienii sunt mari viticultori…asa ca si noi eram inconjurati de vita de vie peste tot.  Au fost serviti cu niste mici biscuiti italieni, cu samburi de caise :). Au facut ochii mari si au izbucnit in ras cand au simtit prima oara gustul…dar cu inghitituri mici, s-au straduit sa manace…nu erau obisnuiti cu aceasta aroma. (Biscuitii au fost luati de la Lidl -erau si alte specialitati italiene, dar eu i-am ales pe acestia  ).

Am aflat ca italienii indragesc mult cursele de cai,a sa ca, ajunsi si noi la o ferma unde erau crescuti multi cai frumosi. Si baietii, si-au ales cate un cal si au facut si ei o cursa pe cinste.

Am aflat si despre Venetia, orasul in care strazile sunt acoperite de apa si circuli cu gondolele. Tot acolo sunt si vestitele carnavale, unde fiecare se costumeaza cat mai frumos.

Am vizitat si turnul din Pisa si am ramas uimiti ca, desi se inclina cate putin in fiecare an, totusi nu cade! Puteti face un craft foarte dragut cu acest turn, inspirandu-va de aici .

sursa foto

 

Francesco ne-a invatat si un joc ce a fost jucat cu mult entuziasm : „Lupul si ceasul”. Unul dintre noi era lupul, ceilalti stateau la o mare distanta de lup si il intrebau : „cat este ceasul”. Acesta spunea: „este ora 3, este ora 10” si copiii inaintau spre lup atatia pasi cat era ora respectiva. Dar cand lupul le raspundea : „Mi-e foame” , atunci trebuiau sa fuga ca sa nu fie prinsi de acesta.  Daca mai doriti si alte jocuri italienesti, veti gasi si aici.

Ne-am odihnit un pic si am desenat in casa cateva desene cu simboluri din Italia : turnul din Pisa ( facut de D. si sosele din Italia, creatia micutului A. 😀  ).

Am rasfoit impreuna doua carti ce ne ofereau si mai multe informatii despre Italia : Descoperim copiii lumii

si Micii europeni despre care am scris mai multe aici.

Am aflat ca italienii au inventat inghetata la cornet, masinile Ferrari si pizza.

(imagini din cartea „Micii europeni)

Am ascultat imnul Italiei si apoi pe al nostru , al Romaniei. Amandoua ni s-au parut frumoase si maiestoase.

Francesco ne-a daruit cate un suvenir 🙂 : mici stegulete italiene ( din  argila Fimo)  pe care baietii au scris numele tarii ce au vizitat-o.

Spre seara, inainte de plecare, am fost invitati la o pizzerie :). Doar stiti ca Italia este renumita pentru aceasta delicatesa culinara -vestita pizza! Ce buna a fost- sa tot vizitezi Italia! 😀

Da, pizza a a facut-o mami dupa aceasta reteta 🙂 si am folosit ketchup Napoli de la Helmans , care are cea mai mare concentratii de suc de rosii (peste 60 %).

Daca voi ati fost in realitate in Italia, va poftim  cu drag si nerabdare sa ne povestiti cum a fost!! 🙂