Cartile ursuletilor | ursuleți năzdrăvani

decembrie 22, 2018
de ursuletinazdravani 18 comentarii

Darul din Calendarul de Advent – ziua 22

Astazi vom fi din nou pe tărâmul cărților . Și dacă iubiți să citiți, cred ca darul de astăzi vi se va parea tare frumos și util.

În spatele ușiței cu numărul 22 , se afla din nou alături de noi editura Lizuka Educativ. De data aceasta, darul lor va fi pentru părinți. Știu că mulți ne-am dori să citim cărți de parenting, dar deseori grosimea unora dintre ele ne dezarmeaza pentru ca pur si simplu nu stim cand vom gasi timpul necesar ca sa le citim.

Editura Lizuka vine cu o idee salvatoare și accesibilă pentru părinți – colecția de cărți „Mici si MARI ” , scrise de doctori in psihologie, specialisti in educatia copiilor, psihoterapeuti si multi altii.

Toate cărțile din acestă colecție le veti găsi aici, pe site-ul librărie. net

Nu vă pot face o recenzie a tuturor cărților din colecție, asa că astăzi va voi prezenta doar cărțile cu povești terapeutice : „Emoții în povești ” și „Povești terapeutice ” .

Poveștile sunt atât de importante în viețile copiilor . De multe ori se regăsesc in personajele din carte și invată cum sa-si gestioneze anumite stări sufletești de la acestea. Poveștile propuse în această carte dezbat teme care afectează atât mediul familial, cât și pe cel social : frica, tristeșea, furia, anxietatea, gelozia dintre frați, separarea părinților sau începerea școlii. Fiecare poveste este însoțită de o fișă de lectură care încadrează subiectul ce urmează a fi prezentat și care poate fi de ajutor adultului pentru ca acesta să reușească să inițieze un dialog cu cel mic sau să inventeze o activitate nostima si constructiva în acelasi timp.

Poveștile au fost scrise de Veronica Arlati, medic psiholog , specializat în psihologia dezvoltării si a comunicării, psihoterapeut și terapeut Emdr. În propriul studiu profesional, se axează pe problemele copiilor , ale adolecenților si ale adulților.

Haideti să citim povestea „Aventurile șoricelului Gigi” ce îi învată pe copii cum să facă față tachinărilor și glumelor celorlalți și cum să-si gestioneze sentimentele de furie și neputință.

Basmele sunt benefice și chiar terapeutice din mai multe motive : creeaza un moment în care timpul obișnuit este suspendat, vocea povestitorului mângâie sufletul copilului, povestitorul și cel care ascultă se apropie atât de mult, încât se pot înțelege unul pe celălalt. Poveștile din carte sunt inspirate din situații concrete de viață. Au fost scrise de Carmen Valentinotti, ce este profesoara la școala Waldorf din Trento.

Am făcut o recenzie și cărții A fi parinte in vremurile Facebook si WhatsApp ce poate fi citită aici.

Darul de astăzi , oferit de către editura Lizuka Educativ , este mai mult decât generos. Ei ne oferă 4 seturi in dar cu câte 4 cărți ce vor fi alese de voi din colecția MIci si Mari.

Ca sa vă inscrieți, lăsați un comentariu în care să vă faceti singuri setul de 4 cărți ce le-ați dori daca ati castiga: va trebui să lasați, deci, 4 link-uri către cele 4 carti :). Cu ocazia aceasta, veti descoperi cărți noi.

O zi minunată vă dorim tuturor ! 🙂

LE Castigatoarele acestor seturi sunt: numarul 5, 3, 14 si 9 – Lory, Otilia Tudor, Andreea Elena si Alina Dinca ! Felicitari !

decembrie 20, 2018
de ursuletinazdravani 25 comentarii

Darul din Calendarul de Advent- ziua a 20-a

Astăzi au pășit în căsuța ursuleților două persoane deosebite ce par firave la prima vedere, dar atât de puternice pe de altă parte . Și știți în ce stă puterea lor? Pur si simplu au inventat împreună o cale de a alunga monștrii de tot felul. Știti voi… acei monstri ce spun copiii ca apar ca o umbra pe perete cand inchizi lumina, furisându-se ca niste hoti obraznici pe sub pat, in debara, în colțurile mai ciudate ale caselor, în curțile întunecate, în copacii ce se văd de pe geam. Și atunci inventeaza fel si fel de povești doar ca să nu se ducă la culcare. Pentru ei, acei monstrii chiar există si au nevoie de zeci de explicatii pentru ca temerile să dispară.

Asa că , Anita și Tibi Visan au venit astăzi la noi ca să ne ofere o mână de ajutor în alungarea monștrilor. Veți fi uimiti să descoperiti că Tibi este doar un băietel de 8 ani! Ia să vedem ce poate face un baietel la vârsta aceasta ! Să se plimbe cu bicicleta, să meargă la scoală , să ajute in bucătărie, să-si faca curat in camera și daaa- să deseneze ! Și nu orice- să deseneze ilustratii pentru cartea mămicii lui dragi, Anita.

Anita Visan este cercetător. În timpul liber, adoră să scrie, să citească, să călătorească si să facă fotografii . Din pasiunea ei pentru scris s-a născut o carte pentru copii : „Frații Vișină și monstrul plictisit ” . Mai multe despre Anita vă invit să descoperiți aici, într-un interviu de pe site-ul booknation.ro.

O las pe Anita să ne spună mai multe despre mesajul acestei cărți :

„ Pentru mine, este o povestioară magică, nascuta din dorinta de a învinge teama de monstri copilului nostru.Este cu și despre prietenia dintre doi frați, care își unesc forțele și pleacă împreună în aventura vieții lor, finalul fiind nebănuit. Cartea inspiră, învățându-i pe cei mici să își gestioneze corect temerile, să se deschidă și să comunice părinților apăsările lor.
Mesajul cărții trece dincolo de poveste, este despre conectarea dintre frați, empatie, controlul și acceptarea temerilor. Este utilă fiind adresată atât grupelor de vârstă de 3 ani, fiind presărată cu noțiuni elementare despre culori, numere, sunete pe care le fac animalele și zilele săptămânii; precum și celor mai mari care regăsesc informații despre astronomie (rotația Pământului), științele naturii (cea mai mică pasăre sau cel mai înalt animal din lume) , geografie(continente) sau anatomie (organele de simț). La sfârșitul cărții se regăsesc 5 fișe de lucru atractive și educative care au ca scop principal învățarea copilului prin jocuri: să numere, să compare, să sorteze sau să facă evaluări cantitative, nu în ultimul rând ajutând la dezvoltarea motricității fine a celor mici.

Mesajul special pentru părinți ar fi acela că un copil care înțelege ce i se întâmplă, crește armonios. Deși accept greu etichetarea unui copil ca fiind timid sunt de acord că există copii cărora le este frică de cuvinte și nu numai astfel că mesajul pentru cei mici ar fi să fie curajoși! I-am zis băiețelului nostru că atunci când este întrebat care sunt calitățile lui, fără vreo ezitare ar trebuie să menționeze printre ele şi curajul, căci curaj înseamnă să nu laşi niciodată acţiunile/visele tale să fie influenţate de temerile tale. Curajul înseamnă stăpânirea fricii(indiferent de frică), nicidecum absenţa fricii …vă îndemn la lectură(în general) pentru că consider că citind vom reuşi mereu să găsim răspunsuri la întrebările noastre, de orice fel ar fi ele. Consider că textul poveștii este simplu și raportat la nivelul de înțelegere al copiilor pe care îi invit să își exprime sentimentele care îi încearcă sau să construiască împreună cu părinții soluții creative pentru problemele lor, similare sau nu cu cele despre care vorbim în poveste.”

Și acum despre ilustratiile inedite ale cărții … M-a impresionat duetul mama-fiu al acestei cărți, așa că am întrebat-o pe Anita cum de s-au gândit ca toată cartea să fie ilustrată de Tiberiu. Desenele lui mi s-au părut inspirate, reusite, tinand cont de varsta fragedă pe care o are.

Am observat adeseori, ne spune mama lui, cum emoţiile lui Tiberiu prindeau formă şi culoare atât pe pereții greu încercați ai casei cât și pe coala de hârtie dar ne-am gândit că așa este felul în care experimentează și descoperă el lumea.

Mereu i-au plăcut poveștile și desenele lor grăitoare(a se vedea pozele primei lui încercări de poveste). Cartea a pornit firesc din dorința noastră de a îl ajuta pe Tiberiu să treacă peste această temere a copilăriei așa că ne-am suflecat mânecile și ne-am pus pe treabă.. Pentru a fi siguri că soluțiile vor fi eficace și cu dedicație directă monștrilor subsemnatului, desenele au fost realizate de el cu ajutorul/retușul meu .Tiberiu s-a folosit de explicațiile din diverse cărți de tipul „Cum să desenăm pas cu pas” sau tutoriale de pe net și cerea mereu ajutorul când considera că este cazul. A fost departe de noi gândul de a pune copilul în lumina reflectoarelor însă este adevărat că ne-am dorit să îi valorificăm munca depusă. Consider că am riscat mult cu designul cărții, ilustrația fiind cea care ajută enorm în urmărirea firului narativ la fel cum cred că din păcate, uneori oamenii mari preferă lucrurile perfecte și taie astfel aripile copiilor inducându-le anumite stereotipuri despre cum arată o casă, un pom, sau cum trebuie desenate păsările. Aici am cercetat și discutat/imaginat împreună cu băiatul fiecare scenă a poveștii. La final, am ales să vă prezint cu mândrie lucrările lui Tibi, ieșite din tipar, nepenalizate când s-a depășit linia și firesc valorificate.

Pentru mine, povestea de azi ( și ma refer aici la povestea de viata a Anitei) este un exemplu de curaj , un îndemn de a ne încuraja copiii să viseze, de a-i ajuta să-si decopere talentele și oricat de stangaci ar fi la inceput, să-i motivăm să nu renunte.

Dar să ne întoarcem la povestea fraților Vișină…eu cred că îi veți îndrăgi- veți trăi alături de ei momentele obisnuite ce apar zi de zi în relațiile dintre frați, veți învăța o mulțime de lucruri noi ( se vede clar amprenta cercetătoarei Anita 🙂 ) și cred că cititorii vor fi convinși că orice monstru poate fi alungat cu ușurință dacă reușești să-ți înfrângi temerile ( și frații Vișină vă vor oferi si metode ingenioase pe care nu vi le pot divulga eu – trebuie să citiți cartea ! ) .

Darul Anitei si a lui Tiberiu pentru voi este , bineînțeles , un exemplar al cărții lor. Dacă doriti să o cumparati o găsiti pe site-ul librăriei Coresi sau pe librarie. net.

Ca să vă inscrieți, lăsați un comentariu în care să oferiți o apreciere, o incurajare dragilor nostri Anita si Tiberiu si să ne spuneți cum invingeți voi temerile copiilor. Astăzi vrem să învățăm unii de la alții ! 🙂

O zi frumoasă să avem !

LE Cartea va pleca la numarul 20, Adi L. Felicitari ! 🙂

aprilie 2, 2018
de ursuletinazdravani Un comentariu

Minunata serie de cărți Kate Hosford

Știu că este o săptămână foarte aglomerată pentru mulți dintre noi, dar dacă încă mai căutați un dar special pentru Paști, poate că articolul de azi vă va ajuta.

De câțiva ani, ori de câte ori este un eveniment special in familie sau o sărbătoare, le dăruim și câte o carte. Sigur, cărțile le sunt oferite și fără o ocazie specială, vrem să facă parte intr-un mod firesc din viața lor , să fie înconjurați de ele ( la noi în casă oriunde te întorci zărești câte o carte, ba sunt ascunse și în locuri în care in mod normal nu ar trebuie să fie cărți 🙂 ).

În urmă cu doi ani, editura Lizuka Educativ a tipărit o serie de 4 cărți scrise de Kate Hosford, o doamnă ce a studiat literatură şi filozofie și a lucrat ca învăţătoare şi ilustratoare. Mai multe informații despre această scriitoare găsiți pe site-ul ei aici .

Cărțile au fost așteptate cu nerbădare și multă curiozitate de către cei ce le citiseră în limba engleză sau cunoșteau stilul scriitoarei.

Să vă spunem câteva cuvinte și despre ilustratoarea cărților și despre cea care le-a făcut accesibile copiilor din România, traducandu-le.

Cosei Kawa ilustrează cărţi pentru copii şi este profesară de ilustraţie la Universitatea din Kioto, Japonia. A semnat cărţi alături de autori din întreaga lume şi îi place să se joace, în imaginile pe care le creează, cu diverse tehnici, materiale şi mijloace creative.

Sanda Watt a studiat literatură şi limbi străine. Pentru că îi place să citească şi să scrie, să asculte şi să vorbească, s-a făcut traducătoare. Pentru că cel mai mult iubeşte copiii şi părinţii, scrie şi traduce anume pentru ei, norocoasă că îmbină atât de fericit viaţa profesională şi pasiunea personală.

Și pentru că acum le găsiți la un preț promoțional pe Librărie net, m-am gandit ca e un moment potrivit ca să vă scriu si eu despre ele ( accesați pe titlul fiecărei cărți prezentate mai jos pentru a o găsi în libăria online) .

Și un alt motiv pentru a cumpăra aceste cărți este faptul că 10% din incasari vor merge catre proiectul de educatie parentala al Asociatiei Atelierul de Zambete „8 Pasi spre Copilul Tau „( pentru grupuri vulnerabile): http://www.atelierul-de-zambete.ro/proiecte/8-pasi-spre-copilul-tau/

Cartile au coperti cartonate, o supra coperta, un format mare si pagini lucioase.

L-am rugat pe fiul meu mai mare ( care adoră să facă fotografii) să-mi faca poze din cele 4 cărți și să suprindă ilustrațiile ce i-au placut mai mult sau i s-ar părea că ar fi foarte interesante pentru alți copii. M-a anunțat că nu va face poze decât din prima parte a fiecărei cărți pentru a nu vă strica supriza de a descoperi chiar voi restul povestirilor. Pe mine m-a surprins faptul că a fotografiat exact aceleasi pagini ca si mine ( si eu am facut ulterior fotografii, fara ca sa ma uit la ce facuse el tocmai ca să văd dacă ideile noastre sunt asemănătoare 🙂 )- se vede că citim împreună de ani de zile .

Eu si infinitul

De fiecare dată, fiul meu a fotografiat si ilustratia copertei interioare- i s-au părut foarte interesante.

Putem considera cartea un micuț tratat de filosofie pentru copii. Câți nu ne-am intrebat de la vârste foarte fragede „ ce este infinitul? ” „Cât de mare este lumea în care trăim? Unde se sfârșește? Oare un om ar putea trăi veșnic? ”

Tot așa , Uma ,de dimineaţă şi până seara, întoarce infinitul pe toate părţile şi încearcă să îl îmblânzească. Chiar este speriată de faptul că acesta nu poate fi înțeles. Ba mai cere şi ajutorul prietenilor, cărora le adresează aceeaşi întrebare: „La ce te gândeşti când spui infinit?” Este interesant de urmărit cât de diferit este prezentat infinitul : profesia ce o avem, preferintele, temperamentul ne influnenteaza foarte mult și toate acestea se regăsesc în răspunsurile ce le dăm altora, în modul nostru de gândire.

Marele coc

Annabelle, un personaj tare simpatic, ce îl întâlnim și în alte cărți scrise de Kate Hosford, este o fetiță ce dorește să iasă din tiparul impus de alții, să creeze lucruri noi, să -și pună în practică ideile cu orice preț.

Annabelle își dorește cel mai trăznit coc din lume. Și nu se dă bătută nicicum, chiar dacă părul ei nu vrea să i se supună.

Perseverența ei dă roade si iată că noua ei frizură devine o modă pentru toți cei din școală.

Nu este neapărat o carte ce-i incurajează pe copii ca să facă lucruri neobisnuite ca să iasă în evidență, ci pur si simplu să aibă curaj să își pună in practică ideile și să nu se mai teamă de părerile altora.

Mare petrecere de ziua mea

O întâlnim din nou pe Annabelle , de data această , încercând să găsească idei pentru cea mai frumoasă si mai interesantă petrecere aniversară.

Grădina zoologică, locurile de joacă, pizza şi magicienii sunt prea plictisitori pentru mica visătoare, care vrea să petreacă alături de prieteni tocmai pe Lună. Deși visul ei pare irealizabil, ea tot nu renunță la ideea ei năstrușnică. Imaginația unui copil nu are limite. Tăticul ei lucrează cot la cot cu ea și nu-i frânge „aripile” spunându-i că este imposibilă să meargă pe Lună.

Va reuși oare Annabelle să ajungă împreună cu prietenii ei pe Lună ? Misterul îl veti dezlega voi citind cartea 🙂 .

La masa cu acrobatii si alte poezii din Bucataria Circului

„Bucătarul nu poate foamea să-i calmeze/ De ce? Pentru că-i place să jongleze .

Dacă mâncarea este de formă rotundă, / Întâi prin aer trebuie să dea măcar o rundă.

Chifle la micul dejun? Sunt de evitat! /Sau struguri la cină? Deloc inspirat.

A slăbit de tot și farfuriile-i sunt goale/ În timp ce mâncarea lui dă-n aer rotocoale.

Și nu văd să fie afectat, /Cred c-am să-i gătesc însă ceva pătrat. ”

Sunt sigură că mulți copii vor fi incântați de umorul versurilor și așa cum spune traducătoarea cărților, Sanda Watt „după o asemenea lectură, orice fel de mâncare are gust de festin şi se va consuma garantat până la ultima firimitură. ”

Vă dorim o săptămână minunată în care, pe lângă treburi, grijuri si responsabilități, să faceți și mici pauze jucându-vă, visand, citind alături de copiii voștri. Nu există o încărcare a „ bateriilor ” mai eficientă decât timpul petrecut alături de ei ! ❤

ianuarie 19, 2018
de ursuletinazdravani Un comentariu

Ai umplut găletușa azi?

În lumea asta mare, toti ducem după noi o găletușă- mai plină, mai goală…Vezi zilnic oameni diferiti purtându-și găletușele cu tristețe, cu bucurie, sărind sau in pas de plimbare. Și se pare că de multe ori cei care au găletușele cele mai pline sunt copiii . Oare de ce? 🙂

Acum ai inteles… e vorba de sufletul tau. Ideea nu e noua, dar scriitoarea Carol McCloud a adus-o mai aproape de sufletul copiilor printr-o abordare asa drăguță. Rezervorul plin al sufletului a devenit o galetușă ce poate fi golită sau umplută.

Nu este o carte de povesti, nu e o carte pe care sa o citești si apoi să o pui in raft… o poti folosi ca si material la o ora de dezvoltare personala cu copiii la scoala sau gradinită , puteți discuta ore in șir seara, in familie, despre cum puteți să vă umpleți unii altora „găletușele ” .

Si ce e uimitor la găletușa asta este faptul că pe măsură ce tu o umpli pe a altora, se umple și a ta ! Logic ar fi să se golească, dar uite ca nu …legile sufletului depasesc granitele gândirii :).

Dar asa trist este ca imediat poti goli găletușa cuiva… si să nu te gândesti ca a ta va rămâne plina!

Dar as vrea să descoperiti chiar voi misterul găletușei din această frumoasă carte pe care o găsiti la editura Act si Politon aici .

Daca doriti să faceti activitati legate de carte, găsiti o multime de idei aici

5754174e95e58baab9c3318d2f6df963--fill-a-bucket-have-you-filled-your-bucket-today

Si eu am ales să umplu găletusele micuților colegi din clasa baietelului nostru mai mic ( clasa 1) daruindu-le câte o broșă găletusă . La orele de dezvoltare personala, incă din toamnă, ei au incercat să-si umple galetusele unii altora, dar si parintilor, bunicilor, invatatoarei lor :). Și cred că vor invata sa o facă din ce în ce mai bine !

Daca doriti si voi o astfel de brosă prin care să răsplătiți incercarile copiilor de a umple găletușa lor , dar si pe a altora, o veți găsi aici ( imi puteti trimite un mesaj privat pe pagina).

Spor la umplut găletușe ! Lumea va deveni mult mai frumoasă ! ❤

ianuarie 18, 2017
de ursuletinazdravani 5 comentarii

Mog, pisica ghinionistă plină de noroc :)

„Ghinion” și „ noroc” sunt două cuvinte care se folosesc foarte rar în familia noastră. Norocului îi spunem binecuvântare și ghinionul este pur si simplu o întâmplare nefericită .

Dar atunci când te gândești la dolofana pisică Mog doar cuvintele astea două îți vin in minte: ghinion și noroc.

Poate nu știți cine-i Mog? Nu, nu ne-am luat pisică ! Imposibil să avem o pisică în curte din cauza cățelușelor noastre- picior de pisică nu mai calcă pe la noi de cand le avem!

Mog este un personaj de poveste, inventat de scriitoarea Judith Kerr.

Judith a început să scrie și să ilustreze cărți pentru copii inspirată de cei doi copii ai săi. În anul 2012 a primit Ordinul de Excelență al Imperiului Britanic pentru serviciile ce le-a adus literaturii pentru copii și educației despre Holocaust.

Se pare totuși că ar fi existat în realitate o pisică Mog- Judith spune că prima pisică a familiei sale se numea Mog și că o uimeau atât de tare lucrurile ciudate pe care le făcea, încât s-a hotărât să scrie și să ilustreze o carte despre ea. Astfel a luat naștere seria „Mog”.

Cărțile au fost tipărite și în limba română de editura Pandora așa că haioasa pisică este îndrăgită acum și de copiii din România.

La noi au fost traduse 5 dintre cărțile autoarei: Mog, pisica uituca, Mog și bebelușul, Mog și vulpile, Mog și Iepurilă, Crăciunul lui Mog.

Poveștile sunt recomandate copiilor de peste 4 ani. Desi cu un text simplu, au un umor ce poate fi perceput de către cei de o vârstă un pic mai mare.

Da, am primit și provocarea de a modela haioasa pisică de la o mămică al cărei copilaș o adoră pe piscă. Dacă vreți și voi o pisicuță , detalii aici, pe pagina creatiilor mele. Îmi lăsați un mesaj acolo.

Deși Mog nu este cea mai isteață pisică, întotdeauna scapă din bucluc printr-un noroc chior :)).

Mog, pisica uitucă este prima carte din această serie. Aici sunt prezentați membrii familiei: Domnul și doamna Thomas, copiii lor Debbie și Nick.

Mog este descrisă ca o pisică drăguță, dar nu foarte deșteaptă. Nu înțelegea prea multe lucruri. Și o mare parte din ele le uita. Era o pisică foarte uitucă.

Tanjea sa primească la orice masă a zilei ouă fierte și devenea tare încăpățânată atunci când nu i se făcea pe plac. Dar cu tata și mama nu te poți juca și nu poți trece peste regulile lor și Mog cu greu putea accepta acest lucru.

Cărțile au un tipar asemănător, repetitiv, dar tare amuzant. În fiecare poveste, atunci cand se face liniște sau este singură, Mog doarme și are un vis- vis foarte important ce dă tonul întâmplărilor ce vor urma . 🙂

Aici visa ca tata avea un sac plin cu toate ouăle fierte din lume și ea Mog, nu avea voie sa pape niciunul. Și asta pentru ca nu primise ou la cină, ci doar pește.

Când toate par a-i pune bețe-n roate, Mog scapă întotdeauna și finalul fiecărei povești este unul fericit. Și toți o cred pe Mog o eroină, o pisică tare isteață și cuminte. Sigur, ea este o pisică drăgălașă si cuminte , dar e amuzant că nimeni nu știe cum s-au intamplat lucrurile în realitate ( doar cititorii 🙂 ) .

În Mog, pisica uitucă , dolofana felină îl prinde pe un hoț ce intrase în casă mieunând tare la geam. De fapt, ea dorea sa-i deschidă geamul și omul asta sa-i dea ceva de mancare, dar toata familia crede ca ea a mienunat pentru ca era un răufăcător in casa ! 🙂

Priviți cât de amuzantă este această imagine în care toată lumea servește ceai, inclusiv ghinionistul hot prins de către Mog cea norocoasă 🙂 .

Cei de la Sainsbury au surprins atat de bine in filmulețul lor ghinionul plin de noroc al lui Mog si caracterul povestirilor lui Judith Kerr. Ar fi fost minunat să fi facut chiar un film intreg !

Dacă aveți și voi o pisicuță care face numai năzbâtii, aduceti-vă aminte de Mog și iertați-o :). Se pare că pisicile fac să se intample și lucruri bune prin casă :). Chiar am vazut o dată o știre cu o pisică ce a sunat la 911 cand stăpâna ei făcuse un atac cerebral sau cu o alta ce și-a salvat micuțul stăpân de numai 4 anisori de un caine ce s-a repezit să-l muște.

O zi minunată vă dorim tuturor ! 🙂

ianuarie 17, 2017
de ursuletinazdravani Scrie un comentariu

Listomania

Sunteti o persoana curioasa? Nu acea curiozitate de a-ți băga nasul in treburile altora și de a afla tot ce fac alții :), nu ! Dacă doriți să știți cat mai multe, daca nu aflati raspunsul la o intrebare , pur si simplu nu puteti dormi pana nu-l aflati – la genul acesta de curiozitate mă refer!

Ei, atunci Listomania , o enciclopedie vizuala inedita apărută la editura ART , cu siguranță va fi pe placul vostru.

Veți găsi aici 190 de liste cu cele mai inalte, cele mai vechi, ciudate sau șocante lucuri din istorie și de pe întreg pământul.

Nu vă pot spune sigur daca va fi sau nu pe placul copiilor, asta veți decide voi. Dănuț al meu, ursulețul cel mare de aproape 10 ani, a gustat-o din plin pentru ca ii plac la nebunie cartile de genul acesta( mai avem câteva). Vă sugerez totusi sa va uitati si voi prin carte înainte de le-o da lor, cateva dintre liste au si informatii care cred ca nu le veți considera ca fiind pentru varsta copiilor mai mici ( un exemplu – o lista cu cele mai ciudate imperecheri de animale sau cele mai macabre glume din istorie).

Este genul de carte ce ar putea sta in salile de asteptare de oriunde in locul banalelor reviste cu numere expirate si cu siguranta ar fi pe gustul multora și ar fi mai usor de indurat plictiseala așteptării.

Pentru crearea acestor liste au contribuit mii de oameni, ne spun editorii cărții. Au vorbit cu medici legiști, cu profesori de istorie, artiști, pasionați de computere și chiar cu simpli oameni ce-si fac veacul prin stațiile de autobuz.

Oricum, cu sigurantă listele cu informații tratate intr-un mod tare amuzant vor uimi chiar si pe cei care cred ca le stiu pe toate și nu-i poate surprinde nimic ! 🙂

Așa ca triați, selectați, alegeți ce liste vă plac și imbogățiți-vă cultura generală sau pur si simplu cititi-o ca sa va amuzati , să vă uimiti . Cu unele liste nu sunt de acord , dar au fost un prilej bun de discuție. Oricum, nu ni se impune un punct de vedere, toate sunt informative.

Danut a aflat ca natura omului este atât de surprinzatoare, ca unii pot face lucruri la care niciodata nu te-ai putea gandi si din păcate și lucruri foarteurâte. Totodată, a realizat cate de minunat a fost creat universul in care trăim. Listele fotografiate acum au fost dintre cele ce mi le tot arata el si mi le citea in timp ce lucram.

Știați că există cuvinte foarte, foarte lungi? Nu, nu muschiul sternocleidomastoidian! :)) Ci astfel de cuvinte ! Sigur, au si un inteles , nu-s doar o înșiruire de litere.

Și de ce nu ar fi cuvinte lungi și ciudate, cand s-au inventat și alte limbi despre care noi nici n-am auzit? De fapt, am auzit acum, citind lista cu cele 13 limbi inventate.

O lista cu animale invazive

Nici in lumea reginelor frumuseții, nu toate sunt asa minunate precum înfățișarea lor ( și uite așa copiii își pot da seama ca nu doar aspectul fizic primează, ci caracterul ! ) . Prima Miss Univers din Spania a renunțat la titlul său, după ce și-a aruncat coroana pe fereastră. Hmm… și Miss Puerto Rico a fost arestată împreună cu soțul și prietenii din cartelul său pentru deținere de droguri și arme de foc.

Dar in ce tară ar fi cel mai bine să locuiești? Păi ia uitați o listă cu 10 dintre acestea ! Poate vă veți schimba domiciliul ! 😀

Știți că le mai spunem noi copiilor : nu-ți place să inveți? Vrei să devii gunoier? Să recunoastem ca asta e cam prima meserie la care ne gandim, desi a fi om de serviciu nu este un lucru rușinos. Dar există multe alte job-uri tare neplăcute, cum ar fi acestea.

Dar sunt și joburi grozave… cui nu i-ar plăcea să fie degustător de înghețată ? 🙂

Și dacă vă place hot dog-ul ia uite câte topping-uri îi mai puteți pune în afară de clasicul muștar sau ketchup.

Mai este o listă haioasă despre felul in care se pronuntă sunetele scoase de animale in diferite țări.

ȘI doar vă mai enumăr câteva liste interesante: 11 ființe foarte longevive, 7 lucruri făcute de insecte, 13 sunete de animale in 8 limbi, 10 mistere neelucidate, 15 superalimente care nu sunt chiar super, 57 de arome interesante de chips-uri, 21 de micronațiuni, 14 minciuni promovate în filme, 20 de articole bizare de artă, 12 instrumente muzicale stranii și multe altele ( v-am spus ca sunt 190 ) .

Cartea am cumpărat-o de aici, la o reducere mare de Black Friday ( 23 de lei am dat pe ea ) , dar nu cred ca o veți mai găsi la acest preț.

Sper să reușesc in viitorul apropiat să vă mai prezint câteva dintre cărțile noastre interesante ( sunt așa multe, dar timpul meu e tare limitat).

Să aveți o zi călduroasă și să vă faceți liste frumoase despre voi și ceea ce vă inconjoară ! 🙂

decembrie 19, 2016
de ursuletinazdravani 115 comentarii

Darul din Calendarul de Advent- ziua 19

Nu știu cum era la voi, dar pentru mine încă din copilărie și citesc de pe la 4 ani și jumătate , cărțile erau cel mai frumos dar ce-l puteam primi. Mi-aduc aminte de una dintre cărțile mele preferate ” Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi ”… eram in clasa a 2-a și nici nu intram bine pe ușă că începeam să caut disperată cartea ca să aflu ce năzdrăvănii au mai făcut prichindeii. Bineînțeles ca eram de multe ori oprită din entuziasmul meu pentru că mai erau si alte treburi de făcut la 8 ani :)).

Deschidem astăzi ușița cu numărul 19 și vom pătrunde din nou într-o lume a poveștilor.

De data aceasta, lumea este creată de cei de la editura Lizuka Educativ. V-am mai povestit în urmă cu vreo două săptămâni despre o carte apăruta la această editură : Cum este să fii părinte in vremurile Facebook si WhatsApp.

În luna decembrie, Lizuka Educativ a pregătit un minunat dar de Crăciun pentru micuții iubitori de carte : o serie de cărți scrisă de Kate Hosford.

sursă foto

La noi in tară cred că este o autoare mai putin cunoscută, dar cărțile ei sunt foarte îndrăgite peste hotare. Mai multe detalii despre autoare veți găsi pe site-ul ei aici.

Poveștile au fost traduse de Sanda Watt, ce a studiat literatură şi limbi străine. Pentru că îi place să citească şi să scrie, să asculte şi să vorbească, s-a făcut traducătoare. Pentru că cel mai mult iubeşte copiii şi părinţii, scrie şi traduce anume pentru ei, norocoasă că îmbină atât de fericit viaţa profesională şi pasiunea personală.

Superbele ilustrații îi aparțin doamnei Cosei Kawa care ilustrează cărţi pentru copii şi este profesoară de ilustraţie la Universitatea din Kioto, Japonia. A semnat cărţi alături de autori din întreaga lume şi îi place să se joace, în imaginile pe care le creează, cu diverse tehnici, materiale şi mijloace creative.

Din păcate, nu vă pot oferi păreri personale despre aceste cărți ( noi nu le avem încă, poate anul viitor vom reuși să le achiziționăm și noi), le-am vazut așa fugitiv la lansarea lor ( la care am ajuns foarte tarziu și nu am putut sta prea mult) și păreau niste bijuterii: format mare, cu coperți strălucitoare ( au si supracopertă) și ilustrații de vis.

Le găsiți acum la un preț promoțional dacă veți cumpăra setul întreg aici. Editura este implicată și într-un proiect caritabil – 10% din incasarile obținute din vânzarea acestor cărți vor merge catre proiectul de educatie parentala al Asociatiei Atelierul de Zambete : 8 pași spre copilul tău.

Dar am primit câteva detalii despre fiecare carte ( descrierile aparțin traducătoarei Sanda Watt) , așa ca vi le voi spune și vouă :).

Eu și infinitul

Eu şi infinitul este o carte pentru micul filozof din fiecare copil. Uma, fetiţa ale cărei întrebări dau aici tonul discuţiei se trezeşte speriată de imensitatea cerului şi de necuprinsul infinitului. De dimineaţă şi până seara, întoarce infinitul pe toate părţile şi încearcă să îl îmblânzească. Ba mai cere şi ajutorul prietenilor, cărora le adresează aceeaşi întrebare: „La ce te gândeşti când spui infinit?” Şi, câte personaje, tot atâtea răspunsuri. Infinitul poate fi un număr nesfârşit, un simbol ca un opt culcat, o familie cu bunici, părinţi, copii, nepoţi, strănepoţi şi tot aşa la nesfârşit. O singură întrebare cu foarte multe răspunsuri, unele simple, altele complexe, dar toate valabile şi valoroase. Cel mai valoros este însă răspunsul personal. în final, micuţa Uma reuşeşte să cuprindă infinitul într-o discuţie cu bunica sa: „Am ştiut pe loc – iubirea mea pentru ea era infinită.”

In încheierea cărţii, Nota autoarei – o scurtă investigaţie printre copiii de grădiniţă şi de şcoală, pentru a afla cum privesc ei infinitul – este o invitaţie la dezbatere, adresată fiecărui cititor.

La masa cu acrobatii si alte poezii din Bucataria Circului

La masă cu acrobaţii, o carte în care se jonglează cu versuri şi reţete fanteziste, este culmea creativităţii culinare. Bucătarul circului prezintă pe rând meniul, preferinţele, restricţiile alimentare sau, pur şi simplu, mofturile artiştilor de la circ: Maestrul de Ceremonii este prea ocupat să stea la masă – ca mai toţi părinţii de astăzi – şi îşi ţine gustarea în pălărie; Atletul este nostalgic după bucătăria tradiţională a bunicii; Jonglorul e ca un bebeluş din farfuria căruia zboară mâncarea; Gemenele Contorsioniste preferă meniurile franţuzeşti; Echilibrista are nevoie de o dietă strictă; Clovnul ţine la eticheta servirii mesei; Lena Balerina şi Saltimbanca Angelina îşi iau cu grijă gustările frugale; iar Omul-Ghiulea este aşa de gurmand, încât devine chiar ajutor de bucătar.

Printre deserturi amuzante, versuri condimentate şi rime delicioase, La masă cu acrobaţii lasă gura apă cititorilor mici şi mari. După o asemenea lectură, orice fel de mâncare are gust de festin şi se va consuma garantat până la ultima firimitură.

Mare petrecere de ziua mea

Annabelle îşi doreşte o petrecere cu adevărat deosebită de ziua ei. Grădina zoologică, locurile de joacă, pizza şi magicienii sunt prea plictisitori pentru mica visătoare, care vrea să petreacă alături de prieteni tocmai pe Lună. Zis şi făcut! Annabelle este foarte hotărâtă şi începe să îşi construiască o rachetă colorată. Eşecul maşinăriei de zbor nu o descurajează pe fetiţă şi, în cele din urmă, duce petrecerea pe Lună cu un astronaut adevărat şi o rachetă adevărată. Este foarte distractiv, dar petrecerea sfârşeşte dezastruos atunci când tortul se umple de praf, prietenii obosiţi şi înfometaţi nu pot mânca din cauza costumelor, iar rochia primită în dar se face ferfeniţă. Copiii admiră stelele în drum spre casă şi revin fericiţi pe Pământ. In anul următor, Annabelle construieşte o corabie de piraţi în grădina părinţilor, unde va da o nouă mare petrecere de ziua ei.

Scrisă în versuri amuzante şi săltăreţe, Mare petrecere de ziua mea este o carte despre fanteziile necesare şi eşecurile care ne fac să creştem mari, despre nevoia de a căuta în depărtări ceea ce găsim în propria grădină, dar nu ştim încă să apreciem.

Marele coc

Asemeni tuturor personajelor din seria de autor Kate Hosford, micuţa Annabelle debordează de creativitate. In Marele coc o găsim în căutarea unui stil personal şi original, care să o deosebească de colegii şi colegele sale. Printre versuri amuzante şi lipicioase, Annabelle dă dovadă de aceeaşi perseverenţă ca şi în Mare petrecere de ziua mea. Doar că de această dată, inspirată de o fotografie a bunicii, îşi coafează de una singură singură un coc măreţ, cu ingrediente din bucătărie. Când cocul i se prăbuşeşte, nu se descurajează şi cere ajutorul mamei sale. Aşa reuşeşte să dea tonul modei la şcoală. Când extravagantul coc devine ceva obişnuit printre şcolari, trece la următoarea creaţie originală.

Marele coc este o carte pentru micuţele şi micuţii fashionişti, care nu trebuie să îşi uite personalitatea unică şi specială printre mode rapid schimbătoare, stiluri generalizate şi jucării pe care le are toată lumea.

🙂 Șiiii… vă anunț că editura Lizuka Educativ are pentru voi o surpriză mare! Darul din această zi va fi un set cu cele patru cărți ! Cu siguranță vor fi un dar special pentru copilașul ce le va primi :).

Puteți să vă înscrieți până la ora 22 lasând un comentariu în care să ne spuneți ce alte cărți de la editura Lizuka Educativ ( le găsiți aici , pe site-ul Librarie.net) v-ar plăcea să citiți .

O zi frumoasă vă dorim !

LATER EDIT

Cine se va bucura de cele patru cărți frumoase? Numărul 13 ! 🙂 Felicitări, Fata cu nas de clovn ( este numele cu care s-a inscris) !

decembrie 18, 2016
de ursuletinazdravani 4 comentarii

Povestea primelor daruri de Crăciun

Daca as fi citit aceasta carte in copilarie, cred sarbatorile de Craciun nu ar mai fi fost la fel.

Traiam in perioada comunista, parintii aveau slujbe care le interziceau mersul la biserica ( tata lucra in armata si mama in invatamant). Nu stiam despre adevarata inseamnatate a Craciunului.: Maria, Iosif, pruncul Isus…erau nume necunoscute pentru noi.

Pentru mine si surioara mea, sarbatorile de iarna erau foarte asteptate: stiam ca vom imbodobi bradul ( pe care il cumparam din piata cea mare) si ca vom manca multe dulciuri. Nu asteptam neaparat cadouri, in vremea aceea totul era mult mai simplu.

Tin minte cum pregateam tot felul de felicitari si mici suprize handmade pentru parinti: chiar am facut o data , in toiul iernii o felicitare pliiiina cu cirese!🙂 Ma credeti ca acestea sunt singurele cadouri pe care le tin minte?

Intr-un an, mai era o zi pana la Craciun si noi nu aveam brad. Nu mai stiu motivul: ori nu au avut parintii bani sa-l cumpere ori nu au reusit sa mai prinda unul ( siti ca se vindeau ca painea calda). Eram triste, dar incercam sa nu ne aratam dezamagirea; am fost niste copii tare cuminti. Si il vedem pe tata, care era extrem de inventiv, ca ia un ghem mare de lana verde , se catara pe un scaun si incepe sa coasa pe perdea…incet, incet…a aparut la geam un brad mare si verde. A cusut si o instalatie si cateva bomboane : a fost cel mai frumos brad pe care l-am avut noi vreodata si singurul de care imi aduc aminte!

Mi-e dor de copilarie, de simplitatea acestor sarbatori de atunci…daca as fi stiut si motivul pentru care exista aceste sarbatori, cred ca as fi putut spune ca am avut parte de sarbatori de Craciun aproape perfecte🙂 .

E atat de bine ca, asteptand aceste sarbatori, bucuria ne cuprinde, suntem prinsi in tot felul de activitati craciunesti, ne dam peste cap sa le putem lua copiilor cele mai frumoase cadouri, care din pacate, dupa cateva zile, vor zace in cine stie ce colt prin camera lor…

Dar voi incerca, cu cat cresc mai mari, sa le induc celor mici o bucurie si emotii noi: sa se gandeasca ca sunt atat de bucurosi atunci cand vine ziua lor de nastere..abia asteapta sa isi invite prietenii, ard de nerabdare sa vada ce cadouri vor primi, le stralucesc ochisorii cand apar parintii cu tortul festiv plin de lumanari. Ei, Craciunul nu mai este sarbatoarea noastra…este ziua de nastere a celui mai minunat Om care a putut trai vreodata pe pamant : Isus Hristos. Si doresc să îi invat sa asteptam aceasta sarbatoare ca o zi de nastere a cuiva foarte drag, la care vom participa si noi din plin.

La editura Cartea Copiilor, a apărut de câțiva ani o carte, pe care nu stiu dacă ați observat-o multi : Povestea primelor daruri de Crăciun.

În anul 1950, scriitorul suedez Axel Hambraeus a reusit sa suprinda atat de bine ce inseamna a darui, pornind de la tema biblica a sarbatorii Nasterii Domnului.

Personajele principale sunt trei păstori ce au venit sa se inchine Pruncului Isus. Ei au fost marcati de saracia in care se nascuse, de hainele rupte ale Mariei, de picioarele inghetate a lui Iosif.

Intorsi acasa, se hotarasc sa le aduca daruri : o haina groasa, o pereche de incaltaminte si scutece pentru bebelus. Este suprinzator unde vor ajunge darurile lor, dar nu vă voi descoperi acest mister pentru că aș răpi din bucuria de a-i descoperi minunatul mesaj.

Va las totusi cu mesajul cartii nescris, dar dedus din Biblie (Noul Testament) , când Isus le spune ucenicilor : „„Adevarat va spun ca, oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete si Mi-ati dat de baut; am fost strain si M-ati primit; am fost gol si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.” (Matei 25:34-36)

Să ne gandim si noi la cei din jurul nostru…Dumnezeu si-a trimis Fiul pe pamant ca un dar pentru omenire. Darul Sau a fost perfect, ale noastre nu sunt, dar nici nu ni se cere asta. Craciunul e un prilej minunat de a darui: nu doar daruri materiale,desi sunt si acestea importante, ci si imbratisari, o vorba buna, un zambet, un telefon unei prieten pe care nu l-am mai suant de mult timp, o vizita la o persoana singură. Aceste daruri au o valoare de neprețuit.

decembrie 17, 2016
de ursuletinazdravani 98 comentarii

Darul din Calendarul de Advent- ziua 17

În copilărie, când ne întorceam de la joacă sau de la școală, găseam din cand in cand o dată pe lună, masa mare din sufragerie pliiină cu cărți. Tata era responsabilul 🙂 cu această surpriză. De la el am moștenit pasiunea pentru citit. Nici nu aveam nevoie de alt cadou mai mare- erau cărți pe care le citisem și de 7 ori :).

Și biblioteca ursuleților năzdrăvani este plină cu carți, de fapt nu doar biblioteca că nu mai încăpeau acolo, ci și alte locuri ale casei :)). Întotdeauna, atunci cand se plictisesc, prima varianta de trecere a plictisului este alegerea unei cărți din bibliotecă și răsfoirea acesteia.

Astăzi, după ce vom deschide ușița cu numărul 17, vom intra într-o lume a povestilor, o lume creată de vreo 3 ani de zile de Anca Boloș . Nu este prima data când vă povestesc despre cărțile ce le aduce Anca. A fost alături de noi an de an, oferindu-ne premii așa de frumoase ori de Crăciun, ori de 1 iunie, ori de Paști, ori fără un motiv anume.

În lumea cărților Ancăi , la Cartemma, găsim cărți minunate pentru toate gusturile de la editura Usborne, Tiger press și alte edituri străine, dar și cărți în limba română.

Și cei mici își pot lua cărțile dragi chiar și în vacanță pentru că Anca aduce și valize tare drăgălașe pentru căratul acestora :).

Toate pot fi comandate de pe pagina Cartemma și in curând de pe noul site cu același nume ( momentan este in lucru).

Anul acesta, activitatea Ancăi s-a amplificat – si-a făcut propria editură și a adus in lumea copiilor cărți superbe, traduse in limba română. Povestile sunt traduse de draga noastră Camelia Vida-Rațiu , autoarea blogului Mic atelier de creație, așa că știm sigur că au avut parte de cea mai bună traducere.

Doua noi apariții deja prezente pe pagina Ancăi Cartemma sunt: Iubire cât pentru doi și Biblioteca Ursului.

Aceste cărți sunt in premiera in Romania (in Marea Britanie vor fi publicate doar in 2017, ele fiind titluri din catalogul de 2017 al editurii Little Tiger Press ) .

Cărțile au un format mare, copertă cartonată, un scris cu fonturi mari ( cu siguranță că vor putea fi citite cu ușurință de cei sunt cititori începători ) și ilustrații superbe.

Iubire cât pentru doi este o poveste duioasă despre câtă iubire poate încăpea în inima unui bunic sau părinte atunci cand in familie apar si alți copilași. O va accepta oare Mo pe micuța lui verișoară? Va înțelege el că iubirea lui Buni a rămas aceeași și pentru el?

Biblioteca ursului este o poveste caldă și fermecătoare despre lectură și aventură, perfectă pentru șoriceii de bibliotecă mici și mari. Iepurele iubește poveștile cu aventuri. Ariciul iubește finalurile fericite. Iar Șoarecele și Vulpoiul adoră cititul împreună. Deci, cand cei patru prieteni descoperă o casă misterioasă, plină de cărți, visul lor devine realitate. Dar pătrunderea în acea casă nu va fi chiar așa de ușoară pentru ca acele cărți erau ale unui urs tare morocănos !

În anul 2017, noi surprize ne așteptă! Pe la începutul lunii martie vor apărea la Cartemma alte două cărți minunate : O prietenie aparte și Iarta-mă.

Puteți face o precomandă lăsând un mesaj privat pe pagina Ancăi.

Este o zi specială pentru Anca, cand încă un an s-a adăugat in siragul anilor ei așa că doreste să vă facă un dar frumos: cele două carți nou apărute la editura Cartemma : Iubire cât pentru doi și Biblioteca Ursului .

Dragă Anca – La mulți ani îți dorim din suflet și îți mulțumim pentru darul tău minunat! ❤

Puteți să vă înscrieți pentru acest dar până la ora 22, lăsând un comentariu în care să ne spuneți ce cărți veți oferi voi copiilor de Crăciun.

O zi frumoasa va dorim !

LATER EDIT

Setul de cărți vor ajunge la numărul 81 ! Felicitări, Simona Ilies! 🙂

decembrie 5, 2016
de ursuletinazdravani 60 comentarii

Darul din Calendarul de Advent- Ziua 5

Astăzi, in spatele ușiței cu numărul 5, ne așteaptă un dar delicat, suav ca si cel ce-l oferă.

Nu știu ce visuri ați avut voi în copilărie, dar eu am avut multe 🙂 : să scriu cărți cu povesti, să învăț să cânt la pian, să fiu profesoară sau actriță ( erau pe același piedestal)…dar nu toate s-au implinit, unele chiar din vina mea, altele datorită împrejurărilor vieții.

Copiii din ziua de azi au mult mai multe oportunități: fel și fel de cursuri de informare, o mulțime de materiale frumoase, de cărți nici nu mai zic ( sunt atat de multe). Dar chiar și așa visul unui copil poate fi înăbușit dacă nu știm cum să-l creștem, cum să-l ajutăm să devină o realitate.

Micuța Maia de 8 ani este o fetiță ale cărei visuri uite că se implinesc. De ceva vreme, își dorește să devină scriitoare- o ambiție destul de mare pentru varsta ei, nu? Pe Maia și mămica ei, Camelia, le știm de mulți ani, din căsuța lor Mic atelier de creație . Acolo, am putut vedea cât de frumos a crescut Maia, inconjurată de multă dragoste, încurajări, jocuri, povești, materiale create chiar de mămica ei.

Și uite așa, joaca cu literele a devenit la Maia joacă serioasă. Copiii noștri ne spun de multe ori: vreau sa devin pompier, doctor. Chiar dacă știm că e posibil să aibă o cu totul altă meserie cand vor fi mari, ar fi minunat să intrăm în joaca lor și să-i susținem. Nu putem ști cum o astfel de dorință va deveni adevărată într-o zi.

În timpul ei liber, Maia a început sa scrie povești. Mama ei a realizat ca fetița are un talent real și a îndrăznit să-i ducă visul mai departe. I-a adunat poveștile și le-a trimis redacției Fabulafia. Uimiți de talentul copilei, au dorit neaparat să apara una dintre poveștile ei în revista lor. Despre Fabulafia ( care a ajuns acum la numărul 5) mai multe puteți afla aici pe site-ul lor.

Maia a avut parte de o surpriză uriașă, cand deschizand revista cu numărul 5 a zărit o poveste cu un titlu familiar, cu un autor la fel de cunoscut: „Ia, uite, mami, pe fetița aceasta ce a scris povestea o chemă Maia ca și pe mine ! ”… pana a realizat ca este chiar povestea ei acolo!

Dar mama ei ne povestește atât de frumos așa că o las pe ea să vă spună mai multe : „

Cei care ne sunteți apropiați știți cât de mult iubește Maia poveștile. E drept, puțină lume știe că ei îi place și să scrie și, recunosc, eu însămi am crezut că nu îi va lua cineva în serios încercările literare.

Să tot fie vreun an de când „creează povești”, cum îi place ei să spună. Își montează singură aparatul și filmează o poveste pe care o aduce pe lume ad-hoc și pe care o pune, tot atunci, în scenă – e un soi de scriere literară, amestecată cu teatru, două activitați ce îi aduc o mulțumire greu de explicat în cuvinte…
Sunt zile în care îmi spune că 2-3 cuvinte nu îi dau pace, că îi stau pregnant în cap și că se cer transformate în povești. Sunt alte zile în care viața îi dă câte o lecție și îmi spune că trebuie neapărat să croșeteze o poveste pe seama ei.
M-am bucurat tare mult că se joacă în felul acesta, deoarece știu că e un excelent exercițiu de dezvoltare a vocabularului, de ordonare a gândirii, de sintetizare, concentrare ș.a.m.d.

Însă, în ziua în care am auzit povestea „Gustul prieteniei”, m-a trecut un fior. Atunci mi-am dat seama ca joaca ei începe să devină serioasă și că nu ar strica să încep să-i adun poveștile într-un fișier, să mă asigur că nu le pierd.
În Cristina Durică, mămica revistei-carte „Fabulafia”, am deplină încredere – până când ajunge în punctul în care alege povestea ce urmează să fie publicată în revistă, ea parcurge zeci, sute de texte cu mai mult sau mai puțin potential literar. A citit povestea Maiei, i-a plăcut și m-a întrebat dacă sunt de accord să o publice în numărul de toamnă al revistei (al 5-lea).
Atunci mi s-a tăiat răsuflarea preț de secunde în șir… Maiei nu îi spusesem că trimit textul ca să fie citit, nu știam cum va reacționa când va vedea povestea ei in „Fabulafia”, revista pe care o prețuiește atât de mult!

Vă mai spun doar că revista a ajuns la noi, iar reacția Maiei a fost… a țipat de fericire minute în șir, nici nu știu dacă am văzut-o vreodata atât de fericită ca în seara aceea, iar în dimineața următoare, primul lucru pe care l-a făcut a fost să scrie o nouă poveste.
De ce m-am destăinuit în atât de multe cuvinte azi? Deoarece vreau să vă asigur că visurile copiilor noștri trebuie susținute și alimentate de către noi, ăștia care ne numim adulți.

Cristina (doamna ce se ocupă de revista Fabulafia) , îți mulțumim din toată inima! Ai avut încredere în Maia, i-ai dăruit o nouă pereche de aripioare.
Nu în ultimul rând, îi mulțumim Nurei El-Sayed pentru ilustrațiile care întruchipează personajele exact așa cum le-a văzut Maia cu ochii minții!

Și acest număr al revistei este de o calitate grafică deosebită, are conținut minunat, variat și atât de plin de culoare și energie!

Dacă nu aș fi știut cine a scris povestea, aș fi spus cu siguranță că este scrisă de un adult. Așa că, draga noastră Maia, te rugăm să nu te oprești aici – continuă să scrii pentru că așa ii vei impulsiona și pe alti copii de varsta ta, ne vei incanta si pe noi, ne ajuti să intelegem că talentul nu are varstă.

Că să vă potolesc un pic curiozitatea, vă las un mic fragment din povestea ei:

„Pe masa din bucătărie, ingredientele așteptau frumos așezate să fie tranformate într-o prăjitură gustoasă cu căpșune. Dintr-odată, un cor de voci pițigăiate răsună în toată încăperea: erau căpșunele moțate, abia trezite din somn, care se chinuiau să înlăture picăturile de apă de pe fustițele lor verzi.

-Noi suntem cele mai grozave, noi suntem cele mai importante și mai gustoase! Până și prăjitura poartă numele nostru, iar…

-Ba nu-i adevărat, le intrerupse mierea cu vocea ei de bătrânică înțeleaptă. De ce vă mândriți așa? Ați uitat că voi sunteți foarte tinere și cam acrișoare ? Dacă nu vă îndulcesc eu, prăjitura voastră nu se va mai numi „cu căpșune”, ci „cu acruțe” și n-o va mai mânca nimeni-nimeni. ”

Astăzi e o zi specială pentru Maia- împlinește 8 anișori :). Îți dorim ca Dumnezeu să îți dea multă sănătate, bucurie și toate visele tale să ți se implinească! La mulți ani !

Am vrut ca această postare să fie un dar pentru Maia, dar nici ea nu s-a lăsat mai prejos și ne oferă un dar: revista numărul 5 Fabulafia în care apare și povestea ei „ Gustul prieteniei ”.

Veți găsi în revistă și alte povestiri frumoase, insotite de ilustratii pline de culoare. Și căutați și celelalte numere :).

Puteți să vă inscrieți pentru acest dar pana la ora 22 printr-un comentariu în care să ne povestiți visurile copiilor vostri: ce doresc ei să ajungă, ce le place să facă. Daca aveți copilași foarte mici, sigur, vă puteți înscrie și voi :), lăsând o urare frumoasă sărbăoritei noastre .

O zi senină tuturor ! 🙂

LATER EDIT

Maia va dărui revista Fabulafia numărului 51 :). Felicitări, Simona Elena Nichifor ! 🙂