In ziua de vineri, ziua rastignirii MAntuitorului, mi s-a parut potrivit sa-i povestesc lui D. despre ce s-a intamplat in acea zi….povestea nu-i este necunoscuta, dar am adaugat cateva elemente noi.

IN primul rand, i-am facut o costumatie de soldat roman.

Da, a fost un personaj negativ- am vrut sa-i arat prin asta  ,  ca daca am fi trait si noi in vremea Mantuitorului, cu siguranta nu am fi fost mai buni decat cei ce i-au dorit moartea si au strigat lui Pilat:”rastigneste-L!” Si totodata, sa inteleaga evnimentul din perspectiva unui om din acele timpuri.

Dar, in cele din urma, acest soldat roman ce asista la scena rastignirii , este atat de patruns de ceea ce vede, incat in cele din urma va spune:” cu adevarat Acesta era Fiul lui Dumnezeu…..imi pare atat de rau ca i-am dorit moartea”.

 

M-am folosit de materialul de la AMEC: „Lucrarea Mantuitorului  pe intelesul prescolarilor(http://edituraamec.ro/detalii/438/). Imaginile sunt clare, realiste, dar nu infricosatoare pentru ochii micuti.

L-am intrebat:” ce faci tu dimineata? si am asteptat raspunsul lui: se trezeste, se spala, isi bea paharul cu lapte….

Ei, dar in acea zi de vineri, Domnul Iisus nu a avut o dimineata asa de minunata. Fiind prins de soldatii romani,  a fost batut, i s-au spus cuvinte foarte urate si in cele din urma a primit o sentinta cruda: va fi rastignit pe cruce ca orice talhar.  Si-au batut joc de el spunandu-i ca e rege si i-au pus pe cap o coroana de spini si        i-au dat o mantie. Si ce era mai trist, se pare ca toti prietenii lui il parasisera….

Atunci cand unui copil i se intampla ceva rau, mama sau tata sunt acolo cu el  sa-l ingrijeasca, sa- l asigure ca il iubesc. Dar, Iisus era singur…parasit de toti .I s-a dat sa isi duca singur crucea, care era imensa , mare , grea …din lemn….dar sfarsit de la atatea batai primite nu a reusit…asa ca un om din multime a fost luat sa duca el crucea.

Aceasta cruce grea a fost infipta in pamant, adanc. Nu i-am oferit lui D. prea multe detalii despre cum erau rastigniti oamenii pe cruce…am lasat imaginile sa vorbeasca si el sa imi puna intrebari.

 

Am vrut ca el sa inteleaga ce era mai important: Domnul Isus a indurat aceste chinuri cumplite pentru ca ne-a iubit enorm….pana la moarte.  A murit pentru pacatele noastre. Dar oare copiii au pacate? Sigur ca da! Si cam de cand trec peste 3-4 aniori, incep sa isi dea seama cand fac lucruri rele. Nu exista nici un om in lumea aceasta care sa nu aiba pacat.

Lucruri si fenomene inspaimantoare s-au intamplat cand a murit ISus: cerul s-a intunecat desi era zi, pamantul s-a cutremurat si perdeaua din Templul iudeilor s-a rupt. Si atunci…..si-au dat seama: L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu.

Trupul i-a fost coborat de pe cruce si luat de catre prietenii si mama Sa, MAria. A fost dus in mormant si la gura mormantului a fost pusa o piatra uriasa….pentru ca preotilor le-a fost teama ca nu cumva sa-i fure cineva trupul de acolo si sa spuna dupa aceea ca a inviat.

Daca povestea s-ar termina aici……pentru noi n-ar mai exista speranta zilei de maine…..si iar, copiilor nu le plac povestile care se termina trist…..sigur si D. astepta continuarea….i-am promis ca i-o voi „oferi” duminica. 🙂

Ca sa evaluez ce a inteles din povestire am facut un joc recapitulativ cu 10 intrebari. Pentru orice raspuns corect, avea dreptul sa isi aleaga doua carduri cu simboluri si sa le puna in locul corect . S-a descurcat foarte bine.

Un cantecel foarte potrivit pentru aceasta lectie este :”Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea”.