ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: INvatam despre familie


de 25 comentarii

Eu si…mama, tatal, bunica si bunicul :)

Acesta este titlul unor carti frumoase,  cu un mesaj ce iti starneste emotii si amintiri placute din propria-ti copilarie.

Si pentru ca am vorbit atat de mult pana acum despre familie, mi s-a parut foarte potrivit sa va prezint acesta carti.

Cand le-am zarit, la 50% reducere, intr-un hypermarket de la noi, nu am ezitat si le-am cumparat pe toate din aceasta serie.
Cartile au aparut la editura All  si sunt scrise de Helen Exley. Vedeti ca si acum sunt la un pret special de 9 ron.

In primele zile cand le-am cumparat, micutii mei ne puneau sa le citim iar si iar. Ursuletul A. mi le aduce si imi spunea: ” acum catea cand eai tu….am cand ea tati si ma iubea si ma otea” ( acum cartea cand erai tu…acum cartea cand era tati si ma iubea si ma rotea)…veti vedea voi de ce spunea el asa 🙂

Pentru D. un pic diferita a fost prezentarea bunicilor….cei din carte sunt niste bunici moderni, ce merg la serviciu si lucreaza la calculator. Dar, in mare, toti bunicii sunt la fel si isi iubesc la nebunie nepotii….ar face orice ca acestia sa se simta rasfatati si iubiti, uneori spre marea ingrijorare a parintilor :)).

IN fiecare carte este prezentat doar copilul alaturi de un singur membru al familiei: tatal, mama , bunicul sau bunica. Ceea ce ne spune inca o data ca este atat de bine ca fiecare dintre parinti sau bunici sa le acorde copiilor/nepotilor un timp special – un timp in care sa fie doar pentru ei , sa nu fie nevoiti sa ii imparta cu nimeni. Totodata, citind cartea cu cei mici, veti putea discuta dupa aceea, le veti putea pune voi intrebari: de ex.  ” cum o vezi tu pe mamica ta? tie ce lucruri ti-ar placea sa facem noi impreuna? cum stii tu ca te iubeste mama? si multe altele…..

E atat de frumos finalul din cartea despre bunica: Daca as putea sa am orice in lumea asta, i-as darui bunicii un camp intreg cu maci. O iubesc atat de mult! Si in sufletul meu stiu ca si ea ma va iubi toata viata!

Bunicul este un om vesel, nazdravan chiar,  care mananca cot la cot cu nepotul ciocolata, il da in leagan, ii culege capsuni, ii scrie scrisori…si face din orice zi petrecuta alaturi de nepot un eveniment special.

Nu stiu daca v-am convins pana acum sa va imbogatiti si voi sufletul si biblioteca cu aceste carti minunate.

Vreti sa fim mai convingatori? 🙂

Ascultati atunci : „Eu si mama mea”…stim sigur ca va va placea! 🙂

 

 


de 8 comentarii

Arborele familiei (partea a II-a): Marea noastra familie

Zilele acestea, activitatile noastre legate de familie  au condus la discutii interesante cu D. Uneori, pur si simplu am stat si am discutat amandoi: il intrebam, ii ceream parerea despre una sau alta…totodata el imi punea intrebari si eu ii raspundeam.

– Bunicii au fost si ei bebelusi? Cum se poate asa ceva?

– Si totusi cum apar copiii? Si de ce se nasc la spital? Si cum se nasc acolo ? (nu e prima oara cand intreaba asta)

– De ce bunicii sunt de multe ori bolnavi? Oare cand se mai fac ei bine?

– Cand erai tu la nunta, eu stateam ascuns acolo in burtica ta si ma jucam? (nu stiu de ce a inteles el ca a stat dintotdeauna acolo inainte sa vina pe lume 🙂

-Daca si eu si A. suntem baieti, cum vom putea sa avem si noi copii, ca doar nu suntem fete? 🙂

L-am intrebat: „Spune-mi, ce crezi ca ar trebui sa faca parintii pentru copiii lor?

D. mi-a raspuns: ” sa ii iubeasca, sa aiba grija de ei, sa se joace cu ei, sa ii scoata la plimbare, sa ii duca la doctor cand sunt bolnavi”.  El spune toate acestea pentru ca asta am facut noi pentru el si ma bucur ca se simte iubit si apreciat.

Si apoi , l-am intrebat: ” dar ce ar trebui sa faca copiii pentru parintii lor? ”

” Hmmmm….pai sa isi stranga jucariile din camera :)….sa nu mai arunce cu hainele…sa se poarte frumos, sa ii asculte! ”

 

Astazi am facut impreuna un proiect pe care-l planificasem de tare mult timp: arborele genealogic al familiei noastre. Amandoi cunosc foarte bine rudele apropiate familiei noastre, dar D. inca nu intelegea cum sta treaba cu gradele de rudenie :). Asa ca astazi le-am explicat mai bine pe toate.

Prima data, am pregatit un copac mare. Toti trei l-am pictat si apoi l-am decupat . Culorile coroanei copacului sunt o combinatie aleasa liber de catre ursuleti…de aceea e atat de valurit :).

Am printat pozele cu toti membrii familiei.

Si cum mi s-a parut logic, am inceput de la bunici.

De fiecare data, l-am lasat pe D. sa aleaga . L-am rugat sa-i aleaga pe parintii lui tati si sa-i lipim apoi in copac. Si am povestit despre ei. Unde au lucrat, ce faceau cand erau tineri. Acestia au avut 3 baieti, dintre care, cel mai mic era taticul lui. I-a lipit pe fiecare pe copac. I-am spus ca, dupa un timp, fiecare dintre ei s-a casatorit. A trebuit sa aleaga dintre  poze pe sotiile acestora :).

Am trecut apoi la parintii mamei ursuletilor. Am povestit si despre ei o multime de lucruri interesante. I-am spus ca acestia au doua fiice, dintre care cea mai mica este mamica lui. Ne-a lipit si pe noi doua pe copacel.

Si tot asa, fiecare membru venea si se aseza frumos in arborele familiei.

I-am explicat ca fratii tatalui  si sotul surorii mele se numesc unchi si sotiile acestora si sora mea  se numesc matusi.

Au urmat copiii fiecarei familii, verisorii lui.

Intre toti membrii familiei se creeaza o legatura stransa, ce se numeste rudenie . I-am spus ca intr-o mare familie este foarte frumos ca toti sa se respecte, sa se iubeasca , sa se ajute intre ei. Si ma bucur ca D. vede  ca aceste lucruri se intampla in familia noastra.

Ca sa se vada legatura dintre rude si sa inteleaga cum apare o noua familie, am trasat niste crengi, ce simbolizau legatura dintre parinti si copii.

Am luat apoi cu mandrie copacul nostru si l-am lipit pe unul dintre pereti. COpacul este destul de mare pentru ca am vrut sa li se para chiar un copac adevarat. 🙂

Dar am uitat sa va spun: cine credeti ca pazeste acest copacel special? Prietena noastra Azorica! D. a fost ataaaat de fericit ca am facut poze si cu ea si am inclus-o in familia noastra.  O iubeste tare mult!

Am incheiat, spunandu-i lui D. ca trebuie sa  Ii fim tare recunoscatori lui Dumnezeu pentru marea noastra familie…sunt atatia oameni singuri si tristi in lumea aceasta, dar noi am fost binecuvantati cu o familie minunata.


de 19 comentarii

Despre familie (partea I) : Invitatie la nunta :)

Agnes si Dinu erau prieteni de ceva timp. Intre cei doi era un sentiment frumos, pur…ce se numeste dragoste …cum am putea defini dragostea??? E ca si atunci cand iti place atat de mult ceva incat nu ai putea trai fara acel lucru…nu am descris-o prea bine…dar cam asa e…

Se plimbau in fiecare zi….isi faceau planuri….

INtr-o zi, Dinu intarzie la intalnirea lor…Agnes era ingrijorata…ce sa se fi intamplat cu el?? Cand, deodata il vede aparand  in fuga, tinandu-si mainile la spate.  Oooo…ce supriza! Ii adusese un minunat buchet de flori….si cu vocea intretaiata si plina de emotie o intreba daca nu doreste sa fie sotia lui :).

Frumoasa Agnes accepta plina de bucurie. Au stabilit data la care se vor casatori si si-au invitat prietenii. Atunci cand faci nunta, doresti ca toti prietenii sa iti fie alaturi si sa se bucure impreuna cu tine.

A sosit si ziua mult asteptata. Toata lumea : mirii si invitatii lor (ce se numesc nuntasi) erau imbracati frumos, doar era o mare sarbatoare!

Atunci cand doi oameni se casatoresc, prima data se vor duce, insotiti de prietenii lor la primaria orasului. Acolo, vor deveni intr-un mod oficial o familie.

Asa ca si pe Agnes si Dinu , la o ora stabilita dinainte ii astepta primarul ca sa oficieze casatoria lor.

Primarul, un om intelept le-a citit dintr-o carte mare despre ce inseamna sa fi o familie si despre felul in care o tara apara drepturile fiecarei familii. Apoi, i-a intrebat pe fiecare daca doresc sa devina sot si sotie. Au primit si o foaie speciala care se numeste certificat de casatorie. Acolo era trecut numele amandurora. Dar, era si o schimbare: Agnes nu va mai purta de acum incolo numele ei de familie , ci pe cel al lui Dinu…pentru ca si asta inseamna sa fi o familie – sa porti acelasi nume de familie.

De acolo, au plecat toti spre biserica. Orice casatorie trebuie sa primeasca si binecuvantarea lui Dumnezeu.  Intotdeauna, la biserica, invitatii sosesc primii si intr-o sala frumos pregatita dinainte ii asteapta pe miri. Acplo in fata , ii astepta pastorul/preotul bisericii.

Prima data , a intrat mirele Dinu in biserica si a asteptat-o pe frumoasa sa mireasa.

Mireasa, insotita de tatal ei, a intrat si toti au privit-o cu multa bucurie. Orice mireasa este admirata pentru frumusetea ei.

Pastorul/preotul le-a vorbit despre ce inseamna sa fii o adevarata familie: sa se iubeasca neconditionat, sa fi alaturi unul altuia si la bine si la rau, sa-si creasca cu multa dragoste copilasii ce-i vor avea.

La sfarsitul slujbei din biserica, s-a facut o rugaciune speciala pentru ei si toti i-au aplaudat si le-au cantat „La multi ani” :).

Asa am inceput astazi prima discutie legata de ce inseamna o familie si cum apare ea. Deja D. pune o multime de intrebari, asa ca voi incerca, pe intelesul lui sa ii raspund cat mai bine.

Desi nu am discutat noi prea mult despre asta…intotdeauna cand D. vede inimioare….zambeste smechereste si spune: ” aaaa….dragostea…inimioarele inseamna dragoste”. 🙂  A participat pana acum la 3 nunti, ba chiar la una a fost ales chiar domnisor de onoare :).  S-a simtit atat de mandru si de important! Dar nu intelegea foarte bine nici atunci ce inseamna o nunta, cum in urma acestia, cei doi tineri casatoriti devin o familie.

Am luat apoi poze de la nunta noastra ( a lui tati si mami)  si am povestit impreuna: cum a fost atunci, ce am simtit, ce invitati am avut. I-am povestit cum m-a cerut tati de sotie. Era o zi de iarna si tot asa…ca in povestea noastra de mai sus, tati intarzia sa apara la intalnire…apare intr-un final cu ceva mare ,ambalat in alb in mana. Ma pune sa desfac ambalajul….si ce era acolo: un tort pe care scria : Vrei sa fi sotia mea? 🙂 . Au mai trecut cateva luni de atunci si, intr-o frumoasa zi de vara , ne-am casatorit.

Bineinteles ca mi-a spus ca suntem un pic schimbati…nu a spus mai frumos, ci doar schimbati :D.

I-am aratat si certificatul nostru de casatorie…i-am spus ca acesta este dovada noastra in fata oamenilor ca noi (mami si tati) suntem casatoriti. Pe acesta, i-am aratat cum numele meu de familie s-a schimbat si am primit numele lui tati. Acum, toti purtam acelasi nume. Asta inseamna sa fi o singura familie. Pana acum nu intelegea de ce si eu ma numesc asa…si el si tati….si A. Dar, astazi a inteles.

L-am intrebat ce alte familii mai cunoaste el: si mi-a enumerat corect o multime de familii cunoscute (majoritatea dintre rudele noastre apropiate).

L-am rugat apoi sa ne deseneze pe noi, familia lui intr-0 casa.

Asa ca uitati-ne pe toti sub acelasi acoperis. Foarte interesant, este faptul ca eu i-am sugerat sa ne deseneze pe toti patru ca sa arate prin aceasta familia noastra. MI-a spus sa nu ma uit…..cand a fost gata desenul mi l-a aratat. Cine credeti ca mai era acolo….asta imi arata faptul ca el considera ca si mamaie si Azorica sunt indispensabile familiei noastre :)- sunt singurii pe care i-a desenat in plus.  I-am spus ca ii voi explica in zilele urmatoare, ca rudele noastre fac parte din familia noastra maaare, largita.

Cred ca va dati seama: eu sunt cea mica, cu parul lung din stanga 🙂

Vreau sa inchei articolul meu cu un verset foarte frumos din Biblie, ce mie si sotului ni s-a intiparit adanc in sufletul si mintea noastra si pe care ni l-am rostit  unul altuia in ziua nuntii, in fata oamenilor in biserica…pentru noi, asta inseamna sa fim una, sa fim o familie. Si-mi doresc din tot sufletul ca ursuletii sa vada ce mult se iubesc mami si tati si cum aceasta dragoste se revarsa din plin asupra lor si mai tarziu, peste ani, sa aiba si ei , la randul lor, o familie frumoasa si binecuvantata.

Nu sta de mine sa te las si sa ma intorc de la tine; Incotro vei merge tu , voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropat acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea.

(Rut 1: 16, 17)