Atunci când copiii sunt mititei, greșelile lor de pronunție ni se par haioase și parcă nici nu i-am corecta , atât de drag ne e sa-i auzim cum vorbesc. Dar, pe măsură ce cresc și aceste greșeli persistă , începem să ne îngrijorăm.

Cu siguranță, ați tot auzit că nu este bine să-i vorbești copilașului stâlcit sau repetând greșelile pe care le face. Dacă îi vei repeta greșit, el oricum nu va înțelege ce-i spui, pentru că în mintea lui el aude cuvântul cum ar trebui spus, doar că există neputința de a-l pronunța corect.

Ambii ursuleți nu pronunță corect litera ”s” și spun ”ș”. D. a început de mai mult timp să se corecteze, deși mi-a tot spus că-i este greu. Mulți spun că sunt așa de drăgălași când îi aud cum vorbesc și alții repetau după ei. Vreau să vă spun ca pe ei îi deranja și îi făcea să se simtă prost faptul că unii adulți  ( și știu că nu erau rău intenționați) îi imitau. Noi ca părinți, am intervenit de fiecare dată, mai discret și le-am explicat că pe copii îi deranjează ca cineva să-i imite. Poate că o fac de drag, dar copiii se simt foarte prost și nu consideră că este o glumă.

Am tot căutat de-a lungul timpului materiale care să ne ajute. Și v-am mai povestit că a fost o mare bucurie pentru mine atunci când am descoperit magazinul Jucării vorbărețe  V-am prezentat de vreo doi ani mai multe articole cumpărate sau primite spre testare de acolo : Învăț să vorbesc corect și să fiu mai înțelept, Trusă pentru corectarea dislexiei și disgrafiei, Gimnastica fonoarticulatorie în imagini și multe alte materiale pe care le -am prezentat aici.

Astăzi vă voi prezenta un material extrem de util tuturor ce lucrează cu copiii : Culegere de jocuri logopedice, pe care am achizitionat-o din magazinul menționat anterior .

Consider că acest material nu este destinat doar copiilor cu probleme de vorbire, ci poate fi folosit și la orele de comunicare cu mult succes.

Culegerea de 173 pagini, este de fapt o colecție jocuri menite să-i implice activ pe copii în corectarea pronunției.

Privind cuprinsul, vă veți da seama că este un material bogat in informații  și jocuri.

Pentru că ai mei copii nu agreează ideea de a merge la doctor, ne-am făcut propriul nostru cabinet de logopedie acasă :). Desigur, dacă am fi avut probleme serioase, cu siguranță că trebuia să mergem la un logoped. Dar și așa, joaca de-a doctorul îi pregătește pe cei mici sufletește, îi ajută să înfrunte  o vizită reală. Va afla cum este în acel cabinet, cum se comportă un doctor, cum îl va consulta, cum se vor aplica anumite proceduri. Teama copilului se va diminua, știind ce îl așteaptă.

În primul capitol, ni se propun jocuri logopedice pentru stimularea respirației generale, neverbale și jocuri pentru stimularea respirației verbale.

Două exemple de jocuri

Respirație neverbală

Trompeta din nasuc

Vom avea nevoie de o trompetă de jucărie sau de o imagine a unei trompete. Copilul va trebui să inspire și să expire prelungit , când pe o nară , când pe cealaltă.  Se vor imita sunetele produse de trompetă, acoperind alternativ, când o nară , când cealaltă.

Orașul

Respirație verbală

Obiectivul acestui joc este reglarea respirației verbale prin pronunția unor onomatopee pe o expirație.

Vom avea nevoie de o mulțime de jucării ce reprezintă mijloace de transport.

Copilașul va trebui , pe o expirație să scoată sunetele  unui tren ( uuuu), a unui avion ( vvvv), a unei mașini ( tit- tit), a unei mașini de poliție ( nino-nino) și tot așa.

În următoarele două capitole, întâlnim jocuri logopedice pentru corectarea ritmului și a fluenței vorbirii ( balbism) și pentru corectarea tulburărilor de voce. Nu sunt date explicații despre aceste tipuri de tulburări, dar se pot găsi o mulțime de informații pe internet sau cu siguranță există și cărți ce tratează aceste probleme.

Pentru jocurile propuse in acest capitol, la sfârșitul cărții sunt o mulțime de anexe cu fișe ce pot fi printate.

Exemplu de joc pentru corectarea tulburării de voce

Spune după mine!

Obiectivul este de a corecta vocea stridentă prin demonstrarea pronunției corecte cu ajutorul percepției vibrațiilor.

Se urmărește vorbirea copilului. Atunci când acesta va începe să vorbească strident, logopedul îi va poziționa mâinile : o mânuță va fi pe gâtul său și una pe cea a logopedului, care va folosi o caldă, blândă și copilul va repeta după el.

În ultimele două capitole, ne sunt propuse jocuri pentru stimularea pronunției corecte a sunetelor și pentru diferențierea acestora.

Diferențierea sunetelor S-Ș

Este foarte, foarte interesantă această comparație- eu nu mă gândeam la ea.

Atunci când copilul pronunță  sunetul ”s” va simți un jet de aer rece, iar atunci când pronunță sunetul ”ș” , un jet de aer cald. Încercați și voi! 🙂

Se vor folosi obiecte calde și reci și se va face asocierea cu acestea.

V-am prezentat  pe scurt acest material ( de fapt asa era și normal 🙂 ), sunt   foarte , foarte multe idei de jocuri – este un manual extrem de complex.

În speranța că v-am oferit un articol util, vă dorim mult succes în activitățile ce le faceți cu năzdrăvanii vostri! 🙂

M-am bucurat mult să aflu în urma chestionarului cumpărat de voi și  răspunsurilor lăsate la articolul despre concurs, că majoritatea consideră recenziile ca fiind foarte importante în alegerea unei cărți. Înseamnă ca noi, cei care scriem despre cărți. nu scriem degeaba 🙂

Dacă doriți să aflați un sumar al răspunsurilor la chestionar, vă rog să accesați acest link.

Au completat acest chestionar 75 de persoane, dar la concurs au participat doar 24.

În urma tragerii la sorți, câștigătorii sunt:

Cartea ” Jocurile uite-asa” de Lucia Muntean va ajunge la numărul 6.

Felicitări, Două fete cucuiete! 

Cartea ”Împărăția lui Arpagic” a fost câștigată de numărul 11.

Felicitări, Flori de mandarin!

Și ultima carte , cea de parenting va ajunge la numărul 16.

Felicitări, Roxana!

Vă mulțumesc tuturor pentru participare și implicare!

Nu uitați că mai avem în desfășurare un concurs în care puteți câștiga seturile ” Povești din Pădurea Muzicală”. Vă așteptăm cu drag să vă înscrieți aici .

O zi minunată să aveți!

Suntem înconjurați de sunete – plăcute, dulci, frumoase ce te îmbină la visare , ce îți umplu sufletul de energie  sau de altele stridente, tari ce te fac sa-ți dorești să porți în permanență dopuri în urechi. Vrem nu vrem, le auzim pe toate.

Și ne gândim acum la muzică. Ea face parte din viața noastră. Suntem diferiți și ascultăm genuri muzicale diferite. Dar, cred și de fapt studiile arată aceasta, educația muzicală începe din pântecele mamei.  Vei asculta ș-ți va plăcea să asculți ceea ce ți-au oferit părinții în copilărie.

Tot auzim despre importanța muzicii clasice și unii ar spune că e doar un moft. Și totuși s-a dovedit că nu e un simplu moft, ca muzica clasică înseamnă de fapt meloterapie.

În urma studiilor, s-a constatat că :

• Utilizarea fundalului sonor de muzica clasică pe perioadele de învățare (la gradiniță  sau acasă) poate creste IQ-ul.
• Copiii care sunt expuși muzicii de calitate încă de la vârste foarte mici,  au rezultate foarte bune la testele de inteligenta.
• Copiii mici care iau lecții de muzică,  au șansa de a avea o memorie mai buna comparativ cu cei care nu sunt duși la astfel de lecții.

Sunt sigură că fiecare copil îndrăgește un instrument: dacă nu-i va plăcea chitara, va fi atras de pian sau de flaut sau de trompeta :).

Când erau foarte mici, ursuleții îndrăgeau enorm desenele Classical Baby. Erau preferatele lor. În surdină , le puneam să asculte și cd-uri cu muzica clasică ( erau cumpărate parcă cu revista Superbebe, nu mai tin bine minte). Acestea erau prelucrate, fiind  însoțite si de zgomote familiare: zdrăngănit de jucărie cu bile, gângureli de bebeluși, sunete de clopoței, râsete de copii. Ursulețul mic A. adormea doar pe cântece de leagăn.

Un articol  tare frumos despre importanta muzicii în viața copiilor, vă invit să citiți pe Itsy Bitsy aici.

Toamna trecută am fost cu copiii la Centrul de sănătate Podiș ( în județul Bacău). Ei, acolo, cât era ziua de lungă, se auzea în toată clădirea muzică : instrumentală, clasică. Și nu vă gândiți că era obositor, dimpotrivă, îți crea o stare de bine. Îți liniștea creierul ,  sufletul și chiar liniștea durerile sau măcar te ajuta să nu te mai concentrezi asupra lor. Tot atunci am aflat mai multe și despre meloterapie. Dumnezeu a creat muzica cu un scop, dar în timp, oamenii au pervertit acest scop, transformând muzica în ceea ce nu ar trebui să fie.

Am fost foarte impresionată de experimentele făcute de japonezul Masaru Emoto. Bine, munca lui de cercetare a mers foarte departe ( după părerea mea mult prea departe 🙂 , dar era incredibil să vezi cum particulele de apă  formau structuri geometrice superbe în timp ce se auzea o muzică clasică . Găsiți filmulețe pe youtube și alte informații pe internet despre experimentele lui.

De exemplu, efectul Mozart și cel al muzicii rock. E important ce muzică ascultă copiii nostri, nu-i așa? 🙂

sursă foto

V-am povestit de multe ori, dar așa, pe rând , despre cărțile ” Povești din Pădurea Muzicală” de Cristina Andone. Astăzi, vreau să strâng informațiile despre acestea într-un singur articol pentru a fi mai ușor de găsit.

 Povești din Pădurea Muzicală este de fapt o colecție de 8 cărți, însoțite de cd-uri cu muzică clasică, ce a fost creată pentru a-i face pe cei mici, dar și pe cei mari să îndrăgească muzica clasică, să aibă o perspectivă nouă asupra acesteia.

În aceste cărți, personajele principale , adică compozitori muzicali celebri iau forma unor spiriduși jucăuși și veseli. Ei locuiesc într-o Pădure fermecată și îi invită pe cei mici să ia parte la o aventură muzicală de neuitat.

Spiridușii sunt așa de diferiți ,așa cum și copiii sunt unici, deosebiti și speciali.  Poveștile sunt împletite cu joacă, imagini de vis, acorduri de muzică, sunete de animălute, parfum de flori, arome de prăjituri și ce vreți voi să vă mai imaginați.

Noi am făcut activități tare frumoase inspirate din aceste cărți și de asemenea, pentru a-i atinge pe compozitori, i-am adus la viață, modelându-i din argilă polimerică. Am stat la povesti cu ei, i-am scos afara la joacă. Treptat, am reluat aceste cărți,am ascultat din nou și din nou cd-urile , în care regăsim arii celebre din opera acestor compozitori.

Haideți să vedeți aventura noastră din Pădurea Muzicală alături de  spiriduși și prietenii lor. Fiecare compozitor spiriduș are un prieten drag și apropiat – un animăluț.  Eu vreau să grupez aceste cărți în funcție de anotimpul ce mi se pare că li se potrivește cel mai bine ( voi puteți să-i asociați cu ce anotimp doriți ). Veți accesa linkurile și veți fi conduși spre activitatea ce am facut-o noi. Cărțile pot fi achizționate, accesând linkul menționat mai sus .

Alte idei minunate inspirate din aceste cărți , puteți citi si pe blogul Mic atelier de creație aici.

VARA

Vom face cunoștință cu Bethoveen și Mozart.

 Bethoveen și furtuna de sunete

Bethoveen, plin de enrgie, gata oricând să facă să explodeze pădurea de sunete, bucurie și armonie. Prietenul lui este puiul de leu Ludwig.

Mozart și curcubeul muzical

Vesel, gata oricând să-i ajute pe cei din jurul lui – așa este spiridușul Mozart. Și cine aduce culorile înapoi? Mozart si muzica lui !

Prietenul lui- iepurașul Allegreto

TOAMNA

Ne vom întâlni cu Bach și Chopin.

Bach și orga fermecată

Vom învăța să fim harnici și chibzuiți de la Bach și prietenul lui credincios, ariciul Sebastian.

Chopin și balada stropilor de ploaie

Este o carte pe care noi am citit-o, dar nu am stăruit foarte mult asupra ei.

Chopin este artistul melancolic, visător și timid. Poate tocmai de aceea are un prieten parcă ireal ca și el – unicornul Vis.

IARNA

Ceaikovski și dansul notelor de argint

Ne vom încălzi la un ceai cu Ceaikovski, vom sta la gura sobei și vom asculta povești. Vom privi fulgii de zăpadă și ne vom imagina ca dansează doar pentru noi.

Muzica lui este preferata noastră.

PRIMĂVARA

Natura reînvie și noi îi vom cunoaște pe Vivaldi și Strauss.

Vivaldi și cele patru anotimpuri

Ambițios din fire, Vivaldi va înțelege ca natura are cursul ei firesc, ca toate anotimpurile sunt importante, că nu doar ceea ce-i place lui este agreat și de cei din jur. Veverița lui Vivi, va învăța aceeași lecție ca și el.

Strauss si valsul trandafirilor de mai

ȘI toți prietenii spiriduși se reîntâlnesc într-o carte cu o Poveste de Crăciun.

Dacă vă plac aceste figurine, detalii despre ele găsiți aici.

Ei, pentru finalul articolului ( sper să-l fi citit cu plăcere și sa nu vă fi părut prea lung), am lăsat doua surprize .

Eu am scris articolul dimineața , dar pe la prânz , creatoarea spiridușilor, Cristina Andone ne-a oferit pentru cititori o surpriză mare, mare!!  Așa că vor fi 3 :).

Una dintre ele, o veți găsi pe pagina scriitoarei  Povești din Pădurea Muzicală.  Deja ni se arată puțin câte putin din minunata carte ce va apărea în curând. Și despre cine credeți? Despre iubitul nostru compozitor român George Enescu. O așteptăm cu sufletul la gura! și cu mare nerăbdare.

Cea de-a doua surpriză vine de la ursuleți și mămica lor. 

Vrem să vă oferim în dar o carte , o figurină compozitor și animăluțul acestuia.  De ce?Pentru că vrem ca și un alt copil să aibă parte de bucuria muzicii clasice, de atingerea unui spiridus, de o particică din colecția aceasta.

Și noi îi vom trimite la voi pe Bach cu cartea sa și împreună cu prietenul său,  ariciul Sebastian ! 🙂 

Ce-a de-a treia: autoarea Cristina Andone ne-a pus la dispoziție două seturi complete cu autograful ei și al celor doi mici eroi din carte ( Thea si Sashi)!  Asa de mult ne-am bucurat pentru voi!!

Cine vrea să primească premiul nostru și premiile oferite de Cristina Andone , să lase un comentariu în care să ne spună cum crede că ar putea aduce muzica frumoasă în viața copiilor. Ce metode ați folosi?

Și dacă vă face plăcere, distribuiți acest articol și prietenilor voștri.

Puteți să vă înscrieți începând de azi, 14 august până la data  de 1 septembrie, seara.

Zile pline de muzică, culoare și veselie să aveți! 🙂

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.

                               Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.

                               Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.

                               Dacă trăiesc înconjurați în milă, copiii invață autocompătimirea.

                               Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.

                               Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.

                               Dacă trăiesc în rușine, copiii invață sa se simtă vinovați.

                               Dacă trăiesc în încurajare, copiii invață să fie încrezători.

                               Dacă trăiesc în toleranță, copiii invață răbdarea.

                               Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.

                               Dacă trăiesc în acceptare, copiii invață să se placă pe sine.

                               Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să

                                                                                                                               ai un țel.                                                                                                      

                               Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii invață să fie generoși.

                               Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.

                               Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.

                               Dacă trăiesc în bunăvoință  și considerație, copiii învață  respectul.

                               Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în

                                                                                                                               ceilalți.

                               Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.  

Un poem vechi, scris in anul 1954 de Dorothy Law Nolte ( psiholog) , care a fost tradus și publicat în zece limbi. A fost inclus in programa cursurilor pentru pedagogi și părinți. A  fost folosit de-a lungul anilor, ca un ghid, o sursă de inspirație pentru părinții ce se confruntă cu cea mai dificilă sarcină a vieții lor , aceea de a-și crește proprii copii.

Am citit acest poem de atâtea ori, încât aproape că l-am învățat pe de rost. Dar deși l-am citit , oarecum l-am memorat, uite că nu reușesc să pun toate aceste îndemnuri frumoase în practică.

La voi cum este? Unde simțiți că este foarte greu?

Recunosc că nu am înțeles de la bun început toate versurile, poate și din cauza traducerii lor în limba româna, pe alocuri parcă mergeau folosite alte cuvinte.

L-am scris, l-am încadrat într-o rama frumoasă cu flori și fluturi și mi l-am pus pe perete. Să-l am acolo la vedere ori de câte ori trec pe lângă el și sa-mi aduc aminte…  Dacă doriți, îl puteți descărca de aici  și vă recomand să îl printați în format A3.

Nu știam ca a apărut și o carte ce avea același titlu ca și poemul . Autoarea a simțit nevoia să meargă mai departe, să le ofere părinților un ajutor concret în care să le explice și cum să ducă la împlinire versurile poemului.  La noi, cartea in care aceste versuri au devenit capitole în care ni se arata cum sa-i ajutam pe copii sa devina oameni cu un caracter frumos.  , a apărut la editura Humanitas. 

sursă foto

Vă scriu în continuare despre două versuri ale poemului pe care nu le înțelegeam prea bine, dar  le-am găsit atât de frumos explicate în carte.

Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață   autocompătimirea.

Cum așa? E bine sa fii plin de empatie, să ai milă pentru cei din jurul tău. Dar uite ca aici este vorba de cu totul altceva.

Autocompătimirea este un sentiment urat, care te trage tot mai jos, pana ajungi să te simți complet neajutorat, nefolositor, disprețuit de toți, chiar și de familie.

Autoarea povestește experiența unei mămici. Avea o viață oarecum banală, făcând zi de zi aceleași și aceleași lucruri. Foarte rar auzea : ” mulțumesc ” și „apreciez ce faci pentru noi”.

Într-o zi, mama Kate a făcut desertul preferat al tuturor și a pus pe el un bilet mare pe care scria : ” Kate e grozavă! Dacă sunteți de acord, strângeți-mă în brațe! „. Bineințeles ca acest mesaj a stârnit o reacție frumoasă din partea familiei.

Si Kate spunea că ce a făcut nu i-a schimbat viața, dar a ajutat-o să iasă din starea de autocompătimire.

De multe ori, cei mici știu cum să stârnească mila părinților. Și atunci , părinții ii cocoloșesc și mai mult.

Și ai mei spun de multe ori : ” nu pot, de aici chiar nu mai continui, nu o sa știu nimic niciodată! ” Deja își plâng de milă și eu mă întreb ce aș putea face. Trebuie să nu-i las în acea stare, să îi incurajez, să îi ajut să se „ridice”.  Trebuie să le dăm soluții pe care ei să le pună în practică sau să îi ajutăm pe ei singuri să găsească soluții prin care să iasă din starea de autocompătimire.

Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi. 

Este vorba de fapt despre ridiculizare, care este o formă de cruzime fata de cei din jur. De câte ori nu râdem de cei mici și apoi le spunem: ” ce ai? Nu știi de glumă? ”

Ridiculizare, cicălire, enervare- toate aduc un stres teribil asupra copiilor.

De câte ori nu s-a plâns copilul vostru că alții au râs de el la școală. Cum l-ați ajutat. Ridiculizările repetate îl vor face să se închidă în sine, să nu mai comunice, sa devină din ce în ce mai timid.

Dar poate ca ai un copil care e obișnuit să râdă el de alții și nu știi cum să-l faci să înțeleagă ca nu se comportă corect. L-ai putea sensibiliza : ” Imaginează-ți cum s-a simțit atunci când tu ai râs de el? Ai văzut ce schimbat era la față? Tu cum te-ai fi simțit sa fi fost în locul lui? ”

Copiii trebuie să învețe că nu e sfârșitul lumii dacă fac greșeli. Trebuie să-i ajutăm să treacă peste ceea ce le zic alții greșit despre ei, arătându-le cine sunt ei de fapt.

Sunt sigură că adevărurile descrise în această carte ne vor ajuta să avem o relație și mai bună cu micuții noștri, să realizăm că suntem exemple pentru ei, sa le oferim o educație care insuflă valori.

Copiii sunt daruri ce ni s-au încredințat. Și un dar este frumos, special și unic pentru că în acel moment mi-a fost oferit doar mie. Faptul că ei copiază ceea ce văd în viața trăită în familie, mă face să mă simt extrem de responsabilă, de atentă, de grijulie în tot ceea ce fac, spun, arăt celor din jurul meu.

Copiii învață ceea ce trăiesc… și-atunci, noi, care le  influențăm trăirea, să avem o viață plină de sens , de frumusețe și de dragoste. 

Nu intamplator, in Biblie ni se spune sa fim multumitori pentru toate lucrurile ce le avem. Multumirea e o stare sufleteasca parca greu de descris si de atins. Cand iti tot doresti cate ceva, cand tot spui ca nu ai, desi ai destul, zilele nu-ti sunt fericite, sunt tot o goana dupa ” ceva” ce nu poate fi atins niciodata. Pentru ca intotdeauna ne vom dori mai mult si mai mult si mai mult.

Daca imi doresc sa devin tot mai bun in ceea ce fac, cred ca este cu totul altceva. Daca ma voi multumi cu cat am invatat pana acum, cu cat am dat, cu cat am facut pentru altii…voi ramane un om cu un suflet mic.

Multumirea legata de lucrurile materiale este cea care iti linisteste si sufletul si alergarea pe acest pamant.

sursa foto

Ma uit in jur si  mai ales o maaaare ispita sunt pozele de pe FB, unde vezi ce mananca altii, ce aduna, pe unde calatoresc.. si ma pot autocompatimi. Nu am fost niciodata intr-o tara straina, nu am calatorit niciodata cu avionul, nu am mancat in viata mea caviar …dar anul acesta am fost la mare cu copiii, avem o masina, am paine pe masa zilnic…si altii nu au iesit niciodata din satul lor uitat de lume, au picioarele ostenite de drumurile facute pe jos si e posibil sa nu aiba nici macar un colt uscat de paine si poate ca nici apa… Si cine are o stare mai mare de multumire? Oare nu tot ei, cei care se multumesc cu putin?

Constant ca am zeci si poate chiar sute de lucruri in casa de care chiar nu am nevoie. Si totusi le strang si le pastrez cu incapatanare in continuare. Dar asa de libera ma simt , cand incep sa dau de prin ele- nu este doar o eliberare a spatiului, ci chiar si a sufletului- invat sa nu mai depind de lucrurile din jurul meu.

Citeam in cartea lui Max Lucado ” Vindecarea de o viata banala” despre povestea unui fermier.

Un fermier era nemultumit de ferma sa. Se plangea de lacul de pe proprietatea sa, care avea nevoie mereu sa fie curatat si ingrijit. Dealurile ii strambau mereu drumurile, obligandu-l cand sa urce, cand sa coboare cu masina. Si vacile acelea grase, care abia se miscau pe pasunile sale si pe care le ingrijea si hranea mereu si mereu- ce durere de cap!

S-a hotarat sa vanda locul si sa se mute intr-un loc mai dragut. A chemat agentul imobiliar si au discutat despre inregistrarea fermei spre vanzare. Cateva zile mai tarziu, agentul a sunat , cerand aprobarea pentru anuntul pe care dorea sa il publice presa locala. Agentul analizase locul si ii facuse o descriere. I-a citit descrierea fermierului. Agentul spunea ca se scoate la vanzare o ” ferma frumoasa, situata intr-un loc ideal, un loc linistit, pasnic, inconjurat de dealuri line, acoperit de pasuni moi, scaldat de apa unui lac proaspat si binecuvantat cu vite bine hranite. ”

Fermierul i-a zis : „Mai citeste-mi-l o data! ”

Si dupa ce a mai auzit o data anuntul , i-a zis : ” M-am razgandit. Nu mai vreau sa vand. Am cautat un loc ca acesta toata viata mea! ” 🙂

O lectie pe care ar fi bine sa o invatam toti : sa fim multumitori pentru toate lucrurile ce le avem si sufletul ne va fi plin de bucurie si se va concentra pe cu totul altceva mai important. Si daca totusi ne e greu sa ne vindecam de boala nemultumirii, va recomand un tratament 🙂 – e bun si pentru cei mici si pentru cei mari : cititi cartea Secretul multumirii ;  faceti-le cat mai des vizite celor ce nu sunt la fel de binecuvantati ca si voi : nu au copii, locuiesc intr-un azil, nu le-a spus nimeni o vorba buna de ani de zile, nu au ce manca… Zilnic, sa ne incepem ziua, inca de cand ne trezim din pat cu un motiv de multumire, oricare ar fi acesta, imposibil sa nu gasim unul :).

O duminica frumoasa sa aveti! ❤

Si au trecut si la noi unsprezece ani…

Da, pentru unii sunt asa de putini ani, pentru ca poate azi sarbatoresc 50 de ani de casnicie minunata, dar poate ca pentru altii a trecut doar un an sau doar cinci si li se pare ca este atat de greu sa mai mearga inainte unul langa celalalt. Pasiunea aceea inflacarata a trecut si n-a mai ramas nici  macar un jar mocnit, nu sunt decat doi oameni care stau unul langa altul din obisnuinta, din cauza copiilor, pentru ca daca ar pleca nu ar avea unde sa se duca…

Nu sunt obisnuita sa scriu astfel de articole, foarte , foarte rar povestesc asa, in public despre noi doi…dar ma gandesc ca daca macar unul dintre cititorii mei isi gaseste un raspuns in randurile de mai jos, nu am scris degeaba.

Dupa 11 ani stiu ca nu pot fi toate ca in prima zi  . Dragostea dintre noi a crescut frumos, s-a maturizat si parca nici nu am cuvinte sa o descriu. Stiu doar ca nu ma simt intreaga fara el, ca-mi vine sufletul la loc atunci cand vine seara acasa.

Zilele acestea am fost cuprinsa de o mare tristete si m-am tot gandit ca daca noua ni s- a ingaduit sa mergem inainte, este doar pentru ca totul e invaluit in harul lui Dumnezeu. Stiu doi tineri frumosi care aveau toata viata inainte la doar 23 de ani…dar totul s-a curmat pentru ca ea a murit rapusa de o boala crunta. Si poti avea orice in lumea asta, dar daca nu ai avut parte de o astfel de dragoste,  nu ai nimic…caci lucrurile materiale de langa noi trec si se risipesc ca nisipul ce-l strangi in pumn. Si cat n-ai da atunci cand el sau ea dispare  pentru un sarut, o mangaiere, o imbratisare pe care nu le-ai apreciat atunci cand ti-au fost oferite… Si cat n-ai da sa atunci cand totul s-a sfarsit sa cauti cheile de la masina in geanta plina cu nimicuri enervante ale sotiei, sa strangi de pe covor haine sau sosete aruncate, sa pregatesti mancarea preferata si ai face-o zilnic, doar doar de ar putea sa mai apara in viata ta si sa fie totul ca inainte.

Am citit multe carti despre viata de familie si unele pot spune ca m-au ajutat mult. Si asa m-as bucura sa stiu ca sunt citite de cat mai multi, ba chiar as spune ca neaprat trebuie sa le cititi :).

Taie-mi o felie de dragoste, de George Uba

Intr-un stil amuzant  si totusi profund , scriitorul ofera solutii practice pentru rezolvarea conflictelor din familie. Eu am citit cartea de mai multe ori chiar inainte de a ma casatori.

Taina casatoriei

Mike Mason isi descrie propria sa relatie intr-un mod unic, care pe alocuri te lasa pur si simplu fara suflare. Si dupa ce termini cartea pe care bine ar fi sa o citesti in linistea sufletului tau…iti dai seama ca mai ai o sansa, ca viata ta de casnicie este un dar pretios.

Am mai citit si alte carti despre viata de familie, dar acestea doua au ramas lipite de sufletul meu. Dar vreau sa va recomand o carte pe care nu am citit-o , dar despre care am auzit numai vorbe frumoase. Eu personal o voi cumpara ca un dar pentru noi doi astazi. Chiar daca o casnicie merge bine, cred ca trebuie ca tot  timpul sa fie improspatata, asa ca mi-ar placea mult sa citesc ceva nou .

Dragoste si respect

Nu pot scrie decat descrierea oferita de altii pe care i-a ajutat mult aceasta carte…poate va va fi de folos si voua.

Dorinta cea mai mare a oricarei sotii este sa se simta iubita. Cand aceasta dorinta ii este indeplinita, ea este fericita. Dorinta cea mai mare a oricarui sot este sa se simta respectat. Cand aceasta dorinta ii este indeplinita, el este fericit. Cand ori una ori alta dintre aceste dorinte nu este indeplinita, lucrurile incep sa mearga din rau in mai rau. Dragoste si Respect descoperă cauzele pentru care sotii ajung sa reactioneze negativ unul fata de celalalt, aratandu-le si cum sa rezolve repede, fara dificultate si biblic conflictele care apar intre ei.

E o zi frumoasa pentru noi si mi-as dori sa fie asa mult timp de acum incolo si ne luptam sa fie an de an la fel. Pentru mine promisiunile/ juramintele sunt sfinte. Ne-am promis ca ne vom fi alaturi pana cand moartea ne va desparti si profitam de fiecare clipa ce o traim acum. Nu vreau sa traiesc suparandu-ma pentru fiecare nimic,pentru ceea ce doar mi se pare ca mi-a spus sau ca a facut intentionat ca sa ma supere ( stiu ca de cele mai multe ori nu este asa,dar noi femeile avem asa un dar interesant  si plin de imaginatie in  a interpreta vorbele sau faptele sotilor nostri )   Nu mai vreau sa irosesc momente pretioase, azi e ziua noastra si as vrea sa fie ” azi” in fiecare zi.

Drumurile tale trec prin mine

si cand vii incep viorile sa cante

tot ce aduni le impletesti intr-o cununa si o asezi pe fruntea mea. 

Esti generos ca toamna in risipa ei

si ai cu tine cateva cuvinte

care-mi linistesc valurile. 

Ti-era dor de mine si ai grabit pasul

cum se grabesc zorile s-aduca culorile

pierdute in corole.,,

sa nu spui ca ti-ai uitat umbrela in tramvai,

dar nu-i nimic

o sa-mi deschid rugaciunea deasupra ta, 

cand te cauta vremea cea rea…

La multi ani, dragul meu!

Poate c-o sa mai uit buchetul flori prin grijile mele

poate ca voi mai aduce innourari

in azurul bucuriei noastre…

tu sa faci bine sa ma ierti, caci poti.

Poate c-o sa mai uit cheile

de la usa inimii tale

printre maruntisurile mele in dezordine;

fii sigura, ma voi intoarce sa le caut

de cate ori este nevoie…

ca o fulguire de binecuvantari

sa fie cernerea iubirii mele peste tine…

La multi ani, draga mea!

( George Uba)