Nu intamplator, in Biblie ni se spune sa fim multumitori pentru toate lucrurile ce le avem. Multumirea e o stare sufleteasca parca greu de descris si de atins. Cand iti tot doresti cate ceva, cand tot spui ca nu ai, desi ai destul, zilele nu-ti sunt fericite, sunt tot o goana dupa ” ceva” ce nu poate fi atins niciodata. Pentru ca intotdeauna ne vom dori mai mult si mai mult si mai mult.

Daca imi doresc sa devin tot mai bun in ceea ce fac, cred ca este cu totul altceva. Daca ma voi multumi cu cat am invatat pana acum, cu cat am dat, cu cat am facut pentru altii…voi ramane un om cu un suflet mic.

Multumirea legata de lucrurile materiale este cea care iti linisteste si sufletul si alergarea pe acest pamant.

sursa foto

Ma uit in jur si  mai ales o maaaare ispita sunt pozele de pe FB, unde vezi ce mananca altii, ce aduna, pe unde calatoresc.. si ma pot autocompatimi. Nu am fost niciodata intr-o tara straina, nu am calatorit niciodata cu avionul, nu am mancat in viata mea caviar …dar anul acesta am fost la mare cu copiii, avem o masina, am paine pe masa zilnic…si altii nu au iesit niciodata din satul lor uitat de lume, au picioarele ostenite de drumurile facute pe jos si e posibil sa nu aiba nici macar un colt uscat de paine si poate ca nici apa… Si cine are o stare mai mare de multumire? Oare nu tot ei, cei care se multumesc cu putin?

Constant ca am zeci si poate chiar sute de lucruri in casa de care chiar nu am nevoie. Si totusi le strang si le pastrez cu incapatanare in continuare. Dar asa de libera ma simt , cand incep sa dau de prin ele- nu este doar o eliberare a spatiului, ci chiar si a sufletului- invat sa nu mai depind de lucrurile din jurul meu.

Citeam in cartea lui Max Lucado ” Vindecarea de o viata banala” despre povestea unui fermier.

Un fermier era nemultumit de ferma sa. Se plangea de lacul de pe proprietatea sa, care avea nevoie mereu sa fie curatat si ingrijit. Dealurile ii strambau mereu drumurile, obligandu-l cand sa urce, cand sa coboare cu masina. Si vacile acelea grase, care abia se miscau pe pasunile sale si pe care le ingrijea si hranea mereu si mereu- ce durere de cap!

S-a hotarat sa vanda locul si sa se mute intr-un loc mai dragut. A chemat agentul imobiliar si au discutat despre inregistrarea fermei spre vanzare. Cateva zile mai tarziu, agentul a sunat , cerand aprobarea pentru anuntul pe care dorea sa il publice presa locala. Agentul analizase locul si ii facuse o descriere. I-a citit descrierea fermierului. Agentul spunea ca se scoate la vanzare o ” ferma frumoasa, situata intr-un loc ideal, un loc linistit, pasnic, inconjurat de dealuri line, acoperit de pasuni moi, scaldat de apa unui lac proaspat si binecuvantat cu vite bine hranite. ”

Fermierul i-a zis : „Mai citeste-mi-l o data! ”

Si dupa ce a mai auzit o data anuntul , i-a zis : ” M-am razgandit. Nu mai vreau sa vand. Am cautat un loc ca acesta toata viata mea! ” 🙂

O lectie pe care ar fi bine sa o invatam toti : sa fim multumitori pentru toate lucrurile ce le avem si sufletul ne va fi plin de bucurie si se va concentra pe cu totul altceva mai important. Si daca totusi ne e greu sa ne vindecam de boala nemultumirii, va recomand un tratament 🙂 – e bun si pentru cei mici si pentru cei mari : cititi cartea Secretul multumirii ;  faceti-le cat mai des vizite celor ce nu sunt la fel de binecuvantati ca si voi : nu au copii, locuiesc intr-un azil, nu le-a spus nimeni o vorba buna de ani de zile, nu au ce manca… Zilnic, sa ne incepem ziua, inca de cand ne trezim din pat cu un motiv de multumire, oricare ar fi acesta, imposibil sa nu gasim unul :).

O duminica frumoasa sa aveti! ❤