A fost o data un agricultor foarte harnic si priceput. Orice semana el, crestea mare si frumos…probabil si pentru ca iubea mult ceea ce facea. Avea o sotie minunata si o fetita tare zglobie si isteata.

Fetita il insotea peste tot, dorind ca, atunci cand se va face mare sa fie si ea la fel de priceputa ca si tatal sau.

IN anul acela, agricultorul gasise niste seminte speciale de dovleac asa ca de-abia astepta sa le planteze in pamant. Si insotit de fiica lui, Dariuca, au plecat spre locul in care se hotarase sa puna semintele de dovleac.

Au semanat cu grija semintele, au udat pamantul si au plecat acasa.

Dupa doua saptamani, s-au intors si …ce sa vezi? Plantute verzi si sanatoase aparusera din pamant. Fetita le-a mangaiat si a constatat ca au niste perisori care inteapa un pic, dar s-a amuzat.

Au mai venit peste alte cateva zile, si deja aparusera niste flori frumoase si galbene. Tatal i-a explicat Dariucai, ca din flori, vor iesi dovleceii.

Cand s-au intors, peste alte cateva saptamani, dovleceii micuti aparusera…erau asa de simpatici si de portocalii…Dariuca a ramas totusi uimita ca sunt asa de mici. Tatal i-a spus sa aiba rabdare…se vor face tare mari cat de curand.

SI, intr-adevar, peste alte cateva saptamani dovleceii mici se transformasera total: pamantul era plin de dovleci mari, foarte interesanti. Dariuca ii privea cu multa uimire.

Un alt fermier vecin, ce isi avea casa in apropierea ogorului lor, veni in graba si le spuse ca un hot bantuie pe aici de ceva vreme…si fura orice: gaini, fructe, chiar si dovleci. Si ca ar fi bine, ca pentru cateva zile sa doarma noaptea acolo ca sa nu cumva sa ramana fara recolta lor de dovleci.

Dariuca era tare incantata cand a auzit ca vor dormi in aer liber.

In urmatoarea seara, si-au facut un cort si s-au instalat acolo…e tare interesant sa dormi noaptea in camp….e liniste, si totusi uneori auzi si zgomote tare ciudate.

Cortul 🙂

Dintr-o data li s=a parut ca aud zgomote, susoteli si ca cineva se misca….Dariuca se cam sperie, dar cum era cu taticul ei, incerca sa para curajoasa. Cand iesi tatal din cort, era liniste deplina….intra iar …..dupa ceva timp…iar zgomote, susoteli…si acestea veneau chiar din campul cu dovleci. Tiptil, tiptil…se apropiara de dovleci…si au ramas ascunsi dupa un copac….Ei, si ce sa vezi????!! Dovleceii prinsesera viata!! Si vorbeau…ei erau cei care faceau acele zgomote ciudate.

„Fratilor dovleci„, se auzi o voce groasa si grava, „ce soarta ne asteapta oare pe noi”?

Un altul spuse :”eu zic ca fiecare dintre noi sa spuna unde isi doreste sa ajunga si ce i-ar placea sa se faca din el daca va fi luat din acest ogor”

Da, e o idee buna, au zis cu totii.

Aveau acolo o masuta lasata de agriculotr. Pe rand se catarau cu ajutorul vrejului pe ea si vorbeau. Dariuca si tatal ei erau ochi si urechi…asa ceva era de neuitat! 🙂

Unul , primul dovleac vorbitor, se catara si le spuse ca si-ar dori tare mult, ca sa devina o barca…sa creasca ceva mai mare si din el sa se construiasca o barca. Ceilalti il priveau cu neincredere….”Ei, cum nu ati auzit voi de asa ceva?? Si le-a spus aceasta poveste 🙂

Giant pumpkin

Urmatorul , al doilea dovleac, se catara pe masa si spuse ca el si-ar dori sa ajunga un exponat in marele Muzeu al LEgumelor. Toata lumea sa treaca prin dreptul vitrinei unde va fi asezat si sa-l admire :).

Al treilea dovleac le spuse hotarat ca el si-ar dori ca din el sa se faca o placinta gustoasa…cand va fi coapta placinta, in toata casa sa se simta aroma de dovleac si scortisoara.

Al patrulea spuse ca el ar fi tare fericit daca ar fi folosit in experimentele scolare. Toti copiii l-ar putea admira.

Al cincilea dovleac le spuse ca visul lui este sa creasca urias si sa ajunga in Cartea Recordurilor. Asa, toti isi vor aminti de el.

Al saselea  parea tare ganditor si nu spunea nimic…„Haide„, il incurajara ceilalti, „spune ce ti-ai dori sa fi”.

Si nu veti rade de mine?, ii intreba el temator.

PAi mi-ar placea tare mult sa fiu o casca de biciclist… stiu ca pare ciudat, dar asta mi-ar placea sa fiu …

Al saptelea , un dovleac mai mare, era chiar primul ce rasarise …le spuse ca si-ar dori mult sa fie un bunic dovleac …sa fie asezat intr-un ogor plin de dovlecei mici si sa le spuna povesti.

Urmatorul dovleac, al optulea, recunoscu ca si-ar dori ca din coaja lui sa se faca un scut pentru luptatori .

Cel de-al noulea dovleac, un dovleac mai mic si mai gingas, le marturisi ca i-ar placea mult sa se confectioneze din el un felinar si sa lumineze curtea unor copii.

Cel de-al zecelea, un dovleac care nu vorbea prea mult, dar tot timpul ii asculta pe toti cu bunatate, le spuse ca nimic nu l-ar face mai fericit, decat daca ar deveni o casa pentru furnicute.

Dintr-o data, se asternu linistea…parea ca dovlecii adormisera…..tatal si Dariuca intrara in cort…se tot gandeau la cele vazute si auzite.

A doua zi, se dusera din nou in ogor si au cules toti dovlecii. I-au incarcat in tractor….

… si i-au dus pe fiecare in case unde erau copii. Au hotarat amandoi ca in acest fel, dovleceii si-ar putea implini menirea. Dariuca si-a pastrat dovlecelul ce isi dorea tare mult sa ajunga o casuta pentru furnici. L-a pus in curte, chiar langa un musuroi mare de furnici. I-a facut ferestre si o usa si l-a lasat acolo…in scurt timp, era invadat de frunicute….stia ca dovlecelul este tare fericit acum. 🙂

Oare ce s-a intamplat cu ceilalti frati dovlecei?

Cred ca fiecare a ajuns ….poate, ce si-a dorit… au fost lasati in dar unor copii…si stiti, voi, imaginatia unor copii este nesfarsita….asa ca au ajuns ce si-au dorit si poate mai mult, ce nu au sperat sa ajunga vreodata.

Tu, scumpul meu copil, ce visuri ai? Ce ti-ai dori sa fii cand vei creste mare? 🙂