Mic, cioplit dintr-un lemn nevaloros ( cine ar crede ca salcia este un lemn prea grozav ? ), cu un corp mai mare decât piciorușele-i subțiri, cu vopseaua cojită, Pancinello cădea adeseori în plasa ridicolului. Încerca atât de mult să fie acceptat, să câștige atenția celorlalți, dar degeaba- parcă tot mai mult ajungea în dizgrația celor din jurul lui. Sau poate avea el așteptări prea mari de la ceilalți sau chiar de la el?
M-am simțit de atâtea ori ca și Pancinello în copilăria și adolecența mea. Îmi imaginam deseori ca pot face anumite lucruri grozave , ca as purta anumite haine si cei din jurul meu , îmi vor spune: ” ce draguță e! ce deosebită”… tanjeam așa cum o face orice copil dupa aprecierea si laudele celor din jurul meu.
Ei, dar voi poate nu știți cine este Pancinello! Dacă ar ști el cât de mult îl îndrăgesc copiii, n-ar mai fi niciodată trist și mi-e teamă că s-ar putea să se mândrească prea tare :). Uneori, nu știe să fie echilibrat, dar cu ajutorul prietenilor revine tot timpul pe drumul cel bun. Acest omuleț din lemn este personajul principal din superba serie de cărți „Ești prețios” scrisă de Max Lucado ( vai, si câte aș vrea să vă povestesc despre acest scriitor- eu chiar și acum citesc cărți pentru adulți scrise de el). Această serie, intitulată “Wimmicks”, a câștigat numeroase premii și a fost vândută în aproape trei milioane de exemplare.
Nu este prima dată când scriu despre aceste cărți ce au luminat copilăria ursuleților mei și a multor alți copii. Este un articol de readucere aminte.
În cele 6 cărți, al căror titlu îl puteți vedea în imaginea de mai sus, Max Lucado ne introduce într-o lume pe care o recunoaștem atât de bine, desi este o lume de poveste. Într-un micuț orășel Wemmick, trăiau o mulțime de omuleți din lemn creați de bunul și deosebitul tâmplar Eli. Și vă invit să aflați despre peripețiile lor în articolele în care am scris o recenzie despre 4 dintre cărțile din această serie ( recenziile sunt însoțite de activități pe care le puteți face pentru ca cei mici să înțeleagă și mai bine mesajul cărții): Esti prețios, Ești al meu, Darul tău prețios, De-aș avea un nas verde.
Îl veți întâlni pe Pancinello ba cărând o groază de cutii si mingi încercând să devină cel mai bun omuleț din oraș, ba cu un ciudat nas verde sau trist și plin de buline lipite de alții ce însemnau disprețul celor din jurul lui.
Mesajul transmis de aceste cărți trebuie să ajungă la inima multor copii. M-aș bucura ca fiecare dintre voi să le aveți in bibliotecă și să le recitiți ori de cate ori este nevoie. E atat de important ca cei mici sa fie constientizați încă de mici că sunt creați într-un mod unic, ca nu s-a facut nici o greseală atunci cand au aparut ei pe lume. Și dacă cei din jurul lor ( mai ales copiii de la scoala ) vor rade de înfățisarea lor si le vor pune tot felul de porecle, desi le va fi greu , sa nu ii creadă, ei vor ști lecția de acasă- nicio etichetă nu trebuie să se lipească de mine! Încercati intotdeauna sa va dati seama cand se intampla aceste lucruri și povestiti impreuna cu ei, spuneti-le cat de frumosi sunt de multe, de foarte multe ori pe zi. N-aveti grijă…nu o sa devina mandri . Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.
Se apropie cu pași repezi o zi deosebită pentru toți copiii de pe glob- 1 iunie. Și da, nu doar în această zi copiii trebuie să se simtă speciali, ci în orice zi! Dar profităm de această ocazie așa de frumoasă și dorim să vă facem o surpriză. Draga noastră Anca Boloș a adus în micuța ei librărie Books for children( bine, nu știu cât e de mică – au trecut pe acolo sute de cărți) cărțile cu Pancinello, dar și altele scrise tot de Max Lucado pentru copilași mai mici despre omiduța Hermie ( deși am povestit și despre acestea, cât de curând voi face un articol special pentru aceste cărticele ce le recomand pentru copiii între 4- 6 anișori).
Le puteți comanda lăsând un mesaj privat sau un comentariu pe pagina mai sus menționată. Multe alte cărți în limba engleză și de curând și in limba româna, veți găsi acolo. Și dacă sunteți în căutarea cărților de la editura Usborne, le veți găsi pe cealaltă pagină a Ancăi: In minunata lume a cărților. Dacă doriți să aflați noutățile ce le aduce Anca, abonați-vă la ambele pagini.
Surpriza este și mai mare pentru că Anca oferă un set cu cele 6 cărți din seria „ Ești prețios” cititorilor noștri. Mulțumim mult pentru un dar atat de deosebit!
Și pentru că mie mi-au fost atât de dragi personajele acestor cărți, le-am modelat din lut polimeric pentru a-i „ aduce la viață” :). Îi puteți vedea pe toți pe pagina creațiilor mele Figurine Fimo by Coca ( linkul vă conduce direct către albumul cu figurinele din cărțile lui Max Lucado).
Așa că eu voi dărui o figurină Pancinello ce va însoți setul dăruit de Anca.
Puteți să vă înscrieți ca să primiți darul nostru, lăsând un comentariu în care să ne spuneți cum îi faceți voi pe copilașii voștri să se simtă iubiți, speciali, unici și totodată, de ce considerați importantă lecturarea unor astfel de cărți cu mesaj motivator.
Ne-am bucura dacă ați distribui acest articol și vă mulțumim !
Dăm startul înscrierilor chiar acum și vom spune „stop” 🙂 în ziua de 1 iunie dimineața. Da, chiar atunci!
Nu uitați că mai avem în desfășurare pe blog un concurs parfumat impreună cu Valery Soap ( vă puteți înscrie aici ).
O zi minunată vă dorim și nu uitati- sunteți prețiosi ! ❤
Nu știu dacă v-am povestit vreodată despre zăvoiul de la noi din curte. Dimineața și seara, privighetorile ne oferă un concert gratuit, deși ar cam putea să ceară bani frumoși pe un bilet :). Cât e ziulica de lungă, vrăbiuțele sporovăiesc întruna, întruna- se ceartă, vorbesc între ele? Încă n-am aflat ! Din când în când, își mai fac apariția graurii și coțofenele. Ei, aceștia nu prea vin să ne facă o vizită de curtoazie… smecherii vin să fure mazărea sau strugurii din curte. Ciorile și ciochițele apar și ele cu croncănitul lor strident. Hărnicuța ciocănitoare apare și ea din când in când- o prindem rar, dar ne bucurăm că nu uită și de copacii din grădina noastră. În afara grădinii noastre se aud guguștiuci ( iși mai fac curaj să vină și pe la noi culegând ce mai rămane din grăunțele găinilor) și cuci.
Anul trecut, pe la începutul verii, am observat că nu se mai aude cântul privighetorilor. Să ne părăsească așa fără niciun motiv? Că doar nu le alungase nimeni! Răspunsul l-am aflat cât de curând. De o săptămână se auzea un țiuit foarte ciudat. Cum se însera, începea… ba ajunsesem să cronometrăm distanța dintre sunetele ciudate. Ascultați ce auzeam noi 🙂 .
Și până la urmă am aflat – era o bufniță, mai precis un ciuf de pădure.
sursa foto
Într-o după-amiază, am și reușit să vedem micuțul pui ce nu ne lăsa să dormim noaptea- era ascuns in vița de vie și ne privea cu ochișorii lui mari și rotunzi. Nu am reușit să-l prindem intr-o fotografie foarte reușită pentru că nu am vrut să-l speriem.
Deși poate v-am prins în micuța mea poveste, nu am eu talentul de povestitor al lui Thornton W. Burgess, care v-ar uimi cu siguranță. Burges a iubit atât de mult natura încât a zugrăvit-o în cele mai mestesugite cuvinte în cele peste 170 de cărți ale sale
Astăzi, vă voi povesti doar despre una dintre cărțile lui ce a fost tradusă de curând în limba româna de editura Prospero.
Cartea păsărilor pentru copii
Personajul principal al acestei cărți este iepurașul Peter Cottontail. Deși la fel de pufos si năzdrăvan, să nu-l confundați cu iepurașul Peter din cărțile scriitoarei Beatrix Potter. 🙂
Cartea are un aer clasic, ce-mi aminteste de cărțile ” serioase” , cu coperți cartonate, ce le admiram în biblioteca mare a părinților mei. Dacă ai 9-10 ani si vei primi în dar această carte, vei fi placut surprins să observi că desi are 300 de pagini și asta cu siguranță te va speria 🙂 , vei fi prins în firul povestirii, căutând alături de pufosul Peter răspunsul la întrebările tale despre minunile mici cu aripioare- păsările. Copiii și-l pot imagina cum doresc pe iepuraș pentru că el nu apare în niciuna dintre ilustrațiile cărții. Și dacă nu vei înțelege tot ceea ce citești, cu siguranță părinții tăi vor fi langa tine ca să te ajute.
O descriere frumoasă o găsiți chiar pe pagina editurii: ”In peripețiile sale de-a lungul celor patru anotimpuri, interacționând cu o mare varietate de specii, aproape 100, printre care vrabia Glas-dulce, sturzul Melodiosul, prepelița Bob cel alb, pasărea albastră Fermecătorul, ciocârlia urechiată Hoinara, pitulicea Spiriduș, lăstunul de mâl, graurul pistrui, cucul Cioc-negru, ciocănitoarea Toboșar, cioara Negruța, Bufnița Buhuhu, pescarușul gulerat Galăgiosul, uliul porumbar Spaimă, șorecarul Coadă-roșie, muscarul Vai-de mine, gaița Sammy, pițigoiul Tommy, alaturi de multe alte păsări care se perindă prin Livada Veche, Pădurea Verde și prin Luncile Verzi, ghizii noștri, curiosul ingenuu, iepurașul Peter împreună cu impetuoasa atotștiutoare, pănțărușa Jenny, învață, alături de micul cititor, desigur, curiozități despre aspectul fizic și penajul acestora, obiceiurile și comportamentul lor, preocupările, temperamentul și interacțiunea dintre ele, hrana si adăpostul lor, construirea cuiburilor, migrația, relațiile de rudenie, asemănări și deosebiri. Adorabile prin modul de evocare, apelativele, unicitatea si diversitatea lor, prin trăsăturile morale care le însuflețesc, entuziasmul, hărnicia, afecțiunea, simțul responsabilității, fidelitatea, și prieteșugul lor, este cu neputință ca acestea să nu cucerească inimile micilor iubitori ai naturii, care vor fi surprinși și amuzați, dar mai ales inspirați.
Ilustrațiile sunt realizate cu precizie și atât de fidele realității, încât studierea lor dă oricui posibilitatea de a identifica păsările înfățișate.
Scrisă printr-o muncă plină de dragoste pentru cei mici și pentru păsări, aceasta carte își propune să fie atât una de povești, cât și, în egală măsură, un manual de nădejde. ”
Băiețelul cel mare a început lectura acestei cărți și chiar eram curioasă să-i observ reacțiile. Limbajul folosit nu este unul chiar foarte usor, multe dintre expresiile din carte nu fac parte din vocabularul nostru zilnic, fiind astfel un pririlej de a ne imbogăți vocabularul.
Citind cu patos fratelui mai mic despre prima aventură a iepurașului
Aici puteți asculta un fragment în care veți afla despre Bătăuș vrăbioiul care le furase locuința unor pănțăruși.
Spre finalul cărții veți găsi un tabel cu denumirile populare si științifice ale personajelor păsări.
Este o carte ce va fi cu siguranță îndrăgită de copiii mai mari care deja citesc cărți fără prea multe ilustrații și adoră să-și imagineze singuri firul întâmplării doar citind descrierile din carte. ȘI sigur va fi cadou prețios pentru pasionații de păsări, fie ei mici sau mari. Vreți să vedeți un adevărat pasionat de păsări? Cred că nu are mai mult de 8-9 ani și tânjește să găsească și să fotografieze 1111 specii de păsări. Da, este român 🙂 Îl găsiți aici.
Cartea păsărilor este însoțită atât de frumos de o alta, în care copiii pot colora păsările ce le-au descoperit în poveste și își pot scrie pe pagina albă observațiile lor.
Și dacă doriți să ascultați cântecele păsărilor din carte, uitați ce am descoperit: un site minunat cu sunetele păsărilor ( aveți și detalii științifice despre fiecare pasăre în parte). Dați click pe imagine și veți fi conduși spre aplicație.
Dacă veți dori să vă înconjurați și voi de triluri și povești despre păsări, puteți achiziționa cărțile prezentate în articol lăsând un mesaj pe pagina editurii aici.
O zi senină în care să nu lăsați să treacă pe lângă voi sunetele naturii din jurul vostru vă dorim !
Pe măsură ce copiii cresc, nu știm ce cadouri le mai putem lua. Sigur, o carte este unul dintre singurele cadouri binevenite la orice vârstă. Noi întotdeauna le oferim cărți la orice eveniment special și nu numai.
Dar dacă sunteți în căutarea unui cadou special, vă voi prezenta astăzi un joc ce va fi o încântare chiar și pentru voi, părinții. Foarte posibil ca cei mici să nu mai aibă loc de voi atunci când veți prinde si voi o tură de joacă. 😀
Magformers este un joc cu piese magnetice, de diferite forme ( pătrat, triunghi, romb, hexagon, etc) și culori. Sigur, sunt și alte jocuri magnetice pe piață. Ce este interesant la acest joc și -l face diferit, este posibilitatea de a construi în spațiu, într-un mod original.
Jocul stimulează creativitatea, gândirea spațiala, constructivă și totodată ajută la exersarea îndemânării.
În Romania, jocul original îl puteți găsi în magazinele Imaginarium și în străinătate pe Amazon, eBay și cu siguranță pe multe alte site-uri( nu am cumpărat, deci nu vă pot da recomandări). Cum pretul foarte mare ne-a descurajat, am încercat să găsim o variantă accesibilă nouă ( așa cum am cumpărat si jocuri tip Lego). Ne plac mult variantele originale, calitatea lor nu poate fi contestată, dar atunci cand te încadrezi într-un anumit buget, cauți și soluții mai ieftine ( nu întotdeauna merge asa, stiu că există cazuri in care mai ieftin poate insemna mai scump pentru că esti nevoit să cumperi de mai multe ori același produs pentru că se strică foarte repede).
Noi am găsit o variantă similară acestui joc pe Aliexpress: un set de 230 de piese la un pret extrem de convenabil aflat la o reducere de 50 %. Din păcate, acel magazin s-a închis, probabil era o lichidare de stocuri, așa că nu vă mai pot ajuta cu link către ei.
Introducând la căutare pe site-ul Aliexpress cuvintele ”magnetic brick toys”, veți găsi o varietate de seturi. Căutați cu atenție, vedeți că unele seturi au piese maxi, altele piese mini. Cititi descrierea, unde puteți vedea piesele din set ce le veti primi voi. Totodată căutați vânzătorii ce au un feedback pozitiv de peste 96-97 %. În josul paginiii produsului, veți găsi si părerile celor ce au cumpărat produsul respectiv. Despre cum puteți cumpăra de pe Aliexpress am scris aici.
Dacă doriți să oferiți acest joc cadou pentru o aniversare, comandați-l cu 2 luni inainte.
Pentru că nu le pot pune în articol ( sunt prea multe), încarc aici o listă în care am adăugat câteva linkuri către seturi găsite de mine la un preț mai avantajos (Lista seturi tip Magformers Aliexpress ).
Fiind mare, setul nostru a venit în două cutii simple ( nu are ambalaj, daca doriti sa-l faceți cuiva cadou, găsiti si seturi cu ambalaj). Pe noi nu ne interesa acest aspect .Dacă veți comanda un set cu piese mai putine, îl veți primi într-o singură cutie. Am căutat să aibă piese pentru roata cea mare, piese cu forme geometrice cât mai variate, să aibă și roți să-si poată face vehicule, dar si câteva piese educative cu cifre și litere.
Pot face tot felul de forme in spatiu, constructii fanteziste sau realistice, cum zic ei : castele, masini, roboți sau animale. Imaginația nu are limite când ai astfel de piese.
Piesele se prind foarte bine ( veți vedea într-un videoclip putin mai jos), magneții sunt rezistenți. Nu pot face însă comparația cu un set original, dar pentru banii dați , calitatea este bună.
Nouă ne-a plăcut mult acest filmuleț și am încercat să facem toate construcțiile propuse de ei, care par magice 🙂 dintr-o construcție plană poți obține una 3D, în spațiu.
Dintotdeauna am fost fascinată de biografii. Atunci când terminam o poveste ce o citeam pe nerăsuflate, aș fi vrut tare mult să-i cunosc și autorul. Atunci când admir o operă de artă, aș vrea să stiu mai multe despre cel ce a creat-o. Mă bucur că și ursuleții mei sunt la fel de curioși ca și mine. Sunt atrași să afle detalii din viața oamenilor, să-i analizeze, să înțeleagă ce i-a determinat să ia anumite decizii, ce i-a inspirat atunci când au creat o poveste, o sculptură sau un lucru ce a revoluționat lumea.
Copiii au nevoie de exemple pozitive, de mentori, de profesori cu suflet mare. Au nevoie sa calce pe urmele cuiva ce a însemnat ceva, ce a lăsat o amprentă în această lume ( și ar fi grozav dacă aceste persoane nu ar fi personajele din desenele animate). Și nu trebuie să fii neapărat un om mare ca să faci lucruri importante. Sunt atâția semeni ce au fost niste anonimi în timpul vieții lor și au devenit foarte cunoscuți după ce au murit. Avem si acum în țară oameni minunați despre care nu știm absolut nimic, pentru că nu-i promovăm, preferând să aducem în atenția copiilor incultura, lucruri cu un „ambalaj strălucitor” si cu un conținut de o calitate josnică.
Poate că ați au auzit de seria nou apărută la editura Gamadespre câțiva români celebri ce au schimbat cursul istoriei sau au imbogățit patrimoniul cultural al țării noastre ( ba chiar si al altor țări). Ne bucurăm din suflet pentru că s-au gândit să aducă în lumea copiilor frânturi povestite atat de frumos din viața unor oameni mari.
Când a văzut seturile, ursuletul cel mic A. le-a studiat cu interes și a avut două întrebări: „ De ce nu este nicio femeie printre aceste cărți? De ce doar bărbați?” ( mi-a crescut inima de mândrie- ia uite aici un bărbățel, adevărat susținător al femeilor) și „ Crezi că cineva va scrie o carte și despre mine vreodată?” 🙂 Asta depinde doar de tine, dragul meu!
Pe cel mare l-a interesat ordinea cronologică a biografiilor, cine a fost ilustratorul sau autorul cărților. Vedeti, din nou aceeași curiozitate! Au fost încântați că vor descoperi mai multe din viața oamenilor al căror chip era pe copertă, mai ales că auziseră deja de unii dintre ei.
Nu, nu am citit toate cele zece cărți din serie pe nerăsuflate- vrem ca informațiile să se astearnă lin in mințile și sufletele lor și să le țină minte.
Colecția Români celebris-a născut din dorința de a-i familiariza pe copii cu personalitățile remarcabile ale culturii și istoriei românești și de a-i inspira să viseze că pot schimba și ei, într-o zi,lumea în care trăiesc. Informațiile biografice ce pot părea plictisitoare pentru copii capătă acum, asemenea poveștilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmărite, în „aventura” lor spre celebritate de-a lungul întregii vieți.
Uneori, copiii se descurajează: „ Eu niciodată nu voi putea face ce faci tu, așa că renunț!” Și cât de bine le prinde să citească astfel de povești care să-i incurajeze, să vadă că și alții au încercat de zeci, poate chiar de sute de ori până când au reușit! Și cât de mult îi ajută să vadă că oamenii celebri nu au devenit așa într-o singură zi, ci totul a început din copilărie sau din tinerețea lor, fiind și ei la rândul lor ajutați de alți oameni ( părinți, profesori, mentori, rude, prieteni).
Voi descrie cele două pachete pe rând, începând cu cel de istorie. Cărțile se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani. Si sunt de un real ajutor si învățătorilor sau profesorilor din clasele primare: pot fi citite și la școală în timpul orelor de istorie, limba română sau de muzică. Astfel, operele acestora, povestirile istorice, compozitiile muzicale vor ajunge și mai mult la inima copiilor.
Prețul celor două seturi este extrem de rezonabil, dar puteți cumpăra și o singură carte sau cele care vă interesează mai mult. Le găsiți pe site-ul editurii aici.
Pachetul Istorie „Români celebri” conține 5 volume despre viața marilor conducători din istoria României, povestite pe înțelesul copiilor: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Carol I al României.
Cărțile au o mulțime de ilustrații, un text bine si frumos scris, usor de înțeles de către copii. Pentru anumite expresii ce ar părea mai greoaie, au si note explicative la subsolul paginilor.
Vom începe acum călătoria noastră în lumea acestor cărți și o voi însoți de câteva fragmente, ilustrații și scurte explicații.
În orașul nostru avem ruinele unei cetăți construite de către acest brav domnitor. Așa că le-am promis copiilor că la următoarea noastră vizită la cetate vom lua această carte cu noi și o vom citi chiar acolo.
sursa foto
Mircea cel Bătrân este considerat unul dintre cei mai importanți domnitori români pentru că a reușit să evite transformarea Țării Românești în pașalâc turcesc. Mai mult, în timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere de până atunci. Dacă nu ar fi fost el, probabil că harta României și cea a Europei ar fi arătat altfel astăzi, în urma cuceririlor Imperiului Otoman. A fost un voievod gospodar, înțelept și viteaz, care și-a iubit țara și timp de peste treizeci de ani, a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i asigure bunăstarea și libertatea. Iar un astfel de domnitor își merită cu prisosință locul între cei mai vestiți conducători ai lumii.
Ștefan cel Mare… Încă din copilărie, neamurile din partea tatălui meu îmi povesteau, mergând pe un greu de ținut minte fir genealogic, cum că ne-am trage din acest domnitor moldovean. Să fie așa? Nu știu, dar le-am spus și copiilor mei povestea aceasta ca să nu se piardă.
Cei aproape cincizeci de ani de domnie a lui Ștefan cel Mare au însemnat pentru Moldova o perioadă de glorie și bogăție, în care țara a fost condusă cu vitejie și înțelepciune. După moartea lui, la curtea regelui Poloniei era numit „principele și războinicul cel mai vestit al vremurilor sale”, iar personalitatea sa a inspirat, peste timp opere precum „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Dumbrava roșie” de Vasile Alecsandri, „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu și „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu.
Când a început domnia lui Ștefan, Cristofor Columb nu descoperise America, faimosul oraș incaș Machu Pichu încă nu era pe deplin construit, iar Leonardo da Vinci abia se născuse. Când s-a sfârșit, Da Vinci începuse deja să picteze Monalisa, Michelangelor termina lucrul la statuia lui David, dar oamenii încă nu știau că Soarele se află în centrul sistemului nostru solar. Moldova avusese, însă, propriul ei soare, a cărui strălucire nu avea să o mai egaleze niciun domnitor.
Și statuia acestui domnitor tronează într-un parc din orașul nostru și asta pentru că o bătălie s-a purtat aici, la noi, în zona Giurgiului.
O viață tumultoasă, cu urcușuri și coborâșuri si cu o moarte năpraznică…
Mihai Viteazul nu a fost doar un voievod curajos, ci și un mare visător. Fără îndrăzneala lui de a lupta pentru îndeplinirea unui ideal, domnitorii care i-au urmat n-ar fi reușit, poate, să transforme în realitate dorința românilor de a avea o singură țară.
Ne apropiem de secolul modernizării și ajungem la perioada în care a domnit Al. I. Cuza.
În istoria țării, Cuza rămâne ca un domnitor bun și drept, care nu și-a dorit decât binele patriei sale. A crezut cu încăpățânare că nimeni nu trebuie să fie sclav și că oamenii au dreptul la educație, i-a disprețuit pe boierii lingușitori și a admirat mereu cinstea și sinceritatea. Și-a iubit țara foarte mult și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să o aducă în rândul celor mai moderne state ale Europei, acolo unde credea cu tărie că-i este locul.
Ieri, 10 mai, a fost sărbătorită în țara noastră Ziua regalității. Această carte despre viata lui Carol I ar fi fost foarte potrivită pentru a fi prezentată copiilor.
În cei 48 de ani ai domniei lui Carol – cea mai lungă din istoria noastră- , România și-a dobândit independența, statul și instituțiile s-au modernizat, iar țara a câștigat un imens prestigiu în mijlocul imperiilordin această parte a Europei. Carol I a condus cu iscusință clasa politică, a dat avânt economiei, a sprijinit cultura și dezvoltarea învățământului.
Continuăm călătoria noastră cu pachetul din cultura românească ce conține conține 5 volume despre viața unor personalități marcante: Ion Creangă, Nicolae Grigorescu, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși și George Enescu.
Ion Creangă
Cine n-a auzit de pupăza furată, de ciresele mâncate pe ascuns, de fuga la scăldat sau de bolovanul trântit peste casa sărmanei Irinuca? Cum? Acest om cu barbă ce pare serios și impunător să fi fost atât de năzdrăvan în copilărie?
De Amintiri din copilărie, cea mai valoroasă scriere a lui, Creangă s-a apucat în 1880. Scriitorul Dumitru Almaș își închipuia că Eminescu, tot ascultând povești din copilăria lui Creangă, l-ar fi îndemnat într-o zi: „Bădiță Ioane, mă supăr tare pe matale, dacă nu scrii aceste amintiri!” Nu era niciodată mulțumit de cum i se înșirau cuvintele pe foaie, își făcea o mulțime de notițe, ștergea și o lua de la capăt. Se trezea o dată cu zorii și se apuca de scris fără să mănânce.
Neîncrezător în talentul lui de povestitor, îi cerea deseori părerea lui Eminescu, care se străduia de fiecare dată să-l încredințeze că e ”scriitor în toată puterea cuvântului” și că n-are nevoie să fie corectat de nimeni.
Nicolae Grigorescu
Întâlnirea lui Nicolae cu vopselurile și penelul a fost însă rodul unei întâmplări triste. Pe când micul Grigorescu avea numai șapte ani, tatăl lui, care lucra ca îngrijitor pe moșia unui boier, a murit. Rămasă singură, mama și-a luat copiii și s-a mutat la București, într-o mahala săracă, în casa unei mătuși. Nicolaei, un copil timid, după ce a împlinit zece ani a fost dat ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chaldek care sa-l învețe să zugrăvească icoane.
Anii au trecut…
În semn de recunoaștere a talentului său, la vârsta de 61 de ani, Grigorescu a devenit primul pictor numit membru de onoare al Academiei Române. Astăzi, istoricii îl consideră unul dintre artiștii care au reinventat pictura și unul dinre primii pictori români moderni. Pe lângă incontestabila valoare a pânzelor sale, în urma blândului și sensibilului Grigorescu a mai rămas ceva: dovada că visele se împlinesc, dacă nu încetezi să crezi în ele și să lupți. Ce alt exemplu mai bun decât copilul sărac dintr-o mahala, care a ajuns peste ani să-și dezvelească operele în cele mai mari expozitii ale lumii. Și care, în ciuda copleșitorului succes, a rămas credincios liniștii, simplității și culorilor sale.
Mihai Eminescu
Un poet pe care copiii mei îl știu încă de când aveau o vârstă foarte mică pentru că avem o statuie impunătoare în oraș pe treptele căreia s-au cățărat încă de când de-abia mergeau și am admirat-o și pe cea de pe faleza de pe malul Mării Negre. A fost o ocazie de a le cânta Somnoroase păsărele sau Mai am un singur dor.
Pasiunea tânărului Mihai pentru arta cuvintelor i-a convins pe părinții lui să-l trimită la Viena să studieze filosofia. Neavând însă bacalaureatul, Mihai n-a putut fi admis decât ca auditor la universitate: se putea înscrie la cursuri, dar nu avea dreptul să dea examene. Lui ii era, cu toate acestea, suficient: mergea la cursurile care-l interesau- nu doar la Filosofie, ci și la Litere sau Drept- iar restul timpului îl petrecea citind. Când primea bani de acasă, îi cheltuia pe cărți și cafea proaspăt măcinată și se încidea apoi în casă, citind și bând din licoarea aromată de dragul căreia putea să renunțe chiar și la mâncare.
Constantin Brâncuși
Al cincilea dintre cei șapte copii ai soților Maria și Nicolae Brâncuși, trimis vara cu oile unde dormea sub cerul înstelat și cu un cuțitaș mic cioplea în lemn, ba chiar a scrijelit și banca de la școală… Cine se gândea că operele lui vor fi cunoscute în lumea întreagă? Și luate în râs de către membrii Academiei Române din vremea sa! Cât de trist…
Peste ani, după Al Doilea Război Mondial, în România a pătruns un regim politic nou, comunismul. Bătrân de acum, Brâncuși a vrut să-și dăruiască, după moarte, toate operele statului român. Din nefericire, comuniștii nici nu înțelegeau, nici nu încurajau arta, așa că operele lui Brâncuși au fost luate în râs chiar de către membrii Academiei Române, cea mai importantă instituție de cultură din stat.
Furios, Brâcuși a cerut cetățenia franceză și prin testament a lăsat moștenire atelierul său din Impasse Ronsin, cu tot ce se găsea în el, statului francez. În urma lui au rămas 137 de sculpturi, 41 de desene și peste 1600 de plăci fotografice cu imagini suprinse de Brâncuși.
Artistul s-a stins în 1957, la vârsta de 81 de ani. Petrecuse jumătate de secol la Paris, orașul în care și-a văzut visul cu ochii și a creat opere fără egal. În ultimii ani ai vieții, se retrăsese în atelierul său. ”Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mână. ”
Înainte să se oprească din cioplit, mâinile sale reușiseră totuși să facă un lucru pe care nimeni altcineva nu-l mai făcuse în sculptură: să dezbrace lucrurile de formă și să arate lumii esența lor.
George Enescu
Am citit acestă carte ieri, în timp ce ascultam în surdină Rapsodia română, simțindu-ne atât de mult „acasă”- acel sentiment că este atât de bine în țara ta, chiar dacă ești înconjurat de sărăcie, grijuri, necazuri…
Un copil fenomenal, un tânăr remarcabil, un adult cu o viață atât de creatoare pe care poate nu am știut ca români să-l iubim și să-l apreciem cum se cuvine decât după ce ne-au arătat alții valoarea lui.
Știați de viorile lui Enescu? Am aflat si noi din biografia lui:
La 18 ani, George Enescu a terminat Conservatorul din Paris și a primit premiul I la secțiunea vioară. Cu acest prilej, i s-a oferit în dar o vioară Bernardel, pe care scria numele lui. A fost prima dintre viorile compozitorului.
Cea mai iubită și cea mai valoroasă a fost însă o vioară Guarnieri din 1731, supranumită Catredala. Deși avea în colecție o vioară inestimabilă, Enescu nu s-a sfiit să cânte nici cu instrumente românești. Una dintre el era făcută de Dimitrie Știrbulesscu, supranumit „lutierul de la poalele Carpaților”. Instrumentele sale erau făcute din lemn de molid din pădurile Bucovinei, munții Neamțului și din Valea Gurghiului, numită și „valea italienească” fiindcă de aici își luau lemnul și lutierii italieni.
Mulțumim încă o dată, dragă editură Gama, pentru că ați îmbogățit viețile copiilor cu acest biografii minunate!
Și voi, dragi copii, urmați-vă visele, dați-le formă, prindeți aripi și nu-i credeți pe cei care nu văd nimic special în voi. Sunteți unici, creativi și veți ajunge acolo unde mulți nu au ajuns! Dragi părinți, lasați-i să viseze, ridicați-le sus aripile și dați-le drumul să zboare acolo unde voi nu ați reușit să ajungeți pentru că alții v-au zdrobit aripile și visele voastre.. Să dăm o șansă acestei lumi!
Un subiect vechi de când lumea…încă de când Cain și-a omorât fratele pentru că îl considera rivalul său. S-au schimbat mult de atunci sentimentele dintre frați? Este oare rivalitatea normală?
Nu știu cum este la voi, dar eu zilnic aud: „Eu mă spăl primul! Am fost aici înaintea ta!” ; „Am deschis primul ușa la mașină! Stai la coadă!” „ Pe el l-ai pupat de mai multe ori!” ; „Eu văd că porția lui de budincă este mai mare decât a mea” ( asta după ce te-ai străduit să le împarți aproape perfect); ”Mă doare burta, nu mă simt bine deloc.” și-l auzi și pe cel mic: ” Cred că mă doare burta și pe mine, ai putea să-mi aduci pernuta aceea caldă? ” 🙂
Dacă aveți mai mulți copii și la voi niciodată nu se întâmplă așa, vă felicit :). Dar dacă trăiți într-o familie normală ca noastră, probabil vă confruntați și voi dacă nu zilnic, măcar în fiecare săptămână cu „luptele” dintre frați. Uneori, când stăm cu ei separat, acordându-le timp doar unuia dintre ei, zici ca-s alții : foarte cuminți, receptivi, dornici să ne asculte. Dar când se întâlnesc, apar iar ciocnirile.
Vreau să vă spun că nu intervin întodeauna atunci când se ceartă. De multe ori, până să ajung eu la ei, s-au și împăcat. Da, alteori nu mă duc intenționat ca să văd dacă știu să-și rezolve și singuri tensiunile dintre ei. Avem și discuții împreună, separate, în care încercăm să-i convingem ( dar și să le demonstrăm practic) că noi îi iubim la fel, că fiecare este unic și special pentru noi. Cu toate acestea, ”luptele” tot există.
O carte ce m-a ajutat mult să înțeleg de ce există și cum pot fi tratate aceste animozități dintre frățiori este „ Rivalitatea dintre frați” de Adele Faber și Elaine Mazlish.
Nu, nu este o carte minune ce vă promite că imediat ce veți pune în aplicare sfaturile de acolo, pacea se va așterne peste totdeauna în casa voastră, dar veți găsi soluții salvatoare, veți descoperi că uneori problema nu este la ei, ci la noi, părinții sau că putem acționa cu totul altfel decât o facem de obicei.
Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Teora ( vedeți că între orele 18-19 aveți reduceri și transport gratuit daca faceți comanda atunci).
O altă carte superbă scrisă de aceste autoare este și : Cum să le vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească. Am scris despre această carte aici.
Revenim la cartea ce face subiectul acestui articol și vă prezint cuprinsul acesteia.
De ce a apărut această carte? Pentru că, mulți părinți au strigat după ajutor : „ Bătăile dintre ei mă fac să mă urc pe pereți! ” , „ Nu știu ce se va îmtâmpla mai întâi : ori se vor omorî între ei ori îi omor eu pe toți. ”; „ Mă înțeleg foarte bine cu fiecare în parte, dar împreună sunt insuportabili”.
Experții în domeniu spun că la originea geloziei dintre frați stă dorinta puternică a fiecărui copil de a se bucura în exclusivitate de dragostea părinților. Dar de ce această dorință? Pentru că de la mamă și de la tată se revarsă toate lucrurile de care copilul are nevoie pentru a supraviețui și a se dezvolta: hrană, adăpost, căldură, dragoste. Și-atunci nu e de mirare că fiecare copil luptă din răsputeri pentru a fi primul sau cel mai bun.
Această carte cuprinde discuții foarte multe din cadrul seminariilor cu părinții, oameni ce au participat activ, au luat notițe, au pus întrebări, au desfășurat jocuri de rol între ei au împărtășit problemele lor de acasă.
În primul capitol, ni se cere să ne aducem aminte de copilăria noastră, de relația ce am avut-o cu frații noștri. Oare mai simțim și acum că am fost neîndreptățiți în anumite situații? Unii părinți au scos la iveală sentimente ascunse de mult timp în inima lor și au realizat că tind să ia partea copilului care era ca și ei în familie.
Un părinte povestea : „Eu sunt cel mai mic dintre cinci băieți și n-am nici o umbră de îndoială că frații mei influențează opinia despre mine însumi din prezent. Toți sunt niște oameni foarte energici, cu realizări deosebite în educație, în sport, în orice domeniu vreți. Numai că pentru ei e ceva firesc. În copilărie, încercam necontenit să țin pasul cu ei. În timp ce ei se distrau, eu stăteam la etaj, cu burta pe carte. Nu m-au înțeles niciodată. Obișnuiau să-mi spună „adoptatul” cu afectiune, desigur. Chiar și în ziua de azi mă străduiesc din răsputeri. Soția zice că am viciul muncii. Nu înțelege că o parte din mine încă aleargă să-i prindă din urmă pe frații mei.”
Eu și sotul meu am fost mezinii familiei. Recunosc că nu pot înțelege foarte bine ce simte un frate mai mare. Când D. este supărat pe fratele mai mic pentru că îl imită, că se ține tot timpul după el, că încearcă să-l îmbrățișeze, îi explicăm cu dragoste că noi îl înțelegem pentru că la rândul nostru si noi am fost cei mai mici din familie. Frații cei mici îi adoră pe frații lor mai mari, vor să fie ca ei și uneori o fac poate într-un mod ce pare stângaci și atât de enervant.
Nu vă pot expune toate problemele, discuțiile, poveștile din carte, cu siguranță că v-ar face plăcere să o citiți singuri.
Vom afla despre pericolul de a ne compara copiii ( de aici porneste de cele mai multe ori cearta dintre copii), despre atitudinea noastră gresită atunci când ei se bat și noi reacționăm ca si cum am participa la un război mondial, vom vedea cât de părtinitori suntem uneori, fără să ascultăm ambele variante, că uneori ne purtăm mai ridicol decât copiii. V-ați gândit vreodată că si comparațiile favorabile sunt gresite?
Vă las câteva exemple foarte sugestive ilustrate prin poze.
Și închei cu povestea unuia dintre părinții ce au participat la seminariile celor două doamne Faber și Mizlish. Poate că pare un caz grav și la voi nu se întâmplă așa ceva, dar știți si voi – copiii sunt imprevizibili și uneori fac lucruri ieșite din comun doar ca să ne atragă atenția, să se simtă iubiți necondiționat.
„Era într-o sâmbătă dimineața. Băieții își făceau de lucru prin bucătărie. Eu pregăteam micul dejun simțindu-mă în al nouălea cer și felicitându-mă pentru cât de bine se înțelegeau. Cu coada ochiului l-am zărit pe David ținând o lingură deasupra plitei electrice de pe care tocmai luasem o oală cu apă fierbinte. Deodată, îi spune lui Andy : „ Vrei să vezi ce tare se încinge? Vino încoace!” Când Andy s-a apropiat, David l-a tras spre el și i-a apăsat lingura înroșită pe ceafă.
Andy a țipat de durere. Am țipat și eu. David a ieșit în fugă din încăpere. Am oblojit arsura cât am putut și am încercat să-l liniștesc pe Andy. Apoi m-am dus în dormitor și m-am așezat. Cred că nu fusesem atât de deprimată în viața mea. David acționase cu atâta sânge rece și cruzime, atât de calculat și cu atâta răutate în mod intenționat, încât mă simțeam proastă că am avut atâta încredere în el. N-avea să se schimbe niciodată, indiferent cum l-aș privi eu. Se născuse cu un filon de rău. Era soi rău, Nu-mi semăna deloc.
Apoi am auzit o bătaie la ușă. Era David. Cu greu mi-am regăsit vocea. L-am întrebat: ” Ce vrei? ”
Nu mi-a răspuns. Doar a intrat și a rămas acolo în picioare, părând mic și speriat. Ceva s-a răscolit în sufletul meu. Nu știu de unde mi-a venit, dar m-am auzit spunând: ” Mare prostie ai făcut! Mare, mare , mare prostie! Parc-ai fi unchiul Stu! ”
”Unchiul Stu? ”
” Da, iubitul vostru unchi Stu. Cel care vă duce la pescuit și vi se pare așa grozav. Ca frate mai mare al meu nu s-a purtat prea grozav. Odata mi-a smuls unghia rupta de la degetul mare de la picior. M-a durut îngrozitor, dar m-a făcut să-i promit că n-o să-i spun mamei.”
David era șocat. ”De ce a făcut asta? ”
”Așa sunt copiii…fac experimente și-și fac unul altuia tot felul de lucruri nebunești, prostești, curde. Dar nu înseamnă că sunt nebuni sau cruzi. ”
Întreaga ființă a lui David s-a schimbat sub ochii mei. Făcuse ceva monstruos, cât se poate de condamnabil, dar mama lui nu îl considera un monstru. Apoi, dacă unchiul lui, care făcuse ceva atât de rău ajunsese un tip atât de cumsecade, poate că nici pentru el nu era pierdută orice speranță.
După plecarea lui David, m-am așezat în pat, rememorând iar și iar scena aceea Brusc, mi-am dat seama că numai faptul de a-l privi pe David altfel constituia doar o parte a soluției. Restul solutiei consta în a-i cere să se poarte altfel și a-l responsabiliza pentru purtarea lui. De asta avea nevoie de adulții din viața lui.
După o săptămână, m-a pus din nou la încercare. Îl urmărea pe fratele lui prin sufragerie, necăjindu-l până l-a făcut să izbucnească în lacrimi. De data aceasta, nu m-a mai cuprins disperarea, ci l-am luat de după umeri, l-am întors cu fața spre mine și l-am țintit cu privirea. ” David”, i-am spus ferm ” ai o capacitate superioară de a fi amabil. Folosește-o!”
David a râs mânzește , dar nu l-a mai necăjit pe Andy…
Nu uitați ” atitudinea și cuvintele noastre au forță. Când începe Războiul dintre frați, nu trebuie să ne simțim frustrați, înnebuniți sau neajutorați. Înarmați cu noi cunoștințe și un nou mod de înțelegere îi putem conduce pe rivali către pace. ”
Ne tot intrebam de ce desfac copiii jucăriile. Doar pentru ca vor sa le strice? Nu, la unii dintre ei curiozitatea este foarte , foarte mare și se tot întreabă: ce se afla in interiorul jucariei? Ce o face sa functioneze așa? Ce surprize ascunde? Așa apar viitorii ingineri de mâine!
Fiul meu cel mare imi tot spune : ”Mi-aș dori sa vad cum arata corpul unui catel sub blănița lui” sau să știe cum arată o mașină in interior. Sigur, tati l-a luat si i-a aratat de multe ori în timp ce repara mașina. Am căutat și imagini pe internet ca să vedem cum arată mușchii, scheletul sau organele unui câine.
Când am descoperit seria ” Uncover Books” , știam ca el va fi foarte încântat si curiozitatea lui va fi cât de cât astâmpărată.
Cărțile au fost achiziționate din diferite locuri.
Prima dintre ele, preferata băieților, ( așa am și aflat de existența lor) ” Uncover a Dog” am cumpărat-o de pe grupul Lovely Books cărți noi și second hand pentru copii.Dacă doriți și voi cărți în limba engleză, la prețuri rezonabile, intrați în acest grup. Periodic, Violeta C. , doamna ce a înființat acest grup si pe care o recomand cu mare drag, posteaza noutăți tare frumoase din categoria cărților pentru copii. Majoritatea cărților sunt second, in stare bună , eventualele defecte fiind menționate în descriere. Eu prefer să cumpăr și astfel de cărți, mai ales că pot găsi astfel tot felul de comori literare la un pret mic, dar tare greu de achiziționat dintr-o librărie online din străinătate. Transportul este 5 ron indiferent de valoarea comenzii. Ora la care sunt postate noutătile este anuntată in grup dinainte.
Cărțile din acestă colecție sunt recomandate copiilor de peste 3 ani. Elementele se pot desprinde sau rupe daca se trage tare de ele. Folositi-le în scop educativ , nu le lăsați la îndemnâna copiilor mici. Sunt redate fidel organele animalului , scheletul sau muschii. Se poate vedea proporția dintre dimensiunile acestora, locul în care sunt așezate. De asemenea, veți găsi o mulțime de explicații/informații complexe potrivite pentru copiii mai mari.
Copiilor li s-a parut interesant faptul că, dacă o iei de la prima copertă pana la final , formezi un cățel sau un alt animal ( depinde de cartea ce o răsfoiam) – aceasta a fost explicatia lor :).
Dacă aveți pasionați de dinozauri, uitați ce frumoasă este și ” Uncover a T-rex”.
Această carte am achiziționat-o din magazinul despre care v-am povestit de multe ori Julia Toys (veți gasi aici o mulțime de carti superbe in limba germană , carti de cautare ( fara cuvinte) si multe alte minunății – aici categoria cărților).
Am fost uimiți de creierul lor atat de mic- un corp mare si musculos si o minte atat de mică ! 🙂
Am găsit-o și în limba română pe site-ul editurii Teora aici. Era minunat daca ar fi continuat sa traduca toate cărtile din această colecție. Din păcate s-au oprit doar la una.
Următoarele patru au fost cumpărate de pe ebay.co.uk ( a fost prima oara când mi-am făcut curaj sa cumpăr de acolo). Am cautat un transport cat mai mic ( 2-4 $) si un pret al cărții tot așa, foarte rezonabil ( bineînțeles că nu sunt noi). Mai găsiți unele exemplare tot așa la prețuri mici. Pentru noi sunt indeajuns atâtea, desi ne-ar fi plăcut si celelate din colecție ( mai sunt încă cinci- despre tigri, cai, delfini, pisici si rechini, dar pretul este mult prea mare). Sperăm să le găsim pe grupul de cărți menționat anterior .
Uncover a Cobra
Uncover a Tarantula
Chiar nu ne gândeam ca acest păianjen pufos arata așa! Deși pare fioros, am avut si copilasi mai mici care au răsfoit cartea fară nicio teamă.
Uncover a Race Car
Dedicată băieților, în mod special
Uncover a Human Body
Vă dorim spor la descoperit lumea din jurul vostru prin orice mijloace ați avea la dispozitie ! 🙂
Nu știu dacă ați mai auzit de celebră colecție Cube Books cu enciclopedii așa de micuțe încât încap în căușul palmei :).
Le-am descoperit în timpul căutărilor după cărți frumoase prin diferitele librării online.
Sunt enciclopedii în miniatură cu 700 de pagini. Ilustrațiile sunt reale, superbe, realizate de fotografi renumiți.
Dacă aveți pasionați de căței, cai, flori, grădini, motociclete , „ținuturile” mării sau ale cerurilor, cred că i-ați suprinde plăcut dăruindu-le un astfel de cadou ce l-ar putea purta peste tot.
Noi le luăm în călătorie și când băieții se mai plictisesc , își răsfoiesc cărticelele.
Nu vă temeți că sunt așa micuțe, scrisul nu este chiar așa mic si imaginile sunt foarte clare.
Sunt în limba engleză, dar nu consider acesta un impediment, ci dimpotrivă, o ocazie de a învăța cuvinte noi într-o altă limbă. Pentru copii este o provocare frumoasă.
Noi le-am achiziționat din librăria elefant cu o reducere de 45 %. Le găsiți aici. Sunt de la editura White Starr, căutați-le pe cele ce au în titlu si cuvântul Small, pentru că exista si varianta mare ( ce are, evident, un preț mult mai ridicat).
Și acum las imaginile să vă vorbească și vă dorim o zi minunată ! 🙂
Cu imagini inedite ce surpind cerul în diferite ipostaze: răsărit, apus, plecare păsărilor călătoare, baloane cu aer cald cu forme care mai de care mai interesante, vehicule de zbor, etc.
Te poți supăra, spunându-i că și tu te vei purta la fel ca și el când îți va cere ceva…
Îl poți ignora, îți impui forța și până la urmă tot va face ce vrei tu…
Poți discuta, deși se pare că nu are urechi să te audă…
Ce faceți voi când micuții voștri parcă nu știu să spună decât : ”nu, nu nu! ” Ba uneori îți spun și atunci când le propui o activitate ce știi că o îndrăgesc enorm!
Haideți să vedeți ce strategie drăguță au aplicat Mamele de Poveste.
Ooo , dar stați un pic…nu stiti cine sunt? Atunci sa va povestesc mai întâi cate ceva despre aceste mamici minunate si creatiile lor.
Atunci când citești o carte, ți-ai dori atat de mult ca personajele îndrăgite să fie reale, să le poți strânge in brațe, să poți vorbi cu ele. Așa ca Mamele de poveste au creat câteva povești frumoase și nu s-au oprit doar aici- au adus la viată și personajele din carte. Astfel , in lumea copiilor au aparut: Cesuleț Timpulescu, Fluturaș cel delicat, Max, Mara și mulți alții .
Dacă doriți să aflați și mai multe despre Alexandra și Vera, cele doua mămici inventive, puteți citi un intreviu frumos realizat de Raluca Loteanu aici.
Si acum să ne întoarcem la vestitul ”NU” .
La noi a ajuns un set compus dintr-un săculeț ce ascundea in el o cărticică și personajul principal din carte.
Pot considera această povestioară un fel de lectie de parenting , nu doar o poveste pentru copii . Este potrivita pentru copilașii mai mari de 3-4 ani. Doi părinți, domnul Șiretsubțire și doamna Șiretsubțire erau tare triști. De fapt, nu chiar triși, chiar nervoși uneori. Micuțul lor de doar 3 ani care fusese pana atunci un copilaș asa de vesel și de cuminte începuse să spună ” nu” la orice propunere ce venea din partea părinților. Nu mai puteau continua așa! Dar tăticul a găsit o soluție… o veți descoperi și voi când veți citi povestea :).
Noi am citit povestea, fara sa-l arat pe NU. Il tineam in brate, ascuns in saculet. Sigur, erau foarte curiosi sa vada ce este acolo. Când cel mic a vazut ca se ascunde chiar Nu , a izbucnit in ras: ” Ia uite, este chiar adevărat! Adică eu chiar îl țin pe Nu în brațe” :).
A fost un prilej ca să discutăm împreună. Ce-i face pe ei de cele mai multe ori să spună ”nu”. Totodată, le-am spus că uneori oamenii chiar trebuie să spuna ”nu”. Când? Atunci când ți se cere să faci un lucru urât ( nu când ești rugat sa duci gunoiul, nu! ), ci e vorba despre abuzuri, de provocari ciudate si urâte, de ceea ce te face să te simți inconfortabil. Aici, clar , vei spune :” nu”.
Am jucat si un joc.
Puneam multe întrebări la care ei nu aveau voie să răspundă cu ” nu”.
Și dacă aveți copii mai mici, puteți face jocul și altfel.
Prinde-l pe Nu
Aruncați jucăria din pluș de la unul la altul și vedeți care-l poate prinde pe NU .Atunci cand il prinde, va striga tare : ”nuuu! ” 🙂
Nu vă temeți că o astfel de carte, jucărie sau joc i-ar putea face să devină mai îndărătnici pentru ca a spune ” nu” este normal. Dimpotrivă, își vor da seama că voi îi înțelegeți și vă pasă de ceea ce simt ei. Voi, părinții, la rândul vostru, veți învăța să le oferiți alternative, de genul : ” vrei geaca albastru sau cea alba? Vrei un sandviș cu cascaval sau cu branza si rosii ? Vrei să-ți faci temele la ora 2 sau la ora 3? ” Acestea il vor face să se simtă important pentru că i se dă posibilitatea de a alege.
Nu se vor rezolva toate cum ai clipi, nicidecum, dar nu vom mai sta toți îmbufnați din cauza unui mare ” nu” spus cu supărare 🙂 .
Chiar și Mamele de Poveste scriu la finalul povestioarei : ” Și-au dat seama că până la urmă, Șirețel nu -i schimbat, e tot el, doar că a descoperit un nou prieten, pe NU, care va fi alături de el mereu, fie că ne place ori ba. Așa că n-ar fi mai simplu dacă l-am accepta și-mbrățișa și ne-am bucura și noi de el? ” 🙂
Setul nostru este potrivit pentru copilasi mai mari de 3-4 ani. Înainte de achizitiona un astfel de set, puneți întrebări , cereți ce detalii v-ar interesa și specificați vârsta copilului vostru.
Povestile si personajele create de aceste mămici le veți găsi în magazinul lor de pe Breslo aici.
Atunci când ți se pune un diagnostic crunt copilului tau ce parea atât de sănătos, simți ca lumea din jurul tău se năruie, ca planurile ce ți le făcusei pentru el se spulbera ca un abur, că durerea este mult prea greu de suportat. Dar dacă vei fi inconjurat de oameni care te vor susține, vor fi acolo lângă tine, diagnosticul nu se va sterge, dar vei avea puterea sa mergi mai departe pentru puiul tau.
Astăzi, 2 aprilie, este o zi specială- este Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului. Cu siguranță, mulți dintre noi avem prejudecăți legate de persoanele cu autism. În ignoranța noastră, ne punem bariere, îi evităm sau ii tratam ca și cum ne-ar fi inferiori. Ce vină avem noi că ei sunt așa?
Haideți să ne punem in locul unui părinte care tocmai a aflat că mica lui comoara are această afectiune severă! Nu ti s-ar clătina pământul sub picioare? Nu ai dori să fie privit ca ceilalți copii? Pentru că și el este tot un copil, este unic , este o ființă umană specială, deosebită care are nevoie mai mult ca oricând de dragoste, acceptare, înțelegere.
Spuneam despre prejudecăți, idei false ce le avem despre autism.
Câteva dintre ele :
Autismul este o boala.
GRESIT! Autismul este o tulburare de dezvoltare de natură neurobiologică.
Copiii cu autism sînt retardaţi.
GREȘIT! Deşi retardul mintal coexistă frecvent cu autismul, nu toţi copiii cu autism au retard. Coeficentul de inteligenţă al copiilor cu autism poate varia de la foarte scazut pînă la foarte ridicat ( urmăriți filmul Rainman).
Persoanele cu autism peferă să fie izolate, singure şi fără prieteni.
GREȘIT! Persoanele cu autism, ca oricare dintre noi, au preferințe- și nouă ne place de multe ori să stăm singuri și nu avem chef de compania cuiva în anumite momente. Dar ca și noi, mulți dintre ei doresc compania celorlați, dar le lipseste capacitatea de a interacționa pentru a fi înțeleși. Aici, noi trebuie să-i ajutăm să se integreze.
Despre mai multe idei false legate de autism și multe alte detalii legate de această tulburare, citiți acest articol foarte complex.
Cunosc câțiva părinți minunați care au copilași cu autism ce mi-au dat adevărate și profunde lecții de viață. Unii dintre ei și-au scris povestea pentru a ne ajuta să înțelegem prin ceea ce trec ei zilnic, cum se luptă pentru ca pruncii lor să fie integrați într-o societate care de multe ori ii respinge. Eu însămi am lucrat o perioadă de câțiva ani cu copilași cu dizablități severe ( unii dintre ei aveau și autism). E incredibil ce șansă uriașă au copiii cu autism care sunt crescuți în familii, care merg la o școală normală.
Așa că astăzi vreau să vă transmit un mesaj din partea acestor părinți. Haideți să fim sensibili și cu inima deschisă.
Aurelia, este mămica unei fetițe minunate- Adelina. Povestea lor m-a impresionat foarte mult și vă rog să o citiți și voi: Adelina si autismul. Dacă sunteți din Brăila și doriți să le fiți alături, puteți participa la acest eveniment : Nu te teme să mă iei în brațe.
Pe Afrodita, mămica Elenei, o cunosc de câțiva ani și știu câte face pentru ca fetița ei să aibă parte de terapie. Uitați aici o modalitate de a le susține făcând comenzi la Ikea prin intermediul Afroditei.
Camelia, o altă mămică luptătoare, ce are doi copilasi exatraordinari diagnosticați cu autism m-a invățat ce putere au conscventa, perseverența și cum dragostea învinge orice obstacol. Mai multe despre Tudor și Antonia ( și asociația lor) veți afla aici.
Dar și mai multe dorește să ne transmită Maria, mama lui Rareș. Am stat ieri de vorbă cu ea și am rugat-o să-mi răspundă la câteva întrebări ce persistă de multe ori în mintea noastră , a celor ce nu știm prea bine ce este autismul.
Ce nevoi speciale au acesti copii despre care noi nu stim? Cum putem ajuta mai mult? Și chiar ce cadouri le putem oferi copilașilor cu autism?
Maria: Copii cu autism au ca si ceilalți copii preferințe. Eu anii ăștia am ajuns ca să nu mai văd jucăriile …jucării ci să le văd ori materiale de lucru ori recompense și la cel ca mine știu că zeci de părinți văd asta. Cel mai bine e sa întrebe părintele ce i-ar fi de folos,dacă îi este jena să o facă un sfat este să nu cumpere alimente sau haine ca de cele mai multe ori autismul are printre manifestări preferințele pentru alimente sau pentru haine si riști să nu nimerești preferința. Dacă cunoști familia atunci știi și care e nivelul copilului si poți opta pentru un joc educativ care să îi ajute în terapie, dar și aici poți să greșești cumpărând ceva ce ei au deja. Trebuie să ai ori ochi foarte buni să vezi ce le lipsește ori să ai curajul sa întrebi. Pe noi ce ne-a ajutat cel mai mult atunci când au fost evenimente la care sa fie aduse cadouri a fost ” efortul comun” Adică eu ca părinte am zis ca avem nevoie de trambulină de exemplu și au pus toți cei care aveau de gând să ne facă cadou o sumă de bani si am luat-o. Cel puțin cei apropiați știu asta.
Autismul se manifestă pe mai multe arii, prin urmare nevoile sunt diferite. De obicei părinții le identifica și fac terapii specifice de recuperare. Cea mai mare nevoie e cea de bani pentru a putea duce terapiile respective. Ei se străduie să adune bani, fie prin formularele de 2%, fie prin vânzarea unor obiecte făcute de ei sau alimente, sau haine. În general oamenii ne vin în ajutor cumpărând de la noi, venind la evenimente, donând bani, completând formularele de 2%. Dar un mare ajutor este și atunci când își lasă copii să se joace cu pruncii noștri. Una din cele mai afectate arii este cea de socializare, iar aici ajutorul e de neestimat. E complicat pentru noi părinții de copii cu autism de ” făcut rost” de copii normali care să vină se se joace cu ai noștrii. Un exemplu de succes este cel al Cameliei David de la Oradea care reușește de câțiva ani să facă vineri seara o grupă de joc mixtă. Părinții sunt cei reticenți și nu ar avea de ce. Autismul nu e contagios, de obicei jocurile se desfășoară organizat și în siguranță, copiii lor ar avea de câștigat și de învățat noțiuni cum sunt : empatia, diversitatea chiar toleranța și indulgenta în anumite cazuri.Nu ne ajută deloc evitarea și marginalizarea.
Ce ar trebui sa facă învățătorii pentru copilasii cu autism? Ce sfaturi le dati voi parintii cu copilasi speciali?
Maria: Noi suntem norocosi, am întâlnit dascăli deschiși și la minte și la suflet. Mi-aș dori ca educatorii și învățătorii din țara asta sa fie așa cum sunt cei pe care ni i-a scos Dumnezeu în cale. În primul rând că au știut să apropie copii de Rareș, apoi pentru că au făcut eforturi să adapteze programa școlară la nivelul lui si nu in ultimul rand ca au înțeles eforturile noastre și rolul insotitorului, care nu e unul de a supraveghea activitatea dascalului la clasa ci de a mijloci și facilita comunicarea copilului cu autism atat cu clasa, iar uneori și cu dascalul. E un ajutor, nu o piedică, iar asta nu înțeleg mulți dascăli din păcate. Iar reticență sau refuzul lor vine tocmai din efortul suplimentar pe care trebuie să îl facă.
Copilul mi-a fost lovit la scoala de un copilas cu autism. Cum reactionez ca parinte? Ce ar trebui sa-i spun copilului meu?
Maria : Nu pot explica din perspectiva proprie pentru ca Rares e total nonviolent, nu a lovit niciodată pe nimeni. Cel mult s-a lovit pe el. Dar încerc să răspund din prisma a ceea ce stiu despre autism. Ce i-as spune eu e ca acel copil nu a lovit cu rautate, ci pentru ca nu a stiut si nu a fost invatat cum sa reactioneze altfel. cu siguranta ca ceva l-a deranjat, iar limitarea lui l-a facut sa aiba reactia respectiva, total neadecvata de altfel.
Cât de importantă este integrarea unui copilaș cu autism într-o grădiniță/școală normală?
Maria:Din punctul meu de vedere este foarte importantă, dar atunci când ea e făcută real, când se implică toate părțile în cauză. Pentru că mulți din copii cu autism, mai ales cei mititei și ușor afectați după o anumită perioadă de terapie reușesc să imite, reușesc să preia din mediu și atunci integrarea intr-o grădiniță normală.le vine în ajutor, sprijină toată terapia și eforturile părinților spre recuperare. Chiar dacă autismul nu se vindecă niciodată unii dintre copilași au șanse reale de a recupera multicel. Și ei reușesc să facă față sistemului normal de învățământ. Rareș deși e un caz grav, care a recuperat doar pe alocuri a fost integrat cu succes si la grădiniță și la școală. Nu a fost ușor și la el s-a mers mult pe adaptare la nivelul lui. A mers si merge însoțit, dar dacă privesc în urmă as alege la fel. A avut de castigat si el in primul și în primul rând prin atitudinea celorlalți cu privire la el, apoi ca a învățat anumite reguli, apoi ca a învățat să se abțină de la anumite lucruri care îi deranjau pe ceilalți ( atunci când a înțeles asta, sau când a fost învățat prin metode terapeutice să înțeleagă asta 🙂 și cei care au acceptat să îl integreze și aș spune si societatea per ansamblu, pentru ca pruncii de azi sunt generația de mâine și știu că el a reușit să schimbe mentalitatea celor în mijlocul cărora s-a aflat la un moment dat.
Ce le displace copiilor cu autism ( stiu ca sunt si ei diferiti, dar totusi sigur au multe in comun) ? Cum crezi ca le-ar placea sa se poarte alti copilasi cu ei? Cum inteleg relatia cu ceilalti ?
Maria: E dificil de răspuns pentru ca e în funcție de gradul de afectare și ariile afectate. Unii sunt deranjați de zgomote, alții de lumini de mirosuri și clar că le displace să fie supuși acolo unde nevoia sau suprasolicitarea lor senzorială e mare. Știu cu certitudine că vor să fie tratați cu respect si nu prin prisma afecțiunii. Sunt in primul rand copii, apoi vine afecțiunea. Deși de cele mai multe ori nu înțeleg noțiunile de joaca sau se comportament așa cum le percepem și înțelegem noi ceilalți, ei sunt capabili să învețe și ar trebui să le dăm șansa asta.
Ce sa nu-i spui niciodata unui parinte cu un copilas autist? Ce remarca, sfat total nepotrivit ai primit tu si te-a ranit?
Maria: Un părinte cu autism nu vrea să audă niciodată cum îi plângi de milă mai ales cu expresii de genul” vai săracii de voi, ce nenorocire, ce tragedie etc”. În general ducem propriile bătălii pentru a accepta diagnosticul si afecțiunea copilului intr-o anumită etapă de început ( marea majoritate trec prin ea), iar dacă prinzi un părinte în etapa asta, poate fi picatura care umple paharul. Pe ceilalți care am ajuns să înțelegem că nu e o tragedie o zicere de genul asta ne înfurie și se poate să reactionam , asa cum reactionam la cuvintele: autism, handicapat etc folosite în sens peiorativ.
Dacă doriți să îl susțineți și pe Rareș, puteți cumpăra minunile create de Maria ( cărți senzoriale superbe, rar am văzut cărți așa de frumoase ca ale ei- cereti-i detalii în mesaj privat; agățători de ușă, broșe și multe altele). Pentru Paști a pregătit acum niște agățători de ușă ce se potrivesc pentru orice anotimp. Le puteți vedea pe toate aici.
Dacă știți că în orașul vostru se organizează un marș, un eveniment special de susținere a copilașilor cu autism, luați-vă copiii și mergeți și voi să le fiți alături. Daca nu puteți participa, scrieți-le părinților despre care v-am povestit sau altora pe care îi cunoașteți voi că au un copilaș cu autism și întrebați-i cum le puteți fi de ajutor.
Vreți să șiți cât de mult se vor bucura?
Priviți un filmuleț emoționant prin care Rareș vrea să ne spună cât de minunat este să fii înconjurat de iubire, acceptare, să fii tratat ca orice alt copilaș…
Dragii noștri Antonia, Tudor, Elena, Antonia, Adelina, Rareș și alți mulți copilași minunați pe care noi nu -i cunoaștem vă dedicăm vouă acest articol și aceste micuțe creații cu simbolul autismului ( piesa de puzzle) ce vor ajunge la voi. Știm că este un strop de apă într-un ocean… Dar și noi alegem astăzi albastrul… și suntem alături de voi ❤
Nu, nu este un articol in care vom învăța tehnici de dresare a copiilor pentru ca aceștia să fie așa cum ne dorim noi.
Este titlul unei cărți minunate, scrisă de Adele Faber și Elaine Maslish, experte recunoscute internațional în domeniul comunicarii dintre părinți și copii.
Nu mai știu cine spunea că este atât de ușor să fii parinte până apar copiii :)…după …totul devine o aventură. Minunată, bineînțeles!
Am citit multe cărți de parenting, dar aceasta pur si simplu a fost una dintre cele mai practice, un manual de un real ajutor.
Cartea nu se citeste repede, ci pe-ndelete, câte un capitol pe săptămână, punând în practică ceea ce am citit, altfel toate sfaturile vor fi uitate.
Toți avem eșecurile noastre, zile mai bune, mai puțin bune, zile in care ne bucurăm că am fost niste părinți minunați și altele în care ne spunem ca așa nu mai putem continua.
Cartea se bazează pe înțelegerea sentimentelor copiilor în profunzime. Dacă acasă el nu este înțeles, acceptat, iubit necondiționat, cum va face față provocărilor ce le întampină la scoală, în societate?
Nu este nicidecum un manual în care vom învăța să-i manipulăm pe cei mici ca să fie exact așa cum dorim noi. Nici pe departe!
Vom descoperi cum să-i ajutăm pe copii să se descurce cu propriile senimente, cum putem coopera, alternative la pedeapsă și multe altele.
Din capitolul ”Cum să-i ajutăm pe copii să se descurce cu propriile sentimente”
Există 4 lucruri pe care le poate face un părinte
Ascultați cu maximă atenție.
Aprobati-le senimentele cu un singur cuvânt : ” oh”… ” mm”… ” înțeleg”
Numiți-le senimentele.
Ajutați-i să-și imagineze că dorințele li se împlinesc.
Cand un copil dorește să ne spună ceva, oricât de ocupați am fi, ar trebui să îi privim cu atenție și să lăsam ceea ce facem pe moment. Un exemplu in pozele următoare.
Asa nu!
Așa da!
Si uneori, copiii nici nu au nevoie de sfaturi, pur și simplu vor să fie ascultați- și lucrul acesta îi va ajuta să-și înțeleagă mai bine propriile sentimente.
Cum poți să-i ajuți, de exemplu, să își imagineze că dorințele se împlinesc fără ca să-i minți?
Un lucru banal: copilul vrea neaparat biscuiti crocanți și nu aveți așa ceva în casă. Unii poate vor fi foarte înțelegători, dar alții poate vor reacționa urât.
Copilul: Vreau biscuiți crocanți!
Mama: Aș fi vrut să am un biscuite sau doi pentru tine.
Copilul. Îi vreau !
Mama: Văd cât de mult ți-i dorești…
Copilul: Aș vrea sa-i am acum…
Mama: Aș vrea să am puterea magică să fac să apară aici o cutie uriașa cu biscuiți crocanți.
Copilul: Ei bine, atunci voi mânca niște cereale! 🙂
Deci uneori simplul fapt de a vedea ca dorințele tale arzătoare sunt înțelese, face ca realitatea să devină mai ușor de suportat.
Dar cum le-am putea numi sentimentele?
Uneori, ca micuții să nu sufere , avem tendița de a le nega sentimentele, noi crezând că așa ei vor trece și mai ușor peste acestea.
Îmi vine în minte o secvență din filmul ”Întors pe dos”. Bing Boing, elefantul roz era atât de tris pentru că racheta lui fusese aruncată în prăpastie. Bucuria încerca sa-l inveselească repede: ” hai, vom găsi altceva! Vom ajunge sus mai repede! Nu mai fi așa de supărat! ”
Dar, Tristețea se așează lângă el, îl ascultă, îl aprobă: ” Cred că ești tare trist… făceai atat de multe lucruri frumoase cu acea rachetă împreună cu fetița ta…” Îi ințelege sentimentele, i le acceptă. Și Bing Bong se ridica dupa discutie inviorat spre marea uimire a Bucuriei.
Atunci când copiii sunt triști, nu trebuie să incercăm să-i inveselim neapărat crezând ca vor trece mai usor peste moartea animalutului drag, de exemplu. Sa-i ascultam, sa-i imbratisam, poate sa plangem cu ei. Vor sti că sentimentele lor sunt valoroase, reale.
Din capitolul legat de cooperare, am ales să vă spun câțiva pași :
Descrieți. Descrieți ceea ce vedeți sau descrieți problema.
Oferiți informații.
Exprimați-va într-un singur cuvânt.
Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră.
Scrieți un biletel .
Și avem un caz: în mod repetat copilul își lasă pantofii murdari chiar in mijlocul ușii de la bucătărie.
Îi putem spune exasperați : ” Iar ți-ai lăsat papucii aici! Se va umple bucătăria de microbi. Ți-am spus de o mie de ori să nu-i mai lași aici, dar văd ca eu chiar n-am cu cine vorbi. Zici că vorbesc cu pereții! Așa o să-ți lași papucii si când o să fii la casa ta? ”
Ce ar putea simți un copil? E drept- a greșit și vedem că nu prea vrea să se îndrepte. Dar cu siguranță s-ar gândi că el nu e bun de nimic. E pur si simplu uituc , aerian.
Cum am putea folosi metodele de mai sus?
Descrieti problema pe un ton ferm
”Ionel, văd niste pantofi in fata ușii de la bucătărie!”
Suficient ca unii copii să și-i ia de acolo. .
2 .Oferiți informații
”Pantofii se pun la locul lor. Aici, ne putem impiedica de ei si aducem si toată mizeria în casă”
3. Exprimați-va într-un singur cuvânt ( aceasta este o metodă tare agreată de adolescenți care sunt la vârsta în care par teribil de enervați de sfaturi foarte lungi si să le ții intruna morală)
” Ionel, pantofii!”
A înțeles ce are de făcut si ii va pune imediat la locul lor.
4. Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră.
” Recunosc că nu-mi place să văd pantofi și mai ales pantofi murdari în fața ușii de la bucătărie. Îmi place să-i vad așezați frumos la locul lor. ”
5. Scrieți un bilețel.
O altă metodă oarecum amuzantă și acceptată de către copii.
Chiar am folosit-o si eu pentru cel mare și a funcționat :).
Scriem un biletel și îl lipim pe ușa de la bucatarie sau pe pantofi.
” Ne place să stăm împreună cu frații noștri pantofi și nu aruncați prin casă. Cu drag, pantofii tăi” sau ” Mă bucur când îți pui pantofii la locul lor. Cu drag, mama”.
Mă opresc aici, lăsându-vă pe voi să citiți și să vă bucurați de carte pe care o veți găsi pe site-ul editurii Teora ( vedeți că între orele 18-19, in fiecare zi, au reduceri si transport gratuit). Alte cărți scrise de autoare : ” Comunicarea eficienta cu copiii acasă și la școala” , ” Comunicarea eficientă cu adolescenții” , ” Rivalitatea dintre frați ” ( urmatoarea pe lista de citit la mine).
. Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.
ursuleți năzdrăvani 