E atat de simplu sa judeci pe cineva dupa aparente…fara sa cunosti acea persoana…e asa de usor sa etichetam/catalogam  oamenii asa cum vrem noi…si din nefericire, acest lucru chiar ne da o satisfactie .

Ati primit porecle in copilarie? Vi le aduceti aminte de parca s-ar fi intamplat ieri  si amintirea acestora  va doare si acum …nu-i asa?

Eu am primit o porecla in scoala….fara sa o merit, fara sa am nici o vina… a fost o porecla pusa din invidie pentru ca invatam foarte bine si trebuiau sa ma „loveasca ” cu ceva…

Nu vreau sa tin eu un mic tratat de psihologie , ci vreau sa va vorbesc despre o carte minunata, cred ca este cea pe care o indragesc cel mai mult din seria scrisa de Max Lucado .

„Esti pretios”

Pare a fi prima carte din serie, pentru ca aici sunt prezentati  pentru prima oara multi omuleti, ca si cum nu i-am fi intalnit pana atunci.

Ca de obicei, omuletii  din micutul orasel Wemmick incearca sa fie deosebiti, diferiti facand tot felul de minunatii…de data aceasta au inventat  etichetele: fiecare purta o cutie cu stelute si bulinute ce se lipeau. Daca erai un om bun, aveai tot felul de talente, primeai multe, multe stelute aurii….Dar, daca aveai vopseaua cojita (caci omuletii erau din lemn )…cadeai pe strada, vorbeai aiurea, imediat erai umplut cu buline.

Un omulet mic  si parca „neterminat”, nefinisat, cu vopseau cojita…era tare nefericit….Era plin din cap pana in picioare de buline….cine era oare? … Pancinello! Nu era un omulet frumos : avea  capul prea mare, corpul mic si picioarele disproportionate si subtiri. Toate acestea fiind motive in plus ca sa tot primeasca buline…cat mai multe buline.

Dar, intr-o zi o intalneste pe LUcia….nu avea nici stelute, nici buline…Cei din jurul ei erau tare mirati….o admirau…au incercat sa-i lipeasca stelute…acestea cadeau imediat….au incercat sa-i puna buline…nici acestea nu stateau pe ea. PAncinello ar fi dorit mult sa stie care este secretul ei … 🙂

LUcia, vorbi cu mare drag cu el…” ii spuse ca secretul il va afla mergand la Eli, cel care crease toti omuletii”. Ea mergea zilnic si statea de vorba cu el. De aceea, aceasta fata minunata era atat de deosebita ( intalnirea zilnica cu tamplarul Eli o facea speciala) . Pancinello se temea sa  nu-l deranjeze, ii era rusine ca avea tot corpul plin de buline si poate nu va fi primit asa…el nu era un omulet frumos, bun si talentat.

Dar, convins de LUcia, ajunge la Eli….

Am citit cu ochii in lacrimi aproape toata povestea….Simteam din plin toate trairile lui Pancinello si mi-era atat de mila de el, mai ales cand stiu ca sunt multi oameni exact ca si el.

Pancinello, cu mult zbucium in suflet, plin de teama respingerii ajunge la creatorul sau Eli…care il primeste si ii vorbeste asa cum nu a facut-o nimeni: cu multa dragoste, mult respect. NU-i venea sa creada!

Si mesajul superb al cartii: „Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi! ” 🙂

Dupa ce am inchis ultima pagina din carte, i-am intrebat incet, mai ales pe copilasii mai mari (nepoteii mei) : ” voua v-a vorbit cineva vreodata urat? ati primit porecle la scoala? S-au purtat urat  cu voi ?”

Cei doi nepotei ai mei, cu tristete in voce , mi-au spus ca ” da, de multe ori”…L-am intrebat si pe D…. el nu a fost pana acum nici la scoala , nici la gradinita… asa ca fiul meu mi-a spus ca nimeni nu i-a vorbit urat,…poate, uneori micutul A. l-a necajit…

„Si voi ati crezut ce vi s-a spus? Cum v-ati simtit ?”

Si am inceput sa discutam, sa scoatem la iveala lucruri pe care nici eu, nici ei nu le stiau….sa incercam sa vindecam si sa pansam „rani sufletesti”.

I-am rugat ca niciodata sa nu creada ce spun altii urat despre ei….Dumnezeu ii considera speciali, unici…au fost creati „dupa chipul si asemanarea Lui”…parintii lor ii iubesc mult; au o multime de talente….nu, nu inseamna ca trebuie sa fie mandri, dar sa stie exact cine sunt ei .

BULINE SI STELUTE 🙂 

Am jucat un joc: aveam abtibilduri cu stele aurii si buline  (daca nu aveti abtibilduri, le puteti face din carton sau din fetru si puneti pe ele ca sa se lipeasca scotch dublu adeziv).

Le-am spus sa alergam unii dupa altii si in timp ce ne spunem lucruri mai neplacute, dar in gluma….le-am spus sa nu ne legam de aspecte fizice…sa ne lipim buline unii pe altii. Si am inceput: ” tu nu esti asa de bun la sport….tu nu stii sa gatesti….tu nu-ti faci patul….tu nu-ti strangi jucariile….” ( lucruri de genul acesta ) .. Si cine a primit cele mai multe buline? Eu, bineinteles :).

Micutul A. isi intrase tare bine in rol… 🙂

Ei, si apoi a sosit randul stelutelor….dar, ca sa primesti o steluta, trebuia sa faci ceva deosebit. Asa ca i-am supus la diferite probe.

Ideea era  sa inteleaga ca omuletii dadeau acele stelute doar daca erai cineva, daca faceai lucruri speciale….

Unii, dintre ei nu au putut strange prea multe stelute si au fost dezamagiti.

Au inteles cum s-a simtit Pancinello…cum se simt multi alti copii desconsiderati pentru ca ei nu sunt „super”.

Dar, am avut si o parte tare frumoasa a acestui joc : ca sa cada bulinele de pe noi, trebuia sa ne spunem lucuri frumoase unii despre altii. Cum primeam un compliment, o bulina se dezlipea de pe noi :).

Am invatat impreuna si un minunat verset biblic : ” De aceea, pentru ca esti pretios in ochii Mei si te iubesc…dau popoare pentru tine... ” ( Dumnezeu te iubeste atat de mult , incat ar face orice pentru tine ca tu sa intelegi asta…dovada vie: L-a dat pe Singurul Sau Fiu ca sa moara pentru pacatele noastre).

Le-am facut fiecaruia dintre ei o stea mare din argila fosforescenta pe care si-au scris numele si  ca sunt pretiosi :). Si noaptea, puteau sa vada scrisul de pe steluta  .

Nu uitati: ” etichetele/ cuvintele urate ale altora se lipesc de noi doar daca le lasam sa ne afecteze….dar daca stim cine suntem : fiinte minunate create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu…vom fi liberi, fericiti si ne vom trai din plin viata! „

Nu va cunosc personal , dar  vreau sa va spun ca : fiecare dintre voi sunteti pretiosi pentru mine… si cel mai important : pretiosi pentru Creatorul vostru ! 🙂

 

Later edit

Daca doriti sa achiztionati figurina Pancinello, detalii veti gasi AICI.