Am fost creati intr-un mod unic…si trasaturile chipului nostru au fost bine gandite….

Si totusi…ne dorim sa fim altfel…sunt atatia oameni ce si-au schimbat infatisarea doar ca sa fie observati de cei din jurul lor, ca sa fie iubiti…apreciati…acceptati…admirati…

Cand eram mica, mi-as fi dorit sa fiu mai inalta, sa am parul ondulat si ochii albastri :). Si uneori, ma simteam complexata ca nu arat asa cum mi-as dori…si alteori nu ma simteam frumoasa… un cuvant negativ legat de infatisarea mea il credeam imediat…

Dar am crescut…am cunoscut iubirea lui Dumnezeu…neconditionata, oferita din blesug…si am realizat ca sunt deosebita…am fost multumita de statura mea de om marunt :)…de parul negru si drept….de ochii mei caprui inchis….de gropitele ce-mi apareau pe fata cand zambeam…

Si cand am citit impreuna cu cei mici o alta carte din seria scrisa de MAx Lucado : ” De-as avea un nas verde”…am realizat ca exact asa am fost si am gandit si eu …ca si Pancinello.

Din nou…omuletii din lemn ce locuiau in oraseul Wemmick iar gasesc ceva ca sa fie diferiti. De data aceasta, apare un atelier de vopsit nasuri al celebrului Willy Stilatul . Toata lumea se inghesuia sa isi vopseasca nasul in verde : asa era la moda. Doar asa puteai fi in pas cu cei din jurul tau.

Pancinello impreuna cu alti doi prieteni s-au tinut tari; si-au spus ca ei in veci nu-si vor vopsi nasul .

Pancinello era constient ca…un nas verde nu l-ar putea face mai rapid, mai puternic sau mai destept.

Si totusi….atunci cand el a inceput sa nu-l mai viziteze pe Eli…vopsirea nasului nu i s-a mai parut ciudata…si uite-l in fata atelierului impreuna cu prietenii sai ….si iesind cu nasurile verzi. Unde pui ca trebuia sa mergi si diferit pentru ca toata lumea sa te poata observa si admira mai bine :).

Dar., asa cum se intampla si in lumea oamenilor reali, nu au fost multumiti cu acest nas….intr-o zi, plini de uimire…Pancinello si prietenii sau ii zaresc pe alti omuleti cu nasurile rosii, apoi albastri. Asa ca si ei….doreau  fie in pas cu moda si isi tot vopsesc nasurile…ajunsesera atat de rau incat nu mai tineau minte care era culoarea reala a nasurilor lor.

Vai, omuletii acestia nicicand nu se invatau minte! Nu-si dadeau seama cat de caraghiosi erau!

Si traiesc un moment de dezamagire…si chiar atunci apare tot frumoasa Lucia…care era doar ea….cu nuanta ei naturala. Ii trimite  la creatorul lor, tamplarul Eli. El stia sa rezolve orice problema.

Rusinati, omuletii ajung la casa lui Eli…acesta ii priveste, ca de obicei, cu blandete…si asteapta ca ei sa ii spuna problema…ca si cum el nu ar fi vazut nimic.

„Vrem doar sa fim noi insine din nou”  spuse Aschiuta.

Ma bucur sa aud asta.

Se poate?  intrebara ei.

sigur ca se poate. Intotdeauna va voi ajuta sa fiti asa cum v-am creat sa fiti. 

Isi baga apoi mana in buzunar si scoase de acolo o bucata de smirghel.

Dar o sa-mi ia ceva timp.

Pancinello si prietenii lui isi urmeaza creatorul in atelier , unde statura toata ziua pentru ca acesta sa le indeparteze vopseaua de pe nas. Chiar daca slefuirea era dureroasa, merita suferinta ca sa poata redeveni normali. „

Desi anumite pasaje din carte au fost tare amuzante pentru cei mici, am incercat sa avem discutii serioase si totodata sa facem un joc care sa ne ajute sa intelegem mai bine ce am citit.

A fost o ocazie buna ca sa le explic  ce inseamna o operatie estetica (pana la urma, asta faceau omuletii) . Unii oameni nu sunt multumiti de infatisarea lor si incearca sa si-o schimbe. Si ei fac lucrul acesta mergand la un medic ce face niste operatii speciale care iti pot schimba forma fetei, a ochilor, a nasului… Le-am povestit despre cazul foarte trist al tanarului Michael Jackson…el a fost nefericit pentru ca s-a nascut negru…si si-a dorit cu ardoare sa fie alb…a facut atat de multe operatii…incat….a ajuns urat……si foarte, foarte trist.  Daca ar fi ramas asa cum l-ar fi creat Dumnezeu, cu siguranta , viata lui ar fi fost alta.

Joc ” La atelierul lui Willy Stilatul 

D. era Willy si  micutul A. era un omulet ce isi tot schimba culoarea nasului.

Lor le place teribil sa foloseasca creioanele pentru colorat fata. Asa, ca i-am lasat sa se bucure din plin de ele 🙂

D. se mandrea de cat este de bun in meseria lui si ca el poate schimba infatisarea celor din jurul lui , doar schimbandu-le culoarea nasului.

Au intrat atat de bine in pielea personajelor, erau atat de dulci si de amuzanti, incat i-am tot filmat. Ii puteti urmari mai jos in actiune! 🙂

Sigur, nici Pancinello nu a fost lipsit din atelierul maestrului  Willy Stilatul.

Desi ne-am amuzat, ne-am jucat…am invatat o lectie serioasa si valoroasa : suntem creati intr-un mod minunat…daca Dumnezeu ar fi vrut sa fi fost altfel…asa ne-ar fi facut…dar El , in intelepciunea Lui, ne-a creat asa cum a stiut ca vom arata noi mai bine.

Noi, trebuie sa ne ingrijim de ceea ce am primit , de corpul nostru si sa-l pastram sanatos si curat.

E atat de important ca cei mici sa fie constientizati inca de mici ca sunt creati intr-un mod unic, ca nu s-a facut nici o greseala atunci cand au aparut ei pe lume :). Ca daca cei din jurul lor ( mai ales copiii de la scoala ) vor rade de infatisarea lor si le vor pune tot felul de porecle, desi le va fi greu , sa nu ii creada…. Incercati intotdeauna sa va dati seama cand se intampla aceste lucruri…si povestiti impreuna cu ei, spuneti-le cat de frumosi sunt de multe, de foarte multe ori pe zi…n-aveti grija…nu o sa devina mandri 🙂  . Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.

Am stat langa oameni ce nu aveau o infatisare care sa te atraga…erau oameni comuni…dar sufletul….Doamne….aveau atata frumusete in suflet….ce se revarsa din plin in jurul lor…incat le-as fi stat in preajma ore in sir….

Cat despre mine….lectia mea din copilarie a fost invatata…in timp…  si am avut curajul…sa fiu diferita in multe privinte…sa cred in convingerile mele…sa nu mai am teama de parerile celor din jurul meu atunci cand stiam ca ceea ce fac eu este bine….si nu mi-a mai pasat orice s-ar fi spus despre infatisarea mea…nu am fost si nu voi fi niciodata un „fotomodel” si nici nu mi-as dori…dar sunt ” o faptura minunata”, creata dupa chipul si asemanarea Creatorului meu ceresc.

Si voi la fel…..nu va doriti un „nas verde…rosu sau albastru”…sunteti frumosi asa cum sunteti….si cei care va iubesc, va adora infatisarea asa cum este ea :).

O zi in care frumusetea sufletului sa va inunde chipul va doresc! 🙂