Daca as fi citit aceasta carte in copilarie, cred sarbatorile de Craciun nu ar mai fi fost la fel.

Traiam in perioada comunista, parintii aveau slujbe care le interziceau mersul la biserica ( tata lucra in armata si mama in invatamant). Nu stiam despre adevarata inseamnatate a Craciunului.: Maria, Iosif, pruncul Isus…erau nume necunoscute pentru noi.

Pentru mine si surioara mea, sarbatorile de iarna erau foarte asteptate: stiam ca vom imbodobi bradul  ( pe care il cumparam din piata cea mare) si ca vom manca multe dulciuri. Nu asteptam neaparat cadouri, in vremea aceea totul era mult mai simplu.

 

Tin minte cum pregateam tot felul de felicitari si mici suprize handmade pentru parinti: chiar am facut o  data , in toiul iernii o felicitare pliiiina cu cirese!🙂 Ma credeti ca acestea sunt singurele cadouri pe care le tin minte?

Intr-un an, mai era o zi pana la Craciun si noi nu aveam brad. Nu mai stiu motivul: ori nu au avut parintii bani sa-l cumpere ori nu au reusit sa mai prinda unul ( siti ca se vindeau ca painea calda). Eram triste, dar incercam sa nu ne aratam dezamagirea; am fost niste copii tare cuminti.  Si il vedem pe tata, care era extrem de inventiv, ca ia un ghem mare de lana verde , se catara pe un scaun si incepe sa coasa pe perdea…incet, incet…a aparut la geam un brad mare si verde. A cusut si o instalatie si cateva bomboane : a fost cel mai frumos brad pe care l-am avut noi vreodata si singurul de care imi aduc aminte!

Mi-e dor de copilarie, de simplitatea acestor sarbatori de atunci…daca as fi stiut si motivul pentru care exista aceste sarbatori, cred ca as fi putut spune ca am avut parte de sarbatori de Craciun aproape perfecte🙂 .

E atat de bine ca, asteptand aceste sarbatori, bucuria ne cuprinde, suntem prinsi in tot felul de activitati craciunesti, ne dam peste cap sa le putem lua copiilor cele mai frumoase cadouri, care din pacate, dupa cateva zile, vor zace in cine stie ce colt prin camera lor…

Dar voi incerca, cu cat cresc mai mari,  sa le induc celor mici o bucurie si emotii noi: sa se gandeasca ca sunt atat de bucurosi atunci cand vine ziua lor de nastere..abia asteapta sa isi invite prietenii, ard de nerabdare sa vada ce cadouri vor primi, le stralucesc ochisorii cand apar parintii cu tortul festiv plin de lumanari.  Ei, Craciunul nu mai este sarbatoarea noastra…este ziua de nastere a celui mai minunat Om care a putut trai vreodata pe pamant : Isus Hristos. Si doresc să îi invat sa asteptam aceasta sarbatoare ca o zi de nastere a cuiva foarte drag,  la care vom participa si noi din plin.

La editura Cartea Copiilor, a apărut de câțiva ani o carte, pe care nu stiu dacă ați observat-o multi : Povestea primelor daruri de Crăciun.

În anul 1950, scriitorul suedez Axel Hambraeus a reusit sa suprinda atat de bine ce inseamna a darui, pornind de la tema biblica a sarbatorii Nasterii Domnului.

Personajele principale sunt trei păstori  ce au venit sa se inchine Pruncului Isus. Ei au fost marcati de saracia in care se nascuse, de hainele rupte ale Mariei, de picioarele inghetate a lui Iosif.

Intorsi acasa, se hotarasc sa le aduca daruri : o haina groasa, o pereche de incaltaminte si scutece pentru bebelus. Este suprinzator unde vor ajunge darurile lor, dar nu vă voi descoperi acest mister pentru că aș răpi din bucuria de a-i descoperi minunatul mesaj.

Va las totusi cu mesajul cartii nescris, dar dedus din Biblie (Noul Testament) , când Isus le spune ucenicilor : „„Adevarat va spun ca, oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete si Mi-ati dat de baut; am fost strain si M-ati primit; am fost gol si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.” (Matei 25:34-36)

Să ne gandim si noi la cei din jurul nostru…Dumnezeu si-a trimis Fiul pe pamant ca un dar pentru omenire. Darul Sau a fost perfect, ale noastre nu sunt, dar nici nu ni se cere asta. Craciunul e un prilej minunat de a darui: nu doar daruri materiale,desi sunt si acestea importante,  ci si imbratisari, o vorba buna, un zambet, un telefon unei prieten  pe care nu l-am mai suant de mult timp, o vizita la o persoana singură. Aceste daruri au o valoare de neprețuit.