ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


113 comentarii

Darul din Calendarul de Advent- Ziua 1

La mulți ani tuturor românilor ! 🙂

Am ales să deschidem ușița calendarului de advent cu un dar ce se potrivește așa de bine acestei sărbători.

Avem onoarea să găzduim astăzi pe blog o poveste frumoasă, ce s-a născut dintr-o mare pasiune pentru tot ceea ce înseamnă România.

Atunci când cunoști omul din spatele unei povești, opera acestuia îți devine și mai aproape de suflet. Și eu, și ursuleții simțim că suntem un strop din povestea de azi.

Da, astăzi în sfârșit putem să admirăm o carte pe care am așteptat-o cu mare nerbădare atata timp: Enescu și hora razelor de soare. 

img_0530

Am avut bucuria să ne întâlnim cu scriitoarea Cristina Andone și copilașii ei,  eroii povestilor așa de îndrăgite de noi, în urmă cu un an și ceva într-un loc de poveste: Muzeul Satului din București. Deși am fost acolo de atâtea ori  ne place se ne reintoarcem de fiecare dată.

Sunt așa sigură că o parte din povestea lui Enescu își are inspirația si de acolo.

Thea și Sasha- niște personaje tare dulci și in viața reală, nu doar în carte și ursuleții au avut un timp minunat de joacă, iar părinții un timp frumos de depănat povești.

12042852_937004723023298_2402030830673781235_n

Dacă aveți vreodata nevoie de un ghid prin muzeul satului , Cristina Andone ar fi cel mai minunat ghid: unul entuziast ce v-ar spune povesti despre fiecare casută in parte, fiecare motiv popular de pe ii, covoare și v-ar face să vă iubiti și mai mult țara și trecutul acesteia.

Am citit pe nerăsuflate celelalte povesti din Pădurea Muzicală, dar aceasta despre Enescu are ceva aparte.

Cand a ajuns povestea la noi însoțită de un galben fir de pai, D., ursulețul cel mare, a rasfoit-o cu repeziciune, cautand ceva…„hmmm…se pare că este altfel, nu găsesc ce-i plăcea lui Enescu să facă, ce mancare preferată avea, ce culori iubea…” . Îi spun că o carte nu se răsfoiește repede, ci se citește incet, filă cu filă. Dar după cum vedeți, copiii nu vor povesti seci, sobre despre viata compozitorilor: vor să-i simtă aproape, să stie că  au si ei culori preferate, că mănâncă dulciuri, că iubesc animalele. Uite așa au ajuns poveștile Cristinei la inima copiilor.

Sigur, preferințele lui Enescu erau frumos asternute în carte 🙂 – scriitoarea nu si-a dezamagit micii cititori.

img_0531

Chiar nu vreau să vă fur plăcerea de a descoperi singuri povestile din carte, vă voi incanta ochii doar  cu cateva ilustratii desenate atat de frumos de Adriana Oprița și Thea Olteanu . Fiecare  pagină este plină de simboluri izvorâte din motivele populare cusute cu măiestrie de bunicii, stră- străbunicii noștri. Dar veți găsi și informații despre păsările din Romania ( din anumite regiuni), cum arată notele muzicale, cum asezăm degetele pe pian ( și aici totul poate fi o joacă frumoasă ) .

img_0534

img_0535

img_0536

img_0537

Da, așa cum sunteți obișnuiți, veți fi răsplătiți la final cu jocuri istețe :).

img_0538

În ziua în care ne-am intalnit la Muzeul Satului, le-am oferit copiilor două daruri inspirate din ilustratiile acestei cărți. Pur si simplu m-a copleșit bucuria lor.

11227389_937004706356633_3670994335649768102_n

12049456_937004699689967_8432143644864281527_n

Și da, nu am rezistat să nu-l modelez și pe Enescu pentru a -l folosi în activitățile noastre.

img_4355

Cartea ce o vedeți la noi este tipărită în tiraj foarte , foarte mic doar pentru a fi prezentată. Dar va apărea la sfârșitul lunii ianuarie la editura Curtea Veche. Autoarea va insista ca această carte să aibă si CD-ul pe care ne-am obisnuit să-l vedem in fiecare carte din această colecție.   Toată colecția ” Povești din Pădurea Muzicală ”se va re-edita treptat pana în septembrie, cand începe festivalul Enescu. Atunci când veți cumpăra această carte să știți că veți contribui astfel  la un proiect în care și scriitoarea Cristina Andone, alături de pianista Raluca Știrbăț, violonistul Alexandru Tomescu și ȘErban Strudza ( prședintele Ordinului Arhitecților din România) s-au implicat foarte mult. Cartea a fost scrisă pentru a încuraja refacerea conacului lui Enescu ( locul in care compozitorul s-a jucat, a ascultat muzica lăutarilor, a compus și mai ales a fost răsfățat de bunici și de mamă ). Casa este acum pe cale să se prăbușească sub povara vremii și a vremurilor.  Veți putea chiar dona in conturile asociației ( veți regăsi acele informații pe ultima pagina a cărții ).

De ce Enescu  și nu alt compozitor român? am întrebat-o eu pe scriitoare.

Și am primit un răspuns așa de frumos:

”L-am ales pe Enescu pentru ca face parte din brandingul de tara. Este compozitorul care a stiut sa asculte cel mai bine sufletul nostru national si sa-l orchestreze la nivel european. La nivel sentimental-biografic, scoala de muzica la care ma duceam dis-de -dimineata se numea Enescu. Iar in studentie, prima bursa a fost cea pentru Scoala de Vara de la Tescani, organizata de Andrei Plesu si H-R Patapievici chiar in conacul in care se juca Maruca in copilarie. Am trait cateva saptamani pe dealurile colindate de Princess Aimee si am spus in gand o rugaciune langa doua morminte goale, ingemanate in tristete. Acolo isi vedea Enescu sfarsitul alaturi de Maruca sa iubita. Acolo, la Tescani era Padurea sa Muzicala:)
                Dragii mei, darul din ziua de astăzi este cartea ” Enescu și Hora razelor de soare”   ce va veni la voi însotită de un mic pai pus între file de mâinile scriitoarei și de autograful acesteia.
                M-aș bucura mult dacă veți aprecia paginile de Facebook ale acestor carti frumoase ce au bucurat atâția părinți și copii :  Povești din Pădurea Muzicală   și Enescu și hora razelor de soare
            Ca să vă inscrieți, lăsați, vă rog, un comentariu aici, pe blog, până la ora 22  în care să ne spuneți  dacă ați citit celelalte povești muzicale sau este prima dată cand auziți despre ele, ce au însemnat pentru voi și copilașii vostri. Și ii puteți lăsa și câteva cuvinte frumoase de apreciere dragii noastre Cristina Andone.
             Vom afla cine a câștigat darul în seara aceasta- anunțul va fi postat tot in acest articol la final.
              O zi frumoasă să aveți !
LATER EDIT
 Povestea lui George Enescu va inveseli familia doamnei Lazăr Andreea, numărul 102. Felicitări ! 🙂
good-102-g
 

 


2 comentarii

Pasionat de avioane? Hai să le construim împreună!

În sfârșit a venit vacanța! Ce-am mai așteptat-o ! 🙂

Nu ne-am făcut prea multe planuri pentru vacanță, simplu fapt că avem atâta timp liber este o mare bucurie.

Așa că noi ne-am început vacanța construind avioane. Întotdeauna cursele cu avioane din hârtie au un mare succes la noi.

Dacă sunteți și voi pasionați de avioane, nu aveți nevoie decât de cartea  Construiește avioane de la editura Teora, de lipici, puțină răbdare și chef de joacă.

 

Instrucțiunile sunt clare, pot fi urmărite cu ușurință de orice copil de peste 7 ani .

 

Sunt descrise diferite modele de avioane, istoricul acestora  pe o pagină și pe pagina alăturată, copiii vor găsi macheta de construit.

 

Și cursa este gata să înceapă!

 

 

O vacanță minunată vă dorim!


123 comentarii

Ești prețios…dar nu doar de 1 iunie (concurs)

Mic, cioplit dintr-un lemn nevaloros ( cine ar crede ca salcia este un lemn prea grozav ? ), cu un corp mai mare decât piciorușele-i subțiri, cu vopseaua cojită,  Pancinello cădea adeseori în plasa ridicolului. Încerca atât de mult să fie acceptat, să câștige atenția celorlalți, dar degeaba- parcă tot mai mult ajungea în dizgrația celor din jurul lui. Sau poate avea el așteptări prea mari de la ceilalți sau chiar de la el?

M-am simțit de atâtea ori ca și Pancinello în copilăria și adolecența mea. Îmi imaginam deseori ca pot face anumite lucruri grozave , ca as purta anumite haine si cei din jurul meu , îmi vor spune: ” ce draguță e! ce deosebită”… tanjeam așa cum o face orice copil dupa aprecierea si laudele celor din jurul meu.

Ei, dar voi poate nu știți cine este Pancinello! Dacă ar ști el cât de mult îl îndrăgesc copiii, n-ar mai fi niciodată trist și mi-e teamă că s-ar putea să se mândrească prea tare :). Uneori,  nu știe să fie echilibrat, dar cu ajutorul prietenilor revine tot timpul pe drumul cel bun.  Acest omuleț din lemn este personajul principal din superba serie de cărți „Ești prețios” scrisă de Max Lucado ( vai, si câte aș vrea să vă povestesc despre acest scriitor- eu chiar și acum citesc cărți pentru adulți scrise de el). Această serie, intitulată “Wimmicks”, a câștigat numeroase premii și a fost vândută în aproape trei milioane de exemplare.

sursa foto

Nu este prima dată când scriu despre aceste cărți ce au luminat copilăria ursuleților mei și a multor alți copii. Este un articol de readucere aminte.

În cele 6 cărți, al căror titlu îl puteți vedea în imaginea de mai sus, Max Lucado ne introduce într-o lume pe care o recunoaștem atât de bine, desi este o lume de poveste. Într-un micuț orășel Wemmick, trăiau o mulțime de omuleți din lemn creați de bunul și deosebitul tâmplar Eli. Și vă invit să aflați despre peripețiile lor în articolele în care am scris o recenzie despre 4 dintre cărțile din această serie ( recenziile sunt însoțite de activități pe care le puteți face pentru ca cei mici să înțeleagă și mai bine mesajul cărții): Esti prețiosEști al meuDarul tău prețiosDe-aș avea un nas verde.

Îl veți întâlni pe Pancinello ba cărând o groază de cutii si mingi încercând să devină cel mai bun omuleț din oraș, ba cu un ciudat nas verde sau trist și plin de buline lipite de alții ce însemnau disprețul celor din jurul lui.

 

Mesajul transmis de aceste cărți trebuie să ajungă la inima multor copii. M-aș bucura ca fiecare dintre voi să le aveți in bibliotecă și să le recitiți ori de cate ori este nevoie. E atat de important ca cei mici sa fie constientizați încă de mici că sunt creați într-un mod unic, ca nu s-a facut nici o greseală atunci cand au aparut ei pe lume. Și dacă cei din jurul lor ( mai ales copiii de la scoala ) vor rade de înfățisarea lor si le vor pune tot felul de porecle, desi le va fi greu , sa nu ii creadă, ei vor ști lecția de acasă- nicio etichetă nu trebuie să se lipească de mine!  Încercati intotdeauna sa va dati seama cand se intampla aceste lucruri și povestiti impreuna cu ei, spuneti-le cat de frumosi sunt de multe, de foarte multe ori pe zi. N-aveti grijă…nu o sa devina mandri:) . Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.

Se apropie cu pași repezi o zi deosebită pentru toți copiii de pe glob- 1 iunie. Și da, nu doar în această zi copiii trebuie să se simtă speciali, ci în orice zi!  Dar profităm de această ocazie așa de frumoasă și dorim să vă facem o surpriză. Draga noastră Anca Boloș a adus în micuța ei librărie Books for children( bine, nu știu cât e de mică – au trecut pe acolo sute de cărți) cărțile cu Pancinello, dar și altele scrise tot de Max Lucado pentru copilași mai mici despre omiduța Hermie ( deși am povestit și despre acestea, cât de curând voi face un articol special pentru aceste cărticele ce le recomand pentru copiii între 4- 6 anișori).

Le puteți comanda lăsând un mesaj privat sau un comentariu pe pagina mai sus menționată. Multe alte cărți în limba engleză și de curând și in limba româna, veți găsi acolo. Și dacă sunteți în căutarea cărților de la editura Usborne, le veți găsi pe cealaltă pagină a  Ancăi: In minunata lume a cărțilorDacă doriți să aflați noutățile ce le aduce Anca, abonați-vă la ambele pagini.

pancinello 1

Surpriza este și mai mare pentru că Anca oferă un set cu cele 6 cărți din seria „ Ești prețios” cititorilor noștri. Mulțumim mult pentru un dar atat de deosebit!

13238875_1162441353775243_938645063878113151_n

Și pentru că mie mi-au fost atât de dragi personajele acestor cărți, le-am modelat din lut polimeric pentru a-i „ aduce la viață” :). Îi puteți vedea pe toți pe pagina creațiilor mele Figurine Fimo by Coca ( linkul vă conduce direct către albumul cu figurinele din cărțile lui Max Lucado). 

Așa că eu voi dărui o figurină Pancinello ce va însoți setul dăruit de Anca.

Puteți să vă înscrieți ca să primiți darul nostru, lăsând un comentariu în care să ne spuneți cum îi faceți voi pe copilașii voștri să se simtă iubiți, speciali, unici și totodată, de ce considerați importantă lecturarea unor astfel de cărți cu mesaj motivator.

Ne-am bucura dacă ați distribui acest articol și vă mulțumim !

Dăm startul înscrierilor chiar acum și vom spune „stop” 🙂 în ziua de 1 iunie dimineața. Da, chiar atunci!

Nu uitați că mai avem în desfășurare pe blog un concurs parfumat impreună cu Valery Soap ( vă puteți înscrie aici ).

O zi minunată vă dorim și nu uitati- sunteți prețiosi ! ❤

 

 


2 comentarii

Cartea păsărilor pentru copii

Nu știu dacă v-am povestit vreodată despre zăvoiul de la noi din curte. Dimineața și seara, privighetorile ne oferă un concert gratuit, deși ar cam putea să ceară bani frumoși pe un bilet :). Cât e ziulica de lungă, vrăbiuțele sporovăiesc întruna, întruna- se ceartă, vorbesc între ele? Încă n-am aflat ! Din când în când, își mai fac apariția graurii și coțofenele. Ei, aceștia nu prea vin să ne facă o vizită de curtoazie… smecherii vin să fure mazărea sau strugurii din curte. Ciorile și ciochițele apar și ele cu croncănitul lor strident. Hărnicuța ciocănitoare apare și ea din când in când- o prindem rar, dar ne bucurăm că nu uită și de copacii din grădina noastră. În afara grădinii noastre se aud guguștiuci ( iși mai fac curaj să vină și pe la noi culegând ce mai rămane din grăunțele găinilor) și cuci.

Anul trecut, pe la începutul verii, am observat că nu se mai aude cântul privighetorilor. Să ne părăsească așa fără niciun motiv? Că doar nu le alungase nimeni! Răspunsul l-am aflat cât de curând. De o săptămână se auzea un țiuit foarte ciudat. Cum se însera, începea… ba ajunsesem să cronometrăm distanța dintre sunetele ciudate.  Ascultați ce auzeam noi 🙂 .

Și până la urmă am aflat  – era o bufniță, mai precis un ciuf de pădure.

sursa foto

Într-o după-amiază, am și reușit  să vedem micuțul pui ce nu ne lăsa să dormim noaptea- era ascuns in vița de vie și ne privea cu ochișorii lui mari și rotunzi. Nu am reușit să-l prindem intr-o fotografie foarte reușită pentru că nu am vrut să-l speriem.

 

Deși poate v-am prins în micuța mea poveste, nu am eu talentul de povestitor al lui Thornton W. Burgess, care v-ar uimi cu siguranță.  Burges a iubit atât de mult natura încât a zugrăvit-o în cele mai mestesugite cuvinte în cele peste 170 de cărți ale sale

Astăzi, vă voi povesti doar despre una dintre cărțile lui ce a fost tradusă de curând în limba româna de editura Prospero.

   Cartea păsărilor pentru copii

Personajul principal al acestei cărți este iepurașul Peter Cottontail. Deși la fel de pufos si năzdrăvan, să nu-l confundați cu iepurașul Peter din cărțile scriitoarei Beatrix Potter. 🙂

Cartea are un aer  clasic, ce-mi aminteste de cărțile ” serioase” , cu coperți cartonate, ce le admiram în biblioteca mare a părinților mei. Dacă ai 9-10 ani si vei primi în dar această carte, vei fi placut surprins să observi că desi are 300 de pagini și asta cu siguranță te va speria 🙂 , vei fi prins în firul povestirii, căutând alături de pufosul Peter  răspunsul la întrebările tale despre minunile mici cu aripioare- păsările. Copiii și-l pot imagina cum doresc pe iepuraș pentru că el nu apare în niciuna dintre ilustrațiile cărții. Și dacă nu vei înțelege tot ceea ce citești, cu siguranță părinții tăi vor fi langa tine ca să te ajute.

O descriere frumoasă o găsiți chiar pe pagina editurii: ”In peripețiile sale de-a lungul celor patru anotimpuri, interacționând cu o mare varietate de specii, aproape 100, printre care vrabia Glas-dulce, sturzul Melodiosul, prepelița Bob cel alb, pasărea albastră Fermecătorul, ciocârlia urechiată Hoinara, pitulicea Spiriduș, lăstunul de mâl, graurul pistrui, cucul Cioc-negru, ciocănitoarea Toboșar, cioara Negruța, Bufnița Buhuhu, pescarușul gulerat Galăgiosul, uliul porumbar Spaimă, șorecarul Coadă-roșie, muscarul Vai-de mine, gaița Sammy, pițigoiul Tommy, alaturi de multe alte păsări care se perindă prin Livada Veche, Pădurea Verde și prin Luncile Verzi, ghizii noștri, curiosul ingenuu, iepurașul Peter împreună cu impetuoasa atotștiutoare, pănțărușa Jenny, învață, alături de micul cititor, desigur, curiozități despre aspectul fizic și penajul acestora, obiceiurile și comportamentul lor, preocupările, temperamentul și interacțiunea dintre ele, hrana si adăpostul lor, construirea cuiburilor, migrația, relațiile de rudenie, asemănări și deosebiri. Adorabile prin modul de evocare, apelativele, unicitatea si diversitatea lor, prin trăsăturile morale care le însuflețesc, entuziasmul, hărnicia, afecțiunea, simțul responsabilității, fidelitatea, și prieteșugul lor, este cu neputință ca acestea să nu cucerească inimile micilor iubitori ai naturii, care vor fi surprinși și amuzați, dar mai ales inspirați.
Ilustrațiile sunt realizate cu precizie și atât de fidele realității, încât studierea lor dă oricui posibilitatea de a identifica păsările înfățișate.
Scrisă printr-o muncă plină de dragoste pentru cei mici și pentru păsări, aceasta carte își propune să fie atât una de povești, cât și, în egală măsură, un manual de nădejde. ”

Băiețelul cel mare a început lectura acestei cărți și chiar eram curioasă să-i observ reacțiile. Limbajul folosit nu este unul chiar foarte usor, multe dintre expresiile din carte nu  fac parte din vocabularul nostru zilnic, fiind astfel un pririlej de a ne imbogăți vocabularul.

Citind cu patos fratelui mai mic despre prima aventură a iepurașului

Aici puteți asculta un fragment în care veți afla despre Bătăuș vrăbioiul care le furase locuința unor pănțăruși.

 

Spre finalul cărții veți găsi un tabel cu denumirile populare si științifice ale personajelor păsări.

Este o carte ce va fi cu siguranță îndrăgită de copiii mai mari care deja citesc cărți fără prea multe ilustrații și adoră să-și imagineze singuri firul întâmplării doar citind descrierile din carte.   ȘI sigur va fi cadou prețios pentru pasionații de păsări, fie ei mici sau mari. Vreți să vedeți un adevărat pasionat de păsări? Cred că nu are mai mult de 8-9 ani și tânjește să găsească și să fotografieze 1111 specii de păsări. Da, este român 🙂 Îl găsiți aici.

Cartea păsărilor este însoțită atât de frumos de o alta, în care copiii pot colora păsările ce le-au descoperit în poveste și își pot scrie pe pagina albă observațiile lor.

 

Și dacă doriți să ascultați cântecele păsărilor din carte, uitați ce am descoperit: un site minunat cu sunetele păsărilor ( aveți și detalii științifice despre fiecare pasăre în parte).  Dați click pe imagine și veți fi conduși spre aplicație.

 

 

Dacă veți dori să vă înconjurați și voi de triluri și povești despre păsări, puteți achiziționa cărțile prezentate în articol lăsând un mesaj pe pagina editurii aici.

O zi senină în care să nu lăsați să treacă pe lângă voi sunetele naturii din jurul vostru vă dorim !


2 comentarii

Români celebri- povești biografice pe înțelesul copiilor

Dintotdeauna am fost fascinată de biografii. Atunci când terminam o poveste ce o citeam pe nerăsuflate, aș fi vrut tare mult să-i cunosc și autorul. Atunci când admir o operă de artă, aș vrea să stiu mai multe despre cel ce a creat-o. Mă bucur că și ursuleții mei sunt la fel de curioși ca și mine. Sunt atrași să afle detalii din viața oamenilor, să-i analizeze, să înțeleagă ce i-a determinat să ia anumite decizii, ce i-a inspirat atunci când au creat o poveste, o sculptură sau un lucru ce a revoluționat lumea.

Copiii au nevoie de exemple pozitive, de mentori, de profesori cu suflet mare. Au nevoie sa calce pe urmele cuiva ce a însemnat ceva, ce a lăsat o amprentă în această lume ( și ar fi grozav dacă aceste persoane nu ar fi personajele din desenele animate). Și nu trebuie să fii neapărat un om mare ca să faci lucruri importante. Sunt atâția semeni ce au fost niste anonimi în timpul vieții lor și au devenit foarte cunoscuți după ce au murit. Avem si acum în țară oameni minunați despre care nu știm absolut nimic, pentru că nu-i promovăm, preferând să aducem în atenția copiilor incultura, lucruri cu un „ambalaj strălucitor” si cu un conținut de o calitate josnică.

Poate că ați au auzit de seria nou apărută la editura Gama despre câțiva români celebri ce au schimbat cursul istoriei sau au imbogățit patrimoniul cultural al țării noastre ( ba chiar si al altor țări). Ne bucurăm din suflet pentru că s-au gândit să aducă în lumea copiilor frânturi povestite atat de frumos din viața unor oameni mari.

Când a văzut seturile, ursuletul cel mic A. le-a studiat cu interes și a avut două întrebări: „ De ce nu este nicio femeie printre aceste cărți? De ce doar bărbați?” ( mi-a crescut inima de mândrie- ia uite aici un bărbățel, adevărat susținător al femeilor) și „ Crezi că cineva va scrie o carte și despre mine vreodată?” 🙂 Asta depinde doar de tine, dragul meu!

Pe cel mare l-a interesat ordinea cronologică a biografiilor, cine a fost ilustratorul sau autorul cărților. Vedeti, din nou aceeași curiozitate! Au fost încântați că vor descoperi mai multe din viața oamenilor al căror chip era pe copertă, mai ales că auziseră deja de unii dintre ei.

Nu, nu am citit toate cele zece cărți din serie pe nerăsuflate- vrem ca informațiile să se astearnă lin in mințile și sufletele lor și să le țină minte.

Colecția Români celebri s-a născut din dorința de a-i familiariza pe copii cu personalitățile remarcabile ale culturii și istoriei românești și de a-i inspira să viseze că pot schimba și ei, într-o zi,lumea în care trăiesc. Informațiile biografice ce pot părea plictisitoare pentru copii capătă acum, asemenea poveștilor, un fir narativ captivant, iar personajele sunt urmărite, în „aventura” lor spre celebritate de-a lungul întregii vieți.

Uneori, copiii se descurajează: „ Eu niciodată nu voi putea face ce faci tu, așa că renunț!” Și cât de bine le prinde să citească astfel de povești care să-i incurajeze, să vadă că și alții au încercat de zeci, poate chiar de sute de ori până când au reușit! Și cât de mult îi ajută să vadă că oamenii celebri nu au devenit așa într-o singură zi, ci totul a început din copilărie sau din tinerețea lor, fiind și ei la rândul lor ajutați de alți oameni  ( părinți, profesori, mentori, rude, prieteni).

Voi descrie cele două pachete pe rând, începând cu cel de istorie. Cărțile se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani. Si sunt de un real ajutor si învățătorilor sau profesorilor din clasele primare: pot fi citite și la școală în timpul orelor de istorie, limba română sau de muzică. Astfel, operele acestora, povestirile istorice, compozitiile muzicale vor ajunge și mai mult la inima copiilor.

Prețul celor două seturi este extrem de rezonabil, dar puteți cumpăra și o singură carte sau cele care vă interesează mai mult. Le găsiți pe site-ul editurii aici.

Pachetul Istorie „Români celebri” conține 5 volume despre viața marilor conducători din istoria României, povestite pe înțelesul copiilor: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Carol I al României.

Cărțile au o mulțime de ilustrații, un text bine si frumos scris, usor de înțeles de către copii. Pentru anumite expresii ce ar părea mai greoaie, au si note explicative la subsolul paginilor.

Vom începe acum călătoria noastră în lumea acestor cărți și o voi însoți de câteva fragmente, ilustrații și scurte explicații.

În orașul nostru avem ruinele unei cetăți construite de către acest brav domnitor. Așa că le-am promis copiilor că la următoarea noastră vizită la cetate vom lua  această carte cu noi și o vom citi chiar acolo.

sursa foto

Mircea cel Bătrân este considerat unul dintre cei mai importanți domnitori români pentru că a reușit să evite transformarea Țării Românești în pașalâc turcesc. Mai mult, în timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere de până atunci. Dacă nu ar fi fost el, probabil că harta României și cea a Europei ar fi arătat altfel astăzi, în urma cuceririlor Imperiului Otoman. A fost un voievod gospodar, înțelept și viteaz, care și-a iubit țara și timp de peste treizeci de ani, a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i asigure bunăstarea și libertatea. Iar un astfel de domnitor își merită cu prisosință locul între cei mai vestiți conducători ai lumii. 

 

Ștefan cel Mare… Încă din copilărie, neamurile din partea tatălui meu îmi povesteau, mergând pe un greu de ținut minte fir genealogic, cum că ne-am trage din acest domnitor moldovean. Să fie așa? Nu știu, dar le-am spus și copiilor mei povestea aceasta ca să nu se piardă.

Cei aproape cincizeci de ani de domnie a lui Ștefan cel Mare au însemnat pentru Moldova o perioadă de glorie și bogăție, în care țara a fost condusă cu vitejie și înțelepciune. După moartea lui, la curtea regelui Poloniei era numit „principele și războinicul cel mai vestit al vremurilor sale”, iar personalitatea sa a inspirat, peste timp opere precum „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Dumbrava roșie” de Vasile Alecsandri, „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu și „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu.  

Când a început domnia lui Ștefan, Cristofor Columb nu descoperise America, faimosul oraș incaș Machu Pichu încă nu era pe deplin construit, iar Leonardo da Vinci abia se născuse. Când s-a sfârșit, Da Vinci începuse deja să picteze Monalisa, Michelangelor termina lucrul la statuia lui David, dar oamenii încă nu știau că Soarele se află în centrul sistemului nostru solar. Moldova avusese, însă, propriul ei soare, a cărui strălucire nu avea să o mai egaleze niciun domnitor.

Și statuia acestui domnitor tronează într-un parc din orașul nostru și asta pentru că o bătălie s-a purtat aici, la noi, în zona Giurgiului.

O viață tumultoasă, cu urcușuri și coborâșuri si cu o moarte năpraznică…

Mihai Viteazul nu a fost doar un voievod curajos, ci și un mare visător. Fără îndrăzneala lui de a lupta pentru îndeplinirea unui ideal, domnitorii care i-au urmat n-ar fi reușit, poate, să transforme în realitate dorința românilor de a avea o singură țară. 

Ne apropiem de secolul modernizării și ajungem la perioada în care a domnit Al. I. Cuza.

În istoria țării, Cuza rămâne ca un domnitor bun și drept, care nu și-a dorit decât binele patriei sale. A crezut cu încăpățânare că nimeni nu trebuie să fie sclav și că oamenii au dreptul la educație, i-a disprețuit pe boierii lingușitori și a admirat mereu cinstea și sinceritatea. Și-a iubit țara foarte mult și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să o aducă în rândul celor mai moderne state ale Europei, acolo unde credea cu tărie că-i este locul. 

Ieri, 10 mai, a fost sărbătorită în țara noastră  Ziua regalității. Această carte despre viata lui Carol I ar fi fost foarte potrivită pentru a fi prezentată copiilor.

În cei 48 de ani ai domniei lui Carol – cea mai lungă din istoria noastră- , România și-a dobândit independența, statul și instituțiile s-au modernizat, iar țara a câștigat un imens prestigiu în mijlocul imperiilordin această parte a Europei. Carol I a condus cu iscusință clasa politică, a dat avânt economiei, a sprijinit cultura și dezvoltarea învățământului. 

Continuăm călătoria noastră cu pachetul din cultura românească ce conține conține 5 volume despre viața unor personalități marcante: Ion Creangă, Nicolae Grigorescu, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși și George Enescu.

Ion Creangă

Cine n-a auzit de pupăza furată, de ciresele mâncate pe ascuns, de fuga la scăldat sau de bolovanul trântit peste casa sărmanei Irinuca? Cum? Acest om cu barbă ce pare serios și impunător să fi fost atât de năzdrăvan în copilărie?

De Amintiri din copilărie, cea mai valoroasă scriere a lui, Creangă s-a apucat în 1880. Scriitorul Dumitru Almaș își închipuia că Eminescu, tot ascultând povești din copilăria lui Creangă, l-ar fi îndemnat într-o zi: „Bădiță Ioane, mă supăr tare pe matale, dacă nu scrii aceste amintiri!” Nu era niciodată mulțumit de cum i se înșirau cuvintele pe foaie, își făcea o mulțime de notițe, ștergea și o lua de la capăt. Se trezea o dată cu zorii și se apuca de scris fără să mănânce. 

Neîncrezător în talentul lui de povestitor, îi cerea deseori părerea lui Eminescu, care se străduia de fiecare dată să-l încredințeze că e ”scriitor în toată puterea cuvântului” și că n-are nevoie să fie corectat de nimeni. 

Nicolae Grigorescu

Întâlnirea lui Nicolae cu vopselurile și penelul a fost însă rodul unei întâmplări triste. Pe când micul Grigorescu avea numai șapte ani, tatăl lui, care lucra ca îngrijitor pe moșia unui boier, a murit. Rămasă singură, mama și-a luat copiii și s-a mutat la București, într-o mahala săracă, în casa unei mătuși. Nicolaei, un copil timid, după ce a împlinit zece ani a fost dat ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chaldek care sa-l învețe să zugrăvească icoane. 

Anii au trecut…

În semn de recunoaștere a talentului său, la vârsta de 61 de ani, Grigorescu a devenit primul pictor numit membru de onoare al Academiei Române.  Astăzi, istoricii îl consideră unul dintre artiștii care au reinventat pictura și unul dinre primii pictori români moderni. Pe lângă incontestabila valoare a pânzelor sale, în urma blândului și sensibilului Grigorescu a mai rămas ceva: dovada că visele se împlinesc, dacă nu încetezi să crezi în ele și să lupți. Ce alt exemplu mai bun decât copilul sărac dintr-o mahala, care a ajuns peste ani să-și dezvelească operele în cele mai mari expozitii ale lumii. Și care, în ciuda copleșitorului succes, a rămas credincios liniștii, simplității și culorilor sale. 

Mihai Eminescu

Un poet pe care copiii mei îl știu încă de când aveau o vârstă foarte mică pentru că avem o statuie impunătoare în oraș pe treptele căreia s-au cățărat încă de când de-abia mergeau și am admirat-o și pe cea de pe faleza de pe malul Mării Negre. A fost o ocazie de a le cânta Somnoroase păsărele sau Mai am un singur dor.

Pasiunea tânărului Mihai pentru arta cuvintelor i-a convins pe părinții lui să-l trimită la Viena să studieze filosofia. Neavând însă bacalaureatul, Mihai n-a putut fi admis decât ca auditor la universitate: se putea înscrie la cursuri, dar nu avea dreptul să dea examene. Lui ii era, cu toate acestea, suficient: mergea la cursurile care-l interesau- nu doar la Filosofie, ci și la Litere sau Drept- iar restul timpului îl petrecea citind. Când primea bani de acasă, îi cheltuia pe cărți și cafea proaspăt măcinată și se încidea apoi în casă, citind și bând din licoarea aromată de dragul căreia putea să renunțe chiar și la mâncare. 

Constantin Brâncuși

Al cincilea dintre cei șapte copii ai soților Maria și Nicolae Brâncuși, trimis vara cu oile unde dormea sub cerul înstelat și cu un cuțitaș mic cioplea în lemn, ba chiar a scrijelit și banca de la școală… Cine se gândea că operele lui vor fi cunoscute în lumea întreagă?  Și luate în râs de către membrii Academiei Române din vremea sa! Cât de trist…

Peste ani, după Al Doilea Război Mondial, în România a pătruns un regim politic nou, comunismul. Bătrân de acum, Brâncuși  a vrut să-și dăruiască, după moarte, toate operele statului român. Din nefericire, comuniștii nici nu înțelegeau, nici nu încurajau arta, așa că operele lui Brâncuși au fost luate în râs chiar de către membrii Academiei Române, cea mai importantă instituție de cultură din stat. 

Furios, Brâcuși a cerut cetățenia franceză și prin testament a lăsat moștenire atelierul său din Impasse Ronsin, cu tot ce se găsea în el, statului francez. În urma lui au rămas 137 de sculpturi, 41 de desene și peste 1600 de plăci fotografice cu imagini suprinse de Brâncuși. 

Artistul s-a stins în 1957, la vârsta de 81 de ani. Petrecuse jumătate de secol la Paris, orașul în care și-a văzut visul cu ochii și a creat opere fără egal. În ultimii ani ai vieții, se retrăsese în atelierul său. ”Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mână. ”

Înainte să se oprească din cioplit, mâinile sale reușiseră totuși să facă un lucru pe care nimeni altcineva nu-l mai făcuse în sculptură: să dezbrace lucrurile de formă și să arate lumii esența lor. 

George Enescu

Am citit acestă carte ieri, în timp ce ascultam în surdină Rapsodia română, simțindu-ne atât de mult „acasă”- acel sentiment că este atât de bine în țara ta, chiar dacă ești înconjurat de sărăcie, grijuri, necazuri…

Un copil fenomenal, un tânăr remarcabil, un adult cu o viață atât de creatoare pe care poate nu am știut ca români să-l iubim și să-l apreciem cum se cuvine decât după ce ne-au arătat alții valoarea lui.

Știați de viorile lui Enescu? Am aflat si noi din biografia lui:

La 18 ani, George Enescu a terminat Conservatorul din Paris și a primit premiul I la secțiunea vioară. Cu acest prilej, i s-a oferit în dar o vioară Bernardel, pe care scria numele lui. A fost prima dintre viorile compozitorului. 

Cea mai iubită și cea mai valoroasă a fost însă o vioară Guarnieri din 1731, supranumită Catredala. Deși avea în colecție o vioară inestimabilă, Enescu nu s-a sfiit să cânte nici cu instrumente românești. Una dintre el era făcută de Dimitrie Știrbulesscu, supranumit „lutierul de la poalele Carpaților”. Instrumentele sale erau făcute din lemn de molid din pădurile Bucovinei, munții Neamțului și din Valea Gurghiului, numită și „valea italienească” fiindcă de aici își luau lemnul și lutierii italieni.

Mulțumim încă  o dată, dragă editură Gama, pentru că ați îmbogățit viețile copiilor cu acest biografii minunate!

Și voi, dragi copii, urmați-vă visele, dați-le formă, prindeți aripi  și nu-i credeți pe cei care nu văd nimic special în voi. Sunteți unici, creativi și veți ajunge acolo unde mulți nu au ajuns! Dragi părinți, lasați-i să viseze, ridicați-le sus aripile și dați-le drumul să zboare acolo unde voi nu ați reușit să ajungeți pentru că alții v-au zdrobit aripile și visele voastre.. Să dăm o șansă acestei lumi!


4 comentarii

Rivalitatea dintre frați

Un subiect vechi de când lumea…încă de când Cain și-a omorât fratele pentru că îl considera rivalul său. S-au schimbat  mult de atunci sentimentele dintre frați? Este oare rivalitatea normală?

Nu știu cum este la voi, dar eu zilnic aud: „Eu mă spăl primul! Am fost aici înaintea ta!” ; „Am deschis primul ușa la mașină! Stai la coadă!” „ Pe el l-ai pupat de mai multe ori!” ; „Eu văd că porția lui de budincă este mai mare decât a mea” ( asta după ce te-ai străduit să le împarți aproape perfect); ”Mă doare burta, nu mă simt bine deloc.” și-l auzi și pe cel mic: ” Cred că mă doare burta și pe mine, ai putea să-mi aduci pernuta aceea caldă? ” 🙂

Dacă aveți mai mulți copii și la voi niciodată nu se întâmplă așa, vă felicit :). Dar dacă trăiți într-o familie normală ca noastră, probabil vă confruntați și voi dacă nu zilnic, măcar în fiecare săptămână cu „luptele” dintre frați. Uneori, când stăm cu ei separat, acordându-le timp doar unuia dintre ei, zici ca-s alții : foarte cuminți, receptivi, dornici să ne asculte. Dar când se întâlnesc, apar iar ciocnirile.

Vreau să vă spun că nu intervin întodeauna atunci când se ceartă. De multe ori, până să ajung eu la ei, s-au și împăcat. Da, alteori nu mă duc intenționat ca să văd dacă știu să-și rezolve și singuri tensiunile dintre ei. Avem și discuții împreună, separate, în care încercăm să-i convingem ( dar și să le demonstrăm practic) că noi îi iubim la fel, că fiecare este unic și special pentru noi. Cu toate acestea, ”luptele” tot există.

O carte ce m-a ajutat mult să înțeleg de ce există și cum pot fi tratate aceste animozități dintre frățiori este „ Rivalitatea dintre frați” de Adele Faber și Elaine Mazlish.

Nu, nu este o carte minune ce vă promite că imediat ce veți pune în aplicare sfaturile de acolo, pacea se va așterne peste totdeauna în casa voastră, dar veți găsi soluții salvatoare, veți descoperi că uneori problema nu este la ei, ci la noi, părinții sau că putem acționa cu totul altfel decât o facem de obicei.

Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Teora ( vedeți că între orele 18-19 aveți reduceri și transport gratuit daca faceți comanda atunci).

O altă carte superbă scrisă de aceste autoare este și : Cum să le vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească. Am scris despre această carte  aici.

Revenim la cartea ce face subiectul acestui articol și vă prezint cuprinsul acesteia.

De ce a apărut această carte? Pentru că, mulți părinți au strigat după ajutor : „ Bătăile dintre ei mă fac să mă urc pe pereți! ” , „ Nu știu ce se va îmtâmpla mai întâi : ori se vor omorî între ei ori îi omor eu pe toți. ”; „ Mă înțeleg foarte bine cu fiecare în parte, dar împreună sunt insuportabili”.

Experții în domeniu spun că la originea geloziei dintre frați stă dorinta puternică a fiecărui copil de a se bucura în exclusivitate de dragostea părinților. Dar de ce această dorință? Pentru că de la mamă și de la tată se revarsă toate lucrurile de care copilul are nevoie pentru a supraviețui și a se dezvolta: hrană, adăpost, căldură, dragoste.  Și-atunci nu e de mirare că fiecare copil luptă din răsputeri pentru a fi primul sau cel mai bun.

Această carte cuprinde discuții foarte multe din cadrul seminariilor cu părinții, oameni ce au participat activ, au luat notițe, au pus întrebări, au desfășurat jocuri de rol între ei au împărtășit problemele lor de acasă.

În primul capitol, ni se cere să ne aducem aminte de copilăria noastră, de relația ce am avut-o cu frații noștri. Oare mai simțim și acum că am fost neîndreptățiți în anumite situații? Unii părinți au scos la iveală sentimente ascunse de mult timp în inima lor și au realizat că tind să ia partea copilului care era ca și ei în familie.

Un părinte povestea : „Eu sunt cel mai mic dintre cinci băieți și n-am nici o umbră de îndoială că frații mei influențează opinia despre mine însumi din prezent. Toți sunt niște oameni foarte energici, cu realizări deosebite în educație, în sport, în orice domeniu vreți. Numai că pentru ei e ceva firesc. În copilărie, încercam necontenit să țin pasul cu ei. În timp ce ei se distrau, eu stăteam la etaj, cu burta pe carte. Nu m-au înțeles niciodată. Obișnuiau să-mi spună „adoptatul” cu afectiune, desigur. Chiar și în ziua de azi mă străduiesc din răsputeri. Soția zice că am viciul muncii. Nu înțelege că o parte din mine încă aleargă să-i prindă din urmă pe frații mei.”

Eu și sotul meu am fost mezinii familiei. Recunosc că nu pot înțelege foarte bine ce simte un frate mai mare. Când D. este supărat pe fratele mai mic pentru că îl imită, că se ține tot timpul după el, că încearcă să-l îmbrățișeze, îi explicăm cu dragoste că noi îl înțelegem pentru că la rândul nostru si noi am fost cei mai mici din familie.  Frații cei mici îi adoră pe frații lor mai mari, vor să fie ca ei și uneori o fac poate într-un mod ce pare stângaci și atât de enervant.

Nu vă pot expune toate problemele, discuțiile, poveștile  din carte, cu siguranță că v-ar face plăcere să o citiți singuri.

Vom afla despre pericolul de a ne compara copiii ( de aici porneste de cele mai multe ori cearta dintre copii), despre atitudinea noastră gresită atunci când ei se bat și noi reacționăm ca si cum am participa la un război mondial, vom vedea cât de părtinitori suntem uneori, fără să ascultăm ambele variante, că uneori ne purtăm mai ridicol decât copiii. V-ați gândit vreodată că si comparațiile favorabile sunt gresite?

Vă las câteva exemple foarte sugestive ilustrate prin poze.

Și închei cu povestea unuia dintre părinții ce au participat la seminariile celor două doamne Faber și Mizlish. Poate că pare un caz grav și la voi nu se întâmplă așa ceva, dar știți si voi – copiii sunt imprevizibili și uneori fac lucruri ieșite din comun doar ca să ne atragă atenția, să se simtă iubiți necondiționat.

Era într-o sâmbătă dimineața. Băieții își făceau de lucru prin bucătărie. Eu pregăteam micul dejun simțindu-mă în al nouălea cer și felicitându-mă pentru cât de bine se înțelegeau. Cu coada ochiului l-am zărit pe David ținând o lingură deasupra plitei electrice de pe care tocmai luasem o oală cu apă fierbinte. Deodată, îi spune lui Andy : „ Vrei să vezi ce tare se încinge? Vino încoace!” Când Andy s-a apropiat, David l-a tras spre el și i-a apăsat lingura înroșită pe ceafă. 

Andy a țipat de durere. Am țipat și eu. David a ieșit în fugă din încăpere. Am oblojit arsura cât am putut  și am încercat să-l liniștesc pe Andy. Apoi m-am dus în dormitor și m-am așezat. Cred că nu fusesem atât de deprimată în viața mea. David acționase cu atâta sânge rece și cruzime, atât de calculat și cu atâta răutate în mod intenționat, încât mă simțeam proastă că am avut atâta încredere în el. N-avea să se schimbe niciodată, indiferent cum l-aș privi eu. Se născuse cu un filon de rău. Era soi rău, Nu-mi semăna deloc. 

Apoi am auzit o bătaie la ușă. Era David. Cu greu mi-am regăsit vocea. L-am întrebat: ” Ce vrei? ”

Nu mi-a răspuns. Doar a intrat și a rămas acolo în picioare, părând mic și speriat. Ceva s-a răscolit în sufletul meu. Nu știu de unde mi-a venit, dar m-am auzit spunând: ” Mare prostie ai făcut! Mare, mare , mare prostie! Parc-ai fi unchiul Stu! ”

Unchiul Stu? ”

” Da, iubitul vostru unchi Stu. Cel care vă duce la pescuit și vi se pare așa grozav. Ca frate mai mare al meu nu s-a purtat prea grozav. Odata mi-a smuls unghia rupta de la degetul mare de la picior. M-a durut îngrozitor, dar m-a făcut să-i promit că n-o să-i spun mamei.”

David era șocat. ”De ce a făcut asta? ”

”Așa sunt copiii…fac experimente și-și fac unul altuia tot felul de lucruri nebunești, prostești, curde. Dar nu înseamnă că sunt nebuni sau cruzi. ”

Întreaga ființă a lui David s-a schimbat sub ochii mei. Făcuse ceva monstruos, cât se poate de condamnabil, dar mama lui nu îl considera un monstru. Apoi, dacă unchiul lui, care făcuse ceva atât de rău ajunsese un tip atât de cumsecade, poate că nici pentru el nu era pierdută orice speranță.

După plecarea lui David, m-am așezat în pat, rememorând iar și iar scena aceea Brusc, mi-am dat seama că numai faptul de a-l privi pe David altfel constituia doar o parte a soluției. Restul solutiei consta în a-i cere să se poarte altfel și a-l responsabiliza pentru purtarea lui. De asta avea nevoie de adulții din viața lui.

După o săptămână, m-a pus din nou la încercare. Îl urmărea pe fratele lui prin sufragerie, necăjindu-l până l-a făcut să izbucnească în lacrimi. De data aceasta, nu m-a mai cuprins disperarea, ci l-am luat de după umeri, l-am întors cu fața spre mine și l-am țintit cu privirea. ” David”, i-am spus ferm ” ai o capacitate superioară de a fi amabil. Folosește-o!”

David a râs mânzește , dar nu l-a mai necăjit pe Andy…

 

Nu uitați ” atitudinea și cuvintele noastre au forță. Când începe Războiul dintre frați, nu trebuie să ne simțim frustrați, înnebuniți sau neajutorați. Înarmați cu noi cunoștințe și un nou mod de înțelegere îi putem conduce pe rivali către pace. ”

 

 

 


4 comentarii

Ingenioasa serie de cărți ” Descoperă” ( Uncover Books) cu machete tridimensionale

Ne tot intrebam de ce desfac copiii jucăriile. Doar pentru ca vor sa le strice? Nu, la unii dintre ei curiozitatea este foarte , foarte mare și se tot întreabă:  ce se afla in interiorul jucariei? Ce o face sa functioneze așa? Ce surprize ascunde? Așa apar viitorii ingineri de mâine!

Fiul meu cel mare imi tot spune : ”Mi-aș dori sa vad cum arata corpul unui catel sub blănița lui” sau să știe cum arată o mașină in interior. Sigur, tati l-a luat si i-a aratat de multe ori în timp ce repara mașina. Am căutat și  imagini pe internet ca să vedem cum arată mușchii, scheletul sau organele unui câine.

Când am descoperit seria ” Uncover Books” , știam ca el va fi foarte încântat si curiozitatea lui va fi cât de cât astâmpărată.

 

Cărțile au fost achiziționate  din diferite locuri.

Prima dintre ele, preferata băieților, ( așa am și aflat de existența lor)  ” Uncover a Dog” am cumpărat-o de pe grupul Lovely Books cărți noi și second hand pentru copii. Dacă doriți și voi cărți în limba engleză, la prețuri rezonabile, intrați în acest grup. Periodic, Violeta C. , doamna ce a înființat acest grup si pe care o recomand cu mare drag,  posteaza noutăți tare frumoase din categoria cărților pentru copii. Majoritatea cărților sunt second, in stare bună , eventualele defecte fiind menționate în descriere. Eu prefer să cumpăr și astfel de cărți, mai ales că  pot găsi astfel tot felul de comori literare la un pret mic, dar tare   greu de achiziționat dintr-o librărie online din străinătate. Transportul este 5 ron indiferent de valoarea comenzii. Ora la care sunt postate noutătile este anuntată in grup dinainte.

 

Cărțile din acestă colecție sunt  recomandate copiilor de peste 3 ani. Elementele se pot desprinde sau rupe daca se trage tare de ele. Folositi-le în scop educativ , nu le lăsați la îndemnâna copiilor mici. Sunt redate fidel organele animalului , scheletul sau muschii. Se poate vedea proporția dintre dimensiunile acestora, locul în care sunt așezate. De asemenea, veți găsi o mulțime de explicații/informații complexe potrivite pentru copiii mai mari.

 

Copiilor li s-a parut interesant faptul că, dacă o iei de la prima copertă pana la final , formezi un cățel sau un alt animal ( depinde de cartea ce o răsfoiam) – aceasta a fost explicatia lor :).

Dacă aveți pasionați de dinozauri, uitați ce frumoasă este și ” Uncover a T-rex”.

Această carte am achiziționat-o  din magazinul despre care v-am povestit de multe ori Julia Toys (veți gasi aici o mulțime de carti superbe in limba germană ,  carti de cautare ( fara cuvinte) si multe alte minunății – aici categoria cărților).

 

Am fost uimiți de creierul lor atat de mic- un corp mare si musculos si o minte atat de mică ! 🙂

 

Am găsit-o și în limba română pe site-ul editurii Teora aici. Era minunat daca ar fi continuat sa traduca toate cărtile din această colecție. Din păcate s-au oprit doar la una.

Următoarele patru au fost cumpărate de pe ebay.co.uk ( a fost prima oara când mi-am făcut curaj sa cumpăr de acolo). Am cautat un transport cat mai mic ( 2-4 $) si un pret al cărții tot așa, foarte rezonabil ( bineînțeles că nu sunt noi). Mai găsiți unele exemplare tot așa la prețuri mici. Pentru noi sunt indeajuns atâtea, desi ne-ar fi plăcut si celelate din colecție ( mai sunt încă cinci- despre tigri, cai, delfini, pisici si rechini, dar pretul este mult prea mare). Sperăm să le găsim pe grupul de cărți menționat anterior .

Uncover a Cobra

Uncover a Tarantula

Chiar nu ne gândeam ca acest păianjen pufos arata așa! Deși pare fioros, am avut si copilasi mai mici care au răsfoit cartea fară nicio teamă.

Uncover a Race Car

Dedicată băieților, în mod special

Uncover a Human Body

Vă dorim spor la descoperit lumea din jurul vostru prin orice mijloace ați avea la dispozitie ! 🙂

 


3 comentarii

Ce faci când copilul îl ia pe NU în brațe ?

🙂

Te poți supăra, spunându-i că și tu te vei purta la fel ca și el când îți va cere ceva…

Îl poți ignora, îți impui forța și până la urmă tot va face ce vrei tu…

Poți discuta, deși se pare că nu are urechi să te audă…

Ce faceți voi când micuții voștri parcă nu știu să spună decât : ”nu, nu nu! ” Ba uneori îți spun și atunci când le propui o activitate ce știi că o îndrăgesc enorm!

Haideți să vedeți ce strategie drăguță au aplicat Mamele de Poveste.

Ooo , dar stați un pic…nu stiti cine sunt? Atunci sa va povestesc mai întâi cate ceva despre aceste mamici minunate si creatiile lor.

Atunci când citești o carte, ți-ai dori atat de mult ca personajele îndrăgite să fie reale, să le poți strânge in brațe, să poți vorbi cu ele. Așa ca Mamele de poveste au creat câteva povești frumoase și nu s-au oprit doar aici- au adus la viată și personajele din carte. Astfel , in lumea copiilor au aparut: Cesuleț Timpulescu, Fluturaș cel delicat, Max, Mara și mulți alții .

Dacă doriți să aflați și mai multe despre Alexandra și Vera, cele doua mămici inventive,  puteți citi un intreviu frumos realizat de Raluca Loteanu  aici.

Si acum să ne întoarcem la vestitul ”NU” .

La noi a ajuns un set compus dintr-un săculeț ce ascundea in el o cărticică și personajul principal din carte.

sursa foto

Pot considera această  povestioară un fel de lectie de parenting , nu doar o poveste pentru copii . Este potrivita pentru copilașii mai mari de 3-4 ani. Doi părinți, domnul Șiretsubțire și doamna Șiretsubțire erau tare triști. De fapt, nu chiar triși, chiar nervoși uneori. Micuțul lor de doar 3 ani care fusese pana atunci un copilaș asa de vesel și de cuminte începuse să spună ” nu” la orice propunere ce venea din partea părinților. Nu mai puteau continua așa! Dar tăticul a găsit o soluție… o veți descoperi și voi când veți citi povestea :).

Noi am citit povestea, fara sa-l arat pe NU. Il tineam in brate, ascuns in saculet. Sigur, erau foarte curiosi sa vada ce este acolo. Când cel mic a vazut ca se ascunde chiar Nu , a izbucnit in ras: ” Ia uite, este chiar adevărat! Adică eu chiar îl țin pe Nu în brațe” :).

A fost un prilej ca să discutăm împreună. Ce-i face pe ei de cele mai multe ori să spună ”nu”. Totodată, le-am spus că uneori oamenii chiar trebuie să spuna ”nu”. Când? Atunci când ți se cere să faci un lucru urât ( nu când ești rugat sa duci gunoiul, nu! ), ci e vorba despre abuzuri, de provocari ciudate si urâte, de ceea ce te face să te simți inconfortabil. Aici, clar , vei spune :” nu”.

Am jucat si un joc.

Puneam multe întrebări la care ei nu aveau voie să răspundă cu ” nu”.

Și dacă aveți copii mai mici, puteți face jocul și altfel.

Prinde-l pe Nu

Aruncați jucăria din pluș de la unul la altul și vedeți care-l poate prinde pe NU .Atunci cand il prinde, va striga tare : ”nuuu! ” 🙂

Nu vă temeți că o astfel de carte, jucărie sau joc i-ar putea face să devină mai îndărătnici pentru ca a spune  ” nu” este normal. Dimpotrivă, își vor da seama că voi îi înțelegeți și vă pasă de ceea ce simt ei. Voi, părinții, la rândul vostru, veți învăța să le oferiți alternative, de genul : ” vrei geaca albastru sau cea alba? Vrei un sandviș cu cascaval sau cu branza si rosii ? Vrei să-ți faci temele la ora 2 sau la ora 3? ” Acestea il vor face să se simtă important pentru că i se dă posibilitatea de a alege.

Nu se vor rezolva toate cum ai clipi, nicidecum, dar nu vom mai sta toți îmbufnați din cauza unui mare ” nu” spus cu supărare 🙂 .

Chiar și Mamele de Poveste scriu la finalul povestioarei : ” Și-au dat seama că până la urmă, Șirețel nu -i schimbat, e tot el, doar că a descoperit un nou prieten, pe NU, care va fi alături de el mereu, fie că ne place ori ba. Așa că n-ar fi mai simplu dacă l-am accepta și-mbrățișa și ne-am bucura și noi de el? ” 🙂

Setul nostru este potrivit pentru copilasi mai mari de 3-4 ani. Înainte de achizitiona un astfel de set, puneți întrebări , cereți ce detalii v-ar interesa și specificați vârsta copilului vostru.

Povestile si personajele create de aceste mămici le veți găsi în magazinul lor de pe Breslo aici.

O zi însorită si frumoasă vă dorim!

 


81 comentarii

Darul din Calendarul de Advent – Ziua 17

De-a lungul anilor, am adunat în bibliotecă foarte, foarte multe cărți : din copilăria mea , din adolescență, cărți de oameni mari și ”exagerat” de multe pentru copiii noștri. De unele mă leagă amintiri tare plăcute. Când le iau în mână, mi-aduc aminte de locul în care stăteam când le răsfoiam, dacă era noapte sau zi,  dacă mi-era sufletul vesel sau trist.

Foarte dragi îmi erau și îmi sunt și acum cărțile de la editura Noua Speranță. Pot spune că am crescut împreună cu ele. Țin minte cum citeam pe la 15 ani Viața pe marginea prăpastiei  ( o carte ce îi ajută pe tineri și adolescenți să ia cele mai bune decizii pentru viața lor ).

Și Pomul comorii! Lucram ca voluntară în timpul studenției la un centru pentru copiii străzii. Nu aveam multe cărți în biblioteca de acolo, dar era această carte superbă. M-au pus copiii să le-o citesc de nu știu câte ori. Cred că o învățasem toți pe de rost. Din păcate, nu o veți mai găsi pe site-ul editurii, dar sperăm din tot sufletul să fie reeditată. Pentru ursuleții mei am împrumutat-o de la biblioteca din oraș. Și ei au îndrăgit-o la fel de mult. Am povestit despre întâmplările din Pomul comorii aici și aici.

Curcubeul alb și negru  ( momentan se găsește pe site doar în limba maghiară, dar cred că se mai găsește  disponibilă în alte librării creștine) a fost o carte pe care am recitit-o de nu știu câte ori.  Este o carte pentru copii, superb colorată şi ilustrată prezentând o povestire cu un conţinut educativ extraordinar: o persoană rea poate fi biruită dacă ai curajul să lupţi împotriva ei cu armele iubirii şi ale iertării. Şi nu numai atât, dar ea poate fi şi determinată să se întoarcă cu toată fiinţa ei spre bine. Într-o padure în care domneau armonia şi pacea între animale au dispărut şase şoricei. Îngrijorat, Mooseberry, prietenul lor, veghea mereu patrulând prin pădure, ca nici un animal să nu mai dispară. Câţiva dihori erau bănuiţi a fi autorii răpirilor… Pe lângă aceste motive de îngrijorare, într-o dimineaţă animalele au constatat că toate culorile din lumea lor dispăruseră. Chiar şi curcubeul era alb şi negru. Apoi a fost răpit şi Mooseberry! Cine a furat culorile curcubeului, cine l-a răpit pe Mooseberry? Şi mai ales cine şi cum putea să aducă culorile înapoi în lume? Salvaţi de o corabie trimisă de Marele Împărat şi condusă de Căpitanul Cameleon, cei şapte şoricei în frunte cu Mooseberry, vor conduce lupta animalelor din pădure împotriva celor ce le-au furat culorile. Mai multe am scris  despre carte aici.

 

 

 

Dacă doriți să aduceți culoare și frumusețe orelor de religie, cartea Biblia, confecționăm și învățăm este un ajutor neprețuit. Ideile de lucru manual diferă, de la cele mai simple la cele mai dificile, punându-se accent pe folosirea unor materiale şi ustensile cât mai ieftine, folosindu-se pe cât posibil materiale reciclate sau din gospodărie. Copiii vor avea experienţa emoţionantă de a face obiecte minunate aproape „din nimic” . Toate ideile de lucru manual au fost concepute, aplicate şi testate de Gillian Chapman, autoare renumită a acestui gen de cărţi. Folosindu-se de experienţa ei în lucrarea cu copiii, confecţionând cărţi, măşti şi alte obiecte, ea a pregătit şi o secţiune utilă cu sfaturi şi recomandări pentru siguranţa desfăşurării activităţii.

Uitați ce idei minunate pentru Crăciun:

Mai recomand si o carte pentru cei interesați de dezvoltarea spirituală a copiilor lor : Creșterea spirituală a copiilorÎn această carte,  veți descoperi zeci de sfaturi simple şi modalităţi practice nu numai de a defini lucrurile în care credeți, dar și  de a demonstra cum să faci din credinţa în Dumnezeu o trăire zilnică. Puteți citi câteva fragmente din carte accesând linkul de mai sus.

Multe alte cărți vă invit să le vizualizați pe site-ul editurii  aici. Sunt grupate pe categorii de vârstă și interese ( copii, adolescenți, tineri, familie, resurse pentru orele de religie sau Scoală Duminicală, pentru tabere).

Da, și astăzi avem un dar din partea editurii Noua Speranță! 🙂 Mulțumim tare mult!

Alături de alte daruri, copiii mei vor primi în acest an în dar și o nouă Biblie pentru ei ( achiziționată de pe site-ul editurii). Vrem să le oferim un dar care să le bucure și să le înfrumusețeze și sufletul . O Biblie doar a lor ,  oferită cu prilejul acestei sărbători sfinte este un cadou minunat.

Avem și alte variante frumoase de Biblii pentru copii pentru diferite vârste. Dar ne-a plăcut mult și această versiune ce face trecerea dintre Biblia cu multe imagini din timpul copilăriei mici spre Biblia oamenilor mari. Ilustrațiile nu lipsesc, dar sunt mai puține. Include evenimentele importante ale planului lui Dumnezeu, subliniind legăturile dintre ele. Cartea conţine 365 de episoade semnificative ale istoriei biblice și pe  marginile textului povestirii se află versetele cele mai importante ale pasajului biblic care redă întâmplarea respectivă. Cartea are un format mare, impunător ( ai mei sunt tare încântați de cărțile mari), coperțile cartonate găzduind în interiorul lor  350 de pagini .

Spre finalul cărții,există o enciclopedie care ajută la înţelegerea contextului povestirilor prezentând într-un limbaj accesibil noţiuni despre viaţa oamenilor în timpurile biblice: hrana, agricultura, viaţa de familie, îmbrăcămintea, casele, cetăţile şi oraşele religia, munca, comerţul şi călătoriile, civilizaţia.

Biblia în fiecare zi pentru copii o veți găsi pe site-ul editurii ( unde puteți vizualiza și mai multe detalii) aici.

Editura Noua Speranță oferă in dar două Biblii. Și… un donator secret 🙂 dorește să ofere 10 Biblii ( cumpărate tot de pe site-ul editurii)  pentru ca bucuria noastră să fie și mai mare! Deci, avem astăzi de oferit în calendarul nostru de Advent 12 Biblii de citit în fiecare zi ce abia așteaptă să ajungă la copilașii voștri!

Vă așteptăm cu drag să vă înscrieți până la ora 21.30. Lăsați, vă rog, un comentariu în care să ne spuneți dacă voi aveți o Biblie pentru copii și totodată care credeți că ar fi reacția lor dacă ar primi un astfel de dar ( puteți chiar să ne povestiți dacă v-au pus întrebări legate de Dumnezeu, nașterea Pruncului Isus sau alte evenimente biblice).

Later edit

Am citit foarte multe comentarii în care spuneați că nu știți ce Biblie ar fi potrivită pentru copilașii vostri.  Aș dori să vă recomand articolul în care am scris despre Biblii pentru copii AICI ( voi încerca sa-l reeditez și pe acesta , pentru a adăuga și alte variante achiziționate ulterior) . Aveți acolo poze  și alte detalii.

Bibliile de citit în fiecare zi vor ajunge în casele celor cea  au avut comentariile cu numerele:

48- Cristina Moldovan

4- Alina B.

34- Paula Por

10- Ceaușescu Mădălina

14- Alina

5- Camelia

26- Rodica C.

29- Laura Frunza

6- Stanciu Florentina

38 – Varzole Cristina

11- Tatiana Istrate

43- Savescu Alex

Felicitări tuturor! Ne dorim din suflet ca mesajul Bibliei ce o vor primi să le îmbogățească sufletul copiilor.

Și ne pare nu rău, ci foarte rău…că nu a fost câte o Biblie pentru toți cei ce ați participat. Sperăm să putem oferi astfel de daruri și în viitor.

Pe câștigtori îi  rog să mă contactateze  la adresa de mail : ursuletinazdravani@gmail.com și cand imi scrieti, vă rog mult să-mi lăsați direct adresa.

Christmas Gifts


44 comentarii

Darul din Calendarul de Advent – Ziua 15

” De Crăciun dorințele ți se- ndeplinesc!”, cântă tare prin casă ursulețul cel mic . Ne-a rugat să desenăm în Calendar  ziua aceea importantă.

Ar fi frumos ca toate dorințele să se împlinească…ursuleții mei au un vis : acela de a zbura măcar o dată cu avionul.  Eu nu cred ca aș visa vreodată la așa ceva, mai ales cu fobia mea legată de înălțimi. Dar ei, bărbați adevărați :), îmi spun că ar fi grozav să poți zbura.

Vara, prin luna august , avem ocazia să vedem foarte aproape de casa noastră avionul utilitar ce stropește  cu soluție împotriva țânțarilor. De fapt, toți copiii din oraș țipă de bucurie când îl văd – pentru că zboară peste străzi, case, parcuri. Ai mei , dacă sunt în casă atunci când îi aud zgomotul nici nu se mai uită dacă-s încălțați sau nu și o zbughesc afară. Nu contează că l-au văzut și ieri și alaltăieri – e prietenul lor și îl admiră mult! 🙂 .

M-am bucurat când am primit ” Avionul năzdrăvan” –  o ocazie grozavă de a ne aduce aminte de prietenul nostru cu aripi.

Această carte, ce a apărut la editura A.T.U. este scrisă de Claudia Groza, pe care probabil unii dintre voi știți dacă ați citit cartea despre Elefănțelul Trompi sau ați participat la atelierele ei.

Personajele principale din carte , Lia și Matei, își doreau ca și ai mei ursuleți să zboare și să cunoască cât mai multe  despre avioane. În vacanța de vară, li se oferă o ocazie minunată ca sa-și împlinească această dorință.

Citind această poveste, vom învăța alături de cei doi copii lucruri noi despre zbor, avioane, elicoptere și nori. Cartea se adresează copiilor mai mari ( peste 7 ani). Nu are ilustrații la fiecare pagină și abundă în termeni noi pentru copii ce le vor îmbogăți cunoștințele despre mediul înconjurător.

Vă las un fragment și câteva imagini din carte : ”Zgomotele avioanelor le stârneau curiozitatea de fiecare dată când le auzeau, de aproape sau în depărtare. Îşi puneau mâna streaşină la ochi şi scrutau albastrul cerului sau norii îngrămădiţi în pâlcuri din loc în loc. Strălucirea avioanelor în reclamele din revistele părinţilor îi fascina pe cei doi fraţi, Lia şi Matei. Visul lor de a zbura măcar o singură dată se cuibărise adânc în sufletul lor. «Oare cum se văd pădurile de sus? Dar apele? Dar munţii şi câmpiile?» se întreba de multe ori Lia…”

Cartea  poate fi comandată prin mesaj privat pe pagina de FB a scriitoarei Claudia Groza aici.

Și dacă aveți și voi acasă pasionați de zbor și de avioane, am o veste bună pentru voi : astăzi, în calendarul nostru de Advent avem această carte în dar din partea Claudiei. De fapt, vor fi 3 cărți în dar, deci vom avea în final 3 câștigători :).

Vă puteți înscrie până la ora 21.30, lăsând un comentariu la acest articol în care să ne spuneți cui i-ați dărui această carte dacă ați câștiga-o.  Și dacă doriți să îi lăsați câteva cuvinte de apreciere și scriitoarei Claudia Groza, cred că s-ar bucura mult.

Vă așteptăm cu drag să participați!

Later edit

În urma tragerii la sorți, am aflat cine a câștigat cele trei cărți 🙂 .

NUmărul 18

Felicitări, Elena Sincu!

avion1

Numărul 33

Felicitări,  Adina Tofan!

avion3

Numărul 36

Felicitări, Irina Rotila!

avion2

 

Vă rog să mă contactați la adresa de mail : ursuletinazdravani@gmail.com
Christmas Gifts