La mulți ani tuturor românilor ! 🙂

Am ales să deschidem ușița calendarului de advent cu un dar ce se potrivește așa de bine acestei sărbători.

Avem onoarea să găzduim astăzi pe blog o poveste frumoasă, ce s-a născut dintr-o mare pasiune pentru tot ceea ce înseamnă România.

Atunci când cunoști omul din spatele unei povești, opera acestuia îți devine și mai aproape de suflet. Și eu, și ursuleții simțim că suntem un strop din povestea de azi.

Da, astăzi în sfârșit putem să admirăm o carte pe care am așteptat-o cu mare nerbădare atata timp: Enescu și hora razelor de soare. 

Am avut bucuria să ne întâlnim cu scriitoarea Cristina Andone și copilașii ei,  eroii povestilor așa de îndrăgite de noi, în urmă cu un an și ceva într-un loc de poveste: Muzeul Satului din București. Deși am fost acolo de atâtea ori  ne place se ne reintoarcem de fiecare dată.

Sunt așa sigură că o parte din povestea lui Enescu își are inspirația si de acolo.

Thea și Sasha- niște personaje tare dulci și in viața reală, nu doar în carte și ursuleții au avut un timp minunat de joacă, iar părinții un timp frumos de depănat povești.

Dacă aveți vreodata nevoie de un ghid prin muzeul satului , Cristina Andone ar fi cel mai minunat ghid: unul entuziast ce v-ar spune povesti despre fiecare casută in parte, fiecare motiv popular de pe ii, covoare și v-ar face să vă iubiti și mai mult țara și trecutul acesteia.

Am citit pe nerăsuflate celelalte povesti din Pădurea Muzicală, dar aceasta despre Enescu are ceva aparte.

Cand a ajuns povestea la noi însoțită de un galben fir de pai, D., ursulețul cel mare, a rasfoit-o cu repeziciune, cautand ceva…„hmmm…se pare că este altfel, nu găsesc ce-i plăcea lui Enescu să facă, ce mancare preferată avea, ce culori iubea…” . Îi spun că o carte nu se răsfoiește repede, ci se citește incet, filă cu filă. Dar după cum vedeți, copiii nu vor povesti seci, sobre despre viata compozitorilor: vor să-i simtă aproape, să stie că  au si ei culori preferate, că mănâncă dulciuri, că iubesc animalele. Uite așa au ajuns poveștile Cristinei la inima copiilor.

Sigur, preferințele lui Enescu erau frumos asternute în carte 🙂 – scriitoarea nu si-a dezamagit micii cititori.

Chiar nu vreau să vă fur plăcerea de a descoperi singuri povestile din carte, vă voi incanta ochii doar  cu cateva ilustratii desenate atat de frumos de Adriana Oprița și Thea Olteanu . Fiecare  pagină este plină de simboluri izvorâte din motivele populare cusute cu măiestrie de bunicii, stră- străbunicii noștri. Dar veți găsi și informații despre păsările din Romania ( din anumite regiuni), cum arată notele muzicale, cum asezăm degetele pe pian ( și aici totul poate fi o joacă frumoasă ) .

Da, așa cum sunteți obișnuiți, veți fi răsplătiți la final cu jocuri istețe :).

În ziua în care ne-am intalnit la Muzeul Satului, le-am oferit copiilor două daruri inspirate din ilustratiile acestei cărți. Pur si simplu m-a copleșit bucuria lor.

Și da, nu am rezistat să nu-l modelez și pe Enescu pentru a -l folosi în activitățile noastre.

Cartea ce o vedeți la noi este tipărită în tiraj foarte , foarte mic doar pentru a fi prezentată. Dar va apărea la sfârșitul lunii ianuarie la editura Curtea Veche. Autoarea va insista ca această carte să aibă si CD-ul pe care ne-am obisnuit să-l vedem in fiecare carte din această colecție.   Toată colecția ” Povești din Pădurea Muzicală ”se va re-edita treptat pana în septembrie, cand începe festivalul Enescu. Atunci când veți cumpăra această carte să știți că veți contribui astfel  la un proiect în care și scriitoarea Cristina Andone, alături de pianista Raluca Știrbăț, violonistul Alexandru Tomescu și ȘErban Strudza ( prședintele Ordinului Arhitecților din România) s-au implicat foarte mult. Cartea a fost scrisă pentru a încuraja refacerea conacului lui Enescu ( locul in care compozitorul s-a jucat, a ascultat muzica lăutarilor, a compus și mai ales a fost răsfățat de bunici și de mamă ). Casa este acum pe cale să se prăbușească sub povara vremii și a vremurilor.  Veți putea chiar dona in conturile asociației ( veți regăsi acele informații pe ultima pagina a cărții ).

De ce Enescu  și nu alt compozitor român? am întrebat-o eu pe scriitoare.

Și am primit un răspuns așa de frumos:

”L-am ales pe Enescu pentru ca face parte din brandingul de tara. Este compozitorul care a stiut sa asculte cel mai bine sufletul nostru national si sa-l orchestreze la nivel european. La nivel sentimental-biografic, scoala de muzica la care ma duceam dis-de -dimineata se numea Enescu. Iar in studentie, prima bursa a fost cea pentru Scoala de Vara de la Tescani, organizata de Andrei Plesu si H-R Patapievici chiar in conacul in care se juca Maruca in copilarie. Am trait cateva saptamani pe dealurile colindate de Princess Aimee si am spus in gand o rugaciune langa doua morminte goale, ingemanate in tristete. Acolo isi vedea Enescu sfarsitul alaturi de Maruca sa iubita. Acolo, la Tescani era Padurea sa Muzicala:)

                Dragii mei, darul din ziua de astăzi este cartea ” Enescu și Hora razelor de soare”   ce va veni la voi însotită de un mic pai pus între file de mâinile scriitoarei și de autograful acesteia.

                M-aș bucura mult dacă veți aprecia paginile de Facebook ale acestor carti frumoase ce au bucurat atâția părinți și copii :  Povești din Pădurea Muzicală   și Enescu și hora razelor de soare. 

            Ca să vă inscrieți, lăsați, vă rog, un comentariu aici, pe blog, până la ora 22  în care să ne spuneți  dacă ați citit celelalte povești muzicale sau este prima dată cand auziți despre ele, ce au însemnat pentru voi și copilașii vostri. Și ii puteți lăsa și câteva cuvinte frumoase de apreciere dragii noastre Cristina Andone.

             Vom afla cine a câștigat darul în seara aceasta- anunțul va fi postat tot in acest articol la final.

              O zi frumoasă să aveți !

LATER EDIT

 Povestea lui George Enescu va inveseli familia doamnei Lazăr Andreea, numărul 102. Felicitări ! 🙂