A fost o data un om..un om simplu, modest, care avea o casuta mica, la fel de simpla ca si el. Omul nostru nu avea nici sotie…traia singuratic de cand se stia el. De vreo cativa ani de zile, primise in curtea lui un catelus ca sa nu se mai simta asa de singur.

Intr-o zi, stand in curte…i se paru ca mica lui casuta este cam veche, parca darapanata si ca nu prea mai are spatiu in ea: si-ar fi luat un pat nou, un dulap nou. Asa ca, dupa atatia ani de zile , se hotari sa isi vanda casa. Era in oraselul acela o familie foarte saraca cu 6 copii, care traiau intr-un fel de cort. Agonisisera ei ceva banuti si reusira sa cumpere casa omului nostru.

Dar prietenul nostru era tare strangator, cum nu avea copii si nici alte obligatii , el isi stransese o avere frumoasa, asa ca repede reusi sa isi cumpere o casa si mai mare. Isi cumpara un pat, o masa , un dulap. Se simtea fericit.

Dar nu trecu nici o luna, si vazand casele vecinilor mult mai aratoase decat a lui, se hotari sa vanda si aceasta casa : nu i se parea mare deloc si chiar  parca nici nu putea respira in ea: era prea mica.

Asa ca omul nostru isi cumpara o alta casa: si mai mare, mai spatioasa. Isi cumpara si alta mobila, ca bani avea destui. Dar nu trecura nici doua saptamani, ca nici casa aceasta nu-l mai multumea…si casele vecinilor de pe strada lui erau palate in comparatie cu casa lui….Nu statu pe ganduri si cumpara alta casa….si alta casa.

...Si uite asa ajunse omul nostru la cea de-a 10 casa …care era foarte mare, avea o curte imensa, era ca un palat.

Daca se simtea fericit, implinit, multumit…? nu, era atat de trist….si tare necajit. Il coplesise dorul de casuta copilariei lui, de curtea lui cu meri parfumati, de catelusul lui pe care nu-l luase , ca se gandise ca nu ar fi potrivit sa stea in casa lui cea noua….Si-a dat seama ca oricat de multe ai avea, tot nu esti fericit….ca fericirea si multumirea nu ti-o dau lucrurile materiale.

Asa ca…stiti ce facu omul nostru?

Se duse la casuta lui mica si draga. Acolo, statu un pic si privi prin gard….era o mare galagie in curte…copiii alergau, se catarau in copaci…toti pareau asa de fericiti….dar, vazu omul nostru bine, ca pentru o familie asa de mare cum era a lor, casa aceea era foarte mica. INtra si le spuse ca are o surpriza pentru ei: sa se mute cu tot ce au in casa mare si frumoasa in care statea el acum si sa-i dea inapoi casuta lui. Nu avea nevoie de nici un ban.   Si i-a rugat pe copii sa mai treaca pe la el sa-i inveseleasca zilele.

                                   – Sfarsit –  🙂

Si noi, ursuletii am aflat din nou si din nou ce inseamna sa fii multumit cu ceea ce ai. Noi suntem din plin binecuvantati de Dumnezeu si nu ma refer nicidecum la lucrurile materiale.

Dar sa va spunem cate ceva despre casutele noastre, nu?

Le-am descoperit tot pe Canon Creative Park (tot de aici am preluat si abecedarul nostru pop up) .Sunt foarte mici , o sa va dea putina bataie de cap ca sa le decupati si sa le lipiti, dar efortul merita din plin. 🙂 Dupa ce le terminati, toate casutele se introduc una intr-alta si cea mai mare este ca o cutiuta care se inchide. Modelul nostru din poveste il puteti printa de aici.

Se pot face tot felul de minunatii cu ele:

-o poveste ca a noastra

– se pot folosi la activitati matematice

-se pot introduce una intr-alta ; trebuie sa aiba multa grija, nu este chiar asa usor

– pot fi grupate pe marimi

-daca veti avea vreo activitate despre anumite tipuri de constructii, iar le puteti folosi cu succes. PE site-l de unde le-am printat, sunt mai multe modele.

Si noi ne-am jucat tare mult cu ele.

Am mai facut si un alt model de casute. Ne gandim sa il folosim pentru o alta poveste.  Si pe acesta il puteti printa de aici.

Da, le-am numerotat in interior ca sa nu le mai incurcam, dar D. nu se uita la numere cand le aseaza una intr-alta.

Haideti si voi la construit casute!! 🙂