” Va voi spune astazi o poveste altfel…. de fapt, chiar voi ma veti ajuta pentru ca veti face parte din aceasta poveste”

„Hai sa vedem daca gasim prin casa, am nevoie de ajutorul vostru: o ciocolata ( da, avem una amaruie in frigider), o bancnota ( in portofelul mamei), o ferma ( cea de jucarie din plastic), un santier de constructii ( folosim bancul de lucru din lemn), un magazinas ( punem cateva cutii si gata magazinul), un magazinde animale ( strangem la un loc animalutele noastre de plus).

                                   Sfaturile mamei

A fost o data un baiat care locuia singur cu mama lui. Nu se stie din ce motiv, baiatul nu avea tata. Erau foarte, foarte saraci. Toata viata, acest baiat facuse doar ce i spusese mama lui sa faca si nu invatase niciodata sa gandeasca liber. La inceput, multi parinti  ar crede ca e bine sa ai un copil asa de ascultator, dar  asa cum vom vedea, s-ar putea sa nu fie intotdeauna asa de util. Mama acestui baiat gandise intotdeauna pentru el ….asa ca baiatul se temea sa ia propriile sale decizii, de teama sa nu greseasca.

Cand baiatul a mai crescut….au hotarat ca acesta sa mearga sa munceasca cateva ore dupa terminarea orelor de la scoala.

Asa ca, la sfarsitul saptamanii  sau dupa scoala, el pleca sa isi caute de lucru in micul lor orasel.

Intr-o zi a fost primit pe un santier de constructii.

Pentru munca sa, a primit o bancnota de 5 ron.

Dar, pe drum, pentru ca o tinea in mana, un vant ii zbura bancnota si ramase fara ea.

Ajuns acasa ii povesti mamei… Aceasta ii spuse : ” vai….dar trebuia sa o pui in buzunar!! De -acum incolo, cand primesti ceva sa pui in buzunar!”

A doua zi, baiatul a muncit la o bacanie.

Si pentru ca a fost tare harnic, a primit de la proprietarul magazinasului o ciocolata. Imediat, baiatul o strecura in buzunar.

Cand a ajunsa casa, i-a dat mamei ciocolata . ” Vaaaai….a spus mama…e topita toata….trebuia sa o pui intr-o punga!!!”

In alta zi, baiatul a primit de lucru intr-un magazin de animale de companie . Ii placea sa lucreze cu animalele si vazand asta, proprietaul magazinului i-a multumit pentru eforturi , daruindu-i o pisica.

Amintindu-si ce-i spusese mama lui, a pus pisica intr-o punga de plastic si a pornit cu ea catre casa, dar pisica a sfasiat repede punga cu ghearele si a fugit.

Cand i-a spus mamei povestea, ea l-a certat din nou:

” vaaai…trebuia sa o legi cu o sfoara la gat si sa o cari dupa tine!”

Ei bine, in alta zi si-a gasit de lucru la un macelar. La sfarsitul zilei, macelarul i-a dat o pulpa de vita. Baiatul s-a gandit ca mama lui avea sa fie multumita de eforturile lui din ziua repsectiva si facand ceea ce-i spusese ea, a legat o sfoara in jurul pulpei si a tarat-o pana acasa.

Toti cainii din cartier l-au urmarit pe cand mergea, muscand din carnea trasa de sfoara.

Cand a ajuns acasa, nu-i mai ramasese decat un os lucios. Mama l-a certat : ” Vaaaai….trebuia sa o duci pe umar! ”

IN urmatoarea zi, nu a gasit de lucru la magazinele din oras, asa ca s-a dus la tara si l-a ajutat pe un fermier la munca.

La sfarsitul zilei, fermierul i-a dat un magar pentru eforul lui. Amintindu-si ce i-a spus mama, a incercat sa ridice magarul pe umar….dar era prea greu!!

Si- a amintit de celelalte instructiuni primite de la mama : „pune-l in buzunar”…”pune-l intr-o punga”…Nu se potrivea nimic….Poate ca, daca reusea sa il lege cu o sfoara si sa=l tarasca pana acasa?? Dar magarul, caci stiti ce incapatanati pot fi magarii si-a infipt copitele in pamant si a refuzat sa se miste…Baiatul nu stia ce sa mai faca?

Ce crezi tu ca a a facut pana la urma? Cum ai fi procedat tu in locul lui daca trebuia sa duci magarul pana acasa?

Asa ca D. care era personajul principal al povestirii si care de repetate ori mi-a spus… ” Maaaami, dar tu mi-ai spus sa fac asa….eu as fi facut altfel!!!! ” 🙂

s-a gandit…” pai il trag bine de sfoara!” El nu stie ca un magar are forta ff mare… I-am spus ca nu se poate…

Si atunci, sugubat….in soapta, ca sa nu-l auda magarul …mi-a spus : ” poate…..cu putin fan….din loc in loc….pana acasa… !!” Baiatul meu a rezolvat problema!!

Ba a cerut din vecini si un morcov sa-l ademeneasca…fara sa stie ca aceasta a fost o solutie folosita si de altii :).

Genul acesta de povesti (in care personajul trebuie sa faca ceva, sa rezolve o problema, sa caute solutii) cu sfarsit deschis, neterminat…sunt folosite pentru a cere solutii copiilor, pentru a le dezvolta creativitatea, pentru a facilita simtul realitatii, pentru a ne alatura raspunsurilor lor, pentru a -i ajuta sa-si devolte abilitatea de a cauta soluti la probleme.

Mie imi plac enorm studiile de caz  de genul: ” Esti la scoala…il vezi pe profesorul de sport ca il loveste pe prietenul tau….Tu ai vazut faza…Profesorul se incrunta la tine si te ameninta cu degetul, spunandu-ti ca prietenul tau a fost foarte obraznic…ce ai face tu in aceasta situatie? ”

E bine sa ii ajutam pe cei mici sa gandeasca liber, sa isi caute singuri solutiile, sa nu raspundem in locul lor atunci cand pot ei singuri sa o faca…sau ganditi-va ca poate pur si simplu nu vor sa raspunda!

Povestea noastra a fost luata din cartea ” 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti”, editura Trei ( o puteti achizitiona de AICI – eu am cumparat-o cu o reducere de 40% de la libris.ro)

O alta carte pe care o recomand este si aceasta: „JOcuri pentru dezvoltarea inteligentei si creativitatii copiilor”, editura Polirom ( o puteti achiztiona de AICI ).

Sper sa reusesc , cat de curand sa va fac o scurta prezentare a ambelor carti.

Sa nu uitam: sa indraznim sa avem incredere in capacitatea copiilor de a rezolva probleme…cu mintea antrenata, vor reusi sa infrunte lumea cea mare, plina de atatea provocari!