Totul a inceput de la aceste figurine…niste mici eschimosi, simpatici…din FImo.

D. i-a luat la scoala ca sa se joace cu ei in pauze…isi mai ia figurine mici , care sa-i aminteasca de casa, de mami…de noi. Fiecare copil din clasa vine cu cate ceva si se joaca impreuna.

Cand l-am luat de la scoala, am vrut sa-i pun ceva in ghiozdanel…si i-am zarit…loviti…cu capusoarele rupte…bietii eschimosi zaceau pe fundul rucscacelului. Foarte trist, D. imi spune : ” un baiat din clasa, mami…i-a trantit, i-a lovit…nu stiu de ce…era atat de furios…”

” Si tu nu i-ai spus nimic? Macar sa te lase in pace? ”

„I-am spus, dar nu m-a ascultat…imi spunea ce figurine urate am si le lovea si mai tare”…

Stiam ca a suferit mult…nu doar pentru ca este un copilas sensibil…el are grija de orice ii dau…e foarte atent cu lucrurile (nu cu hainele, cu jucarioarele :))

Cred ca totul s-a intamplat intr-o pauza. Invatatoarea sta de obicei cu ei…nu am absolut nimic de reprosat…este tot timpul intre ei…probabil a lipsit cateva minute, timp in care i-a distrus eschimosii.

Invatatoarea mi-a spus : ” eu cred ca a fost invidios…”

A doua zi, ma duc direct la baietelul ce il banuiam….am gresit…eram sigura ca este el….L-am intrebat foarte frumos, cu mult calm : ” spune-mi , te rog frumos, de ce i-ai stricat figurinele lui D. ? ”

M-am asteptat la acest raspuns 🙂  ” NU , nu eu…M.  !” 🙂

Stiam ca M. nu ar face asa ceva, il cunosteam inca de cand era bebe .

Vine D. ” Nu, mami…nu ai fost atenta…inca nu a venit.” O, ii spun eu celuilat baietel…te rog tare mult sa ma ierti…nu am fost atenta la ce a spus D.” . Sigur, pentru ca vorbisem foarte frumos cu el…nu era suparat deloc si a continuat sa zburde prin clasa.

Cand apare „vinovatul”…nu mi-a venit sa cred! Micut, cu ochisorii mari si albastri…CUm sa fie el?

” Da, mami….el a fost! „, insista D.

Inca de acasa, eu i-am spus  lui D. : ” In situatii de genul acesta,  noi te vom apara tot timpul. Dar si tu trebuie sa incerci sa discuti, sa infrunti situatia. Si te mai rog ceva….incearca sa ierti…De multe ori, inseamna mult sa intorci bine pentru rau. adica, sa ii daruiesti ceva acelui copil, daca se poate sa-i arati ca tu ii poti fi prieten. si se pot intampla minuni :)… ”

Ei , ne-am dus la baietel. M-am aplecat usor deasupra lui…i-am zarit numele de pe caiet…si l-am abordat cu blandete: ” Imi poti spune de ce i-ai distrus figurinele lui D.?

A venit un raspuns suparat:” erau asa de ciudate!! ”

„Poate si tu ai jucarii pe care D. le considera ciudate, dar el nu ti le distruge…D. isi iubeste jucariile, cum cred ca le iubesti si tu…”

„Da…. dar erau ciudate…”

A intervenit si invatatoarea : ” Uite, o chemam pe mamica lui D. si o sa ne invete sa modelam ceva din argila …vrei?”

Micutul spunea : ‘ Nu stiu…. sa vedem…sa vedem…”

I-am spus ca va vedea ca figurinele din argila pot fi si prietenoase, frumoase….am simtit nevoia sa-i spun ca nu suntem suparati pe el, dar ca il rog ca de acum inainte sa se poarte frumos cu D.

Asa ca ieri, am modelat catelusi din argila ca sa ii daruiesc fiecarui coleg din clasa lui D.  I-am facut pe toti la fel…stiti cum se cearta copiii : ” eu il vreau pe cel galben…eu roz” 🙂

I-am facut ca un breloc mititel.

In dimineata aceasta, mi-am luat uneltele, cateva pachetele din argila.

Intr-o cutiuta am ascuns catelusii  si le-am spus ca daca vor modela frumos, vor fi atenti…fiecare va primi o surpriza din acea cutiuta. 🙂

Le-am povestit cum se lucreaza cu argila, ce unelte am eu…care e diferenta intre plastilina lor de copii si plastilina mea :). Erau asa de incantati! Am adus mai mutle figurine pe care sa le vada, sa le pipaie. Numai ” wow’….ce frumos! ” s-a auzit mai cand au vazut familia lui Zumzarel.

Asa ca impreuna am modelat un catelus: toti copilasii iubesc catelusii..nu par ciudati, urati ….

La sfarsit…fiecare a venit si a luat un catelus din cutie.

Le-am spus ca se numesc ” Catelusii prieteniei”… De ce? Pentru ca acestia doresc ca ei sa fie prieteni intre ei, sa se ajute, sa se respecte. Multi dintre ei si-au impartit plastilina cu cel care nu avea….s-au purtat frumos si noi am apreciat asta.

Fiecare venea, il lua si ii punea un nume.

Unii m-au luat in brate si mi-au spus ” am avut o zi super tare! ” 🙂

Invatatoarea a fost tare draguta si deschisa…si m-a invitat sa mai vin la ei  cand au

ora de arte. Apreciez enorm invatatorii ce ii implica pe parinti in activitatile acestora.

Ei, si baietelul nostruvreau sa va spun ca a fost tare senin…m-a chemat sa il ajut si pe el…si cu mare drag a primit acel catelus.

D. mi-a spus ca nu a mai avut probleme cu el.

Ce spuneti? Sa facem un proiect de genul ” Catelusii prieteniei” in fiecare clasa ? ( Aceasta poate insemna si o tava de biscuiti din care se vor servi toti copiii )

Bine, asta daca exista deschidere…pentru asa ceva…daca aveti „drum liber”, nu ezitati sa va implicati….

Totodata, sa ii invatam pe micutii nostri ca orice situatie poate fi rezolvata….ca parintii ii sustin…cu dragoste in tot ceea ce fac ei…ca le luam apararea….dar cu intelepciune….uneori, pot fi chiar ei vinovatii si sa nu ne fi spus tot adevarul.

La noi, ” Catelusii prieteniei” chiar au adus zambete….si bucurie in inima micutilor…fiecare avea unul pe care sa-l iubeasca  si sa-l arate cu drag parintilor.