ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


8 comentarii

Povestea celor 10 casute

A fost o data un om..un om simplu, modest, care avea o casuta mica, la fel de simpla ca si el. Omul nostru nu avea nici sotie…traia singuratic de cand se stia el. De vreo cativa ani de zile, primise in curtea lui un catelus ca sa nu se mai simta asa de singur.

Intr-o zi, stand in curte…i se paru ca mica lui casuta este cam veche, parca darapanata si ca nu prea mai are spatiu in ea: si-ar fi luat un pat nou, un dulap nou. Asa ca, dupa atatia ani de zile , se hotari sa isi vanda casa. Era in oraselul acela o familie foarte saraca cu 6 copii, care traiau intr-un fel de cort. Agonisisera ei ceva banuti si reusira sa cumpere casa omului nostru.

Dar prietenul nostru era tare strangator, cum nu avea copii si nici alte obligatii , el isi stransese o avere frumoasa, asa ca repede reusi sa isi cumpere o casa si mai mare. Isi cumpara un pat, o masa , un dulap. Se simtea fericit.

Dar nu trecu nici o luna, si vazand casele vecinilor mult mai aratoase decat a lui, se hotari sa vanda si aceasta casa : nu i se parea mare deloc si chiar  parca nici nu putea respira in ea: era prea mica.

Asa ca omul nostru isi cumpara o alta casa: si mai mare, mai spatioasa. Isi cumpara si alta mobila, ca bani avea destui. Dar nu trecura nici doua saptamani, ca nici casa aceasta nu-l mai multumea…si casele vecinilor de pe strada lui erau palate in comparatie cu casa lui….Nu statu pe ganduri si cumpara alta casa….si alta casa.

...Si uite asa ajunse omul nostru la cea de-a 10 casa …care era foarte mare, avea o curte imensa, era ca un palat.

Daca se simtea fericit, implinit, multumit…? nu, era atat de trist….si tare necajit. Il coplesise dorul de casuta copilariei lui, de curtea lui cu meri parfumati, de catelusul lui pe care nu-l luase , ca se gandise ca nu ar fi potrivit sa stea in casa lui cea noua….Si-a dat seama ca oricat de multe ai avea, tot nu esti fericit….ca fericirea si multumirea nu ti-o dau lucrurile materiale.

Asa ca…stiti ce facu omul nostru?

Se duse la casuta lui mica si draga. Acolo, statu un pic si privi prin gard….era o mare galagie in curte…copiii alergau, se catarau in copaci…toti pareau asa de fericiti….dar, vazu omul nostru bine, ca pentru o familie asa de mare cum era a lor, casa aceea era foarte mica. INtra si le spuse ca are o surpriza pentru ei: sa se mute cu tot ce au in casa mare si frumoasa in care statea el acum si sa-i dea inapoi casuta lui. Nu avea nevoie de nici un ban.   Si i-a rugat pe copii sa mai treaca pe la el sa-i inveseleasca zilele.

                                   – Sfarsit –  🙂

Si noi, ursuletii am aflat din nou si din nou ce inseamna sa fii multumit cu ceea ce ai. Noi suntem din plin binecuvantati de Dumnezeu si nu ma refer nicidecum la lucrurile materiale.

Dar sa va spunem cate ceva despre casutele noastre, nu?

Le-am descoperit tot pe Canon Creative Park (tot de aici am preluat si abecedarul nostru pop up) .Sunt foarte mici , o sa va dea putina bataie de cap ca sa le decupati si sa le lipiti, dar efortul merita din plin. 🙂 Dupa ce le terminati, toate casutele se introduc una intr-alta si cea mai mare este ca o cutiuta care se inchide. Modelul nostru din poveste il puteti printa de aici.

Se pot face tot felul de minunatii cu ele:

-o poveste ca a noastra

– se pot folosi la activitati matematice

-se pot introduce una intr-alta ; trebuie sa aiba multa grija, nu este chiar asa usor

– pot fi grupate pe marimi

-daca veti avea vreo activitate despre anumite tipuri de constructii, iar le puteti folosi cu succes. PE site-l de unde le-am printat, sunt mai multe modele.

Si noi ne-am jucat tare mult cu ele.

Am mai facut si un alt model de casute. Ne gandim sa il folosim pentru o alta poveste.  Si pe acesta il puteti printa de aici.

Da, le-am numerotat in interior ca sa nu le mai incurcam, dar D. nu se uita la numere cand le aseaza una intr-alta.

Haideti si voi la construit casute!! 🙂


19 comentarii

Trei pisoi

adaptare dupa Vladimir Suteev ( „Betisorul nazdravan”)

Trei pisoi- unul negru, altul cenusiu si al treilea alb.

au vazut un soricel si s-au repezit dupa el!

SOricelul s-a ascuns intr-un vas cu faina.

Pisoii- dupa el!

Soricelul a fugit, iar din vasul cu faina au iesit trei pisoi albi.

Trei pisoi albi au vazut in curte o broscuta si s-au repezit dupa ea.

Broscuta s-a ascuns intr-un burlan vechi de soba. Pisoii- dupa ea!

Broscuta a iesit si pe-aci ti-e drumul…iar din burlan au iesit trei pisoi negri! 🙂

Trei pisoi negri au vazut in iaz un peste…si s-au napustit dupa el!

Pestele s-a facut nevazut , iar din apa auiesit trei pisoi uzi leoarca.

Trei pisoi uzi leoarca au plecat acasa. Pe drum, s-au uscat un pic si iata-i din nou cum au fost: un pisoi negru, altul cenusiu si al treilea alb.

httPovestea continua… 😀

Protagonistii ( si dezvaluirea trucului culorilor :)))


3 comentarii

Povestea aperitivului si cum se aranjeaza o masa

(poveste nascocita de taticul ursuletilor seara la culcare si pusa in scena de noi 🙂

A fost o data o maslina….ea se afla intr-o farfuria maaaare si plata.

 

S-a rostogolit, s-a tot rosotgolit…pana s-a plictisit serios….si cum frigiderul era foarte aproape de ea

….s-a gandit sa-si cheme de acolo un prieten. „Heeei, domnule cascaval….ce faci? nu vrei sa vi sa te joci cu mine? ” Pai cum sa nu, ca si eu ma plictisesc teribil aici!”

Dupa un timp, s-au gandit sa o invite si pe domnisoara Sunca , care rozalie si zambitoare s-a asezat si ea la distractia din farfuria plata.

Vazand cat de bine se distrau, un ochi fiert la aburi a sarit din frigider drept in farfuria lor . ” Ei, cum de esti aici? parca tu ai fost azi dimineata in farfuria de mic deju? ” „Da, dar nazdravanul acela mic a refuzat categoric sa ma manance…cica-s prea alb sau prea galben…ca nu am inteles eu prea bine ce spunea el acolo…”

Maslina spuse: „eu zic ca distractia noastra ar fi si mai mare daca le-am chema si pe legume….trupa noastra ar fi si mai colorata!”. Asa ca pe loc , s-au infiintat in farfurie, feliile de rosii, de castraveti si domnisoara Salata.

Feliile de paine, neinvitate….se cam bosumflasera, dar bine ca le-a zarit din timp domnul Cascaval si le-a chemat si  pe ele.

„Ei , dar nu m-am mai distrat asa de luni intregi!!”,spuse maslina. „Haideti sa punem un nume trupei noastre vesele si colorate!”

” Eu zic sa ne numim  APERITIV!”,  spuse pe un ton grav si serios o felie de castravete.

„Sigur, sigur….ce nume potrivit!!….au spus toate legumele si celelalte alimente din farfurie….”heeeei…liniste…. se apropie cineva….”

Baietelul mofturos….care nu servise nimic la micul dejun si cum se apropiase ora pranzului si burtica lui facea zgomot…se apropie plin de curiozitate de farfuria mare si plata. ” OOO…dar ce e aici! cine a aranjat taote acestea asa de frumos aici? Maaaaaaamiii, mi-e foame….pot sa mananc tot ce e aici? ” 🙂

 

Am fi mancat si noi aperitivul aratos, dar cum toate erau din jucarie , in afara de maslina pe care a papat-o micutul A. :), ne-am limitat doar la privit si gustat in joaca :).

Si, acum a fost o ocazie foarte potrivita sa vorbim despre cum se aranjeaza o masa in familie sau o masa festiva ( D. stie cum arata, a fost de vreo 3- 4 ori la nunti).

Am luat cartea noastra draga pe care a primit-o D. cand a implinit 6 anisori :  ” Bunele maniere„, ed. Egmont (cu Winnie si prietenii sai; vi-o recomandam cu mare drag, veti afla aici ce sunt bunele maniere si cum se definesc ele pe intelesul copiilor, cum trebuie sa te porti la o petrecere, cum sa vorbesti la telefon, cum sa te joci cu ceilalti copii si muuuulte altele) si ne-am oprit la povestioara ” Aranjatul mesei”.

I-am chemat in ajutor si pe micutii nostri prieteni din argila facuti de mami si am intrat si noi in PAdurea celor 100 de acri.

Winnie si prietenii sai se aflau la petrecerea aniversara a lui Roo. KAnga ii cere ajutorul ursuletului si il roaga sa aranjeze el masa. Cristopher, foarte amabil se ofera sa-i aduca aminte cum se aranjeaza toate tacamurile pe masa.

Astfel, am aflat ca lingura si cutitul se pun in dreapta, furculita in stanga pe servetel, lingurita mica in fata farfuriei si paharul in partea dreapta. LA mesele pretentioase, sunt felurite tacamuri , dar nici acestea nu sunt greu de aranjat(daca urmam aceleasi reguli de aranjare).

Am adus si noi tacamurile noastre si i-am rugat pe ursuleti sa isi aranjeze fiecare masuta lui. D. a fost ajutat de Winnie si A. de Purcelus :).  Au facut acest lucru de doua ori(aranjat si rearanjat) . Si apoi, am luat impreuna o mica gustare :).


17 comentarii

Sinceritate suparatoare

Timi era un baietel dragut , ce facea parte dintr-o familie bogata, cu o casa frumoasa. Tot timpul era imbracat cu hainute frumoase si deosebite. Tatal lui era doctor si de multe ori statea de vorba cu Timi, invatandu-l si sfatuindu-l. Intr-o zi, i-a spus baietelului ca este tare bine ca  sa fie intotdeauna sincer cu oricine si sa spuna adevarul.

Intr-una din zile, Timi se hotari sa iasa la joaca. Se intalni in parc cu mai multi copilasi. Ii cunostea aproape pe toti….Timi, era dragut de felul lui, dar uneori se cam mandrea cu parintii lui, cu casa lui….In mintea lui…staruia ce-i spusese tatal sau…si s-a gandit el…”ce-ar fi sa fiu foarte sincer cu copiii de aici? cu siguranta, ceea ce le spun eu ii poate ajuta sa se vada asa cum sunt! „

Se intalni cu MIhai, un baietel dintr-o familie saraca…venea tot timpul cu aceleasi hainute, cam murdarele ce-i drept si nu prea frumos mirositoare.

Timi ii spuse hotarat:”MIhai, poate ca nu ti-a spus nimeni: hainele tale miros foarte urat, parul tau e asa de incalcit…si nu ne face placere sa ne jucam cu tine, pentru ca esti asa de murdar„…Uimit , intristat. si mai ales rusinat, Mihai se retrase spre casa. Timi nu avea de unde sa stie ca acelea erau singurele hainute ce le avea baietelul cel sarac, ca mama lui muncea de dimineata pana seara si nimeni nu avea grija de el. Singura lui bucurie era sa se joace cu copiii din parc.

Putin mai incolo, il vazu si pe Dorin, un baietel inalt si slab.

„Dorin”, spuse Timi, ” dar ce lungan esti…tu nu vezi ca ti-au ramas hainele scurte? si ce slab! chiar nu arati deloc bine! Dorin nici nu mai apuca sa riposteze, ca Timi pleca mandru ca i-a spus adevarul despre infatisarea sa.

Iata ca sosi in parc si Leo , un baietel chelios si tare plapand. Timi se tot intreba demult de ce nu are Leo par si se gandea ca asa -i place lui sa se tunda. Asa ca ii spuse hotarat: „Leo, atat de urat iti sta asa…sa nu te mai miri daca rad copiii de tine ca esti asa de chelios! ” Profund ranit, Leo se inrosi si se retrase singurel pe o banca…Timi nu stia, ca Leo suferea de o boala grava si urma numeroase tratamente. Astazi se simtise un pic mai bine si incerca sa iasa in parc ca sa-si vada prietenii.

Ei, dar uite-o si pe Tina…in sfarsit va putea sa-i spuna si ei ce parere are despre basca aceea ciudata ce-o purta in cap.  ” „Ei, Tina, iar ai venit cu uratenia asta de basca?? Tie chiar nu-ti este rusine sa iesi asa din casa? „ Micuta Tina, o fetita tare simtita si cuminte, se duse langa Leo pe banca si incepu sa planga…basca aceasta era preferata ei,; o primise de la bunica ei scumpa ce murise anul trecut. Si ar fi vrut sa nu o mai dea niciodata jos din capsor…pentru ca ii era atat de dor de buni a ei. Timi o ranise atat de tare….

Timi devenise un pic confuz…nu intelegea de ce copiii s-au suparat pe el…el nu dorea decat sa fie sincer si sa-i ajute!

Dar ia uite-l pe Vito, cu siguranta acesta va avea nevoie de sfaturile lui!

Buna, Vito…o zi frumoasa, nu-i asa? Iar te-ai imbracat in marinar? hahaha! Ar trebui sa te uiti un pic la tine: nu vei putea ajunge un marinar: iti este foarte frica de apa- nu mai sti cum anul trecut nu ai vrut sa vi la rau cu noi ? Esti cam mic de statura…ar trebui sa vii cu picioarele pe pamant si sa nu mai visezi asa! „

Vito chiar se necaji…cine era el, TImi ca sa-i strice lui visele? Da, nu a vrut sa vina la rau , e drept, dar si-a promis ca anul acesta va fi mult mai curajos. Parintii ii cumparasera acel costum pentru ca stiau cat de mult isi doreste sa devina un om al marilor. Dar, de suparare, nu-si mai gasi cuvintele….oricum, Timi nici nu-l mai astepta sa-i zica ceva….

Hmmmm…e cam plictiseala pe aici azi…bine ca macar am fost sincer cu toata lumea si chiar nu inteleg de ce au plecat toti!”

….oooo, dar nu chiar cu toata lumea fusese el sincer!!  Pai, uitase de papusar…da, papusarul D!!  Trebuie sa-i zica si lui ceva: ‘Papusarule D., ce par mare ai si ce sosete cu scame…uita-te cat de bine arata hainele mele! Si  uite nu vezi ca nu-l zici bine pe s? mie chiar mi-ar fi rusine...”

Papusarul D. se incrunta tare la el si mai sa-i dea lacrimile, dar mama ii spuse la ureche :” hei, trebuie sa-l invatam minte pe Timi…trebuie sa-i spunem ca nu are voie sa  se poarte asa”.

Si calm, D. ii spuse: „ nu e bine ce faci... „Pai, eu spun doar adevarul” , se apara Timi. ” Da, dar adevarul nu e asa….sa fi sincer inseamna sa nu minti, nu sa le spui lucruri urate oamenilor…uite, toti copiii sunt diferiti si nu e bine sa radem de ei…tare s-au mai necajit prietenii tai” .

Timi ingandurat , il intreba: ” crezi ca s-au suparat? ”

D. ii spuse: ” da, i-ai facut sa se simta tare prost…si rusinati si mie mi-a fost o data rusine cand cineva a ras de mine de fata cu ceilalti copii…” .

” Vezi, ii spuse mama papusarului D. lui Timi: „nici tu nu esti perfect…da, ai fost sincer, ai vazut anumite lucruri…dar adevarul trebuie spus cu dragoste si a fi sincer nu inseamna sa spui tot ceea ce iti trece prin minte despre o persoana!  Cel mai rau doare cand cineva se leaga de aspectul tau fizic, adica de defectele corpului tau. Tu nu-i cunosti cu adevarat pe prietenii tai: stii ca Leo este foarte bolnav? ca Mihai e foarte sarac si nu are alte hainute? Te-ai gandit vreodata sa-l ajuti sa-i daruiesti din hainele tale? Stii cat de dor ii este Tinei de bunica ei?  Intotdeauna, inainte de a spune ceva cuiva…trebuie sa te gandesti: oare e bine sa-i spun asta…il voi rani…Daca e vorba de vreun defect fizic, nu e normal sa ii spui? crezi ca acea persoana nu stie, nu e si-asa suparata ca arata asa?

Da, sunt altele ce trebuie spuse: daca vezi pe cineva ca se poarta foarte urat, trebuie sa fi sincer si sa ii spui….daca vezi pe cineva ca are o pata pe obraz si pe ascuns altii rad de el si nu-i spun, tu du-te usor si la ureche spune-i ca e murdar pe fata si sa se stearga. Daca auzi pe vreun copil ca le vorbeste urat altora, ar trebui sa mergi sa-i spui sa nu se supere pe tine, dar ca tu doresti sa-i spui ca nu se poarta frumos, ca in felul acesta va ramane fara prieteni. Da, astfel de sinceritati trebuie spuse.

Timi a plecat acasa tare intristat: ce mandru era el inainte ca a fost atat de sincer! Cand si-a vazut tatal a inceput sa planga. Acesta, afland ce s-a intamplat, l-a sfatuit sa mearga la prietenii sai si sa le ceara iertare.

A doua zi, dis de dimineata, Timi, cu o sacosa mare, plina cu hainute frumoase pleca zorit spre o casuta …stiti a cui nu? 🙂

De ce aceasta povestire?

– pentru ca, acum cateva zile , D. care este un baietel tare sensibil, i-a spus unei persoane ca este cam plinuta si cam in varsta, desi acea persoana nu este cu mult mai mare ca mine. A fost atat de sincer, incat noi, parintii lui am ramas uimiti…nu ma asteptam la asta!

– asa ca astazi, prin micul noastru teatru de papusi, am incercat sa-i dau o mica lectie de viata. Incercam sa invatam pas cu pas…ne imbogatim mintea, dar modelarea sufletului , a caracterului este cea mai importanta.

Eu am fost Timi si D. a manuit celelalte papusele. A fost tare uimit de vorbele lui Timi…nu i-a venit sa creada cand papusica rautacioasa l-a atacat si pe el! :). Raspunsul dat de D.lui Timi  a fost propria sa concluzie  din tot ce auzise pana atunci.

Dupa ce am terminat micul nostru teatru, i-am adus aminte despre ce i-a spus acelei persoane….mi-a zis ca s-a gandit sa-i spuna asa pentru binele ei….ca trebuie sa faca mai multa miscare, altfel se va imbolnavi. I-am spus ca are dreptate, dar cum crede ca s-a simtit cel caruia i-a spus asta? Cum s-ar simti el sa i se spuna in public: tu nu vorbesti prea corect si esti cam mic de statura! MI-a spus ca s-ar simti rau si i-ar fi tare rusine.

Da, D. si alti copilasi de varsta lui ( 6 anisori) analizeaza foarte bine oamenii si sunt transanti si uimitori de sinceri. NU e rau asta, dar trebuie invatati cum sa spuna totusi anumite adevaruri. Cele care dor, nu trebuie spuse. Poate ca unii parinti se mandresc cu perlele copiilor lor ( ma refer la faptul ca unii copii ii ataca verbal pe altii .

Sub nici o forma, nu vreau sa intelegeti ca eu incerc sa le spun copiilor mei sa nu-si exprime sincer parerile. Dar, pe masura ce cresc, doresc sa o faca cum trebuie, cu intelepciune.

I-am spus ca va merge la scoala si va intalni tot felul de copilasi: unii mai grasi , alti mai slabi, unii cu ochelari, altii cu alte defecte fizice. Niciodata, dar niciodata, nu are voie sa rada de nimeni. Daca alti colegi o vor face, el sa fie puternic, un adevarat cavaler si sa spuna , sa daruiasa celor din jurul lui doar cuvinte frumoase.  Ce e mai placut? Sa arunce cineva in tine cu pietricele sau cu petale de flori? 🙂

Unii copii pot fi foarte cruzi, atancandu-i verbal si nu numai pe cei din jurul lor. Dar, asta inseamna ca nimeni nu s-a ocupat sa le infrumuseteze sufletul…

Asa ca noi nu vom uita: adevarul trebuie spus intotdeauna doar in dragoste. Si …a fi sincer inseamna sa spui lucruri adevarate, dar nu inseamna sa spui tot ce iti trece prin minte. Vorbele pot rani mai rau decat loviturile si se uita greu.

Poate v-a fost si voua de folos povestioara noastra…daca nu aveti papusele ca a noastre, va puteti confectiona papusele din carton sau alte materiale , sunt la fel de captivante.

Sursa foto


3 comentarii

Soricelul si Creionul

Adaptare dupa povestea „Soricelul si Creionul ” de Vladimir Suteev ( Betisorul nazdravan, editura Regis)

Pe masa baietelului  se afla un creion .

Odata, cand baietelul dormea…

pe masa s-a urcat un soricel.

A vazut Creionul, l-a inhatat si l-a tarat in vizuina sa.

– Da-mi drumul, te rog, s-a rugat Creionul.

Ce nevoie ai de mine? Sunt din lemn si nu ma poti manca.

Am sa te rod!   a zis Soricelul. Ma mananca dintii si trebuie sa rod tot timpul ceva. UIte asa!

Si soricelul l-a muscat dureros pe Creion.

Au, au!a tipat creionul. Daca-i pe asa, lasa-ma sa mai desenez pentru ultima oara ceva , apoi sa faci ce vrei cu mine.

Fie, s-a invoit Soricelul- deseneaza! Dar apoi, oricum, am sa te rod bucatele, bucatele.

A oftat adanc Creionul si a desenat un cerc.

Asta-i branza? a intrebat Soricelul.

Poate fi si branza,a zis Creionul si a desenat inca trei cerculete mici.

Da, sigur e branza, iar astea sunt gaurile din ea, si-a dat cu parerea Soricelul.

Pot fi si gauri- a zis Creionul si a mai desenat inca un cerc mai mare.

Asta e un mar! a strigat Soricelul!

Poate fi si un mar – a raspuns Creionul si a mai desenat cateva cerculete, uite asa…alungite.

Stiu, astia sunt carnaciori!   a inceput sa chitaie Soricelul, lingadu-se pe bot. Hai, ispraveste mai repede, ma mananca ingrozitor dintii.

Asteapta o clipa…a zis Creionul. Si a mai desenat doi carnaciori in partea de sus.

Dar, Soricelul a inceput sa tipe:

Asta seamana cu o pi….Stai!! Nu mai desena!!

Dar Creionul desenase deja mustatile lungi…

Dar asta e o pisica adevarata!! a strigat Soricelul inspaimantat. Ajutooooor!! si s-a napustit in vizuina sa.

De atunci, Soricelul nu a mai scos capul de acolo.

Iar Creionul baietelului mai traieste si astazi, numai ca a ramas mic, mic de tot!!

Incercati sa desenati si voi, copii, cu creionul vostru o pisica- spaima soriceilor ! 🙂


5 comentarii

Somn usor, catelusilor … :)

Desi ursuletilor  le plac tare mult catelusii…atunci cand vrei sa te odihnesti, niste catelusi rostogolitori, oricat ar fi ei de simpatici , de dulci, pot deveni tare suparatori :).

 

Asa ca s-au hotarat sa le faca un pat. Au masurat, au taiat, sigur au cerut si ajutorul mamei…si patul pentru cei 3 nazdravani a fost gata!

(model patut)

„Hmmm….pai nu au cearsaf..pernute….nu suntem noi croitori….dar hai sa le facem ceva frumos! ”

Asa ca au luat un material alb si au pictat pe el o multime de bilute, labute, floricele si  lenjeria a fost pusa la uscat. 🙂

Si cu ajutorul mamei, au cusut toate si le-au umplut cu „pufosenii”…ca nazdravanii sa doarma cat mai bine.

Ei, dar e chiar dragut culcusul catelusilor, nu? 🙂

De cum au vazut patutul , catelusii au sarit buluc in el :))…si au facut o multime de rostogoleli si giumbuslucuri.

Dar, cum si ei sunt ca niste copilasi mici..dupa atata joaca au obosit si s-au asezat cuminti pe pernutele lor.

Ursuletii i-au invelit cu grija….

si le-au cantat incetisor….

 

Povestioara dedicata Azoricai noastre dragi 

 

si „participanta ” la Concursul Piticilor voinici: ” Ce pot face doua maini dibace? „


12 comentarii

Baietelul si pisica mofturoasa

Adaptare dupa Pisica mofturoasa  de Vladimir Suteev 🙂 (Betisorul nazdravan, editura Regis)

Un baietel statea la masa si desena. Deodata s-a apropiat o Pisica vargata si a inceput sa priveasca ce facea baietelul.

Ce faci aici?  a intrebat pisica curioasa.

– Desenez o casuta pentru tine –  a spus baietelul. Priveste: aici este acoperisul, aici cosul de fum…aici este usa…

Dar ce-am sa fac eu acolo?

Vei face focul langa soba si vei fierbe grisul. 

Si baietelul a desenat fumul care iese pe cosul casutei.

-Dar unde-i fereastra? Doar pisica sare pe geam!

Una , doua, trei…. a spus baietelul si  a desenat trei ferestre.

Dar unde ma voi plimba?

– Iata pe aici!

Baietelul a desenat un gard in jurul casei.

Asta o sa fie gradina, a spus el.

Pisica s-a uitat si a pufnit:

Ce gradina mai e si asta? Nu este nimic in ea!…

Asteapta! –  a spus baietelul. Iata si un strat de flori, un mar cu mere…

– Dar unde o sa pescuiesc? 

 Uite aici…

Si baietelul a desenat un iaz , iar in iaz niste pestisori.

Asa e bine…Dar pasarele nu vor fi?-  a intrebat curioasa Pisica. Mie imi plac pasarelele.

_ Da, uite 3 puisori de gaina. 

La vederea lor, Pisica s-a lins pe bot,  sforait cu placere si a intrebat incetisor:

– Dar….dar soricei vor fi acolo…in casuta?

Nu, soareci nu vor fi.

Dar cine imi va pazi casuta?

O va pazi… si baietelul a desenat un cotet.

O va pazi , iata: Azorel! 

PIsica a inceput sa-si miste coada si nu stiu de ce i s-a zbarlit blana . 🙂

Nu-mi place casuta ta-  a zis PIsica. Nu vreau sa locuiesc acolo!…

Si a plecat de parca ar fi suparat-o cineva.

Poftim de vezi…ce PIsica mofturoasa! 🙂