In ziua de vineri, ziua rastignirii MAntuitorului, mi s-a parut potrivit sa-i povestesc lui D. despre ce s-a intamplat in acea zi….povestea nu-i este necunoscuta, dar am adaugat cateva elemente noi.

IN primul rand, i-am facut o costumatie de soldat roman.

Da, a fost un personaj negativ- am vrut sa-i arat prin asta  ,  ca daca am fi trait si noi in vremea Mantuitorului, cu siguranta nu am fi fost mai buni decat cei ce i-au dorit moartea si au strigat lui Pilat:”rastigneste-L!” Si totodata, sa inteleaga evnimentul din perspectiva unui om din acele timpuri.

Dar, in cele din urma, acest soldat roman ce asista la scena rastignirii , este atat de patruns de ceea ce vede, incat in cele din urma va spune:” cu adevarat Acesta era Fiul lui Dumnezeu…..imi pare atat de rau ca i-am dorit moartea”.

M-am folosit de materialul de la AMEC: „Lucrarea Mantuitorului  pe intelesul prescolarilor(http://edituraamec.ro/detalii/438/). Imaginile sunt clare, realiste, dar nu infricosatoare pentru ochii micuti.

L-am intrebat:” ce faci tu dimineata? si am asteptat raspunsul lui: se trezeste, se spala, isi bea paharul cu lapte….

Ei, dar in acea zi de vineri, Domnul Iisus nu a avut o dimineata asa de minunata. Fiind prins de soldatii romani,  a fost batut, i s-au spus cuvinte foarte urate si in cele din urma a primit o sentinta cruda: va fi rastignit pe cruce ca orice talhar.  Si-au batut joc de el spunandu-i ca e rege si i-au pus pe cap o coroana de spini si        i-au dat o mantie. Si ce era mai trist, se pare ca toti prietenii lui il parasisera….

Atunci cand unui copil i se intampla ceva rau, mama sau tata sunt acolo cu el  sa-l ingrijeasca, sa- l asigure ca il iubesc. Dar, Iisus era singur…parasit de toti .I s-a dat sa isi duca singur crucea, care era imensa , mare , grea …din lemn….dar sfarsit de la atatea batai primite nu a reusit…asa ca un om din multime a fost luat sa duca el crucea.

Aceasta cruce grea a fost infipta in pamant, adanc. Nu i-am oferit lui D. prea multe detalii despre cum erau rastigniti oamenii pe cruce…am lasat imaginile sa vorbeasca si el sa imi puna intrebari.

Am vrut ca el sa inteleaga ce era mai important: Domnul Isus a indurat aceste chinuri cumplite pentru ca ne-a iubit enorm….pana la moarte.  A murit pentru pacatele noastre. Dar oare copiii au pacate? Sigur ca da! Si cam de cand trec peste 3-4 aniori, incep sa isi dea seama cand fac lucruri rele. Nu exista nici un om in lumea aceasta care sa nu aiba pacat.

Lucruri si fenomene inspaimantoare s-au intamplat cand a murit ISus: cerul s-a intunecat desi era zi, pamantul s-a cutremurat si perdeaua din Templul iudeilor s-a rupt. Si atunci…..si-au dat seama: L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu.

Trupul i-a fost coborat de pe cruce si luat de catre prietenii si mama Sa, MAria. A fost dus in mormant si la gura mormantului a fost pusa o piatra uriasa….pentru ca preotilor le-a fost teama ca nu cumva sa-i fure cineva trupul de acolo si sa spuna dupa aceea ca a inviat.

Daca povestea s-ar termina aici……pentru noi n-ar mai exista speranta zilei de maine…..si iar, copiilor nu le plac povestile care se termina trist…..sigur si D. astepta continuarea….i-am promis ca i-o voi „oferi” duminica. 🙂

Ca sa evaluez ce a inteles din povestire am facut un joc recapitulativ cu 10 intrebari. Pentru orice raspuns corect, avea dreptul sa isi aleaga doua carduri cu simboluri si sa le puna in locul corect . S-a descurcat foarte bine.

Un cantecel foarte potrivit pentru aceasta lectie este :”Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea”.

Din aceasta duminica, vom incepe o serie de lectioare pentru prescolari despre  lucrarea Domnului Isus (majoritatea avand legatura cu evenimentele premergatoare rastignirii si invierii MAntuitorului).

MA voi folosi in primul rand, de un material de la editura AMEC: „LUcrarea Mantuitorului pe intelesul prescolarilor”, ce cuprinde o serie de 6 lectii din viata Domnului Isus. Bineinteles ca le vom adapta si vom adauga si alte materiale auxiliare.

Astazi am vorbit despre intrarea triumfala a Domnului Isus in Ierusalim.

Povestea am prezentat-o din perspectiva magarusului, ce a fost si el un personaj destul de important in acea zi. 🙂

Si magarusul le-a povestit copiilor cum, intr-o zi, Domnul Isus le-a spus ucenicilor sa mearga intr-un sat si unde vor gasi un magarus legat, sa il dezlege si sa il aduca la El. Era un magarus special, nimeni nu il mai incalecase niciodata.

Si, copiii au invatat ca toata natura asculta de Creator :). Acest magarus a stat bland si supus cat timp a fost folosit de Mantuitor. Si a ajutat la o misiune foarte importanta.

In Ierusalim, oamenii, l-au primit foarte frumos: I-au adus lauda, ii asterneau inaintea LUi haine si ramuri de finic. Chiar si din gura copiiilor foarte mici se auzeau laude la adresa MAntuitorului. Sigur, ca au fost pe acolo si oameni rai care II spuneau Domnului Isus sa faca ceva, sa inceteze aceasta zarva. Bineinteles, ca nu au fost ascultati.

Ajuns in Templu, Domnul Isus a fost foarte suparat, pentru ca, anumiti oameni transformasera Casa lui Dumnezeu intr-un „targ”…vindeau acolo animale  pentru jertfe. Si i-a certat aspru. Biserica lui Dumnezeu trebuie onorata si respectata.

D. a inteles ca el il poate lauda pe Dumnezeu prin cantec, prin rugaciune, prin faptele si vorbele lui, prin ascultarea fata de parintii ce i-a daruit Dumnezeu pe acest pamant.

Dupa prezentarea lectioarei, am facut un joc recapitulativ.

Am avut o plansa si daca D. raspundea corect la intrebare, primea o frunza de palmier si o punea pe drum pe care mergea Domnul Isus cu magarusul.

Am invatat un cantec frumos de lauda: „Dimineata, canta-ti bucuria/ LAuda-I maretia/ dimineata, pleaca-te naintea LUi”. Aceleasi strofe, dar inlocuind cuvantul „dimineata” cu „la amiaza” si „pe-nserate”.

Si spre sfrasit, am jucat un joculet distractiv cu un magarus: „Pune coada magarusului” (sigur l-ati mai vazut) 🙂

Am facut un magarus si l-am lipit pe perete. Separat, i-am facut coada. Jucatorul trebuia cu ochii inchisi sa mearga la magarus si sa-i lipeasca coada.  Ne-am amuzat, mai ales ca eu am gresit de cele  mai multe ori :).

1 Samuel 18:1-4

O prietenie frumoasa , sincera ce s-a legat intre fiul unui om din popor si cel al unui rege.

Ionantan, fiul regelui Saul, a fost atat de uimit, uluit si incantat de curajul de care a dat dovada David in lupta cu Goliat, incat a dorit din tot sufletul sa aiba un asa prieten.  Bineinteles, ca a observat in David un tanar cu un caracter deosebit, special.

Atunci cand vrei sa iti arati prietenia sincera, daruiesti…si Ionatan i-a daruit lui David ce avea el  mai de pret: o mantie, cingatoarea , arcul si sabia lui. Cu siguranta, ca, fiind fiu de rege putea sa faca rost de zeci de astfel de lucruri, dar acestea erau pentru el pretioase si era legat de ele.

NOi am citit povestirea din Biblia noastra cu ilustratii pentru copii.

Am discutat cu D. despre prietenie si ce inseamna aceasta. L-am intrebat care sunt prietenii lui cei mai buni. Ma asteptam la raspunsul lui 🙂 : D, I si A, verisorii lui baieti- sunt un pic mai mari decat el, dar ii admira si ii face mare placere sa se joace cu ei.

L-am intrebat ce cadou i-ar placea sa le faca ca sa-si dovedeasca prietenia fata de ei:  mi-a spus ca le va darui plantele ce le-a crescut el 🙂 cu mult drag.

I-am propus sa le facem fiecaruia dintre ei o „sabie a prieteniei” pe care sa scrie el ceva.

Am avut un carton mai tare si am confectionat 4 sabii.

I-am scris literele punctat (pentru ca pe unele dintre ele nu stia sa le scrie) si el le-a facut conturul.

Am decupat doar o sabie, urmeaza si celelalte cand voi avea timp saptamana aceasta :)…se decupeaza tare greu, m-am chinuit cu un cutter.

Am ascultat cantecul „David si Ionatan, cantat de formatia Cristale :

Judecatori 6,7

O poveste frumoasa despre un om ce se considera atat de mic si de neinsemnat….si totusi…fara sa stie atat de important in ochii lui Dumnezeu.:)

Cand un inger l-a vizitat, si i-a spus „viteazule”….Ghedeon a ramas fara cuvinte….si cand i s-a spus ce planuri are Dumnezeu pentru el, ca vrea sa il trimita in lupta impotriva dusmanilor si chiar el sa fie conducatorul lor…..si-a spus ca sigur cineva rade de el….

Asa ca, l-a pus pe Dumnezeu la incercare….

Si noi, ca de obicei, ca sa intelegem si mai bine povestirea, am facut o mica sceneta respectand textul biblic.

D. s-a costumat in Ghedeon, un viteaz foarte serios -pentru ca stie el, asa sunt luptatorii 🙂

I-am explicat ce inseamna: „sa pui un semn inaintea lui Dumnezeu sau sa Il pui la incercare”….atunci cand nu sti sigur ce ai de facut si doresti ca Dumnezeu sa iti raspunda….ii poti cere ceva…ce pare oarecum imposibil…..si astepti raspunsul lui.

Ce a facut Ghedeon?(recunosc, am inversat zilele….ca sa ne iasa micul experiment)

In prima zi, inainte de culcare, i-a cerut lui Dumnezeu ca, daca va pune o blanita pe pamant, cand se va trezi el dimineata, pamantul sa fie ud de roua si blanita uscata….

blanita noastra(o hainuta de-a mea ce seamana cu o blanita de oaie:))

Si Ghedeon (alias D.) s-a dus la culcare.

Eu, inarmata cu un spray de geamuri…am udat covorul putin in jurul hainutei.

Ghedeon s-a trezit….i-am spus sa pipaie pamantul…ce uimire!! era ud :)….si blanita…uscata!

Asa ca, neincrezator , i-a mai cerut lui Dumnezeu un semn: in dimineata urmatoare, blanita sa fie uda de roua si pamantul uscat.

Asa ca am mutat blanita putin mai incolo…si de data aceasta am dat cu spray pe hainuta si covorul din jur era uscat.

Ghedeon se trezeste si merge repede sa vada ce s-a intamplat afara…ce sa vezi? Blanita era uda si pamantul uscat.

Si s-a rugat:”Doamne,acum stiu ca Tu vrei sa ma duc sa lupt impotriva dusmanilor…da-mi curaj,Te rog!”

Si-a ales 300 de luptatori si a fost mai mult decat biruitor in lupta!!! 🙂

I-am spus lui D., ca si el….este foarte important pentru Dumnezeu, chiar daca de multe ori….spune despre el ca nu stie, nu poate, e prea mic…altii sunt mai buni decat el (chiar spune asta, desi noi il incurajam foarte mult)….Dumnezeu i-a dat multe daruri si el va trebui sa le foloseasca pentru El si pentru ceilalati oameni.

OAre ce talent nebanuit, ce dar aparte ai si tu din partea lui Dumnezeu?…..nu esti si tu un viteaz, pregatit pentru „lupta vietii”, desi nu te consideri asa? 🙂

MOise este unul dintre eroii preferati ai lui D. ( ii mai plac mult si Iona, Noe, Domnul Isus :))…si cand spun erou, asta inseamna ca doreste sa fie in locul lor: „mami, hai sa ne jucam de-a MOise si tufisul care luase foc”. Vara trecuta, o saptamana a fost Iona :)…bine ca nu m-a pus sa-i fac un peste urias…..:D

Astazi am povestit, pentru a nu stiu cata oara despre rugul aprins ce i s-a aratat lui Moise, cand era in pustie.

De data aceasta, am facut o dramatizare: el era Moise, eu vocea lui Dumnezeu. Foarte folositoare pentru lectiile cu Moise sunt jocurile de pe Amec pe net.jocuri. (de fapt, acestea au fost sursa noastra principala pentru lectiile cu MOise).

Pur si simplu redau povestirea prin imagini si un joc interactiv. Astfel, D. a invatat uimitor de repede cele 10 porunci , cele 10 urgii primite de poporul egiptean.

Asa ca am facut o combinatie intre sceneta noastra si activitatile de acolo (acestea erau coloana noastra sonora :).

Am facut si noi o micuta scena:

D, s-a deghizat in MOise si avea un toiag in mana (de fapt era un baston de la jocul lui de politist, dar altceva nu aveam la indemana).

Am avut chiar si un sarpe mare din lemn: cand D. arunca toiagul pe pamant, eu aruncam sarpele repede si luam toiagul….:)

A inteles ca prin acest lucru Moise ii va arata puterea lui Dumnezeu inaintea lui Faraon.

Apoi , eu am fost fratele Aaron,ne-am dus la Faraon si am stat de vorba cu el :).

Pot spune ca retine povestirea aproape 90% prin astfel de activitati, decat daca i-as citi-o dintr- o carte, desi facem si acest lucru.

Desi eu doream sa ne oprim aici,la dorinta lui insistenta,  am regizat si urgiile, si cele 10 porunci si cum au primit evreii hrana cand erau in desert, cum erau condusi printr-un stalp de foc noaptea si printr-un nor ziua ( …si D . nu se mai oprea :D….s-ar juca in acest mod si 3 ore(de fapt cam atat a durat joaca noastra- A. a stat o ora cu noi si apoi a adormit :)- deja si el stie sa strige ” Moose ” :)!!!

Sigur, vom relua acele lectioare pe rand, pentru ca doresc sa retina totul cum trebuie….

Pot spune ca ma bucur ca ii plac povestirile biblice, acum cand TV-ul este bombardat de tot felul de desene animate care de care mai interesante….si atunci, noi, trebuie sa le oferim activitati la fel de interesante.

Si, cat e de mic, nu mai retin ce i-a spus tati intr-o seara, l-a pacalit cu ceva in gluma si D. faorte serios  i-a spus: „Tati, sa nu minti….e o porunca data lui Moise! „…ceea ce inseamna ca el deja aplica ce invata…si asta ma bucura 🙂

Text de referinta: Genesa 37,39,41

Iosif a fost unul dintre fii patriarhului Iacov…si nu a fost un baietel obisnuit, ci unul deosebit, special…si lucrul acesta a inceput sa se vada inca de cand era mic. Dumnezeu ii daruia vise speciale….si acestea ii deranjau pe fratii sai mai mari…dar oare de ce??

INtr-o noapte, a visat…ca atunci cand erau pe camp, la stransul roadelor, snopii fratelui sau (in numar de 11), s-au inchinat in fata snopului sau.

(Snopii i-am facut din hartie cartonata cu striatii si i-am legat cu sfoara de canepa).

In alta noapte a visat ca soarele , luna si 11 stele se inchinau inaintea lui.

Toate acestea prevesteau ca el va deveni „cineva ” important in viitor….bineinteles ca fratii mai mari nu suportau asta.

Unde pui ca si tatal Iacov  a pus paie pe foc :)…i-a facut lui Iosif o haina speciala, foarte frumoasa….ceea ce a facut ca invidia fratilor sa creasca si mai mult.

Si, intr-o zi, cand Iosif a fost trimis de tatal sau sa le duca mancare fratilor, acestia, l-au aruncat intr-o fantana si apoi l-au vandut unor negustori…D. a fost foarte impresionat…i-a fost tare mila de bietul Iosif.

Pana la urma, povestea se termina cu bine: Iosif ajunge in Egipt, devine un dregator important(el si-a pastrat credinta in Dumnezeu pana la capat). Nu i-am spus lui D. prea multe detalii…doar ce am dorit sa tina minte.

Am subliniat faptul ca parintii trebuie sa isi iubeasca copilasii la fel….l-am intrebat cum s-ar simti el daca eu i-as lua lui A. o jucarie si lui nu…i-ar placea? Sigur ca s-a imbufnat :)… Mi-a spus ca parintii trebuie sa isi iubeasca toti copiii:).

I-am facut si pe fratii lui Iosif (sunt veseli pe o parte, tristi pe cealalata parte…a fost ideea lui D. ). Numele lor l-am scris pe hainute, care le-am facut foarte simple.

La sfarsit, D. s-a jucat cu marioneta Iosif…eu eram Iosif si ii spuneam cum era in lumea mea veche, D. era copilul viitorului. 🙂

Este o poveste tare indragita de copilasi: multe animale, o corabie uriasa, furtuna…sunt elemente ce captiveaza imaginatia lor si le starnesc interesul.

Asa ca astazi am participat si noi din plin la aventura credinciosului Noe. A fost una dintre lectioarele foarte reusite 🙂

1. Le-am povestit istorioara, folosindu-ma de imaginile din cartea lor preferata Bible’s Adventures.

2. Am facut o mica sceneta cu D. Eu eram vocea lui Dumnezeu si D. era Noe.

Vocea lui Dumnezeu il striga: „Noe! NOe”

Noe (D. ) raspundea; Da, Doamne!

Vocea lui Dumnezeu:” Noe, va trebui sa construiesti o corabie foarte mare…uite, iti voi da un plan”

Si Noe, s-a apucat de facut schite 🙂

Schita lui Noe 🙂

3. Am construit impreuna o corabie dintr-o cutie. Am lipit pe ea o coala alba, am facut o schita a viitoarei corabii 🙂 si uitati ce a iesit :)….ne-au ajutat si striatiile de pe cutie…s-a colorat tare interesant. Si am lipit si o scara. 🙂

Am lipit de la  acest joc, cardurile cu animale pe exteriorul corabiei. Sigur, intr-o parte animalele salbatice, in cealalta parte animalele domestice.

Si in interior, s-au instalat, cuminti, tot soiul de animalute: unele puse cu grija de D., altele aruncate fara mila de A. 😀

Si, bineinteles am inceput sa cantam tare : ” Domnul lui Noe i-a spus ca va fi potopul” :), toate cele 5 strofe .

I-am pus tot felul de intrebari interesante lui D., am incercat sa ne  imaginam impreuna cum era in acea corabie uriasa.

– Cum crezi ca a avut Noe grija de atatea animale?

– Oare cum au incaput toate animalele in arca?

-Cum s-au inteles animalele domestice cu cele salbatice?

– Cum si-a dat Noe seama ca poate cobori din corabie?

– De ce ne aducem aminte cand apare un curcubeu pe cer?

-De ce i-ar fi placut si lui sa fie in corabia lui Noe?

4. Ne-am uitat la episodul ” Arca lui Noe” din desenul animat Cartea cartilor.

5. Am jucat si cu tati jocul „Arca lui Noe” (despre acesta vom face un articol separat).

” Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt toate lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! ” ( Psalmul 139: 14)

Astazi am avut o frumoasa lectioara biblica despre crearea omului. D. nu a aflat lucruri noi, dar am aprofundat ceea ce cunosteam deja, am folosit si termeni diferiti.

Lectia noastra a fost mai mult sub forma de discutie. Am accentuat faptul ca Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru ca ii iubeste, pentru ca dorea sa nu fie singur.  Tot ce crease Dumnezeu pe pamant era foarte frumos, dar lipsea ceva: omul.  L-a creat din pamant si i-a daruit viata.  Bineinteles ca D. m-a intrebat daca suntem si noi facuti din pamant. :).

Am incercat sa-i explic ca avem un trup, un suflet si un duh.  M-am folosit de ilustratii din Biblia pe intelesul copiilor de la LIga Bibliei.

La sfarsit, am incercat sa facem si noi o lume creata din plastilina si dupa ce am aranjat decorul, i-am adus acolo pe Adam si pe Eva( care s-a nimerit sa fie cam micuta 🙂 ).

Am profitat de faptul ca lui D. ii place foarte mult sa poarte discutii cu jucariile, cu ceea ce cream noi (si eu eram asa la varsta lui) si i-am spus sa -i explice lui Adam cum a fost creat el, ce a invatat pana acum despre corpul omenesc. 🙂

Am cantat impreuna:

Cine a creat stelele pe cer?

http://www.youtube.com/watch?v=y0y2w8cKAc

Am repetat versetul zilei: Psalmul 139: 14. Il vom repeta si in timpul saptamanii.

Text de referinta: 2 Imparati 5: 1-17

Este o poveste frumoasa. Se pot face 2 lectioare din ea, cu 2 mesaje: unul despre vindecarea minunata ce o ofera Dumnezeu si altul despre felul in care se poate folosi Dumnezeu chiar si de un copilas(micuta slujitoare).

Noi am vorbit astazi despre vindecare, mai ales ca, de ceva timp D. a tot fost bolnavior.

M-am folosit de imaginile din cartea „Primii Pasi-ghid de studiu”, ed. Viata si sanatate (costa 6 ron).

Imaginile le-am xeroxat A 3, sa fie cat mai mari. Pentru povestire, o sursa excelenta este si materialul de la AMEC :”Copii din Biblie”.

Am vorbit despre micuta slujitoare…cat de trista a fost ea , intr-o tara straina, fara mamica ei, fara cineva cunoscut langa ea…..si totusi, sigur isi facea indatoririle cum trebuie. Ar fi putut sa aibe resentimente fata de stapanul sau, dar, cand acesta s-a imbolnavit, imediat a venit cu o solutie salvatoare : sa se duca in tara sa sa il caute profetul Elisei-acesta sigur il va ajuta.

Capitanul a plecat la drum, insotit de slujitorii sai….a ajuns in tara profetului Elisei , la casa lui si mare i-a fost supararea cand a fost intampinat de servitorul acestuia…si a primit un sfat ce i s-a parut jignitor pentru el: sa se scalde in apa Iordanului de 7 ori!!! IOrdanul era o apa maloasa, cu noroi….pai in tara lui erau rauri cu ape mult mai bune si mai curate!!

In cele din urma, la insistentele servilor sai, se scalda totusi in vestita apa. O data, de doua ori….si nimic nu se intampla….mai mult ca sigur ca indoiala,  furia incepeau sa apara in inima lui….

Piesa de rezistenta a povestirii a fost aceasta plansa, combinata cu urmatoarea. L-am decupat pe Naaman. Bineinteles, ca aramas o gaura in peisaj 🙂 pe care am acoperit-o- am pictat eu ceva acolo. L-am decupat si pe Naaman cand a iesit sanatos din apa, dupa ce s-a scaldat de 7 ori.

Am ramas cu o singura plansa (cea cu peisajul). Am facut o taietura in interiorul ei, acolo unde era apa cea maronie.

Pe verso, chiar in spatele taieturii am lipit un plic mare. Acolo  i-am pus pe „cei doi Naamani” 🙂 -cel bolnav , cu pete si pe cel sanatos.

In timpul povestirii, il bagam pe NAaman in acea taietura, ca si cum s-ar fi scaldat cu adevarat ( D. a fost tare incatat, bineinteles ca si el a dorit sa incerce sa il scalde pe Naaman)…si a 7-a oara, l-am lasat pe NAaman cel bolnav sa cada in plic si l-am scos pe cel sanatos! 🙂 Sigur, se poate mari tensiunea, se numara impreuna cu copilasii ce asista la lectie, se accentueaza sentimentele lui NAaman….cat de dezamagit trebuie sa fi fost el cand a vazut ca nici a 6-a oara nu era vindecat…..

Intros, acasa, marele capitan ii multumeste micutei slujitoare pentru fapta sa cea buna si le spune tuturor despre vindecarea minunata daruita de Dumnezeu. Era atat de fericit!

2.Joc recapitulativ

Am desenat un om trist, pe corpul caruia am lipit cu sticky tack pete rozalii. Am avut pregatite 10 intrebari. Daca raspundea corect, D. era aplaudat de mine si de Alex 🙂 si avea voie sa desprinda o pata de pe corpul omului. In final, omul se facea sanatos pentru ca el a raspuns corect la toate intrebarile. Si chiar s-a descurcat de minune! 🙂

3. Lucru manual

Am desenat acelasi om pe corpul caruia am facut 20 de pete(cu ocazia aceasta am si numarat impreuna pana la 20) cu creionul . D . trebuia sa-l ajute si sa-i stearga petele cu radiera- ii place mult sa stearga :)…asa ca s-a bucurat de sarcina primita.

4. Rugaciune pentru cei bolnavi

La sfarsit ne-am rugat impreuna pentru ei, mai ales ca sunt amandoi bolnaviori…amintindu-le ca Dumnezeu este cel care ii poate vindeca. Si totodata, este o ocazie buna sa se gandeasca si sa se roage pentru alti copilasi oameni ce sunt tristi si in suferinta.