Prima parabola 

Am luat mana copilasului intr-a mea. Urma sa mergem impreuna pentru un timp :el si eu. Urma ca au ea-l conduc la Tatal. Era o misiune care ma coplesea. Responsabilitatea mi se parea teribila. Ii vorbeam copilasului despre Tatal. Am zugravit asprimea fetei Tatalui, in cazul in care copilul L-ar fi nemultumit. Mergeam pe sub copaci inalti. I-am spus ca Tatal avea putere sa-i culce la pamant, lovindu-i cu traznetele lui. MErgeam in lumina soarelui. I-am povestit despre maretia Tatalui care a creat soarele arzator.

Si, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Copilul s-a ascuns in spatele meu, caci ii era teama: nu voia sa priveasca in sus catre fata atat de iubitoare. El isi amintea descrierea mea si nu voia sa-si puna mana in mana Tatalui. Eu ma aflam intre copil si Tatal. MA tot miram. Doar fusesem atat de constiincios si de serios…

       A doua parabola

Am luat mana copilasului intr-a mea. Urma ca eu sa-l conduc la Tatal. Ma simteam impovarat de multitudinea lucurilor pe care urma sa-l invat. La un moment dat, am comparat frunzele diferitilor copaci; apoi am examinat un cuib de pasare. In timp ce copilul ma intreba despre cuib, l-am trimis repede sa prina un fluture. Daca se intampla sa adoarma, il trezeam, ca nu cumva sa piarda ceva din ceea ce doream sa ii arat. Vorbeam despre Tatal adesea si repede. I-am turnat in urechi toate povestirile pe care trebuia sa le stie. Dar eram adesea intrerupti de aparitia stelelor, pe care trebuia sa le studiem, de paraul sopotitor, pe care trebuia sa-l urmam pentru a-i descoperi izvorul.

Si apoi, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Copilul de-abia I-a aruncat o privire. Tatal i-a intins mana, dar copilul  nu era destul de interesat sa o ia. Avea obrajii rosii, ca de febra. S-a lasat la pamant si a adormit. Din nou ma aflam intre copil si Tatal. Ma tot miram. Doar il invatasem atatea lucruri…….

 

            A treia parabola

Am luat mana copilasului intr-a mea, pentru a-l conduce la Tatal. INima imi era plina de recunostinta pentru privilegiul deosebit pe care il aveam. Mergeam incet, amandoi. Mi-am potrivit pasii dupa pasii mici ai copilului. Vorbeam despre lucrurile pe care le observa el. Cateodata, vedeam una dintre pasarile create de Tatal; o urmaream cum isi construieste cuibul si observam ouale mici pe care le depusese. Ne minunam mai tarziu de grija cu care isi crestea puii. Altadata, am cules florile create de Tatal, le-am mangaiat petalele moi si le-am admirat culorile vii. Adesea, povesteam despre Tatal. Eu il le povesteam copilului si copilul mi le povestea mie. Le povesteam , copilul cu mine, iar si iar. Cateodata, ne opream sa ne odihnim, rezemandu-ne de copacii creati de Tatal, lasan aerul racoros sa ne mangaie fruntile, fara sa vorbim deloc.

Si apoi, intr-un amurg, L-am intalnit pe Tatal. Ochii copilului s-au aprins. A privit in sus, spre fata Tatalui, cu iubire, cu incredere, plin de dorinta. Si-a pus manuta in mana Tatalui. In acel moment parca uitase de mine. Eram multumit.