M-am tot gandit cum as putea folosi cochiliile scoicilor noastre. Si pentru ca D. avea atat de multe intrebari despre scoici, mai ales cand i-am spus ca pot face chiar si perle….i-am spus o poveste din plastilina despre viata unei scoici :).

Undeva departe….era o mare plina de tot felul de minunatii….daca ajungeai la malul apei puteai zari stancile si nisipul fin.

In mare, tocmai luase nastere un puisor mic de scoica…avea un corp mic, galbui portocaliu si….nu avea nici o casuta, asa cum sti ca au toate scoicile….plutea fericit in apa cea mare. 

Dar a sosit vremea ca micuta molusca sa se transforme intr-o scoica adevarata. Asa ca intr-o zi , s-a lipit de o stanca si pe zi ce trece, isi „tesea” in jurul trupusorului dintr-o substanta ce numai scoicile o au o frumoasa cochilie ce semana cu doua aripioare. 

Si micuta noastra scoica a crescut …si a tot crescut….pana cand a devenit o scoica, mare , adevarata…..a carei cochilie puternica nu putea fi sparta nici de cel mai urias val. 

Dar, intr-o zi, un vant napraznic si rau  imprastia nisipul in toate partile….scoica noastra tocmai isi deschisese cochilia ca sa admire peisajul de afara….dar vantul a umplut-o de nisip…

Ce suparata a fost….si ce o ustura si o zgaria acel nisip grunjos, dar isteata scoica avea armele ei!! A inceput sa inconjoare nisipul cu o substanta albicioasa, sidefie…..si, intr-o zi….cand s-a deschis….in interiorul ei erau cateva minunate perle…caci asa se numeau  acele bobite superbe pe care le facuse cu atata truda. 

Aceste perle sunt foarte pretioase…sunt oameni, ce se numesc cautatori de perle care vin special pe malul apei, ba chiar fac scufundari ca sa caute aceste perle ….

Si ce fac cu ele? coliere, bratari….pentru doamnele elegante 🙂

Woooooow!!!! Maaaamiii, suntem bogati atunci!! 😀