Astăzi, in spatele ușiței cu numărul 5, ne așteaptă un dar delicat, suav ca si cel ce-l oferă.

Nu știu ce visuri ați avut voi în copilărie, dar eu am avut multe 🙂 : să scriu cărți cu povesti, să învăț să cânt la pian, să fiu profesoară sau actriță ( erau pe același piedestal)…dar nu toate s-au implinit, unele chiar din vina mea, altele datorită împrejurărilor vieții.

Copiii din ziua de azi au mult mai multe oportunități: fel și fel de cursuri de informare, o mulțime de materiale frumoase, de cărți nici nu mai zic ( sunt atat de multe). Dar chiar și așa visul unui copil poate fi înăbușit dacă nu știm cum să-l creștem, cum să-l ajutăm să devină o realitate.

Micuța Maia de 8 ani este o fetiță ale cărei visuri uite că se implinesc. De ceva vreme, își dorește să devină scriitoare- o ambiție destul de mare pentru varsta ei, nu? Pe Maia și mămica ei, Camelia, le știm de mulți ani, din căsuța lor  Mic atelier de creație .  Acolo, am putut vedea cât de frumos a crescut Maia, inconjurată de multă dragoste, încurajări, jocuri, povești, materiale create chiar de mămica ei.

Și uite așa, joaca cu literele a devenit la Maia  joacă serioasă. Copiii noștri ne spun de multe ori: vreau sa devin pompier, doctor. Chiar dacă știm că e posibil să aibă o cu totul altă meserie cand vor fi mari, ar fi minunat să intrăm în joaca lor și să-i susținem. Nu putem ști cum o astfel de dorință va deveni adevărată într-o zi.

În timpul ei liber, Maia a început sa scrie povești. Mama ei a realizat ca fetița are un talent real și a îndrăznit să-i ducă visul mai departe. I-a adunat poveștile și le-a trimis redacției Fabulafia. Uimiți de talentul copilei, au dorit neaparat să apara una dintre poveștile ei în revista lor. Despre Fabulafia ( care a ajuns acum la numărul 5) mai multe puteți afla aici pe site-ul lor.

Maia a avut parte de o surpriză uriașă, cand deschizand revista cu numărul 5 a zărit o poveste cu un titlu familiar, cu un autor la fel de cunoscut: „Ia, uite, mami, pe fetița aceasta ce a scris povestea o chemă Maia  ca și pe mine ! ”… pana a realizat ca este chiar povestea ei acolo!

Dar mama ei ne povestește atât de frumos așa că o las pe ea să vă spună mai multe : „

Cei care ne sunteți apropiați știți cât de mult iubește Maia poveștile. E drept, puțină lume știe că ei îi place și să scrie și, recunosc, eu însămi am crezut că nu îi va lua cineva în serios încercările literare.

Să tot fie vreun an de când „creează povești”, cum îi place ei să spună. Își montează singură aparatul și filmează o poveste pe care o aduce pe lume ad-hoc și pe care o pune, tot atunci, în scenă – e un soi de scriere literară, amestecată cu teatru, două activitați ce îi aduc o mulțumire greu de explicat în cuvinte…
Sunt zile în care îmi spune că 2-3 cuvinte nu îi dau pace, că îi stau pregnant în cap și că se cer transformate în povești. Sunt alte zile în care viața îi dă câte o lecție și îmi spune că trebuie neapărat să croșeteze o poveste pe seama ei.
M-am bucurat tare mult că se joacă în felul acesta, deoarece știu că e un excelent exercițiu de dezvoltare a vocabularului, de ordonare a gândirii, de sintetizare, concentrare ș.a.m.d.

Însă, în ziua în care am auzit povestea „Gustul prieteniei”, m-a trecut un fior. Atunci mi-am dat seama ca joaca ei începe să devină serioasă și că nu ar strica să încep să-i adun poveștile într-un fișier, să mă asigur că nu le pierd.
În Cristina Durică, mămica revistei-carte „Fabulafia”, am deplină încredere – până când ajunge în punctul în care alege povestea ce urmează să fie publicată în revistă, ea parcurge zeci, sute de texte cu mai mult sau mai puțin potential literar. A citit povestea Maiei, i-a plăcut și m-a întrebat dacă sunt de accord să o publice în numărul de toamnă al revistei (al 5-lea).
Atunci mi s-a tăiat răsuflarea preț de secunde în șir… Maiei nu îi spusesem că trimit textul ca să fie citit, nu știam cum va reacționa când va vedea povestea ei in „Fabulafia”, revista pe care o prețuiește atât de mult!

Vă mai spun doar că revista a ajuns la noi, iar reacția Maiei a fost… a țipat de fericire minute în șir, nici nu știu dacă am văzut-o vreodata atât de fericită ca în seara aceea, iar în dimineața următoare, primul lucru pe care l-a făcut a fost să scrie o nouă poveste.
De ce m-am destăinuit în atât de multe cuvinte azi? Deoarece vreau să vă asigur că visurile copiilor noștri trebuie susținute și alimentate de către noi, ăștia care ne numim adulți.

Cristina (doamna ce se ocupă de revista Fabulafia) , îți mulțumim din toată inima! Ai avut încredere în Maia, i-ai dăruit o nouă pereche de aripioare.
Nu în ultimul rând, îi mulțumim Nurei El-Sayed pentru ilustrațiile care întruchipează personajele exact așa cum le-a văzut Maia cu ochii minții!

Și acest număr al revistei este de o calitate grafică deosebită, are conținut minunat, variat și atât de plin de culoare și energie!

Dacă nu aș fi știut cine a scris povestea, aș fi spus cu siguranță că este scrisă de un adult. Așa că, draga noastră Maia, te rugăm să nu te oprești aici – continuă să scrii pentru că așa ii vei impulsiona și pe alti copii de varsta ta, ne vei incanta si pe noi, ne ajuti să intelegem că talentul nu are varstă.

Că să vă potolesc un pic curiozitatea, vă las un mic fragment din povestea ei:

„Pe masa din bucătărie, ingredientele așteptau frumos așezate să fie tranformate într-o prăjitură gustoasă cu căpșune. Dintr-odată, un cor de voci pițigăiate răsună în toată încăperea: erau căpșunele moțate, abia trezite din somn, care se chinuiau să înlăture picăturile de apă de pe fustițele lor verzi.

-Noi suntem cele mai grozave, noi suntem cele mai importante și mai gustoase! Până și prăjitura poartă numele nostru, iar…

-Ba nu-i adevărat, le intrerupse mierea cu vocea ei de bătrânică înțeleaptă. De ce vă mândriți așa? Ați uitat că voi sunteți foarte tinere și cam acrișoare ? Dacă nu vă îndulcesc eu, prăjitura voastră nu se va mai numi „cu căpșune”, ci „cu acruțe” și n-o va mai mânca nimeni-nimeni. ”

Astăzi e o zi specială pentru Maia- împlinește 8 anișori :). Îți dorim ca Dumnezeu să îți dea multă sănătate, bucurie și toate visele tale să ți se implinească! La mulți ani !

Am vrut ca această postare să fie un dar pentru Maia, dar nici ea nu s-a lăsat mai prejos și ne oferă un dar: revista numărul 5 Fabulafia în care apare și povestea ei „ Gustul prieteniei ”.

Veți găsi în revistă și alte povestiri frumoase, insotite de ilustratii pline de culoare. Și căutați și celelalte numere :).

Puteți să vă inscrieți pentru acest dar pana la ora 22 printr-un comentariu în care să ne povestiți visurile copiilor vostri: ce doresc ei să ajungă, ce le place să facă.  Daca aveți copilași foarte mici, sigur, vă puteți înscrie și voi :), lăsând o urare frumoasă sărbăoritei noastre .

O zi senină tuturor ! 🙂

LATER EDIT

Maia va dărui revista Fabulafia numărului 51 :). Felicitări, Simona Elena Nichifor ! 🙂