ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: Activitati educative


de 3 comentarii

Cum arata Dumnezeu in ochii unui copilas

Cat de usor va este sa descrieti natura din jurul vostru? Dar un animalut pufos? Cat de usor v-ar fi sa descrieti toate acestea in fata unui copilas care nu vede sau a unui copilas care nu are maini si nu le-ar putea folosi pentru a atinge?

Noi descriem lucrurile din jurul nostru pentru ca le-am simtit, mirosit, auzit sau gustat. De cele mai multe ori, ne folosim de comparatii.

Cred ca nu o data, cei mici v-au intrebat: ” Cum arata Dumnezeu? De ce nu Il pot vedea? Oare este si El un om ca si mine? ”

Intrebari ce par simple, dar cand trebuie sa le explici unui copil ce nu poate intelege anumite notiuni, devine destul de greu.

Si ursuletii mei isi pun fel si fel de intrebari.

Eu i-am mai intrebat: ” Cum credeti voi ca arata Dumnezeu”/

Micutul A. de 3 ani si 11 luni mi-a spus de multe ori : ” Eu cred ca este ca un plus, moale si pufos”. Eu i-am spus ca Dumnezeu nu poate fi vazut ,pentru ca este Duh si este pretutindeni in jurul nostru. El l-a asociat pe Dumnezeu cu aerul care i se pare moale si pufos.

D. , care eset mai mare, mi-a spus ca nu l-ar putea descrie. Ca el crede ca este asa de frumos, incat nu si-ar putea alege cuvintele potrivite. Dar, m-a intrebat intr-o zi: ” Dumnezeu este baiat/ barbat ca si mine? ” 🙂

Am auzit si alte descrieri facute de catre alti copii ( si cred ca fiecare a facut aceasta descriere in functie de felul in care le-a fost prezentat Dumnezeu de catre parintii lor ) : ” Eu cred ca este ca un politist care abia asteapta sa ma pedepseasca „; ” eu cred ca este ca un om batran care sta sus in ceruri”.

Cea mai des folosita comparatie este aceasta : Dumnezeu este ca un Tata. Este o comparatie buna. Dar ce ne facem cu acei copii care au un tata care nu este demn de acest nume? Care ii abuzeaza fizic sau verbal in fiecare zi din micuta lor viata? Cum l-ar vedea ei pe Dumnezeu comparandu-l cu un astfel de tata?

Da, eu pot folosi aceasta comparatie pentru copiii mei care au un tata iubitor, dar ma feresc sa o folosesc in fata acelor copii care stiu ca ori nu au tata, ori au un tata care nu-i trateaza cu dragoste.

Asa cum IL vom descrie noi pe Dumnezeu, asa Il vor percepe copiii.

IN biblioteca noastra, avem o comoara de carte. Nu este ea mare, dar mi-a oferit o multime de idei salvatoare pentru a-i ajuta pe micuti sa-L inteleaga pe Dumnezeu.

Cum arata Dumnezeu? 

Nu o veti gasi de cumparat, este o editie veche, o carte ce am primit-o in dar in urma cu multi ani.

DSCN9467

 

In aceasta carte, sunt date o multime de comparatii care ii vor ajuta pe cei mici sa inteleaga cum arata Dumnezeu, cat de mult ii iubeste si cum le poarta de grija.

Astfel, Dumnezeu este comparat pe rand cu : un olar, un judecator, un gradinar, un pastor, un refugiu, o stanca, un soare, o calauza sau un rege.

Eu cred ca n-ar trebui sa ne fie teama ca in mintea lor se va produce o confuzie pentru ca le-am oferi atatea descrieri. Ei au nevoie de ele. Dumnezeu nu poate fi vazut sau simtit. Dar, ne putem folosi de natura din jurul nostru pentru a-l descrie. Ne putem folosi de fetisoarele lor luminoase si frumoase pentru a-L descrie.

Puteti folosi aceasta carticica in timpul calatoriilor voastre.

Fiecare descriere din carte este insotita de ilustratii frumoase si sugestive.

 

Pentru cei dintre voi, care doriti sa cititi si sa folositi acesta carte, am incarcat-o  aici.

Va doresc atat voua, cat si mie, multa intelepciune, rabdare in a le explica celor mici cele mai importante lucruri din viata lor!


de Scrie un comentariu

Va place pizza? :)

Noua : DA! 🙂 Si pentru ca ne place asa de mult, chiar am avut o zi in care am tot vorbit despre pizza :).

Nu va imaginati ca mancam pizza zilnic, nicidecum!

Dar fiind una dintre mancarurile preferate ale ursuletilor, m-au intrebat de foarte multe ori cum se pregateste, cine a inventat-o si tot asa. Voi stiti in ce tara s-a gatit pentru prima oara aceasta paine delicioasa? 🙂 Se pare ca nu a aparut in Italia, ci in Grecia, dar pentru ca italienii au inventat acest cuvant ” pizza”, s-a presupus ca aceasta paine plata cu tot felul de ingrediente pe ea, le apartine lor.

Ajutata de omuletii Playmobil, le-am povestit istoria pizzei.

La inceput, pizza a fost o simpla paine, vanduta in mod special saracilor. Treptat, au inceput sa adauge pe ea un sos de rosii. 

Intr-o zi, regina Margherita, alaturi de sotul sau, Umberto I, au pornit intr-un tur al Regatului Italian. In aceasta calatorie, regina a vazut multi oameni care mancau cu pofta aceste “pizza” si, curioasa, le-a rugat pe garzile sale sa-i aduca si ei o felie. Reginei i-a placut pizza atat de mult, incat o manca mereu cand era in jurul multimilor. Curtenii erau asa de uimiti si suparati- o regina nu ar fi trebuit sa manance la fel ca cei saraci.

Cu toate astea, reginei ii placea pizza atat de mult, incat L-a chemat la curtea regala pe bucatarul-sef Rafaelle Esposito, care lucra intr-o pizzerie, si l-a rugat sa-i pregateasca cateva variante de pizza. Rafaelle a fost atat de onorat de rugamintea reginei, incat s-a hotarat sa faca o reteta de pizza doar pentru ea. A pregatit o pizza cu rosii, mozarella si busuioc proaspat (pentru a reprezenta culorile drapelului italian: rosu, alb si verde).

Aceasta a devenit preferata reginei Margherita si, cand vestea s-a raspandit, a devenit si mai populara in randul poporului italian. Aceasta reteta de pizza a ajuns sa se numeasca ” pizza margherita” .

Cu timpul, au inceput sa apara tot felul de retete, de la pizza cu carne tocata (din Bologna) la cea cu usturoi si brazeturi (Napoli). In ziua de azi, exista foarte multe retete de pizza, in functie de zone. Dar Pizza Margherita nu a disparut de pe meniurile pizzeriilor, oriunde s-ar afla.

  Informatiile  din povestea noastra le-am preluat de aici      si aici. Ne-am facut si noi propria pizzerie :). Am scos la imprimanta imaginea unui aluat copt si simplu de pizza.  Am printat si niste ingrediente de pizza si le-am laminat. Baietii s-au intrecut in a ma servi cu cea mai gustoasa pizza din oras 🙂 . Ne-am amuzat si am creat si o pizza haioasa 🙂 Nu avem acum poze, dar noi am facut si pizza din plastilina si atunci cand am portionat-o in felii  a fost un prilej grozav de a invata despre fractii. Am avut chiar si accesoriile potrivite , cumparate acum vreo doi ani din magazinul Julia Toys.

Si bineinteles ca am pregatit impreuna o pizza adevarata. De obicei, ursuletii ma ajuta cu taiatul ciupercilor ( folosesc cutite cu lama netaioasa) , intind aluatul, presara ingredientele.

Despre pizza ursuletilor ( si reteta noastra) am scris mai demult aici .

Spor la bucatarit si voua! 🙂

 


de 4 comentarii

Hipo, papusa logopedica

Stiti cat de mult iubim papusile de mana. V-am aratat acum cateva luni colectia noastra, care intre timp s-a marit, dar nu am mai reusit sa adaugam poze.

Dar sambata, am avut parte de o surpriza uriasa din toate punctele de vedere :).

Am primit un musafir special trimis cu mult drag de magazinul nostru indragit Jucarii vorbarete.

Cand am deschis cutia in care a calatorit spre noi, nu mi-a venit sa cred . Era asa de maaaare si de pufos!! Dar nu am fost singura care a avut aceeasi reactie :).

Le-am pregatit in aceeasi zi ursuletilor scena noastra improvizata pentru teatrul de papusi. Si cand a aparut musafirul nostru, au strigat amandoi : ” maaaaaami, ce mare este!!! Si ce dragut! ” Si apoi a urmat intre ei o conversatie in toata regula. 🙂 Si desigur, imbratisarile de bun venit .

Acum l-ati vazut si voi ! Dupa cum vedeti , am fost vizitati de un hipopotam atat de dragut  , de vesel si de bland. Ursuletilor nu le-au scapat nici inimoarele de pe nasucul lui :).

Ei, dar Hipo nu este o simpla papusa din plus.

Este o papusa de manuit extraordinara!

Haideti sa vi-l descriem un pic!

Gura lui se deschide larg ca si gura unui hipopotam. Dar , ce-l face special este faptul ca are dinti si limba. E singura papusa de manuit pe care am vazut-o asa.

Dintii sunt  acoperiti de doua mansete mici din catifea.

Daca sunt rasucite mansetele, ies la iveala dintii lui frumosi si albi.

Limba este mobila, avand doua buzunarase lungi in care sunt introduse degetele : aratator si mijlociu.

Este o papusa mare, asa ca v-ati putea gandi ca ar fi greu de manuit. Nicidecum, eu am ramas uimita de cat de usoara este!

Datorita materialului din care este confectionata, poate fi spalata cu usurinta in masina de spalat, fara sa va fie teama ca se va deteriora.

Dar cum se poate folosi aceasta papusa speciala?

1. In cadrul sedintelor de logopedie

Hipo a  fost creat cu un scop special 🙂 : acela de a fi o papusa logopedica.

Ea  reprezinta un ajutor imens pentru copii, deoarece vor putea vizualiza si intelege mai usor poziţia corectă a organelor fonoarticulatorii pentru pronuntia sunetelor.

Va dati seama cat de frumoase devin sedintele de logopedie cu un hipopotam asa   pufos?

Cu ajutorul dintilor si a limbii, se poate manui in asa fel incat sa imitam articularea sunetelor.

Va oferim un exemplu intr-un mic clip video.

Baietii mei nu pronunta consoana „s ” corect. Se aude un fel de „ș”.  Asa ca noi tot lucram si lucram in corectarea pronuntiei acestui sunet.

Cum i-a ajutat Hipo ? 🙂 Tot aici veti putea vedea miscarea limbii.

Eu nu sunt logoped de meserie. Cu siguranta, cei care practica aceasta meserie, o vor folosi la adevarata ei valoare. Dar, totodata , va fi un ajutor grozav si pentru parintii ce vor sa exerseze acasa cu copiii exercitiile invatate pentru corectarea pronuntiei.

Si tocmai pentru ca nu sunt un logoped, m-am gandit ca aceasta papusa se poate folosi si in alte scopuri.

2. Invatam cantece cu Hipo

Fiind o papusa mare si pentru ca gura i se deschide larg, eu l-am prezentat pe Hipo ca fiind un foarte bun cantaret. Asa ca ne-am incalzit vocile , facand cateva vocalize cu prietenul nostru.

De data aceasta, am introdus degetele in ambele maxilare pentru a putea deschide gura cat mai larg.  Am cantat cateva vocalize haioase , folosind acele sunete care stiu ca ii dau batai de cap micutului A.

Si Hipo le-a spus ca atunci cand canti, gura nu trebuie sa stea intredeschisa, ci orice sunet trebuie articulat frumos , cantand cu voce plina si gura larg deschisa. Trebuie sa invatam sa cantam fara teama ca si el :).

Asa ca si un profesor de muzica ar putea din cand in cand sa-l aduca pe Hipo la clasa , daca are elevi mai mici :).

3. Hipo este un bun povestitor

Poate fi folosit cu mult succes si in salile de clasa, pentru ca este mare si poate fi bine vazut de toata lumea.

Cel care manuie papusa poate sa nu stea ascuns in spatele unei scene si atunci poate fi folosit la diferite lectii , poate spune povesti si orice mai doriti voi :). Si cu siguranta, copiii va vor ruga sa-l mai aduceti  pe acest musafir dragalas.

Eu l-am lasat pe Hipo sa iasa in evidenta si m-am ascuns :). Asa, cei mici, au impresia ca ei chiar au de -a face cu o ” papusa vie” !

Daca doriti sa va insusiti cateva reguli de manuire a papusilor de mana, puteti citi articolul nostru : Teatrul cu papusi de mana si cateva instructiuni pentru papusari.

Eu am exersat in fata oglinzii manuirea lui Hipo. Vorbeam pur si simplu in acealasi timp cu el , ca sa invat sa-mi coordonez cat mai corect miscarile degetelor.

 

4. Hipo este un bun prieten

Acasa, la clasa, in cadrul sedintelor de logopedie, invitati-i pe cei mici sa vina sa-l imbratiseze . Este asa de moale , incat toti o vor face cu multa placere. Copiii isi doresc mult sa atinga papusile  de mana ce le folosim intr-un teatru. Se creeaza o relatie speciala intre ei si papusa si vor deveni mai atenti si mai cooperanti.

Ori de cate ori, le folosesc ( ma refer la papusile de mana) , daca ii chem sa vina sa-i aduca ceva papusii, sa o ajute sau sa o imbratiseze , sar imediat  cu bucurie :).

Uitati aici 🙂

Daca l-ati indragit si voi pe Hipo, il puteti achzitiona din magazin, de AICI – va asigur ca este o investitie grozava. 

 

Cu siguranta  ca fiecare dintre noi are acasa macar o papusa de manuit. Eu nu le las tot timpul la dispozitia lor. De ce? Pentru ca , vazandu-le tot timpul, se  vor plictisi de ele, nu vor mai avea acelasi farmec.  Pentru mine, ele sunt niste unelte educative grozave.

Asa, ori de cate ori, facem un teatru de papusi, le asteapta cu nerabdare. Si cand , mai introduc una noua, sunt asa de fericiti!  Hipo va sta in camera cu ei toata saptamana, dar apoi isi va ocupa locul intre celelelate papusi de mana si va veni in vizita  foarte des la noi. Cu siguranta, va fi primit cu bucurie de fiecare data.

Tot asa, si un alt copilas , cand stie ca va merge la logopedie, va fi fericit:  ” astazi, ma voi intalni din nou cu Hipo si vom invata impreuna cum sa vorbim corect! „.

Deja planuiesc sa-l folosesc in cadrul unor  lectioare speciale cu ajutorul carora vom invata sa vorbim cat mai corect ( vom folosi tot un material  achizitionat din magazinul Jucariilor vorbarete , material ce va fi prezentat cat de curand pe blog).

Multumim inca o data, Jucarii vorbarete pentru ca ne puneti la dispozitie tuturor materiale asa de interesante , utile si frumoase!

Da, si eu m-am bucurat ca un copil de Hipo ! Se vede, nu-i asa? 🙂

 

 

 

 

 

 

 


de 7 comentarii

Calatoria broscutelor in tara numerelor mici

A fost o data o familie numeroasa de broscute testoase. Broscutele mici, zece la numar, erau tare dragalase, haioase si dulci.  Locuiau in ca in niste gaoace mari de oua impreuna cu mamica lor.

Mama broasca le tot invata sa stie fiecare ce numar este ca nu cumva vreodata sa se piarda… dar, broscutele noastre, care erau tare zapacite si haioase, dupa cum v-am mai spus…tot numarau: 1, 5, 8, 3…o luau de la capat…nicicum sa -nvete sa numere corect.

Intr-o zi, au fost vizitate de o doamna rata cocheta si motata.

” Vai, spuse rata, dar cate sunteti voi aici, dragelor? ” Suntem 5″, se auzi o  voce subitrica…. ” ba suntem 9, nu 5″, o alta voce pitigaiata striga.

„Ha-ha-ha! Ce rusine! Nu stiti cate sunteti! Asa broscute frumoase si nu stiti sa numarat? ”

Si rata cea mandra pleca…

Broscutele rusinate au intreabat-o pe mamica lor cum pot invata ele sa numere fara sa mai uite.

Si mama le-a promis ca le va duce intr-o calatorie spre Tara numerelor mici. Dar, va trebui sa fie rabdatoare, caci vor pleca pe rand, una cate una.

A doua zi, broscutele nerabdatoare erau gata sa inceapa.

Prima a plecat Broscuta 1.

Pe drum , a intalnit o casuta goala de pasari.

A mai descoperit in drumul ei : o vioara, o pisica si o minge si s-a jucat un pic cu ele.

Si a ajuns asa, incet, incet in Tara numerelor. Parea o tara nelocuita, dar deja il zari… un ursulet tare simpatic care vantura o cifra : 1, bineineteles.

„” Hei, draguta broscuta, ce ai intalnit tu in drumul tau pana la noi? ”

” Pai, am intalnit o minge, vioala, o pisica si o casuta de pasali! ” spuse broscuta cu voce subtirica.

” Ei, si cine crezi tu ca sunt eu? ”

” Sigul, sigul…esti numalul 1!!! ”

Broscuta s-a intors acasa , le-a povestit surioarelor ei despre calatoria ei si a fsot rasplatita cu o frunza frumoasa de nufar numerotata cu cifra 1.

Si in zilele urmatoare, au pornit si celelalte broscute in calatorie

Si Broscuta 2

Si Broscuta 3

Si Broscutele 4 si 5

Pe drum au avut o multime de peripetii, si-au facut prieteni noi si s-au distrat asa de frumos.

Da, si cat de curand si celelalte 5 broscute vor pleca in calatorie.

 

Ce zici tu, micutule A. , au invatat oare broscutele noastre sa numere pana la 10 ? 🙂

Sigur ca au invatat….incet, incet, au invatat sa numere… 🙂

 

OBSERVATII 🙂 

– majoritatea jocurilor noastre ce le-ati vazut in poze sunt second hand si au fost cumparate la un pret accesibil din magazinul Julia Toys. Eu cumpar anumite jocuri, nu neaparat pentru jocul in sine, ci gandindu-ma cum le-as putea adapta pentru multe dintre activitatile noastre. Rascoliti prin magazin pentru ca sigur veti da si de alte jocuri interesante, plus ca in curand vor fi si noutati frumoase, sunt sigura de asta :). Si poate veti gasi si jocurile noastre.

– noi nu ne-am grabit cu numaratul… pur si simplu, eu ii numar in joaca tot ce intalnim. Cu toate acestea, tot pe sarite numaram :). Dar, ca si broscutele testoase, invatam incet, incet :).

– puteti inventa ca si noi povesti de genul acesta pentru ca sunt bine primite de catre cei mici.

Uitati cum am invatat cu D. sa numaram de la 10 la 20 ( de fapt sa ne aducem aminte ce invatasem pana atunci).

Prietenie intre cifre

Spor la numarat! 🙂

 


de Scrie un comentariu

Poezii hazlii pentru copii

Tin minte cat de dragi imi erau poeziile in copilarie.  Aveam carti pe care le rasfoiam iar si iar , fara sa ma plictisesc. Stiam versuri intregi pe de rost.

Dar oare cum sunt micutii din ziua de azi? Mai stau ei sa asculte poezii?

Ai mei sunt foarte obisnuiti cu povestile; pot fi foarte lungi, dar daca au imagini, au rabdare sa asculte, inteleg firul povestirii.

Dar, cu bucurie am observat ca le plac foarte mult si poeziile. Si acestea, chiar daca unele nu sunt insotite de imagini, le capteaza atentia si le face o deosebita placere sa le asculte.

V-am povestit, in articolul nostru despre Story cubes ( cuburile pentru faurit povesti) , ca am descoperit un magazin Jucarii vorbarete cu tot felul de articole (carti si jocuri) ce vin in ajutorul celor ce lucreaza ca educatori, invatatori , psihologi sau in logopedie.

Asa am gasit si Poezii hazlii pentru copii ,  de Loredana Bejan

Poate fi achizitionata de aici.

Am preluat descrierea cartii de pe site-ul magazinului.

Cartea Poezii hazlii pentru copii a fost concepută pentru dezvoltarea cognitivă, emoţională şi comportamentală a copilului.

Tematica poeziilor este vastă, fiind abordate situaţii cu care copiii se confruntă frecvent:

–          comportamentul agresiv fizic şi verbal

–          rezolvarea de probleme

–          consecinţele unui comportament

–          lenea ca trăsătură negativă de caracter

–          alimentaţia şi igiena

–          asumarea responsabilităţii pentru greşelile proprii

Activităţile educative au ca scop:

–          dezvoltarea atenţiei

–          dezvoltarea memoriei

–          dezvoltarea emoţională

–          dezvoltarea motricităţii generale şi a motricităţii fine

–          dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice spaţiale şi de formă

–          realizarea asocierilor logice

–          învăţarea şi scrierea cifrelor de la 1 la 10

Cartea este recomandată copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani, iar poeziile şi activităţile educative respectă particularităţile psihologice ale intervalului de vârstă. ”

Sunt 30 de poezii care mai de care mai haioasa, dar pe langa amuzamentul ce il stranesc prin versurile vesele, cei mici au de fiecare data ceva de invatat. La finalul cartii, sunt fise educative pentru fiecare poezie in parte.

 

Haideti sa ascultam poezia ” Mingea buclucasa” .

Oare cine a fost de vina: mingea sau baietelul? 🙂

Din aceasta poezie, cei mici pot invata despre diferite emotii, pe care le traiesc si baietelul si mingea . Uitati ce fisa de lucru draguta.

Si ce discutii interesante am avut cu micutul A. despre mingiile cu sentimente. In urma unor astfel de discutii, care par simple la prima vedere, puteti sa va cunoasteti mai bine copilasii. O sa vedeti la final ce mi-a spus A. daca ar fi intepat de o albina, asa cum a fost intepata mingea cea infuriata. :).

Si s-a amuzat desenand si el cu o carioca „wipe and clean” diferite sentimente pe mingiile lui mici.

 

Majoritatea personajelor sunt animalute, dar cei mici isi dau seama ca si ei se poarta la fel de multe ori. O data doua oite au gasit un televizor si l-au instalat in staulul lor. Pana seara nu au mai facut nimic decat sa priveasca desenele de la tv. Cand sa vina stapanul sa ia lapte, de unde…ca oitele nici macar nu se hranisera si nu puteau da nici un strop de lapte. In alta poezioara, ne-am intalnit cu o pisicuta care nu vroia sa manance nimic altceva decat ciocolata. Pana la urma, a invatat ca ciocolata nu este decat un desert pe care trebuie sa-l manance  dupa masa principala cu alimente sanatoase si doar o bucatica mica. 🙂

Dar preferata lui A. a fost poezia degetelor suparate :). Are el ce are cu talpicile goale…cum vede desenate pe undeva talpi goale, se amuza serios.  Si in setul ”  Story cubes” era un zar cu imaginea unei talpi…A. facea ce facea si rostogolea cubul pana ajungea la talpa si fiecare poveste neaparat trebuia sa aiba si un piciorus gol :).

Si fisa de lucru 🙂

Si, bineinteles, talpita lui cu degete suparate . 🙂 El mi-a promis ca niciodata nu o sa-si supere degetele asa cum a facut Marcel, baiatul din poezie.

Cartea are o dimensiune mare  Poeziile sunt scrise cu litere cu fonturi mari, asa ca o recomand si celor ce incep sa citeasca. D. a putut citi cu usurinta cateva strofe. De asemenea, sun poezii usor de retinut si invatat. Copiilor le plac poeziile: ursuletii mei repeta dupa mine, uneori , chiar daca nu cunosc poezia…fac pauza si ii rog sa completeze ei… ce cuvant cred ca ar urma…uite asa , invatam sa facem si rime :).

Va dorim si voua spor la invatat si ascultat poezii !

 


de 55 comentarii

Cum poti invata si tu sa numeri pana la 100 cu tabelul Montessori?

Cum a invatat D. sa numere pana la 100? 🙂

Stateam de multe ori pe o bancuta de pe marginea soselei si el numara constiincios masinile ce treceau pana cand ajungea la 100 :D.

Daa, si ce mai numaram noi sunt „nasurile de porc” ! Ati auzit bine …nu stiti ce sunt acestea ? :)) Sunt acele cercuri metalice galbene de la instalatiile de gaz din trotuare. Noua ni se pare ca seamna cu raturile unor purcelusi. Ba, D. l-a atras si pe prietenul lui in drumul de la scoala spre casa sa le numere cand acesta se plangea ca i-e frig si s-a plictisit de atata drum :).

Am facut acasa tot felul de exercitii pentru a ne da seama care sunt unitatile, care sunt zecile; in mare, numerele le-a invatat in joaca.

Daca am fi avut de la inceput acest material, pe care vi-l voi prezenta imediat, cred ca ne-ar fi fost mult mai usor de retinute anumite notiuni. Oricum, o vom folosi si de acum inainte , dar la un alt nivel.

Da, este vorba de tabelul 100 Montessori de la Famous Kids. Acesta poate fi achiztionat aici.

Este un material didactic extrem de folositor pentru invatarea numerelor, a anumitor operatiuni matematice, numarare pe sarite  , chiar si pentru invatarea ceasului.

D. a fost uimit cand a vazut ( de data asta era ceva vizual, palpabil) cat de multe numere sunt pana la 100.  Prima data, l-am rugat sa completeze cateva numere ce lipseau pana la 40. Apoi am numarat din 5 in 5, din 2 in 2, din 10 in 10.

Multe alte idei despre folosirea acestei table puteti gasi AICI pe  blogul Buggy and Buddy.   Sunt si cateva joculete online si de asemenea puteti tipari o carte dupa modelul acestui tabel.

De asemenea, puteti descarca alte doua joculete foarte interesante ( ideile ne-au fost date tot de Famous Kids  si le multumim mult 🙂  de aici si  aici. Veti vedea cat de distractiva poate deveni matematica! 🙂

Noi  ( de fapt D, de ziua lui de nastere ) am primit acest minunat instrument educativ in dar de la Famous Kids. Dar, am o veste buna, am mai primit o tablita  si pentru cititorii nostri. Asa ca…. avem din nou un concurs pentru cei care doresc sa devina buni matematicieni! 🙂

Ce trebuie sa faceti ca sa participati la acest concurs?

Intrati in magazinul Famous Kids si spuneti-ne ce alt joc sau  jucarie Montessori ati mai descoperit acolo si ati dori sa o achizitionati pe viitor ? 🙂 Va dau si un mic ajutor 🙂 – aici, este categoria jocurilor educative si aveti de unde alege frumoase cadouri, mai ales ca se apropie si Pastele :).

Concursul incepe astazi, in data de 17 martie si se va termina pe 21 martie seara.

Mult succes va doresc tuturor! 🙂


de 11 comentarii

Story cubes ( cuburile pentru faurit povesti)

Va plac povestile? Noua ,  da! foarte mult! Sigur, nu orice fel de povesti, dar sunt preferate , indragite la orice ora din zi. Biblioteca noastra, a celor mari, a devenit treptat foarte mica in comparatie cu biblioteca copiilor :).

Dar noua ne plac si povestile spuse intr-un mod inedit: teatrul de papusi, povestile desenate ( am povestit despre ele aici ), cartile de cautare cu imagini ce ne ajuta sa ne inventam propriile noastre povesti.  Mai multe despre aceste carti puteti citi aici, pe blogul Joaca de-a copilaria  sau aici, pe blogul Idei pentru mamici si copii.  

Dar astazi , va prezint un material foarte interesant ce a starnit la noi multa bucurie, curiozitate si interes.

Cuburile care ” spun” povesti in imagini- Story Cubes

Am descoperit, de curand un magazin online cu produse utile celor ce lucreaza cu cei mici, in mod special logopezilor sau educatorilor: Jucarii vorbarete. Acolo, am dat peste acest joculet.

Pretul nu este unul mic, dar in timp, veti vedea ca isi merita investitia.

Noi avem o varianta mica, cu cuburi de 1,9 cm. Exista o varianta mai mare, imaginile de pe cuburi fiind aceleasi, dar aceste zaruri au o dimensiune de 3 cm. Sunt realizate astfel pentru grupuri mai mari de copii: Story cubes max. Setul mic  costa 49 ron, cel mare 98 ron. Ambele le puteti achiztiona din magazinul mentionat anterior.

Exista si extensii pentru aceste seturi ( sa imbogatiti setul initial cu alte cuburi): Story cubes enchanted, Story cubes clues. La o simpla cautare pe google, veti vedea ca exista o multime de alte variante ( aici)- nu stiu insa daca se gasesc si la noi in tara.

Cum ii ajuta pe cei mici ( si nu numai, este un joc si pentru cei mari! ) aceste cuburi cu imagini? 

Sigur, in primul rand imaginatia lor este stimulata la maxim. Isi vor inchipui tot felul de povestioare, legandu-se de niste imagini simple.

Vorbirea se dezvolta- ca sa spui o poveste, trebuie sa iti alegi bine cuvintele, sa scormonesti dupa cuvinte ce l-ai acumulat pana atunci, ba chiar sa inventezi altele :).

Da, si inteligenta se dezvolta totodata.

Cum ne-am jucat noi?

Cuburile sunt albe si imaginile negre pentru a fi vazute foarte bine.

Daca cei mici nu pot tine toate aceste cuburi in manute,pot fi puse intr-un pahar si aruncate de acolo. E bine sa le aruncati intr-o cutie, altfel se rapandesc peste tot si pana le aduceti la un loc, uitati imaginea ce trebuia folosita.

Deci,se arunca zarurile. Dupa ce cad, copiii trebuie sa inventeze o poveste, folosindu-se  de imaginile ce sunt deasupra. In timpul povestirii, noi puneam cuburile folosite deoparte ca sa nu le tot repetam.

Le-am faurit eu prima poveste, de fapt, faceam cu randul. Bineinteles, ca  li s-a parut tare interesanta ideea.

Uitati un exemplu (am ingrosat cuvintele ce denumeau imaginile de pe cuburi):

A fost o data un om care isi dorea tare mult sa zboare. Avea un prieten aviator care i-a spus ca il poate insoti o data si va putea  folosi parasuta lui. 

Zis si facut…dar, in timp ce se distra coborand cu parasuta, o ploaie puternica cu fulgere s-a starnit din senin. Bine ca nu mai avea mult si a coborat pe pamant. In rucsacul lui avea un cort . L-a intins si a stat acolo pana s-a terminat ploaia. Dar, nu stia unde se afla. Soarele se pregatea sa apuna si intunericul devenea tot mai amenintator. ce bine ca fusese prevazator si isi pusese in rucsacul lui si o lanterna.  Era atat de frig si se tot gandea cum sa se incalzeasca. A strans cateva crengute  si si-a facut un mic  foc . Dimineata, a plecat din nou la drum. A trecut peste un pod  construit din petre vechi. In departare se zarea un  turn.  Se tot gandea : oare unde sunt ? Turnul nu era vechi, avea char si becuri  colorate.  Pe o masa vazu o pereche de manusi  albe. Cum si le puse pe maini, se auzi un sunet ca taraitul unui ceas si el se trezi inyt-un loc foarte cunoscut :acasa, in patul lui! Aaaa totul fusese doar un vis…ceasul il trezea ca sa ajunga la timp la intalnirea cu prietenul sau, aviatorul. Ce aventura grozava il astepta pe el – va zbura pentru prima oara cu o  parasuta!  🙂 

Ce aventura palpitanta, nu-i asa? 😀

Jocul este recomandat pentru copii de la 6 ani ( poate si datorita marimii zarurilor).

Dar, si un copil mai mic se descurca foarte bine la tesut povesti.

A. are 3 ani si 10 luni si a inventat povesti cot la cot cu noi, descurcandu-se foarte bine. L-am lasat sa poveseasca liber, fara sa intervin prima oara. ce nu a inteles el- ca trebuie sa se foloseasca doar de o singura imagine. Tot rostogolea cate un cub si se folosea de ce imagine  ii trebuia lui :D.

Va pun doua filmulete ca sa vedeti ca si un pitic mic se poate descurca la faurit povesti.

In primul, l-am lasat sa se foloseasca cum vrea de imagini.

In al doilea filmulet, am intervenit din cand in cand. Am vrut sa-l fac sa inteleaga care sunt regulile acestui joc. Dar l-am lasat si sa le rostogoleasca dupa bunul plac. Nu am vrut sa-l fac sa-si piarda placerea de a povesti.

D. s-a descurcat foarte bine si ca de obicei, a inventat povesti foarte haioase.

Un avantaj al acestui set de cuburi este ca poate fi luat si in calatorii. Cutiuta este micuta, capacul se inchide magnetic.

Va spuneam  la inceput ca merita investit intr-un astfel de joc. Pai, va vine sa credeti ca se pot face peste 10 milioane de combinatii pentru povesti?!!  Adica sa fauriti impreuna cu cei mici milioane de povesti? 🙂

Dar sa va prezint si o varianta accesibila tuturor .

Story cubes homemade

Daca nu aveti posibilitatea sa achizitionati un astfel de set, poate va ajuta aceste idei. Recunosc ca eu, inca de cand am vazut setul, am spus ca voi face cuburi din carton si diferite imagini ( si chiar vom face, pentru ca as vrea sa abordam cat mai multe tematici). Dar si alte mamici inventive s-au gandit cum ar putea sa isi faca singure aceste cuburi.

1. Story cubes din cuburi de lemn

Aici puteti afla cum au fost realizate. Dupa cum vedeti, acestea ar avea un mare succes la copilasii mai micuti.

sursa foto

2. Story cubes din  cuburi de carton

O activitare grozava de facut impreuna cu nazdravanii nostri. Aici, veti gasi un tutorial de realizare al acestora. Aveti si sablonul pentru construit cubul.

sursa foto

Aici, veti gasi sabloanele ( sunt incluse si imaginile) pentru realizarea unor cuburi tot din carton. Imaginile sun colorate, superbe din povesti felurite.

sursa foto

Story cubes din zaruri

Stiu ca erau intr-o perioada la Kaufland niste zaruri mari, din lemn. Sunt diferite de cuburile din lemn pentru ca au acele colturi rotunde si astfel se rostogolesc mult mai usor. Daca veti mai gasi asa ceva, merita luate. Cred ca un set de 4 cuburi costa 4 -5 ron.  Le puteti picta sau lipi pe ele imagini.

Indiferent de varianta aleasa, noi va dorim spor la faurit povesti!

Cu drag, ursuletii nazdravani 🙂


de 17 comentarii

O zi incendiara la 7 anisori :)

Au trecut sapte ani de cand am devenit pentru prima oara mama? Sentimente asa…amestecate te incearca cand mai trece cate un an din viata copiilor…ca tu , parintele imbatranesti, ca el creste si se departeaza  de tine… dar totodata esti uimit de schimbarile ce apar in viata copilasului. Desi suntem parinti pentru prima, a doua, a treia…a patra oara, de fiecare data, cu toate ca  trecem prin aceleasi etape , ne uimim de felul in care copiii cresc  si incet, incet, incet devin tot mai mari.

Fiul nostru cel mare a implinit pe 1 martie 7 anisori. Mi-l aduc aminte atat de bine de parca a fost ieri: cum l-am adus acasa si am pus micul ghemotoc in pat si i-am spus sotului mai in gluma,mai in serios: ” si acum, ce facem cu el? ” 🙂 Era asa de scump, de fragil incat ma si temeam sa il ating.

Si uite acum, ” ghemotocul acela scump” are 7 ani si imi spune: ” mami, asa de fricoasa esti…pai cum sa iti fie frica la depasiri? Pai tu crezi ca tati nu stie ce face? Ei, asa-s fetele astea…fricoase! ” :D. ” Mami, asa-i ca in curand voi fi fi eu mare ca D. si am voie sa merg singur pe strada? ” ” Cand voi fi mare, voi avea un serviciu bun si atunci eu am sa am grija de voi toti! „.

Copilul meu a crescut! Si uite ca l-am sarbatorit din nou, pentru a saptea oara :).

Si-a dorit o petrecere pompiereasca, cum ii spunem noi. Este o dorinta veche…isi doreste atat de mult sa devina pompier . De vreo 5 ani de zile, nu am ratat nici o zi a pompierilor din oras ! :).

Pentru ca luna acesta a fost foarte incarcata pentru mine, nu am reusit sa pregatim prea multe, dar la petrecere toti copiii s-au jucat atat de frumos, s-au simtit bine

Inca de dimineata, ursuletii si-au probat costumele primite in dar. Asa de mandri erau! Costumele le-am cumparat in urma cu vreo doua luni de aici ( periodic, aceasta doamna aduce costumatii tematice) .

Echipa gata de actiune! 🙂

 

Noi, cei mari, am  pregatit detaliile petrecerii.

Am gasit pe acest site idei dragute de printat pentru o petrecere cu aceasta tematica.  Aici,  veti gasi o multime de alte idei care mai de care mai interesante.

Un banner dragut,  un fel de stickere de lipit pe farfurii si pahare ( pe care eu le-am folosit si pentru un joc), cateva fise de lucru pentru activitatile noastre

Am adus toata recuzita noastra: multe masini de pompieri si omuleti Playmobil, cumparate in timp la un pret foarte bun. Acestea au fost tare indragite de catre copii.

 

Am inventat tot felul de situatii  cu oameni accidentati, pisici catarate in copaci, incendii … Jocurile de rol sunt preferatele copiilor; asa ca i-am lasat sa se joace dupa pofta inimii, intervenind din cand in cand. Bineinteles ca singuri au cerut sa facem si alte jocuri mai deosebite.

Au avut de cautat mici focuri ce erau gata sa izbucneasca ( ascunsesem foarte bine imagini cu un foc). Au avut de descoperit o multime de masinute de pompieri si apoi sa le numere cu repeziciune.

Si pentru ca pompierii trebuie sa gaseasca intotdeauna drumul cel mai scurt catre locul in care trebuie sa intervina, le-am dat sa rezolve un labirinit ” Care ajunge cel mai repede la incendiu? ”

Cum stim ca pompierii trebuie sa se echipeze foarte repede, am facut si noi un astfel de exercitiu: trebuia sa se imbrace cat mai repede in costumul de pompier, sa fuga pana intr-un anumit loc si sa se intoarca si sa se dezbrace de costum la fel de repede. A fost tare amuzant…se si vede din poze 🙂

Am avut si o scara luuuunga  pe care am facut-o din banda de hartie adeziva (banda de mascare, folosita la zugraveli). Pe aceasta, am desfasurat un fel de stafeta. Trebuiau ori sa fuga, ori sa mearga intr-un picior si sa indeplineasca o anumita sarcina cand ajungeau la capatul scarii.

Nu este o poza prea reusita, dar ca sa vedeti cum a fost realizata.

Ei, si dupa atata munca, meritau cu toti o felie din tortul pompierilor. Asa de bine este sa ai o imprimanta si un laminator la indemana!! 🙂 Nu am gasit figurine potrivite ( de modelat nu am avut timp), asa ca am gasit o alta metoda de decorare : figurine printate si laminate  presarate ici colo pe tort. In mijloc, seful pompierilor sarbatorit :).

Sigur, sarbatoritul pompier a avut de stins micul incendiu din lumanarile de pe tort :).

Si pentru mamicile gospodine , cu siguranta sunteti curioase sa vedeti cum a aratat tortul in interior (recunosc ca si eu am aceasta curiozitate)  :D.

Scumpul nostru pompier curajos si cu o inima maaaaaare si iubitoare, mami, tati si A. iti spun ca te iubesc cum nici nu iti inchipui si dorim ca Dumnezeu sa te creasca frumos, intelept si sanatos!

La multi ani, ursuletule D. ! 🙂


de Un comentariu

Secretul Zilei indragostitilor :)

Secretul unei iubiri adevarate este acesta: )

Dragostea adevarata… „ este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie; nu cauta folosul sau, nu se manie , nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire , ci se bucura de adevar. 

…acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul”

( 1 Corinteni 13: 5-7)

Dragostea nu va pieri niciodata…ea…este mai tare ca moartea! ” 

Daca vom trai din plin ceea ce este cu adevarat dragostea, in familiile noastre vom avea o vesnica sarbatorire a Zilei indragostitilor!

Sa fiti inconjurati din plin de iubire!


de 4 comentarii

Incredibilii mancatori de carti

Cum ar fi daca in locul unui mic dejun copios, am servi o carte si in locul pranzului cu doua feluri, am infuleca doua carti mari si groase? 😀

I-am intrebat pe ursuleti: ” Daca ati sti ca, daca mancati o anumita carte si tot ce este in ea s-ar duce imediat in creierasul vostru si ati cunoaste tot ce este in acea carte, ce fel de carte ati manca? ”

Micutul A. de 3 ani si jumatate: ” Eu as manca o calte desple Domnul Isus sa invat si eu sa vindec oamenii, sa nu mai fie bolnavi!”

D. , cel mare : ‘ o carte despre avioane, despre piese auto”

Si sigur, conversand la telefon cu bunicii, i-au intrebat si pe acestia ce carti ar manca.

Trebuie sa stiti ca in top a fost Cartea de bucate! 😀

Si uite ca a venit la noi un baietel : cu fata vesela si o gura mare de tot!!

Adusese cu el o biblioteca intreaga cu tot felul de carti: despre animale, natura, moda, pesti, muzica… ( daca vreti ca cei mici sa citeasca si mai mult, puteti lipi in carticele si foi cu mesaje scurte).

Le-a spus ca el nu stie sa citeasca si nici nu vrea; ca i-e lene sa stea el si sa inteleaga cum se leaga literele intre ele. Dar s-a gandit la o solutie: daca ar manca cate o carte cu ce subiect il intereseaza pe el, sigur ar deveni foarte istet in acel domeniu! Si i-a rugat pe baieti sa -i caute o carte despre pesti, despre moda si tot asa.

Baietii le cautau si i le strecurau in gura.

Dar, spre uimirea baietelului mancator de carti, cu toate ca mancase atatea, nu era mai destept: nu stia mai multe nici despre moda, nici despre vehicule, nici despre gatit!

D. i-a spus ca nu se poate asa si ii va oferi o prima lectie: ” Hai sa invatam literele din alfabet”. L-a luat si a inceput sa ii explice :).

Alfabetul nostru urias si frumos de pe perete este un dar de la Stickero.

Si supriza finala: le-am spus ca ne vom intalni cu un adevarat baietel mancator de carti ( de fapt el a fost sursa mea de inspiratie pentru jocul nostru).

Si am venit cu o carte mare, care avea coperta din spate muscata!! ” Ia uite”,au izbucnit ursuletii, ” cineva chiar a muscat din cartea asta”. Sigur, D. care cerceteaza totul a explicat ca sigur asa a fost scoasa la tipar. 🙂

Le-a placut cartea foarte mult, desi era oarecum atipica. Textul principal se imbina cu textele unor carti rasfirate peste tot prin pagini.

Henry, personajul principal, isi dorea sa devina cel mai istet om de pe planeta.

 

Asa, ca a ales un drum scurt pentru a-si implini visul: a infulecat prima data un cuvant, apoi o propozitie dintr-o carte….apoi a ajuns sa manance in loc de  alimente, carti. Si preferatele lui erau cartile rosii.

In cele din urma, dupa ce starea lui fizica s-a alterat, a ajuns la concluzia ca toate cartile sunt cu adevarat gustoase doar daca le citesti fila cu fila :).

De curand, am gasit  pe un blog un articol ce mi-a placut tare mult  ( este in engleza, dar textul este destul de simplu) ” 100 de motive ce te vor face sa indragesti sa citesti carti „( am parafrazat titlul).

Vom face si un teatru de papusi si papusile , asa, prin joaca, le vor spune ursuletilor multe dintre aceste motive intalnite in articol.

Sigur, i-am intrebat si pe ei: ” De ceste bine sa citesti? ”

” Ca sa devii mai istet; sa stii ce se intampla in lumea aceasta; sa descoperi o lume noua… ”

Deci, ce carte ati vrea sa devorati astazi? 🙂