ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: Activitati educative


de 5 comentarii

Invat sa vorbesc corect si sa fiu mai intelept

 

Va voi prezenta astazi un material foarte interesant si practic, extrem de util atat pentru corectarea pronuntiei copiilor, cat si pentru consilierea psihologica a acestora. Cartea am achizitionat-o in urma cu ceva timp din magazinul nostru indragit Jucarii vorbarete ( si link catre carte aici ). Se adreseaza logopezilor, psihologilor, dar si educatorilor si parintilor care doresc sa se implice activ in corectarea pronuntiei copiilor si sa contribuie la dezvoltarea personala a acestora. Materialul contine :

-50 de poezii terapeutice insotite de imagini reprezentative

– 50 de activitati logopedice

– 50 de activitati de consiliere psihologica

Poeziile au fost concepute pentru corectarea sunetelor mai dificil de pronuntat : ” l”, ” f”, ” v”, ” s”, „z”, „ț, ș.

Pentru fiecare litera in parte, sunt 4 sau 5 poezioare hazlii, in care aceasta litera se intalneste foarte des. Totodata, se doreste consolidarea acestui sunet, dezvoltarea auzului fonematic, diferentierea fonematica a sunetului respectiv.

Pentru ca poezioarele sunt si terapeutice, in functie de tematica acestora, se urmareste dezvoltarea comportamentului prosocial, dezvoltarea abilitatii de rezolvarea a problemelor, constientizarea importantei de a gandi inainte de a actiona, constientizarea existentei consecintelor negative sau pozitive in functie de comportament, asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea propriilor sarcini, dezvoltarea abilitatii de relationare pozitive cu ceilalti si multe altele. Puteti urmari o parte din cuprinsul acesteia.

La sfarsitul cartii sunt fise de lucru pentru fiecare poezie in parte.

Haideti sa vedeti cum am folosit noi cartea pentru consolidarea sunetului s,  pe care baietii mei il pronunta de multe ori ș.

Am citit pe rand doua poezii : una despre doua muste Sora si Sara  si alta, despre lacusta Săndel.

Li se sugereaza celor care lucreaza cu cei mici ce materiale sa foloseasca in timpul lectiei. Acestea sunt simple, la indemna oricui.

Pentru poezia  Sara, Sora si Slanina,  noi am desenat cele doua muste si am gasit o felie de sunca  ( de jucarie, bineinteles) printre jucariile noastre.

Sara, musca cea sfioasa

A intrat la noi in casa. 

Sta ascunsa dupa masa, 

Nu cuteaza ca sa vina

Sa se suie pe slanina. 

Vine Sora, musca slaba,

Pe Sara nu sta s-o vada….

 

Dupa citirea poezioarei , s-a incins o discutie intre cele doua muste.

Am mai citit inca o data poezia, foarte rar si i-am rugat ca oride cate ori aud sunetul s  sa spuna Ț  bazz . 🙂

L-am rugat apoi pe D. sa sublinieze toate cuvintele care contineau sunetul s  din poezie.

Au urmat apoi diferite intrebari :

-Cum le cheama pe cele doua muste?

Cum este musca Sara?

Cum este musca Sora

Stapanii sunt acasa?

Unde sta ascunsa musca Sara?

Pentru partea psihologica, se va discuta cu cei mici despre timiditate. Ni se ofereau si multe intrebari ajutatoare:

Cu cine crezi ca te asemeni, cu Sara sau cu Sora? De ce?

Care musca ti-ar fi placut mai mult sa fii: musca timida sau musca curajoasa?

 

Poezioara  Sandalele lui Sandel

Fragment

Pe o frunza de spanac

Stă Săndel cam supărat.

Și-a pierdut a lui sandale

Intr-o oala cu sarmale. 

 

Cine m-o fi pus pe mine, 

O lăcustă mititică, 

De pisică să n-am frică

Și s-ascult de-a mea burtică?

Ca materiale , ni s-a sugerat sa folosim ori hartie colorata ( galbena si rosie) sau plastilina.

Noi am facut oala cu sarmale si baietii au pregatit din plastilina galbena sarmalutele. Am facut si papuceii rosii ai lacustei Sandel.

Ne-am jucat un joculet haios.

Pe palma mea am desenat o pisica  si pe palmele lor, fetisoara lacustei Sandel. Nu va asteptati la cine stie ce desene artistice 🙂 – ideea in sine conteaza :).

Sandel trebuia sa isi recupereze papuceii din oala cu sarmale. Dar, ca sa faca asta, trebuiau sa spuna un cuvant cu litera s inainte d e a-i prinde pisica. Aveau manuta deasupra castronasului cu bilutele din plastilina. Cand spuneau repede un cuvant cu litera s , puteau scoate o sarmaluta de acolo. Cand le terminau pe toate, aveau voie sa ia papuceii :).  L-am jucat pe rand, cu fiecare dintre ei si tare s-au mai distrat.

Micutul A. tare fericit ca a reusit sa recupereze papuceii 🙂

Poeziile au fost concepute pentru copilasii cu varste cuprinse intre 3-7 ani, deci puteti adapta  indicatiile de lucru dupa cum doriti.

Eu l-am mai rugat pe D. sa-mi scrie pe o tablita , dupa dictare, cuvinte care incep cu litera s si ș. 

Am impartit tablita in doua coloane. El trebuia sa le treaca pe cele care incep cu s intr-o parte si pe cele care contineau sunetul ș in cealalta coloana.  Ei, si am dedus unde va gresi :). Pentru ca el pronunta de multe ori ș in loc de s , unele cuvinte care incep cu s , le-a scris gresit, cu ș. Dar, in urma multelor noastre exercitii, in timp se va corecta :).

Va recomand cu mare drag acest manual ( asa ii spun eu, pentru ca este complex si o adevarata comoara pentru cei ce vor sa lucreze cu cei mici pe mai multe planuri).  Pretul acestuia este pe deplin justificat : pentru fiecare sunet in parte aveti zeci de idei , ce se vor regasi in zeci de ore de lucru/ de joaca.

Spor la invatat ! 🙂

 


de 2 comentarii

Intrebati-l pe Dr. A. Pescarus despre animale

Acum cateva seri, ursuletul cel mare D. si-a pus cu grija dintisorul (cazut cu cateva ore inainte) sub perna.

Dimineata, a descoperit o frumoasa surpriza…si chiar a fost frumoasa; nu ma asteptam la o asa mare bucurie din partea lui. Primise o carte noua 🙂 : ” Intrebati-l pe Dr. A. Pescarus despre animale”.

Cartea are o coperta foarte interesanta, atractiva. Faptul ca erau atat pe coperta, cat si in interior o multime de plicuri, l-a facut tare , tare  curios. I-am promis ca vom acorda cat de curand o atentie deosebita acestei carti si personajului principal doctorului Pescarus.

Si pentru ca i s-a parut atat de haios si totodata interesant doctorul Pescarus, m-a tot rugat sa i-l modelez ca sa se poata juca cu el. Sigur, eu oricum il modelam, pentru ca stiam ca activitatile noastre vor deveni interactive si mai pline de viata daca il vom putea tine in mana pe coloratul pescarus.

Acest pescarus este un doctor renumit ce primeste tot felul de scrisori de la animale. Si , plin de intelepciune si umor, le raspunde fiecareia.

Bineinteles, ca i-am amenajat un birou confortabil :).

Pentru ca cititul scrisorilor din carte sa fie mai atractiv, am imprimat cateva dintre ele, le-am facut plicuri colorate si le-am bagat in cutia noastra postala. Ideea plicurilor am preluat-o de la Ioana , care ne-a recomandat cu multa caldura aceasta carte.  Puteti citi aici, pe blogul ei, minunata lor activitate pe marginea acestei carti.

D. a jucat si rolul de postas. El mergea si aducea pe rand cate o scrisoare din cutia postala. Dr. Pescarus il ruga sa i-o citeasca si intre timp se gandea la un raspuns 🙂

Cat timp D. citea scrisoarea, eu si micutul A. urmaream acelasi text din carte. Apoi, citeam si raspunsul pescarusului.

Dr. Pescarus ne-a rugat sa mergem in natura , sa calatorim si sa le gasim pe animalele ce i-au scris. Sa le studiem si sa le facem fotografii. Eu ascunsesem dinainte diverse animale si le-am pus intr-un decor care sa semene cat de cat cu cel in care traiau.

Astfel, am fotografiat broaste, crocodili, paianjeni, girafe si multe alte animale. Pozele au fost facute de D. 🙂

Am aflat lucruri extrem de interesante despre unele animale.

Stiati ca pasarile se feresc sa manance buburuze? Au un gust ingrozitor . Si cum ii zaresc culoarea rosie stiu ca nu e bine sa se atinga de ea. Mai multe animale au culori de avertizare- astfel pot deveni cu greu prada cuiva.

Stitati ca dintre toate reptilele, crocodilul femela este tare grijuliu?

Si un raspuns al doctorului pentru doamna Crocodil care era tare ingrijorata de soarta puisorilor ei.

Am aflat de ce girafele au gatul lung, de ce nu toate animalele pot fi ierbivore si multe, multe alte lucruri interesante.

Cu mare drag va recomand sa achizitionati aceasta carte. Noi am luat-o la un pret tare bun ( doar 8 ron) de aici (libris) am zarit-o in alte librarii si la 31 ron! Din pacate, vad ca nu mai este disponibila in acea librarie :(, dar daca o prindeti la reducere sau pret intreg ( fiecare cum are bugetul 🙂 , va incurajez sa o luati. Le veti darui micutilor vostri  ore frumoase de joaca cu si despre animale.

Cum doctorul nostru era cam obosit, baietii l-au servit cu niste zmeura proaspat culeasa din curte :).

I-am rugat pe baieti sa ii puna si ei doctorului Pescarus intrebari despre animale. Eu raspundeam in locul doctorului :)). Si pe alocuri, m-au cam blocat…Dr. Pescarus le-a promis ca va cerceta,s e va documenta si in cel mai scurt timp le va raspunde :). Nu am stiut cat traieste un melc!!  Si D. i-a spus doctorului : ” se vede ca nu ai invatat chiar tot la facultatea ta! 😀

Dar, i-au pus multe intrebari care mai de care mai interesante si a fost un prilej bun sa-si scormoneasca prin mintiuca ca sa le gaseasca :).

Taticul ursuletilor ne-a facut o surpriza si ne-a desenat o plansa cu indragitul doctor. Daca va place, o puteti  printa de aici .

 

Si cum a colorat-o D.  Micutul A. a desenat in schimb un tren :).

Inchei, dorindu-va si voua  spor la joaca si multa veselie! 🙂


de 4 comentarii

Pietrele lui Aston

Pietrele – mici, mari, netede, aspre, rotunde, diforme….toate sunt fascinante pentru copii! „Cum de sunt asa de tari? Oare au viata, oare pot vorbi? Din ce tara vin? ”

Ne-am intalnit, inca de dimineata cu un maare colectionar de pietre. Era dragut imbracat : cu o salopeta verde, o caciulita impletita pestrita si ghetute rosii din cauciuc. S-a prezentat ca fiind ” Aston”. Le-a spus ursuletilor ca el adora pietrele de orice fel.

” Daa?? Iti plac mult? , il intrebara ei. stai sa vezi cate pietre am strans noi aseara! Le-am si spalat!

Lui Aston ii licareau ochii de bucurie! Ooo, nu v-am spus cine este micutul Aston! Este un catelus mic si dulce.

” Aston, vrei sa stii ce poti face cu pietrele? ”

Hai sa numaram cate chestii se pot face cu pietricele!”, i-au propus ursuletii .

1. Poti desena!

O casa, un tren, o masina, ce vrei tu!

2. Poti face o colectie si le poti tine intr-o cutie speciala.

3. Le poti studia: ce nuante au, ce forme, etc…

4. Poti sa scrii nume si alte cuvinte

5. Poti sa le arunci intr-o balta si sa faci un concurs : care arunca mai departe ?

 

6. Le poti picta

Si l-am invitat sa picteze alaturi de noi.

7. Poti face chestii amuzante- de exemplu sa pui pietrele intr-o cutie cu piciorul 😀

 

8. Daca esti intr-o tabara si vrei sa aprinzi un foc, poti face scantei cu pietrele :). Inainte, asa obtineau oamenii focul. Ia uite cum miroase daca freci tare doua pietre una de cealalta! Incercati si voi!

” Ei”, le-a spus Aston- „vreau sa va conduc spre o surpriza. Din pietrele voastre faceti un drumusor luuung pana va spun eu sa va opriti. De fapt, va veti opri, pana cand drumul vostru din pietre va ajunge la surpriza!”

Si cand au ajuns…ce sa vezi- drumul ii ducea la o carte frumooooasa si  mare  . Si cine era pe coperta ei? Micutul si dragutul Aston!

Era o surpriza de la o editura de carti ce iubeste muuult copiii: editura Cartea Copiilor. Ursuletii mei cunosc aceasta editura dupa un micut simbol : o carte sub care se adapostesc cativa copilasi :). Multumim din toata inima, pentru surpriza minunata! 🙂

Cu mare nerabdare am citit cartea- abia asteptam sa vedem cine este Aston si sa intram in lumea lui.

Aston era un micut catelus maroniu. Traia intr-o  familie simpatica- parintii lui aveau hobby-uri tare dragute: mama canta la chitara si tata impletea.

Intr-o zi, mergand cu mama la cumparaturi, Aston a gasit o piatra- era asa de rece si de singura. Si a luat-o acasa. Din ziua aceea, pe unde mergea, gasea tot felul de pietre- si toate erau singure  reci si triste si aveau nevoie de protectia lui.

Tatal le impletise caciulite care as le tina de cald. 🙂

Dar, in curand, colectia lui devenise oarecum suparatoare pentru parinti- nu mai aveau loc in casa. Dar cum puteau sa-i spuna lui Aston? Stiau ca sufletelul lui s-ar intrista…

Si ca niste parinti intelepti, i-au propus o calatorie pe malul unei ape insorite….Micutul Aston si-a luat intr-o cutie mare de chitara toate pietrele lui. Dar, pe malul apei erau si alte pietre. si acestea nu erau nici singure, nici reci…ci calde si foarte multe.

Tatal i-a propus sa le lase acolo, pentru ca  sigur ar fi incantate sa stea intre atatea prietene.

Cu greu… Aston… a acceptat…fetisoara lui imi aduce aminte de fetisoarele copiilor mei atunci cand ii rog sa renunte la ceva  🙂 Aston nu era pe deplin convins ca pietrele lui vor fi bine acolo.

 

Dar in cele din urma, se intoarce fara pietre si ducand singurel cutia de la chitara….

Parintii rasufla usurati : era goala! si totusi…nu! ceva zanganea acolo….. 🙂

Si….povestea continua…si continua….si continua 🙂

Pare o povestioara simpla, dar, dupa parerea mea, cu profunde implicatii psihologice.

Aston este de fapt copilasul de 4-6 anisori, ce adora sa stranga diferite nimicuturi pentru ca toate i se pare sclipitoare, speciale, unice. Copiii se ataseaza enorm de comorile lor , chiar daca acestea sunt doar niste biete pietre. Si micutul A. , ia pietrele ce le gaseste in drum. Le strange in cosuletul de la tricicleta lui. Si uneori, ne tot oprim. Nu pot spune ca nu i-am zis si eu : mami, gata! ai destule pietre! Lor li se pare ca fiecare piatra trebuie luata, ca fiecare e speciala  :).  Si sigur, daca va renunta la ceva, mai tarziu , cu siguranta vor fi alte minuni de descoperit… tot asa cum a fost si cu micutul Aston. 🙂

D. are borcanelul lui cu minuni. I l-a aratat si lui Aston… a mai renuntat el la unele pentru ca deja nu mai aveau loc in borcans si le lasa peste tot prin casa si le pierdea.

E un lucru bun sa  ii lasam, sa-i incurajam pe cei mici sa aiba prorpiile lor colectii : de monede, pietre, nasturi – isi vor ocupa timpul cu ceva mult mai placut.  Daca ne deranjeaza sa tot calcam pe pietre sau cien stie ce alte minunatii strang ei, le putem oferi cutii speciale in care sa le stranga. Eu reciclez cutiile de la inghetata , special pentru asa ceva.

L-am intrebat pe D. ” Cum crezi ca au procedat parintii lui Aston? Stii ca erau destul de necajiti ca li se umpluse casa de pietre.. ”

Am concluzionat ca ei au fost niste parinti tare intelepti. L-au condus, cu pasi inceti pe Aston spre decizia corecta. Sunt lucruri la care trebuie sa renunti in viata. Puteau pur si simplu sa-i spuna: ” ia pietroaiele astea din casa! sau am sa ti le arunc daca le tot lasi peste tot!

Cu multa dragoste, copiii pot fi ajutati sa ia cele mai intelepte decizii :). Fara sa-i amenintam…fara sa-i fortam… doar sa avem destul intelepciune sa ne distram alaturi de ei, sa nu luam totul in serios… si noi am fost copii :).

Daca aveti de facut micutului vostru un dar special, va asigur ca aceasta carte este un cadou deosebit- mergeti intr-o zi impreuna la strans pietricele, faceti concurs: care le gaseste pe cele mai frumoase si apoi, oferiti-i in dar cartea „Pietrele lui Aston”  , cititi-o si bucurati-va impreuna! Va asigur ca veti petrece clipe de neuitat! 🙂

 

 


de 2 comentarii

Gandacul rinocer sau cum este sa traiesti intr-o casa pliina de baieti :)

Bine, la prima privire, nu prea vedeti legatura dintre gandac si baietii din casa mea  :D.

Am o prietena buna si scumpa, care, din cand in cand imi trimite ceva roz si finut, spunandu-mi : ” sa ai si tu ceva roz intr-o casa plina de baieti! ” 🙂 . Dar, uneori, cei trei baieti ai mei ( il includ si pe tatal lor) ma fac sa ma simt cea mai minunata persoana din casa si ma bucur ca sunt unica :).

Ei, eu vreau sa va spun, ca, datorita baietilor mei am reusit sa-mi depasesc ( nu total, dar asa , macar in parte) cateva dintre micile mele fobii feminine , daca le pot numi asa :).

Dar haideti sa va povestesc o experienta amuzanta traita in ultimele zile.

D. seamana mai mult cu mine : ii place sa urmareasca diferite insecte, dar nu le atinge pe toate, e finut , nu-i place sa se murdareasca… A., e foarte curajos: el muta ramele dintr-o parte intr-alta a gradinii, zdrobeste gandacii daunatori :), daca avem un borcan cu pesti de lac, fara teama ii muta cu manuta . Dar amandurora le plac aventurile  si lucrurile baietesti.

Acum vreo doua -trei saptamani, au facut o descoperire in gradina: o mica groapa in care lucea ceva. Ce sa vezi?? Era acolo un gandac maroniu spre negru, dar nu orice fel de gandac ci unul urias, cu un corn mare.

Mi-am adus aminte ca l-am zarit intr-o carte despre insecte si ca se numea gandacul rinocer.

Baietii l-au analizat cu mare interes.

Parea mort pentru ca nu se misca deloc. L-au pus pe o bucata de hartie si lenesul gandac a plecat la plimbare. Atunci, A. s-a speriat un pic – pana atunci chiar il atinsese pentru ca i se parea ca e un gandacel din ceara 🙂 . Auziti-l cat de simpatic este A, cand a vazut ca uriasul gandac se misca  :))

Dupa un timp, l-au dus inapoi la groapa lui…in cateva secunde a sapat si s-a acoperit cu pamant.

Ieri, baietii, zaresc din nou groapa cea mica care era descoperita. Si acolo -prietenul nostru! Dar cine sa-l scoata din pamant?Ei vroiau sa il salute :). Cand a venit tati de la serviciu,  a scos gandacul rinocer. L-am pus intr-o cutie cu mult pamant si el s-a cuibarit imediat si s-a ascuns.

Dupa multe insistente, am acceptat sa-l lase peste noapte in camera :). Ca doar ce va face? Va sta si el cuminte acolo si va dormi in pamant. Lui D. i-a fost asa de drag, ca a avut curaj sa il ia in mana! Eu, l-am atins doar de dragul lor, pe carapace :D.

Micutul A. l-a plimbat prin gradina si a avut mare grija ca nu cumva sa rastoarne cutiuta.

Dimineata, din curiozitate, incerc pamantul cu un creion sa vad daca mai e acolo insecta…. nu se vedea. Un pic cam ingrijorata, duc cutia cu pamant afara si o rastorn…nici urma de gandac!! Unde putea fi?? Bineinteles ca prin camera noastra!

Baietii erau si ei ingrijorati ca s-ar putea sa-l calce cineva pe „gandacel”…eu eram stresata ca cine stie pe unde se ascunde si nu vom putea sa il gasim.

N-a durat mult si l-am descoperit :)..in timpul noptii, .nazdravanul a asteptat  sa se faca intuneric si a iesit din cutie…nu a plecat el prea departe, dar suficient cat sa-mi dea mie mari emotii :)).

Deci, nu stiu cum ar fi sa avem animalute de companie ciudate…avem un catelus tare simpatic, care sta in curte si-si vede de treaba lui :). Dar , in casa, prefer sa stam doar noi :). Ma bucur iar ca nu le plac hamsterii :)) – nu stiu ce m-as fi facut cu un soricel in casa!

Bineinteles, ca uriasul gandac ne-a oferit o lectie grozava de zoologie. Ne-am apucat sa cautam informatii despre el pe internet.

Am aflat ca noi am gasit un mascul- femela nu are corn. Nu este foarte activ, ziua de obicei sta ascuns si noaptea iese din ascunzis ( asta am observat si noi  :)))

Si – extraordinar- ca ocupa  locul întâi pentru cel mai puternic halterofil din lumea animalelor (raportat la mărime) Această creatură puternică poate duce greutăţi de 850 de ori mai mari decât greutatea ei!

In timpul vietii sale ca adult , ce poate dura intre 3-4 saptamani si 1 an, nu se hraneste ( isi consuma rezervele acumulate de cand era larva). Este un gandac pasnic si din pacate o specie pe cale de disparitie. Noi am mai gasit in curtea noastra larve de gandaci rinoceri. Lor le plac zonele cu  multi copaci, indeosebi cei vechi…si la noi au sunt si au fost copaci cu varste venerabile.

Sunt tari in care acesti gandaci sunt animale de companie sau chiar sunt pusi sa lupte intre ei pentru pariuri :(.

Informatiile noastre au fost preluate de aici.

Sunt sigura ca si alte mamici de baieti au avut experiente similare si cred ca au devenit mai curajoase stand in preajma baietilor lor 🙂

Daa, sa nu credeti ca rinocerul gandac mai sta cu noi in camera. Oricum, intotdeauna le zic ca fiecare vietate trebuie dusa inapoi in habitatul ei, pentru ca nici noua nu ne-ar placea sa traim in captivitate.

De un singur lucru imi pare rau… :D… in euforia aceea de a gasi gandacul pierdut, D. a strigat: ” mami, am sa fac curat la toate jucariile pana il gasesc! ” Cum gandacul l-am gasit destul de repede…. jucariile au ramas la locul lor. 🙂

 

 


de 7 comentarii

La ferma cu Baby Graphics

Astazi am avut o zi pliiiiina inca de dimineata! Micutii ursuleti si-au propus sa fie niste fermieri harnici, asa cam foarte hotarati, s-au imbracat corespunzator si au inceput treburile 🙂 .

Chiar daca eram cam raciti, aerul curat si dorinta de joaca ne-au adus multa voiosie. De data aceasta, si-au dorit sa fie fermieri adevarati, asa ca intreaga activitate s-a desfasurat chiar in curtea noastra.

In urma cu ceva timp, daca doriti si voi sa va inspirati, am facut si alte activiati legata de ferma, dar in casa : O zi la ferma si Meseria de fermier  .

Cum nu mai avem prea multe animale, au hranit pasarile si catelul :).

D. , foarte constiincios a numarat toate animalele din curte si a facut o lista.

Si, pentru ca  muncisem cam mult :), ne-am distrat  in timpul unei sedinte foto- doar si fermierilor le place sa se fotografieze, nu-i asa? 🙂

Pentru ca deja soarele ne incalzise foarte tare, am intrat in casa la racoare. Ei, si aici le pregatisem o mare surpriza.  Un decor special pentru ei primit  de la magazinul Baby Graphics .

L-am ales pe acesta pentru ca stiam cat de mult indragesc animalutele.

Si eu , si ei , asteptam cu nerabdare sa dechidem tubul din plastic in care erau aranjate cu grija.  Inauntru am gasit 3 coli mari pline cu stickere frumos colorate si ” tare amuzante” , cum au spus ursuletii.  Autocolantele erau foarte multe si destul de mari, incat mi-am dat seama ca vom umple un perete intreg!

M-au rugat ca eu sa le desprind abtibildurile si sa-i las pe ei singuri sa faca ce decor doresc. Era acolo si o sugestie de aranjare, dar ei au spus ca vor sa-si faca ferma dupa bunul lor plac…asa ca i-am lasat, desi, pe ici colo, as mai fi vrut sa intervin :D. Erau tare scumpi cum se amuzau de fiecare animalut, cum ii aranjau pe fiecare la locul potrivit.

Micutul A. , care nu vrea ca cineva sa se simta singur, a adus fluturasii, floricelele si alte animalute una langa alta. Eu i-am sugerat sa le raspandeasca un pic, sa nu le puna in acelasi loc. El mi-a spus ca nu vor avea cu cine sa vorbeasca si sa le las unde le-a lipit el 🙂

Pentru ca decorul sa para realistic, D. a suprapus animalele. Recunosc ca eu le-as fi pus separate daca as fi aranjat singura decorul, dar arata mult mai frumos aranjamentul lui.

In cele din urma, dupa multa joaca si rasete, aveam un  adevarat decor de ferma, chiar la noi in camera! 🙂 Si ei erau asa de mandri si abia asteptau sa vina tati si sa vada cum a decorat ei singuri camera!

Eu doar am mai dezlipit cate un sticker si l-am relipit , pentru ca unele prinsesera goluri de aer sau nu fusesera lipite prea bine.

Si, pentru ca noua ne place mult sa personalizam , i-am adus si pe ursuleti in decorul de pe perete :). Au fost tare incantati sa se vada acolo 🙂 Am imprimat o fotografie de -a lor, am laminat-o,decupat-o si gata fermierii nostri ! 🙂

Haideti sa va povestesc mai multe despre aceste stickere minunate.

Autocolantele Baby Graphics , de calitatea nemteasca,  sunt imprimate și decupate pe contur pe un vinil removabil și repoziționabil cu o grosime de 80 microni. Noi chiar am incercat sa tragem un pic de unul ca sa vedem daca sunt mai rezistente decat cele din hartie. Si va asiguram ca sunt 🙂

Pentru ca sunt din vinil removabil, acestea nu vor deteriora peretii  sau orice altă suprafață pe care l-ați aplicat, și si nu vor lasa nici o urma cand vor fi dezlipite.

Stickerele noastre au avut un contur alb. Pe noi nu ne-a deranjat pentru ca si peretii erau albi si marginea alba nu se observa deloc. Dar, daca aveti peretii de o alta nuanta, le puteti comanda pe vinil transparent sau chiar pe panza autoadeziva.

Stickerele sunt reutilizabile; daca le-ati lipit gresit sau doriti sa le schimbati locul, le dezlipiti cu grija si le puteti relipi . Daca doriti sa le depozitati, inidicat ar fi sa le lipiti pe coala primita atunci cand le-ati achiztionat. Daca nu o mai aveti , puteti folosi hartie cerata ( este sfatul oferit de magazinul Baby Graphics) .

Pachetul nostru cu ferma primit spre testare,  il puteti achizitiona de aici    si puteti acoperi o suprafata de 230×120 cm;  sigur daca le veti pune mai rasfirate decat ale noastre ( la noi spatiul este mai mic).

Dar veti gasi in magazin o multime de alte scene tematice, atat pentru baietei, cat si pentru fete : spatiul cosmic pentru cei pasionati de planete ( gasiti o prezentare detaliata  a acestora pe blogul Pitici , dar voinici ) , transporturile, printese, pirati, fluturasi  si multe, multe altele.  Le gasiti pe toate aici.

Daca pentru camerele micutilor, v-ar placea mai mult bordurile, uitati cat de frumoase sunt si acestea .

Stickerele sunt o alternativa convenabila, pentru toti cei ce doresc un decor frumos in camera copilasilor , dar nu doresc sa o picteze.

Speram ca v-a placut recomandarea noastra si ca va veti aduce aminte de ea atunci cand veti dori sa redecorati camerele copilasilor :).

Multumim, Baby Graphics pentru ca ne-ati daruit o lume de poveste , acum mai usor de atins de catre cei mici! 🙂


de Scrie un comentariu

Haideti la competitia desenelor pe asfalt!

De cand nu ati mai iesit in parc sa desenati cu creta? Sau daca stati la curte, sa desenati pe alee?

NOi avem tot timpul o galetusa mare cu creta si o folosim foarte des. Baietii isi fac tot felul de sosele, sine de tren, poarta de fotbal, tot felul de marcaje  si desene felurite.

Intotdeauna cand luam o astfel de galetusa in parc, se strang multi copilasi pe langa noi si incepem cu toti sa desenam.

Acum un an chiar am facut un experiment interesant. Am pus bucati de creta in apa cu zahar si am desenat apoi  pe asfalt. Era grozav ce culori vii aveau si sa nu va imaginati ca eram lipiciosi pe maini- nicidecum ! Puteti citi despre experimentul nostru aici Desene cu creta , apa si zahar.

Si iar, imi aduc aminte cu drag de concursurile din copilarie…cand, de 1 iunie sau 23 august :D, ne strangeau sa desenam cu creta in parc. si chiar ne distram!

De curand, pe trei bloguri s-a dat startul la trei competitii tare, tare frumoase! Imi plac foarte mult concursurile la care suntem provocati sa facem ceva. Din pacate, nu reusim sa ne mobilizam sa participam la prea multe concursuri de genul acesta (  de exemplu, D. nu este mare fan decupat si lipit…asa ca din start ratam unele dintre concursurile de crafturi).

Haideti sa vedeti despre ce este vorba.

Pe toate blogurile, sunt aceleasi premii  superbe: un set cu doua carti scrise de indragita  Lucia Muntean : ” Ghici , ghici ce voi desena aici”

Si , pentru ca acest fel de concurs ne place asa de mult, vom participa la toate. Da, ne-ar incanta si carticelele, dar la fel de mult , ne incanta ideea de a desena impreuna toti din familie .

Asa ca, pentru concursul ” Copiii nostri viseaza ” de pe blogul Idei pentru mamici si copii ….ne-am „desenat” visul de a ajunge la mare in vara aceasta. Speram sa se si implineasca 🙂

Avem o plaja , marea cu un vapor si un cer senin cu pescarusi. Pe plaja, nu stiu cat de bine se vad: sunt copilasi ce se joaca cu mingea sau fac castele din nisip .

Am desenat noi trei: D. , A. si mami ( pe ici colo 🙂 .

Pentru concursul de pe blogul Printre nori ,  D. a desenat o masina  3D 🙂 pe o sosea ( desenele in perspectiva, mai ales cu tot felul de vehicule fanteziste sunt preferatele lui) .

 

 

Si  pentru blogul Amei,  tati si A. au desenat trenulete din desenul preferat ” Thomas si prietenii lui” . A. a facut un inceput de sina si i-a dat indicatii precise lui tati 🙂 I-a adus si carticica , in care, pe coperta din spate, are pozele tuturor trenuletelor din desen. Micutul A. este tare ambitios. Daca un desen nu-i iese, te roga sa i-l termini pentru ca vrea sa arate bine, fara mazgaleli cum face el  . Asa ca ei doi au facut o echipa grozava , nu-i asa? 🙂

Va provocam si pe voi sa participati  si  sa iesiti cu toti din casa, sa va luati cutiutele cu creta si sa inveseliti asfaltul parcurilor , a curtilor…a trotuarelor din fata blocurilor! 🙂

 

 


de 5 comentarii

O experienta senzoriala pufoasa si magica – nisipul kinetic :)

Post reeditat ( 25 septembrie 2014) 

Joaca cu nisip este indragita de orice copilas , fie el mic sau mai mare. Aceasta joaca il stimuleaza pe cel mic sa isi foloseasca nu doar manutele, dar si mintea, imaginatia si ochisorii. Unii se joaca cu el in parc, altii pe malul marii, dar uite ca ne putem juca cu el chiar si in casa, mai ales in anotimpul rece, cand nu putem iesi afara la joaca.

Si bineinteles ca cei din industria jucariilor au exploatat aceasta dorinta de joaca a copiilor si au inventat mai multe tipuri de nisip , cu texturi diferite : moon sand ( am povestit aici despre acest nisip), moon dough, shape it  si bubber  ( despre ultimele doua, va vom scrie in viitorul apropiat)

Va povesteam in urma cu ceva luni, despre acest nisip. Aveam pe atunci o cantitate mica, pe care incercam sa o distribui ursuletilor astfel incat sa ajunga fiecaruia :).  Dar, de curand, am primit pentru testare de la un magazin ce comercializeaza acest nisip o cutie uriaaasa, care a insemnat pentru noi o tona de joaca! 🙂 .

Si pentru ca am primit o multime de intrebari despre cum ati putea achiztiona acest nisip, ma bucur ca acum va pot indrepta in sfarsit spre un  magazin online, ce a preluat numele acestui nisip magic : KINETIC SAND. Veti gasi acolo o echipa formata din parinti ca si noi, tineri si veseli si cu dorinta de joaca 🙂 . Si pentru ca iubesc tot ceea ce este natural, creativ au adus acest proiect indraznet, pe care ei l-au numit Kinetic Sand,  si in Romania.   De la ei, am aflat ca acest nisip este unul dintre cele mai indragite jucarii din SUA . Acolo a aparut de mai bine de doi ani  si in Europa a fost adus de un an de zile.

 

Nisipul se gaseste la vanzare in cutii de 2,5 kg sau 5 kg. Cutia de 5 kg contine doua pungi foarte bine ambalate cu cate 2,5 kg de nisip si este la un pret redus. Pentru detalii si comenzi – AICI .

Cat de curand, in magazin se pregateste o noua surpriza- va fi adusa plastilina magica Bubber !

Am deschis pungile si … nici nu stiu cum sa va descriu nisipul-  desi este solid, e pufos si curgator. Il poti tasa si framanta si va deveni mai tare, dar daca il iei iar in maini devine din nou pufos si usor. Pare un pic uleios, dar dupa joaca, manutele nu raman murdare si acesta nu  se lipeste de ele.

Uitati-va la filmuletul facut de noi:

dar si la cel din reclama :

https://www.youtube.com/watch?v=50_-zqsgDA4

Dupa cel il folositi, se poate strange foarte, foarte usor, chiar daca mai ramane lipit si de covor.

Se poate gasi doar intr-o singura culoare : gri, culoarea naturala a nisipului.

Este format din 98% nisip si 2% polymer non -toxic. Da, si nu se usuca niciodata!

Este refolosibil si nu se usuca niciodata. De asemenea, este non -toxic si are efect antimicrobian.

Mi-a placut mult si descrierea ce am primit-o in cutia in care se aflau cele doua pungi cu nisip.

” Nisipul kinetic este primul nisip care respira miscare! Acest nisip este usor de modelat, se transforma in forme usor de manevrat , iar joaca cu nisipul kinetic se transforma intr-o experienta magica, ce ofera momente de relaxare, atat pentru copii, cat si pentru educatori si parinti. Poate arata ca o simpla gramada de nisip de pe plaja, insa atinge-l si vei descoperi ca in mainile tale este o jucarie tridimensionala, magica , coplesitoare. Modeleaza-l, strange-l si lasa-l sa se scurga incet printre degete. Acest material futuristic detine o textura moale si are maleabilitatea necesara pentru a tine forma unor sculpturi si structuri simple. Secretul consta in agentul ce leaga granulele de nisip pentru a fi usor de adunat in doar cateva secunde de pe orice suprafata

Adu distractia jocului de pe plaja in casa, chiar si in miezul iernii sau strange-l printre degete la birou atunci cand visezi la urmatoarea vacanta! „ 🙂 

De la ce varsta este recomandat? Pe cutie scrie de la trei ani. Dar sub supravegherea voastra, probabil ca veti dori sa-l folositi de la varsta la care nazdravanii vostri nu mai baga nimic in gurita. Va fi pentru cei mici e experienta senzoriala deosebita.

De exemplu, noi ne-am jucat cu moon sand inca de cand micutul A. avea 1 an si vreo 8 luni, dar doar sub atenta mea supraveghere. Nici acum nu-i prea las singuri cand se joaca cu nisip in casa.

De asemenea, ai mei sunt obisnuiti ca in timpul acestor activitati sa stea intr-un loc. Nu se plimba cu nisipul prin toata casa, altfel….cred ca am fi facut astfel de activitati la o varsta mai mare. Noi punem un material maaare peste tot covorul, si peste acesta  o tavita . Astfel , totul se poate scutura foarte usor 🙂 .

Sa va povestim cum ne-am jucat noi cu acest nisip grozav.

In primul rand, cand l-am atins pentru prima oara, pur si simplu il strangeam si-l lasam sa ne curga din maini. Nu ne venea sa credem ca e asa pufos. Ca prin magie  capata diferite forme in mainile noastre.

 

Am folosit  cu succes si accesoriile pentru plastilina.

De data aceasta, avand o cantitate foarte mare, distractia a fost pe masura. Aveam „munti intregi ” de nisip!

Isi ingropau unul altuia manutele in nisip si se amuzau copios.

Ursuletii au facut si un decor spatial  mare pentru  figurinele nostre Safari ” Spatiul cosmic” si au inventat o poveste .

Forme ciudate in spatiul cosmic 🙂

 

O sosea pe luna

Astronautii in actiune

Chiar si fotbal se poate juca pe luna! Ursuletul D. e tare inventiv! 🙂

Am modelat si un vulcan urias, dar si o pestera cu o ” poarta” 🙂 .

A fost o adevarata aventura sa adunam tot nisipul la un loc si  sa-l transformam intr-un vulcan ! Prin tasare, nisipul poate lua forma dorita.

 

Acum cand frigul ne va goni tot mai mult in casa, vom mai folosi acest nisip magic  in diferite activitati senzoriale si tematice : vom face o plaja cu scoicile aduse de la mare,  sau  un desert, ba chiar vom povesti despre misteriosul nisip miscator.  Si cu siguranta, ursuletii inventivi ii vor darui muulte alte intrebuintari la care eu nici nu m-am gandit 🙂

Daca doriti sa aflati si alte detalii interesante legate de acest nisip , va invit sa cititi articolul de pe blogul magazinului KINETIC SAND aici.

 

 

Va dorim tuturor spor la joaca! 🙂


de 2 comentarii

Despre dulciuri cu Monstrul prajiturilor

Nu cred ca ca nu-l cunoasteti! Ar da gata pe loc vreo zece cutii cu biscuitei  cu fulgi de ciocolata 🙂 . Ursuletii mei tare il indragesc- e atat de caraghios si de naiv!  Sigur, e indragitul personaj din filmuletele Sesame Street. Baietii mei urmareau cu drag episoadele cu Elmo, in care l-au intalnit si pe monstrul cel albastru  si pofticios.

Si, intr-o zi, a venit in vizita la noi. Avea nevoie de ajutor- nu mai avea nimic duulce de papat, nici macar un biscuitel ! Micutul A. i-a oferit un mar, dar monstrul l-a refuzat suparat- el mananca doar dulciuri. Se plangea ca il cam dor dintii din cand in cand, dar sa nu auda de fructe! D. , ursuletul cel mare, i-a spus ca el il intelege :D, ca nici lui nu-i prea plac fructele. 

sursa foto

Si cum stateam noi de vorba, iata ca apare si Hippo, prietenul nostru trimis de Jucarii vorbarete .

Hippo adora fructele. Mananca asa de multe mere ca dintii lui sunt de un alb imaculat.

Se vede, nu-i asa? Pana si MOnstrul prajiturilor a ramas uimit! Wow- adica , daca vei manca multe fructe dintii vor fi mai sanatosi?? Dar dulciurile sunt asaaaaa de bune!!

Fiecare dintre ursuleti si-a luat papusa care il caracteriza 🙂 . Micutul A. pe Hippo pentru ca el adora fructele si D. pe MOnstrulet…. pentru ca este convins mai greu sa consume fructe si legume. Dar, gasim intotdeauna o solutie ca ele sa se regaseasca in alimentatia lui.

Hippo a venit insotit de o carte si ne-a propus si un joc.

Cu o banda mare de scotch din hartie ( banda de mascare pentru varuit) am facut impreuna cu ursuletii o piramida pe covor : da, era o piramida a alimentelor.

Ei stiu despre aceasta, pentru ca anul trecut , am avut cateva activitati interesante, cand am completat pe rand o piramida  cu alimente.

Ei, si acum am fost indemnati sa o umplem : la baza am pus cerealele, deasupra fructele si legumele. Au urmat lactatele, apoi carnea si suuus, sus de tot in spatiul cel mai mic dulciurile :).  Am avut tot felul de alimente si cutiute speciale pentru jocuri de rol, cumparate de pe picasa si de la Julia Toys.

 

Ei, s-a cam schimbat la fata MOnstrul prajiturilor cand a vazut ce locusor mic este destinat dulciurilor in piramida! Pai de ce??

Haideti sa citim impreuna din cartea adusa de mine, ne spuse Hippo.

Fiecare aliment are rolul sau in alimentatia unui om. Sigur, nu am discutat despre toate. De data aceasta, doar despre dulciuri.

De ce ar fi bune? pentru ca ne dau energie, daca suntem tristi o prajiturica mica parca ne face mai veseli :).

Dar, consumate in exces, dulciurile pot provoca carii, dureri de stomac, obezitate . Exista si o boala care poate aparea in urma consumului excesiv de dulciuri : diabetul.

IN urma cu ceva timp, cand am vorbit despre igiena dintilor, am facut un experiment interesant despre felul in care dulciurile si alimentele nesanatoase ataca dintisorii, daca sunt consumate in exces si , sigur, daca dintii nu sunt periati in mod regulat.  Despre acestea puteti citi aici : Tu stii sa te speli pe dintisori?

Zaharul este un ingredient principal din care se fac dulciurile despre care tot vorbim noi.  El este extras din trestie de zahar sau sfecla de zahar.

Imaginile si explicatiile din carte i-au ajutat sa inteleaga care este procesul de prelucrare ale acestor plante pana se ajunge la acele cristale albe si dulci.

Le-am adus aminte si de fabrica de zahar din orasul nostru. A fost una dintre cele mai mari fabrici din tara, dar a dat faliment in urma cu multi ani.

Ei, afland atatea despre ce inseamna sa consumi in exces dulciuri, Monstrul prajiturilor ne-a promis ca va incerca  sa nu mai manance asa de multe.

Si, ca sa-l inveselim , ne-am apucat sa-i modelam tot felul de dulciuri din argila si plastilina.

Micutul A. i-a facut un tort din portocale cu sos de prune 🙂

Si D., i-a facut o gogoasa rumena cu ciocolata si o ceasca cu ceai de lamaie 🙂 . D. lucreaza singurel si imi cere exact uneltele pe care stie ca le folosesc eu cand modelez :). Si ca tot vorbim despre dulciuri, cu micutele modelaje ale lui D. participam la un frumos concurs  de pe blogul Idei pentru mamici si copii  . Puteti sa va inscrieti si voi : premiul este o carte minunata ce va introduce in arta modelajului figurinelor miniaturale.

 

Si, pentru ca totusi suntem niste copii 🙂  si am tot vorbit despre dulciuri, am facut impreuna un desert tare indragit de noi ” biscuiti cu salam ” , cum le spune micutul A. :))).

Da, si au avut parte si de o activitate motrica grozava, pentru ca m-au ajutat la rupt in bucatele toti biscuitii :).

Si acum, ca o concluzie…pentru ca stiu ca este un subiect tare controversat consumul dulciurilor de catre copii ( mai ales din cauza zaharului alb rafinat, incerc , atunci cand pot , sa-l inlocuiesc cu zahar brun) … la voi cum este  ? 🙂

Eu am introdus dulciurile in alimentatia lor dupa 3 ani ; pentru unii ar fi devreme, pentru altii tarziu :)… eu ce sa zic?  As fi preferat sa mancam doar fructe, dar uite ca nu se poate :).  Mai mult le dau prajiturele facute in casa si este o mare bucurie cand putem pregati ceva impreuna.  Stiu ca dulciurile se consuma la desert , dar si ca desertul poate insemna doar  fructe 🙂 . Dulciurile nu sunt la indemana lor si incercam , pe cat putem, sa le consumam cu moderatie. Uite asa, incercam sa devenim mai cumpatati in toate.

Dar, fac parte din copilaria lor 🙂 si din cand in cand, se bucura cand ne putem ” indulci” impreuna 🙂 .

 


de 6 comentarii

Despre ploaie, seceta si inundatii

Voi stiti acest joculet al degetelelor, in timp ce spuneti sacadat poezioara? 🙂

” Ploua incet, sa auzim ,

Cu varful de degete masa lovim.

Ploua mai tare, norul tot vine, 

Lovim cu degetele masa bine. 

Cad pietricele pe sosea, 

Ciocnim cu degetele uite-asa!

Tuna afara! Tuna acum!

Batem din pumni: Bum- bum – bum!

Vreme frumoasa s-a facut, 

Un curcubeu a aparut!

Noi bratele ni le rotim,

  Ca norii sa-i gonim! ” 🙂

De cate ori nu i-ati auzit pe cei mici bombanind: ” iar ploua!!! si noi cand mai iesim afara la joaca? ”

Ei, dar ploaia poate fi chiar distractiva! Asa ca i-am intrebat pe ursuleti ce am putea face noi intr-o zi ploioasa? Sa rascolim prin jocurile uitate, sa ne luam cizmele de cauciuc si o umbreluta si sa topaim in balta ce se formeaza tot timpul la una dintre porti :D, sa privim pe geam dansul picaturilor de ploaie, sa cantam cantecele despre ploaie. Pe acesta il stiti ? : )

Pic, pic , picurii de ploaie/ Cad incet pe geamul meu/  Pic , pic ploaia cade-ntruna /vine de la Dumnezeu! 

Aici, veti gasi versurile.

 

Inainte de a face un experiment interesant, am citit impreuna din micuta noastra enciclopedie  de la editura Rao ” Cum este vremea„.

Am vrut ca cei mici sa stie ca ploaia, ce lor li se pare plictisitoare uneori, este foarte folositoare.  Fara ploaie, plantele nu-si primesc hrana necesara. Dar cum apare ploaia? Nu este prima oara cand vorbim noi despre ploaie si nori. Am avut activitati tare frumoase despre nori  si picaturi de ploaie aici  ( La joaca printre norii pufosi ) si  aici. 

Ne-am readus aminte ca , uneori, picaturile minuscule de apa care formeaza norii se aduna si se lipesc unele de altele. Astfel, cresc si se transforma in stropi. Cand acesti stropi devin prea grei, vor cadea si atunci ploua.

Dar ce se intampla atunci cand vreme indelungata nu ploua? Apare seceta.  Raurile seaca. Pamantul se crapa. Atunci cand nu exista apa, culturile sunt arse de razele soarelui.  Atunci ne aducem aminte cat de pretioasa este ploaia.

Dar atunci cand ploua mult prea mult? Din nefericire, apar inundatiile.  Apa acopera totul. Inundatiile pot fi foarte periculoase.

Am incercat practic sa vada toate aceste trei fenomene.

Am avut nevoie de un saculet de pamant ( gaseam noi si in curte, dar cel cumparat la sac e mai usor de folosit; costa doar 2-3 ron un saculet de 2 kilograme, cred) si  cateva seminte ( noi am folosit grau si fasole).

Baietii au pus in recipientele lor pamantul.

Apoi au aruncat semintele si au presarat iar pamant deasupra.

Si am  adus ploaia peste micuta noastra cultura :). Cum?

Am avut un pahar , apa, vata si o pipeta.

Multi dintre voi stiti si acest experiment. Ursuletii au tot pus apa cu pipete peste vata, care era norisorul . Acesta s-a umplut atat de mult, incat a inceput sa ” ploua” . Si apoi au turnat apa peste pamant. Dar nu cu paharul. Ei au preferat sa tot stoarca norisorul ; a fsot o adevarata distractie.

 

Cu D. am facut experimentul principal. El a avut o casarola cu 4 compartimente. L-am rugat sa ude doar doua dintre ele, celalte doua sa le lasam neudate. I-am spus ca nu le vom uda deloc cateva zile. Pe celelate le vom uda: una normal, in cealalata vom pune mai multa apa.

Si, dupa cateva zile, am putut observa ce se intampla atunci cand ploua normal, prea mult sau nu ploua deloc.

In compartimentul udat cu grija, graul a crescut foarte frumos. Si la micutul A. a aparut chiar si plantuta de fasole.

In cele neudate, nu a crescut nimic.

Iar in cel udat in exces, semintele ” s-au inecat” si iar nu a crescut nimic.

Si intregul experiment 🙂

 

Astfel, baietii au inteles in mod practic cat de folositoare poate fi ploaia, dar si reversul.

Spor la invatat si voua! 🙂


de 4 comentarii

O zi intre cai si calareti

Nu stiu copil care sa nu fie atras , uimit sau unii chiar infricosati de aceste  fapturi maiestoase si inalte, pline de  eleganta – caii.

D. a avut prilejul sa calareasca un mic ponei e vreo trei ori in viata lui si era incantat la maxim!

Pentru ca noi am tot povestit despre alte animale, uite ca a sosit si randul calutilor. Aveam cateva carti puse deoparte pentru aceasta zi (necunoscute ursuletilor) : Caii, o enciclopedie cumparata de la LIDL, Clubul Hipic , editura Girasol si o minienciclopedie ” Horses”, editura Usborne. La momentul potrivit, va vom prezenta fiecare carte in parte.

De mult timp planuiam sa le fac baietilor doi caluti. Asa ca, am cumparat doua cozi de matura ( 2 lei bucata) si am reciclat niste cutii din carton. Nu au fost ei cei mai reusiti caluti, dar am fost sigura ca vor fi tare indragiti. Si asa a fost! Calul pe un bat este o jucarie clasica,iubita de generatii de baieti :).

Ursuletii le-au dat si nume : Baterie ( a lui A. )  si Vitezica ( a lui D. )  😀 .

I-au hranit cu mere si ardei ( o rasplata binemeritata pentru ca au fost caluti cuminiti) .

Si i-au calarit prin tooooata curtea la pas, la trap si la galop. 🙂

Exista mai multe modalitati de a confectiona astfel de caluti : din cutii de lapte invelite in material de lana, din peturi de plastic. Uitati aici mai multe idei. Eu i-am facut din imaginatie, pentru ca nu aveam destul timp si nici alte materiale.

Dupa ce s-au saturat de calarit caii , i-au lasat sa se odihneasca in grajd si ne-am linistit si noi asezandu-ne ca sa ascultam tot felul de informatii interesante despre cai din cartile mentionate anterior.

Enciclopedia de la Lidl  ” Caii” ( cumparata la un pret extraordinar de doar 14 ron) a fost extrem de pretioasa. Nu ma asteptam ca sa fie atat de captivati. Daca o veti mai gasi in oferta magazinului , nu ezitati sa o cumparati. Isi merita toti banutii. Cartea se adreseaza copiilor de peste 8 anisori; noi am citit pe sarite si am studiat cu atentie toate pozele ( sunt peste 160 de fotografii).

Sunt redate informatii despre : diferitele rase de cai, limbajul acestora, modul de ingrijire, dar si disciplinele de echitatie. Am aflat chiar si cum se numesc semnele de pe fruntile cailor, in functie de forma sunt : punct, fulg, dunga, lanterna sau stea.

Nu stiam ca aceste animale comunica atat de bine intre ele! Daca veti insoti un cal atunci cand este scos pe pasune 🙂 , veti avea ocazia sa vedeti cum se saluta cu prietenii : o pornesc bucurosi in galop spre ceilalti, necheaza fericiti, va chiar dau o tura de pajiste impreuna.

Intotdeauna sa va feriti de caii ce isi dau urechile pe spate! 🙂 Sunt extrem de nervosi!

Cateva imagini :

„Horses” editura Usborne

Sunt redate cam aceleasi informatii ca in enciclopedia de la Lidl, dar mult mai pe intelesul copilasilor mici. Sunt si tot felul de imagini micute amuzante care nu au scapat neobservate de ursuletii mei.

„Clubul hipic”, editura Girasol O carticica cu informatii despre cai si imagini incomplete peste care copiii trebuie sa lipeasca abtibildurile potrivite. Astfel invata despre caluti in joaca. Amandoi au stat vreo jumatate de ora tot citind si lipind abtibilduri. Nu se lipesc asa usor, trebuie puse exact la locul potrivit, altfel imaginea iese stramba.

Ne-am facut si ferma noastra de caluti :).  Calutul lor preferat este unul special, mare, de la firma Schleich ( dati o cautare pe google, sunt cam scumpi, noi il avem de pe picasa, la un pret de second).

Chiar astazi, am vazut ca si in magazinul Julia Toys au fost cativa caluti Schleich, de diferite rase, superbi. Pentru cine mai doreste, vad ca mai este unul pe stoc aici.

Calutii  nostri au fost hraniti cu iarba, adapati si plimbati 🙂

Si, pentru ca aveam de vreo 3 ani un joc de memorie cu foarte multe carduri tot despre cai ( cumparat tot din magazinul Julia Tosy), am inventat un joc de cautare in stilul nostru.

Am despartit perechile de carti. Am lipit prin casa jumatatile din perechi.

Baietilor le-am spus ca ei sunt niste cowboy si trebuie sa gaseasca caii pierduti din herghelie. Aveau doar niste poze la dispozitie. si asa, incet, incet au refacut perechile si apoi le-au numarat.

Si, pentru ca de la un timp, D. a prins gustul jocurilor de memorie, l-am jucat si in stilul clasic. Da, si ne-am incheiat ziua cu un desen realizat de D. pentru fratiorul lui. Si tati a intervenit desenand si el un calut dupa modelul lui D. ( el a fost primul desentor ) :D.

Am mai gasit o multime de alte idei interesante cu si despre caluti AICI. Mi-a placut mult o  fisa de matematica, pe care am lasat-o pentru o alta zi. O puteti printa de aici.

Ne-am terminat ziua tot calarind de data aceasta niste caluti in parc :).

Stiti ce imi place mie cand avem aceste zile speciale ( pentru ca noi de fiecare data le dam un nume si de data aceasta a fost ” Ziua calutilor”) ?  Cand ii vad seara cu ochisorii sclipind de bucurie si de-abia asteptand sa ii spuna lui tati cum au calarit ei cai adevarati prin toata curtea, cum Baterie a reusit sa manance chiar un ardei intreg :)) si ca Vitezica este cel mai rapid cal din lume!   Sau…altadata…cum i-am lasat sa se joace prin noroi adevarat pentru ca avusesem o zi elefantastica!  Si muuuulte altele… 🙂

Va dorim si voua zile speciale petrecute alaturi de comorile voastre! 🙂