A fost o data o familie numeroasa de broscute testoase. Broscutele mici, zece la numar, erau tare dragalase, haioase si dulci. Locuiau in ca in niste gaoace mari de oua impreuna cu mamica lor.
Mama broasca le tot invata sa stie fiecare ce numar este ca nu cumva vreodata sa se piarda… dar, broscutele noastre, care erau tare zapacite si haioase, dupa cum v-am mai spus…tot numarau: 1, 5, 8, 3…o luau de la capat…nicicum sa -nvete sa numere corect.
Intr-o zi, au fost vizitate de o doamna rata cocheta si motata.
” Vai, spuse rata, dar cate sunteti voi aici, dragelor? ” Suntem 5″, se auzi o voce subitrica…. ” ba suntem 9, nu 5″, o alta voce pitigaiata striga.
„Ha-ha-ha! Ce rusine! Nu stiti cate sunteti! Asa broscute frumoase si nu stiti sa numarat? ”
Si rata cea mandra pleca…
Broscutele rusinate au intreabat-o pe mamica lor cum pot invata ele sa numere fara sa mai uite.
Si mama le-a promis ca le va duce intr-o calatorie spre Tara numerelor mici. Dar, va trebui sa fie rabdatoare, caci vor pleca pe rand, una cate una.
A doua zi, broscutele nerabdatoare erau gata sa inceapa.
Prima a plecat Broscuta 1.
Pe drum , a intalnit o casuta goala de pasari.
A mai descoperit in drumul ei : o vioara, o pisica si o minge si s-a jucat un pic cu ele.
Si a ajuns asa, incet, incet in Tara numerelor. Parea o tara nelocuita, dar deja il zari… un ursulet tare simpatic care vantura o cifra : 1, bineineteles.
„” Hei, draguta broscuta, ce ai intalnit tu in drumul tau pana la noi? ”
” Pai, am intalnit o minge, vioala, o pisica si o casuta de pasali! ” spuse broscuta cu voce subtirica.
” Ei, si cine crezi tu ca sunt eu? ”
” Sigul, sigul…esti numalul 1!!! ”
Broscuta s-a intors acasa , le-a povestit surioarelor ei despre calatoria ei si a fsot rasplatita cu o frunza frumoasa de nufar numerotata cu cifra 1.
Si in zilele urmatoare, au pornit si celelalte broscute in calatorie
Si Broscuta 2
Si Broscuta 3
Si Broscutele 4 si 5
Pe drum au avut o multime de peripetii, si-au facut prieteni noi si s-au distrat asa de frumos.
Da, si cat de curand si celelalte 5 broscute vor pleca in calatorie.
Ce zici tu, micutule A. , au invatat oare broscutele noastre sa numere pana la 10 ? 🙂
Sigur ca au invatat….incet, incet, au invatat sa numere… 🙂
OBSERVATII 🙂
– majoritatea jocurilor noastre ce le-ati vazut in poze sunt second hand si au fost cumparate la un pret accesibil din magazinul Julia Toys. Eu cumpar anumite jocuri, nu neaparat pentru jocul in sine, ci gandindu-ma cum le-as putea adapta pentru multe dintre activitatile noastre. Rascoliti prin magazin pentru ca sigur veti da si de alte jocuri interesante, plus ca in curand vor fi si noutati frumoase, sunt sigura de asta :). Si poate veti gasi si jocurile noastre.
– noi nu ne-am grabit cu numaratul… pur si simplu, eu ii numar in joaca tot ce intalnim. Cu toate acestea, tot pe sarite numaram :). Dar, ca si broscutele testoase, invatam incet, incet :).
– puteti inventa ca si noi povesti de genul acesta pentru ca sunt bine primite de catre cei mici.
Uitati cum am invatat cu D. sa numaram de la 10 la 20 ( de fapt sa ne aducem aminte ce invatasem pana atunci).
Spor la numarat! 🙂
martie 28, 2014 la 05:05
Foarte frumos! Ca de obicei, ai mesterit o poveste fascinanta si cu siguranta lui A. ii va fi foarte usor sa retina informatiile. Noi (Maria) avem o problema la culori. Nu le stie deloc desi am incercat in fel si chip sa ne jucam. Face asocieri, insa nu stie sa le denumeasca. Singura pe care o spune este „blue” 🙂 . Si e asa de simpatica cand vine la mine cu o culoare verde si un galbena si imi spune foarte mandra de ea: ” Asta-i ca iarba si asta’-i ca soarele” . 🙂
martie 28, 2014 la 05:11
Multumim frumos!
Cu siguranta voi stiti sa numarati :).
NOi nu am avut probleme cu invatatul culorilor, de fapt , nici nu stiu cand le-a invatat :), dar cu numaratul :))))) … intotdeauna 5 urmeaza dupa 8 sau de ce nu? 8 dupa 3 :).
martie 28, 2014 la 08:41
Da, consolarea e ca stie sa numere, macar atat :).
martie 28, 2014 la 09:51
Ce mi-a placut povestea voastra! E atat de frumoasa si usor de adaptat. Cu pasiune si putina imaginatie, orice activitate se poate croi intr-un mod frumos pentru cel mic. Iar tu stii atat de bine sa le impletesti! La tine pare totul atat de simplu! Bravo!
martie 28, 2014 la 21:12
Multumesc mult, Alina! Cu siguranta, astfel de povestiri sunt usoare pentru oricine :).
martie 28, 2014 la 19:37
Ce faine broscuțele. De la Julia le-ai luat?
martie 28, 2014 la 21:12
Da, da, a avut jocul de vreo doua-trei ori in magazin.