ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de 22 comentarii

Pentru ca te iubesc…ti-as da si luna de pe cer

Cum le aratati celor mici iubirea? Milioane de pupici si imbratisari….grija zilnica fata de ei, cuvinte pline de dragoste si…implinirea dorintelor lor.

Ei…aici vreau sa ajung? Chiar le impliniti toate dorintele? 🙂

Eu nu si sunt sigura ca nici voi: pentru ca unele intra in categoria viselor…altele implica o foarte mare cheltuiala financiara, de foarte multe ori inutila….

Si totusi vrem ca cei mici sa fie siguri ca noi ii iubim, ca incercam sa tinem cont de dorintele lor…

La toate acestea m-am gandit eu, ca om mare, cand am citit impreuna cu ursuletii ” Papa get the moon for me” . Este o carte superba, vazusem in urma cu mult timp doar desenul  animat. Dar acum, am avut ocazia sa o rasfoim, sa o atingem, sa ne bucuram din plin de ea. Multumim din suflet , Cameliei si M-ei pentru acest cadou atat de frumos! Si ele au scris tare frumos despre aceasta carte aici , unde veti afla si detaliile despre locul din care o puteti cumpara.

sursa foto

 

Totul incepe de la o dorinta 🙂

Micuta Monica, privind cerul instelat …i se paru ca luna, ce era atat de rotunda este atat de aproape de ea, incat ar putea sa o atinga.

Si dorinta ei s-a amplificat atat de mult incat isi roaga taticul sa i aduca luna de pe cer.

Este ceva imposibil pentru tatici in ochii copiilor? NUUUU

Tatal ia o scara foarte lunga….cuvantul „foarte” este repetat de multe ori in carte, pentru a sublinia lungul drum catre luna si totodata si sacrificiul tatalui (asa am vazut eu).

Si in carte scara cea lunga este tare impresionanta pentru pitici….Sunt doua foi ce se deschid pe o parte si pe alta…

O urca pe un munte inaaaalt…foarte inalt….si o sprijina de luna….si urca, si urca, si urca…

sursa foto

Si are loc un dialog tare interesant intre tatic si luna „” Monica doreste sa se joace cu tine? Dar esti mult prea mare !”

Si luna ii spune ca atunci cand va ajunge la marimea potrivita o va putea lua cu el.

Intotdeauna , implinirea unei dorinte necesita asteptare :)…si in acest moment, ne dam seama daca ne dorim de fapt acest lucru cu ardoare…

Si acum, sunt explicate intr-un mod inedit pentru cei mici  fazele lunii: luna devine din ce in ce mai mica pana cand , transformandu-se intr–o micuta semiluna, tatal o lua si o duse fetitei sale.

Aceasta era atat de fericita incat o imbratisa, se juca si sari cu ea…dar….in cele din urma, luna disparu…pentru ca se facuse foarte, foarte, foarte mica…

Dupa cateva zile, Monica vazu aparand pe cer o stralucire argintie: era prietena ei luna :). Si din nou…..luna creste….creste….pana ajunge iar o luna uriasa.

D. mi-a spus ca dorinta Monicai a fost una foarte mare….si lui i se pare imposibil de realizat :). Dar…stie ca parintii ar face orice pentru copiii lor.

Le-am propus sa discutam si noi despre dorintele noastre.

Am facut pentru ei un borcan surpriza..cu scene din carte. Luna si stelele sunt din argila fosforescenta si noaptea se vad tare frumos.

D. a desenat un plic luna, in care am pus niste stele din hartie galbena. Pe ele ne-am scris dorintele noastre.

Dupa ce ne spuneam dorinta o puneam in borcan. Ne-am propus sa ne alegem niste dorinte mari, care ni se par chiar imposibil de realizat.

Micutul A. si-a dorit ca eu si Azorica, catelusa noastra, sa fim sanatoase :).

Si tot el a pus capacul borcanului pentru ca dorintele sa nu zboare de acolo …

 

A urmat o micuta joaca senzoriala…am facut fazele lunii din argila si le-am ascuns in moon sand. Si A. a fost tare preocupat sa le tot scoata si sa le aseze.

Lui D. i-am dat o coala mare bleumarin si l-am rugat sa-i deseneze lui tati o scena din carte…

Si eu am ramas in minte si in suflet cu mesajul cartii….ca un parinte ar face orice pentru copilul sau … doar ca sa-l vada fericit, zambind, tipand de bucurie…si nu ma refer aici la implinirea acelor dorinte izvorate din prea mult rasfat….nuu, fiecare dintre noi stim dorintele micutilor nostri….

Poate copilul tau isi doreste sa petreaca o ora cu tine si doar cu tine…e dorinta lui cea mai mare….dar poate fi pentru tine ca si cum ai aduce luna de pe cer….pentru ca esti prea ocupat/a…

Cine se urca primul pe scara sa-i aduca puiului sau luna de pe cer? Cine? Cine ? 🙂


de 7 comentarii

Prin gradina ursuletilor cu Bethoveen

Povestea noastra de azi are asa…un iz varatic….pentru ca ceea ce veti vedea voi acum s-a petrecut undeva, pe la jumatatea lunii august…

Inca o data, am pasit curiosi in Padurea Muzicala si de data aceasta ne-am intalnit cu un spiridus  temperamentos, furtunos, aventuros si taaare simpatic. Daa, l-am intalnit pe Bethoveen!

Sigur, l-am intalnit in  filele unei carti…. citindu-le… iti poti lasa imaginatia sa zboare si iti vine sa canti tare inca de cand auzi primele acorduri din muzica spiridusului despre care va povesteam.

Bethoveen si furtuna de sunete, de Cristina Andone

Si cum stim ca fiecare spiridus ce locuieste in Padurea muzicala are un animalut prieten, de data aceasta l-am cunoscut pe Ludwig, puiutul de tigru cu ochii iubitori si tare curajos.

Fara Bethoveen, PAdurea Muzicala ar fi fost de mult vlaguita de norul plictiselii… 

Intr-o frumoasa si calduroasa zi de vara, Bethoveen astepta cu nerabdare concertul din padure…Dar, spre marea lui uimire, se pare ca nimeni nu avea chef de asa ceva…Vivaldi se plictisea si si-a promis ca nu mai iese din casa, Bach raspandea in jurul lui un aer de „lene” :)…

Bethoveen se enerva de-a binelea :

Plictiseala, obosela, ce vorbe goale! Numai oamenii fara vlaga se plictisesc! Lasa ca stiu eu ce le trebuie! Ludwig la ora sapte seara sa avem gata butoiasele cu pulbere!

Spre inserate, asa cum planuise..cerul se cutremura de o salva de tun si exploda intr-o mie de lumini colorate.

Toata padurea se trezi!

La un semn al spiridusului Bethoveen, o furtuna de sunete se dezlantui si toti au fost inviorati de muzica cea puternica.

Muzica lui Bethoveen este triumfatoare….maiestoasa…nu poti ramane trist, obosit…fara chef de viata daca o auzi :).

Si pentru ca l-am indragit tare mult pe acest spiridus, ne-am bucurat sa aflam si mai multe despre el.

Am citit in cartea cea minunata ca: ii plac merele coapte cu scortisoara, ii place sa se catere pe stanci, adora florile de camp si floarea de colt, iubeste sa cante la pian…

Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si am vrut sa-i aratam lui Bethoveen explozia de culori din gradina noastra….Dar, inainte, am facut o mica lectie de muzica si un mic joc muzical.

Am modelat din argila notele muzicale din gama Do Major si le-am lipit un mic magnetel ca sa le putem aseza pe tablita magnetica. Am desenat portativul si le-am aratat ordinea lor corecta. Nu era prima data cand desenam notele pe portativ….asa ca a fost o recapitulare binevenita.

D. a compus apoi un mic cantecel si a incercat sa-l cante si la pian :).

Jocul nostru muzical 🙂

Doua pagini din carte sunt dedicate invatarii tempo-ului  muzical.

Le-am citit de vreo doua ori si apoi l-am rugat pe D. sa se miste in functie de comanda data : adagio (incet si usor), presto( foarte repede), prestissimo ( foarte, foarte repede).

Ne-am amuzat copios…si D . a retinut foarte multe dintre aceste notiuni muzicale.

SI pentru ca stiam ca lui Bethoveen, ii plac mult florile de camp, dupa cum va spuneam mai inainte l-am invitat in gradina noastra. Cei mici i-au arata fiecare floare…nici una nu a ramas nenumita , nearatata sau nepozata :).

Si, pentru ca stiam ca ii plac si merele, l-am catarat si in copacul nostru cu promisiunea ca la toamna, cand vor fi coapte bine sa ii pastram si lui cateva.

Si cum el este un spiridus tare incanta de nou, A. i-a sugerat sa incerce si niste fructe noi 🙂

Ce baiat nu adora catararile??? Asa ca Bethoveen , care e super incantat de cataratul pe stanci a fost invitat la o aventura pe un morman inalt de lemne….sigur, copiii isi pot imagina orice! Nu a fost o gramada de lemne, ci un munte!! 🙂

Si uite cum ii ajutam si pe cei mici 🙂

Nu-i asa ca ti-a placut, Bethoveen?

Entuziasmat de timpul petrecut alaturi de ursuleti,  spiridusul furtunos le-a pregatit si el o surpriza ! O vanatoare muzicala chiar la ei in gradina.

Notele din gama si de pe portativ au disparut…si ei, ca niste detectivi muzicieni trebuie sa le gaseasca si sa le aseze corect pe portativ…. pe locuri, fiti gata…..STAAART!

Daca v-ati distrat alaturi de noi, nu ezitati si haideti si voi in Padurea Muzicala…multe aventuri va asteapta acolo!


de 20 comentarii

Despre rugaciune cu cei mici si omiduta Hermie

Cu multa veselie , am reinceput orele noastre de Scoala Duminicala.

Pe scaunele ii astepta cuminte si colorata cate o frumoasa supriza…

Si pentru acest nou inceput de an scolar….ne-am gandit ca, cel mai bine este sa vorbim cu piticii despre rugaciune. INcercam  , pe cat posibil ca toate activitatile din cele doua ore cat stam impreuna sa aiba o continuitate.

Dupa ce ne-am inveselit cantand, am facut liniste in sufletelele noastre….ne-am asezat la fel de linistiti pe scaunele si…am inceput sa-i intreb.

” Voi va rugati acasa? Cu mami? Cu tati? ”

„In ce ce moment al zilei va rugati? ”

Bine, hai sa vedem…ce este rugaciunea….ar putea cineva sa imi raspunda? 🙂

IN mare, din raspunsurile adunate de la micuti am aflat : a sta de vorba cu Dumnezeu .

Joc ” La telefon cu Dumnezeu”

Pentru ca ei sa inteleaga in mod concret ce inseamna sa stai de vorba cu Dumnezeu….am asemanat aceasta stare de vorba cu o convorbire telefonica.

Fiecare copilas a fost pus intr-o situatie anume si trebuia sa stea de vorba cu Dumnezeu despre problema cu care se confrunta el.

Exemple:

” Esti trist pentru ca mami e bolnava. Cum te-ai ruga, cum ai sta de vorba cu Dumnezeu despre ceea ce simti tu? ”

” Esti fericit pentru ca ai primit o minge. Cum ai vorbi cu Dumnezeu despre asta? ”

Am vrut sa inteleaga ca ei pot vorbi cu Dumnezeu despre orice. Nu trebuie sa astepte sa invete ceva pe de rost ca sa poata vorbi cu El. Trebuie sa ii spuna ce simt ei, pentru ca intotdeauna este gata sa-i asculte.

La telefon intre prieteni

Am facut mici echipe de cate doi copilasi. Trebuiau sa se sune intre ei si sa vorbeasca despre ceva.  Din nou, am vrut sa inteleaga ca , asa cum vorbeste cu un prieten, tot asa poate vorbi cu Dumnezeu. Aici, D. si prietenul sau stateau de vorba despre arici :).

Si, asa cum le-am promis de la inceputul intalnirii noastre, le-am spus ca vom avea un invitat special….

Si pentru ca nici voi nu stiti despre cine este vorba, haideti sa o prezentam.

Am facut liniste….pentru ca micutul nostru invitat putea fi timid, rusinos sau sperios :).

Si a aparut 🙂

O omiduta verde,frumoasa si tare vesela. Nu o cunoasteti? Este omiduta baietel Hermie. A coborat direct din paginile unei frumoase carti scrise de minunatul scriitor  MAx Lucado : ” Dumnezeu stie cand ma rog”  ( o puteti achizitiona de AICI ) .

Omiduta le-a spus ca doreste sa le spuna o poveste despre ea….copiii erau tare nerabdatori sa o auda.

( Am folosit in timpul povestirii , atat imaginile superbe din carte, cat si micute scene create in clasa si ascunse dinainte de noi).

INtr-o zi, micuta omida se grabea sa ajunga la bunica Omida…pentru ca ii facea o bunatate de limonada cu frunze de menta. Dar, in drumul sau , il intalneste pe Antonio, un baietel furnica. Acesta era tare nefericit…isi prinsesese piciorusul sub un bolovan si ramasese blocat acolo.

Hermie incearca din greu sa urneasca bolovanul….dar acesta, era de neclintit. Ii spune lui Antonio sa stea linistit pentru ca el va merge sa caute ajutoare.

 

Alearga disperat….il intalneste pe prietenul sau Viermisor..dar acesta era prea ocupat sa isi citeasca super revista…bunica lui era tare preocupata sa-i faca   o tarta, buburuza Luci isi invata fetele sa inoate….nici macar nu l-au ascultat…nu au avut timp pentru el…

Trist….Hermie…se opreste un pic sa-si traga sufletul…

Deodata, aude o voce calma…blanda….care il striga : „Hermie….Hermie… „

Hermie se opri.

 – Da, Doamne…sunt aici. Si , scuza-ma ,dar ma grabesc. Trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi ajute prietenul. E intr-o incurcatura si nu gasesc pe nimeni care sa ma ajute. Nici macar nu vor sa ma asculte.

– Hermie…

– Da.?

__ Eu te ascult. Te-am ascultat toata ziua. Ai fugit prin toata gradina cerandu-le altora sa te ajute. Dar Mie nu MI-ai cerut ajutorul.

– o…cred…cred ca am uitat.

–  E in regula, Hermie. Doar aminteste-ti ca Eu te ascult intotdeauna cand te rogi. 

Hermie, simtindu-se acum atat de fericit, isi impreuneaza manutele si ii cere ajutorul lui Dumnezeu.

– Sunt mandru de tine pentru ca iti pasa de prietenul tau, spuse Dumnezeu. Cand ai nevoie de ajutor, roaga-te Mie. Imi pasa si Mie de Antonio si…il voi ajuta.

Hermie se grabi sa ajunga la prietenul sau….s-au rugat impreuna. Si deodata….picaturi mari de ploaie incepura sa cada…. Hermie ii dadu sa bea lui Antonio …

Deodata, ii veni minunata idee sa mearga la furnicute…pai, ele cu ostirea lor sigur vor putea da bolovanul la o parte.

Cand veni inapoi, Antonio…topaia fericit….toti erau uimiti. El le-a spus ca pamantul s-a inmuiat de la ploaie si astfel a reusit sa iasa de sub bolovan foarte usor.

Vedeti ce putere are rugaciunea? 🙂

E doar o poveste….dar, mesajul este atat de clar si de frumos .

Si copilasii au inteles ca ei trebuie sa ii ceara intotdeauna ajutorul lui Dumnezeu. El este cu ei intotdeauna….parintii nu sunt tot timpul cu ei ( la gradinita, de exemplu) …Dumnezeu vegheaza asupra lor  si ii iubeste.

Hermie s-a plimbat apoi din manuta in manuta si le-a pus micutilor diferite intrebari despre rugaciune.

Cu manutele impreunate si cu ochisorii inchisi

Hermie i-a rugat sa se apropie pentru ca vrea sa le dezvaluie doua secrete.

Primul secret :  De ce ne rugam cu manutele impreunate?

Sigur, raspunsul lor a fost : „pai asa trebuie sa te rogi ” :)…dar de ce????….”hmmmm…..nu prea stim… „

Pentru ca daca lasam manutele libere, sigur vom face tot felul de alte lucruri cu ele…ne vom scarpina in cap, vom lua ojucarie, vom ciupi pe cineva  si toate acestea in timpul rugaciuni…asa ca, le punem impreuna pentru a putea fi atenti cand ne rugam.

Al doilea secret : ”  De ce tinem ochisorii inchisi cand ne rugam? „

Pentru ca, daca i-am tine deschisi am gasit tot felul de lucruri interesante de privit…si gandul nostru ar zbura in toate partile. Asa, ii inchidem, nu vom mai vedea nimic, dar putem fi atenti la ceea ce facem…si asa, cu ochisorii inchisi…ne putem imagina ca Il vedem pe Dumnezeu si stam de vorba cu El.

Lucru manual : Manute in rugaciune

Am adus un pachetel de lut ( nu mai lucrasera cu acest material,asa ca li s-a parut foarte interesant) si le-am spus ca ii vom invata sa faca niste manute care se roaga.

Fiecare  primit o bucatica de lut si un cutitas din plastic. Si, incet, incet…am facut mici modelaje care sa ne aduca aminte de ceea ce am discutat noi astazi. Si le-au luat acasa si vor astepta cu rabdare ca sa se usuce creatiile lor. 🙂

Inainte de a pleca, am initiat si un mic concurs: pentru duminica viitoare, fiecare va colora o plansa cu Hermie si o vor aduce la Scoala Duminicala. Eu voi veni cu un aparat minune ( pentru voi – laminatorul 🙂 …si le voi transforma in niste tablouri frumoase.

Daca doriti si voi sa printati aceste imagini, le-am gasit aici si sunt superbe!

Cantecelul despre rugaciune

1. Ce telefon frumos am eu ca dar de la Isus ( noi am cantat doar prima strofa si refrenul. Acesta a fost cantecelul cantat de noi astazi de mai multe ori, pentru ca se potrivea cu discutia noastra. Dar, toate strofele sunt tare frumoase.)

Pentru melodie si semne :), urmariti filmuletul nostru

Hermie s-a bucurat atat de mult cand a primit raspuns la rugaciune :). Orice raspuns la rugaciune este primit ca si o frumoasa surpriza, nu-i asa?

Desi a fost o poveste pentru oameni mici, si noi…cei mari…avem atatea de invatat. …in tumultul acestei vieti atat de agitate, de stresante…..este tare greu sa te opresti…sa-ti tragi sufletul…sa ti-l linistesti…si sa stai de vorba cu El, Creatorul tau. Daca am face acest lucru zilnic, am fi mai buni, mai intelepti, mai iertatori….mai frumosi….mai iubitori.


de 7 comentarii

Peste tot…cristale

Calcam pe cristale, mancam cristale…purtam cristale…suntem inconjurati de cristale!

Nu am avut niciodata pasiunea cercetarii cristalelor, dar,  am in casa mea un nazdravan extraordinar de curios si pasionat de aceste pietre stralucitoare. Este o pasiune molipsita de la un verisor :))…

Ei si D. al meu vede cristale peste tot: stie ca pot fi ascunse in pietre, sub pamant…O data, a gasit o piatra mare si lucioasa si efectiv ne-am contrazis ca niste copii (aici ma refer la mine) …el sustinea sus si tare ca in interiorul ei sunt cristale…eu ii spuneam ca daca o sparge, da, va gasi tot piatra, poate un pic mai stralucitoare, dar nu este un cristal adevarat! Pana la urma, tati, l-a luat in atelier si au taiat piatra cea mare…Cu lacrimi in ochi, a venit la mine si mi-a spus : „mami, ai avut dreptate… ”

Nu doream sa am dreptate, dar totodata nu vroiam sa fie dezamagit…

Asa ca l-am inveselit si i-am promis ca vom avea o zi aparte in care vom vorbi doar despre cristale.

Am avut bucuria sa gasesc la un chiosc de ziare un numar uitat in geam , din colectia Pasi spre cunoastere: ” Rocile si mineralele”. La biblioteca , aveau o singura carte despre roci si minerale, care era ,din pacate, imprumutata.

Revista are si un dvd cu un film documentar, pe care D. l-a urmarit cu mare interes.

Ei, si acolo am aflat ca exista cristale adevarate si cristale false (cum sunt cristalele de sare sau de zahar ).

I s-a parut atat de interesant ca in asflat sunt particule de cristale, ca noi mancam cristale de zahar sau de sare, ca in ceasurile de mana  exista cristale.

(o imagine din revista)

Am incercat si noi sa facem cristale. Vazusem la Adela pe blog niste cristale facute din borax (aici ), Dar, neavand de unde sa achizitionez asa ceva (bine , am gasit pe net, dar nu se merita -pretul + transportul  erau prea mari).

Asa ca am facut cristale din sare. Reteta am preluat-o de aici, de pe blogul Chimia pentru copii.

Am cumparat sare cu granulatie mare. Am adus apa la punctul de fierbere si am tot pus sare pana nu s-a mai dizolvat. Cred totusi ca sarea noastra a fost mult prea mare….pentru ca experimentul nu ne-a iesit foarte bine la inceput. Am adaugat si vopsea de oua, pentru ca ne doream cristale colorate.  L-am lasat pe D. sa adauge sarea si sa amestece.

Am pus in borcane din acea solutie, am agatat cu ata si cate un ac sau o agrafa, dar nu s-au format cristale pe ele.

Asa ca, dupa vreo doua zile, am varsat apa din borcane si pe o tava mare baietii au pus cu lingura gramajoare.

Le-am lasat cateva zile la soare si in sfarsit, am avut cristalele noastre! 🙂  D. a fost tare entuziasmat de tot acest proces ; nu a fost nicidecum suparat ca experimentul nu a iesit ca la carte.  Pe el il interesa produsul finit 🙂 : sa aiba un cristal colorat.

Cand am vizitat in vara aceasta Cetatea Rasnov, am avut prilejul sa vedem niste cristale uriase. D. era mut de uimire :)) Ar fi vrut el sa-i cumpar unul, dar i-am tot aratat zerourile de pe etichetele cu preturi si am reusit sa-l calmez.  :D.

Ei, dar cercetarile noastre nu se opresc aici. Joaca lor preferata in curte este stransul si analizatul pietrelor :). Le tot cara cu o roaba, le stivuiesc..le cantaresc. Mai nou, D. imi spune ca a descoperit cu varul sau geode de aur 🙂 si eu nu-l mai contrazic…e atat de incantat de joaca lui. Isi va da el seama cand va fi mare, ca aurul nu se gaseste pe toate drumurile :). I-am mai spus eu doar atat: daca ar fi aur peste tot, nu ar mai fi oameni saraci . 🙂

Uitat-i aici in actiune  pe minerii mei 🙂

Mi-a fost atat de drag intr-o zi: a strans din nou cateva pietricele mai deosebite si lucioase…si pentru ca eu nu puteam sa plec din curte (ursuletul cel mic dormea), a luat-o pe bunica lui de mana. Mi-a spus ca pleaca sa vanda pietrele :)…poate gaseste pe cineva pe strada care sa le doreasca :).

” Si ce vei face tu cu banii daca reusesti sa le vinzi? ”

” Pai vom lua si noi ce ne mai trebuie prin casa! ” 🙂

Cat este de frumoasa naivitatea copiilor! 🙂


de 4 comentarii

Iepurasul Haz

Buna dimineata!! 🙂

Hai sa ne incepem ziua, inveselindu-ne impreuna cu Iepurasul Haz. Este o noua aparitie de la  Editura Crisan. \

V-am mai povestit in trecut despre celelalte doua carti din aceasta serie : Catelusul murdarsi Puisorul curios.

Imaginile , ca de obicei, sunt superbe si miscatoare (sunt in format 3 D)  : zici ca personajele sunt vii.

Cartea am cumparat-o chiar de la editura cu doar 23 ron.

Eu le recomand pe toate din aceasta serie cu mare drag: sunt potrivite chiar si pentru cei mai maricuti de 6-7 ani, pentru ca au litere mari si pot fi citite cu usurinta, de catre cei ce au pornit pe drumul literelor.

Nu mai este nevoie de prea multe cuvinte, pentru ca v-am lasat un filmulet in care am povestit cartea, asa in stilul nostru :).


de 43 comentarii

Toamna cea bogata va aduce un concurs de la Eduteca :)

Ei, si daca toamna profitam din plin de roadele copacilor…de bunatatile din gradina cu legume…uite ca echipa minunata de la Eduteca s-a gandit ca ar fi tare bine sa profitam si de minunatiile din gradina lor :). Asa ca , la inceput de an scolar , ne-au facut o surpriza tare placuta : un concurs ….dar vom povesti despre el putin mai incolo.

Haideti sa vedem, pentru cei care nu stiu…cine este Eduteca!

Eduteca este un site unde o echipa de profesionisti , alcatuita din : specialişti în pedagogie preşcolară, educatori, psihologi, alături de specialişti în design instrucţional, actori, graficieni şi programatori cu experienţă au creat pentru copilasii intre 3 si 6/7 ani cateva cd-uri cu jocuri deosebite pentru ei.

Noi le-am descoperit intamplator, anul trecut,  tot cautand jocuri online despre anotimpuri pentru prescolari. Doream ceva cu adevarat educativ, cu sunete si imagini placute….dar si ceva care sa nu plictiseasca, sa-i tina in suspans 🙂 . E drept…veti spune : cum sa se plictiseasca in fata calculatorului? Da, daca un joc educativ nu este atractiv cu siguranta ca isi vor dori altceva  : un joc super tare cu masini de curse, cine stie ce alt joc de imbracat papusi…si tot asa, stiti voi despre ce vorbesc :).

Este foarte posibil sa aveti temeri legate de joaca pe calculator….ei , si eu am….tocmai de aceea, sunt constienta ca timpul petrecut in fata calculatorului trebuie sa fie unul limitat si  de calitate, ca sa-i spun asa 🙂 . Chiar pe site-ul Eduteca, am gasit un articol despre acest subiect ce merita citit : Jocurile pe calculator.

MI s-a parut grozava posibilitatea ce o ofera site-ul Eduteca de a incerca   cateva dintre jocuri gratuit. Asa mi-am dat eu seama ca si nazdravanii mei vor fi tare incantati de ele. Puteti sa va jucati si voi un pic   aici ca sa va dati seama despre ce este vorba.

Cand am vazut cat de incantat este micutul meu de 5 ani, pe atunci…mi-am dorit sa achizitionez…pe rand cate un cd, pentru ca erau mai multe in seria Anotimpurilor. Daca era vara, le luam pe cele cu tematica verii, daca e iarna, pe cele cu iarna si tot asa…si uite-asa, acum le avem pe toate :).

Am fost atrasi in primul rand de muzica jocurilor : atat de placuta, de vesela si de linistitoare in acelasi timp.

Imaginile viu colorate par desprinse dintr-o lume magica, de poveste.

Copiii le intalnesc pe zanele anotimpurilor si sunt atat de incantati ca ele chiar vorbesc cu ei : ” ii provoaca la intreceri, ii incurajeaza in mod constant, pun tot felul de intrebari. Pe parcursul jocurilor intalnesc si alte personaje foarte simpatice si amuzante. Cu ajutorul acestora, invata si se joaca impreuna.

Fara sa isi dea seama, in timp ce se joaca, copiii invata, constientizeaza si sistematizeaza informatiile legate de elementele specifice fiecărui anotimp. Totodata, numara, compara, analizeaza. Si totul…printr-o simpla joaca :).

Foarte multe detalii despre continutul acestor cd-uri va rog sa le cititi chiar AICI pe site-ul lor.

Seria de CD-uri educaţionale interactive “ANOTIMPURILE“ este compusă din 8 CD-uri tematice, câte două pentru fiecare anotimp.

Si pentru ca tot este toamna, sa va povestesc cate ceva despre cd-urile ce au ca tema acest anotimp.

Sunt doua : ” A sosit toamna „ (continutul il puteti citi aici) si „Bogatiile toamnei ( despre jocurile din acest cd, aflati detalii aici.)

Noi le avem pe amandoua. Acum cateva zile, chiar ne-am jucat impreuna : am pus muraturi in borcan, ne-am facut o gradina cu flori de toamna, am colorat desene tomnatice.

Ar fi grozav sa puteti combina activitatile dedicate acestui anotimp intr-un mod cat mai creativ . Cititi carti cu povesti despre toamna, realizati o cutie senzoriala cu tot felul de elemente tomantice : nuci, frunze uscate si frumos colorate, castane, ghinde, iesiti prin ploaie cu o pelerina si o umbrela, zbenguiti-va prin covorul de frunze ce acopera pamantul….daca e o zi ploioasa si doriti sa stati in casa, alungati plictiseala micutilor si incercati pentru cate minute doriti voi (fiecare parinte stabileste limita : la noi pentru cel mare de 6 ani si 7 luni este de o ora ) si jocurile Eduteca din colectia de Toamna.

Veti fi tare incantati de frumoasa zana Toamna cu rochia ei aramie si de simpaticul ei prieteni Cri – Cri. Cei mici vor pregati camara pentru toamna aranjand borcanele intr-o ordine anume ,  isi vor alege garderoba potrivita pentru acest anotimp, vor ajuta animalutele din padure sa isi stranga provizii si sa isi gaseasca printr-un labirint locuintele lor, vor afla denumirea florilor de toamna si vor face minunate buchete, vor strange roade in panere, vor colora, vor avea de rezolvat adunari ca sa poata trece peste anumite obstacole  …si vor avea parte de multe , multe alte suprize. 🙂

Si daca tot am spus cuvantul „suprize”…e vremea sa va spun si despre concurs, nu-i asa? 🙂

Eduteca ofera 3 cd-uri ” Bogatiile Toamnei” participantilor ce se vor inscrie in concursul nostru.

Ce trebuie sa faceti ca sa participati?

Foarte simplu 🙂 …sa ne raspundeti , va rog, intr-un comentariu, la urmatoarea intrebare: „Care este parerea voastra despre cd-urile Eduteca? ” (sunt prezentate atat de detaliat pe site-ul lor, v-am povestit si eu despre ele, cu siguranta ati ctit si pe alte bloguri recomandari incat, putem sa ne formam o parere, chiar daca nu le-am cumparat).

Concursul incepe astazi: 18 septembrie si se termina in data de 28 septembrie, ora 21.

Inca o data, le multumim celor de la Eduteca pentru acest concurs frumos !

Va asteptam cu mare, mare drag sa participati si va doresc mult succes!


de 27 comentarii

O predare a stafetei – prima zi de scoala

S-a trezit….mai devreme ca de obicei…dormise cu grija ca maine va merge la scoala…si desi nu si-a exprimat teama inainte de culcare, ii citeam ingrijorarea pe chipul lui mic si frumos.

Dupa un mic dejun dulce (cu lapte si cereale)…viata parea parca…mai roz :).

Ei, dar cine era cel mai fericit de plecarea la scoala? Sigur: micul ursulet…pai si el se trezise cu grija ca nu cumva fratele lui mai mare sa nu se trezeasca la timp…si cand l-a vazut ca deschide ochii i-a si strigat : ” haaaai….azi melgem cu toti la scoala!”

Ne-am tot fotografiat inainte de plecare….stiam cu vom privi peste un timp cu mare drag aceste poze si ne vom aduce aminte de sentimentele ce ne incercau in acele clipe.

Am pregatit ghiozdanelele :unul mic si unul mare 🙂 ( micutul A. era foarte entuziasmat…tot ce era pregatit pentru D. trebuia sa fie si pentru el )

MAmi era vesela…l-am tot imbratisat pe micul scolarel si l-am asigurat ca totul va fi bine :). V-am povestit si aici despre pregatirile noastre pentru scoala.

A sosit si tati….asa ca inainte de plecare le-am inmanat un dar special : doua carti foarte frumoase ce se legau cu fundita exact ca si un cadou : ” Mami, te iubesc ” si „Tati, te iubesc ” ….am vrut sa stie ca….desi il ducem la scoala…si acolo va ramane fara noi cateva ore…nu-l parasim/abandonam…facem lucrul acesta pentru binele lui….pentru ca este o noua etapa din viata lui de copil.

Da….si m-am tinut eu tare….si cu un zambet pe fata…pana cand, coborand din masina…am zarit multimea de copii din curtea scolii…..atunci nu am mai rezistat…..si …cu greu am reusit sa imi „adun ” lacrimile ca sa nu ma vada cei mici…

Si uite-l pe D. in fata scolii…atat de mic ….si totul din jurul lui ataaat de mare …

Cu un nod mare in gat …am pasit in curte…..erau copilasi peste tot…..parinti….flori…pancarte …Am cautat o pancarta pe care sa gasim numele clasei noastre…in sfarsit, zarim si pancarta si pe invatatoare.

Treptat, apar si colegii ursuletului D. …micuti, firavi…si tare dulci. Doi au inceput sa planga si isi cautau disperati parintii prin multime. D. nu plangea…pentru ca ramasesem langa el.

Erau tot felul de parinti….unii emotionati si grijulii…care isi tot urmareau micutii…altii relaxati si parand atat de obisnuiti cu astfel de evenimente…si altii…absenti…

Inainte de a intra in scoala, toti elevii de la clasa a V-a au format un pod din flori….foarte frumos momentul….si cand am trecut pe langa verisorul nostru D. pe care ursuletul il iubeste foarte mult …asta am simtit….mai predam o stafeta…el intra intr-o alta etapa….Danut in cea in care a fost el..

Mi-am inghitit din nou cu mare greutate lacrimile….si am urcat pe treptele spre clasa lui D.

Daaa…ati auzit bine…doua scari lungi…clasa lui D. se afla la etaj. De asta ma temeam cel mai mare.

Cand au fost atunci toate acele discutii despre clasa pregatitoare…ca vor avea intrari separate, vor fi la parter, toalete separate…clase frumos amenajate, cu mocheta, jucarii, mobilier adecvat, etc, etc…noi parintii ce erau atunci tare nelinistiti…ne-am mai calmat…

Ei bine, in cazul nostru acestea au fost doar povesti.

Deci, va avea de urcat doua scari, scari pe care le urca cu teama, pentru ca a mostenit de la mine un mare rau de inaltime. Si ganditi-va ce va fi cand ii vor impinge cei mari pe scari….cand vor da buzna care sa coboare mai repede.

Toaletele nu sunt separate….la fel pentru toata lumea. Pe hol vor alerga scolari de toate varstele de la 5 la 11 ani..

Clasa….e o clasa absolut normala….de scoala….cu linoleu foarte vechi pe jos…cu bancute, e drept, mititele….cu doua panouri din pluta  : unul cu abecedarul si celalat cu cifrele…si cam…atat…

Bancutele erau asezate intr-un careu mare si lipite doua fata in fata. Unii vor sta cu fata la invatatoare, altii cu spatele si isi vor suci gatul ca sa o vada sau sa priveasca la tabla…sau poate…le vor aranja altfel…vom vedea…

Recunosc ca am fost tare, tare dezamagita….nu ma mandresc…dar imi imaginam cum as fi aranjat eu clasa …nu, nu as fi impopotonat-o, dar as fi  facut-o  calda si primitoare pentru micuti, sa vina cu drag acolo.

Eu ii dau seama inca de pe acum….vor sta foarte mult in bancute, lucru extrem de plictisitor pentru un copil de 5-6 ani.

Invatatoarea este o draguta…i-a primit frumos pe cei mici…au stat un pic de vorba; am stabilit sedinta cu parintii….desi as vrea sa spun tare multe atunci…ma voi tempera…cu o floare nu se face primavara….daca vom putea ajuta la o schimbare in bine a clasei…m-as bucura tare mult. Vom incerca sa o sustinem…sunt constienta ca nici ei nu-i va fi usor.

Nu vreau sa va demoralizez pe cei ce inca nu v-ati dat copilasii la scoala…poate ca in orasele in care locuiti voi, lucrurile stau altfel.

Eu, ocupadu-ma atat de mult acasa de educatia copiilor mei, recunosc ca observ orice detaliu…analizez totul…nu ca sa judec…ci doar ca imi doresc ceea ce este mai bine pentru ei.

Si … inca o data am simtit ca am predat o stafeta….i-am inmanat o parte din timpul/viata fiului meu  …in mana invatatoarei….si-as vrea sa stiu ce va face cu ele…si-as vrea sa stiu ca le va pretui si nu-mi va parea rau …peste ani…ca am facut-o atat de usor…

Pe bancute aveau lipite niste baloane cu heliu. Doamna invatatoare le-a spus sa le ia de acolo…si vor merge fiecare in curtea scolii si acolo isi vor pune o dorinta. Cand dorinta va fi soptita…sa dea drumul balonului….sa se duca suuus spre cer…pentru ca dorinta sa li se implineasca.

Am anticipat lacrimile din ochii ursuletului..stiam ca nu va dori  sa -i dea drumul balonului…pentru ca el se ataseaza mult de lucrurile ce le primeste.

Si….uite cum o multime de baloane mov….ca si visele lor…au zburat…departe, departe…pana cand nu am mai reusit sa le vedem .

Scumpul meu….fie ca dorintele sa ti se implineasca….cele de acum…cele din viitor….sa zboare lin , frumos si usor ca balonasul tau cel mov….si…pe masura ce se implinesc, sa te simti fericit, implinit….mai bun, mai intelept.

Te iubim mult….pana la luna si inapoi 🙂


de 8 comentarii

De-as avea un nas verde…sau rosu…sau albastru…

Am fost creati intr-un mod unic…si trasaturile chipului nostru au fost bine gandite….

Si totusi…ne dorim sa fim altfel…sunt atatia oameni ce si-au schimbat infatisarea doar ca sa fie observati de cei din jurul lor, ca sa fie iubiti…apreciati…acceptati…admirati…

Cand eram mica, mi-as fi dorit sa fiu mai inalta, sa am parul ondulat si ochii albastri :). Si uneori, ma simteam complexata ca nu arat asa cum mi-as dori…si alteori nu ma simteam frumoasa… un cuvant negativ legat de infatisarea mea il credeam imediat…

Dar am crescut…am cunoscut iubirea lui Dumnezeu…neconditionata, oferita din blesug…si am realizat ca sunt deosebita…am fost multumita de statura mea de om marunt :)…de parul negru si drept….de ochii mei caprui inchis….de gropitele ce-mi apareau pe fata cand zambeam…

Si cand am citit impreuna cu cei mici o alta carte din seria scrisa de MAx Lucado : ” De-as avea un nas verde”…am realizat ca exact asa am fost si am gandit si eu …ca si Pancinello.

Din nou…omuletii din lemn ce locuiau in oraseul Wemmick iar gasesc ceva ca sa fie diferiti. De data aceasta, apare un atelier de vopsit nasuri al celebrului Willy Stilatul . Toata lumea se inghesuia sa isi vopseasca nasul in verde : asa era la moda. Doar asa puteai fi in pas cu cei din jurul tau.

Pancinello impreuna cu alti doi prieteni s-au tinut tari; si-au spus ca ei in veci nu-si vor vopsi nasul .

Pancinello era constient ca…un nas verde nu l-ar putea face mai rapid, mai puternic sau mai destept.

Si totusi….atunci cand el a inceput sa nu-l mai viziteze pe Eli…vopsirea nasului nu i s-a mai parut ciudata…si uite-l in fata atelierului impreuna cu prietenii sai ….si iesind cu nasurile verzi. Unde pui ca trebuia sa mergi si diferit pentru ca toata lumea sa te poata observa si admira mai bine :).

Dar., asa cum se intampla si in lumea oamenilor reali, nu au fost multumiti cu acest nas….intr-o zi, plini de uimire…Pancinello si prietenii sau ii zaresc pe alti omuleti cu nasurile rosii, apoi albastri. Asa ca si ei….doreau  fie in pas cu moda si isi tot vopsesc nasurile…ajunsesera atat de rau incat nu mai tineau minte care era culoarea reala a nasurilor lor.

Vai, omuletii acestia nicicand nu se invatau minte! Nu-si dadeau seama cat de caraghiosi erau!

Si traiesc un moment de dezamagire…si chiar atunci apare tot frumoasa Lucia…care era doar ea….cu nuanta ei naturala. Ii trimite  la creatorul lor, tamplarul Eli. El stia sa rezolve orice problema.

Rusinati, omuletii ajung la casa lui Eli…acesta ii priveste, ca de obicei, cu blandete…si asteapta ca ei sa ii spuna problema…ca si cum el nu ar fi vazut nimic.

„Vrem doar sa fim noi insine din nou”  spuse Aschiuta.

Ma bucur sa aud asta.

Se poate?  intrebara ei.

sigur ca se poate. Intotdeauna va voi ajuta sa fiti asa cum v-am creat sa fiti. 

Isi baga apoi mana in buzunar si scoase de acolo o bucata de smirghel.

Dar o sa-mi ia ceva timp.

Pancinello si prietenii lui isi urmeaza creatorul in atelier , unde statura toata ziua pentru ca acesta sa le indeparteze vopseaua de pe nas. Chiar daca slefuirea era dureroasa, merita suferinta ca sa poata redeveni normali. „

Desi anumite pasaje din carte au fost tare amuzante pentru cei mici, am incercat sa avem discutii serioase si totodata sa facem un joc care sa ne ajute sa intelegem mai bine ce am citit.

A fost o ocazie buna ca sa le explic  ce inseamna o operatie estetica (pana la urma, asta faceau omuletii) . Unii oameni nu sunt multumiti de infatisarea lor si incearca sa si-o schimbe. Si ei fac lucrul acesta mergand la un medic ce face niste operatii speciale care iti pot schimba forma fetei, a ochilor, a nasului… Le-am povestit despre cazul foarte trist al tanarului Michael Jackson…el a fost nefericit pentru ca s-a nascut negru…si si-a dorit cu ardoare sa fie alb…a facut atat de multe operatii…incat….a ajuns urat……si foarte, foarte trist.  Daca ar fi ramas asa cum l-ar fi creat Dumnezeu, cu siguranta , viata lui ar fi fost alta.

Joc ” La atelierul lui Willy Stilatul 

D. era Willy si  micutul A. era un omulet ce isi tot schimba culoarea nasului.

Lor le place teribil sa foloseasca creioanele pentru colorat fata. Asa, ca i-am lasat sa se bucure din plin de ele 🙂

D. se mandrea de cat este de bun in meseria lui si ca el poate schimba infatisarea celor din jurul lui , doar schimbandu-le culoarea nasului.

Au intrat atat de bine in pielea personajelor, erau atat de dulci si de amuzanti, incat i-am tot filmat. Ii puteti urmari mai jos in actiune! 🙂

Sigur, nici Pancinello nu a fost lipsit din atelierul maestrului  Willy Stilatul.

Desi ne-am amuzat, ne-am jucat…am invatat o lectie serioasa si valoroasa : suntem creati intr-un mod minunat…daca Dumnezeu ar fi vrut sa fi fost altfel…asa ne-ar fi facut…dar El , in intelepciunea Lui, ne-a creat asa cum a stiut ca vom arata noi mai bine.

Noi, trebuie sa ne ingrijim de ceea ce am primit , de corpul nostru si sa-l pastram sanatos si curat.

E atat de important ca cei mici sa fie constientizati inca de mici ca sunt creati intr-un mod unic, ca nu s-a facut nici o greseala atunci cand au aparut ei pe lume :). Ca daca cei din jurul lor ( mai ales copiii de la scoala ) vor rade de infatisarea lor si le vor pune tot felul de porecle, desi le va fi greu , sa nu ii creada…. Incercati intotdeauna sa va dati seama cand se intampla aceste lucruri…si povestiti impreuna cu ei, spuneti-le cat de frumosi sunt de multe, de foarte multe ori pe zi…n-aveti grija…nu o sa devina mandri 🙂  . Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.

Am stat langa oameni ce nu aveau o infatisare care sa te atraga…erau oameni comuni…dar sufletul….Doamne….aveau atata frumusete in suflet….ce se revarsa din plin in jurul lor…incat le-as fi stat in preajma ore in sir….

Cat despre mine….lectia mea din copilarie a fost invatata…in timp…  si am avut curajul…sa fiu diferita in multe privinte…sa cred in convingerile mele…sa nu mai am teama de parerile celor din jurul meu atunci cand stiam ca ceea ce fac eu este bine….si nu mi-a mai pasat orice s-ar fi spus despre infatisarea mea…nu am fost si nu voi fi niciodata un „fotomodel” si nici nu mi-as dori…dar sunt ” o faptura minunata”, creata dupa chipul si asemanarea Creatorului meu ceresc.

Si voi la fel…..nu va doriti un „nas verde…rosu sau albastru”…sunteti frumosi asa cum sunteti….si cei care va iubesc, va adora infatisarea asa cum este ea :).

O zi in care frumusetea sufletului sa va inunde chipul va doresc! 🙂


de Scrie un comentariu

O duminica in cer : ” Un copil vei fi mereu… „

Au adus la El niste copii ca sa se atinga de ei… (Marcu 10 : 13) 

” Era o zi senina. Soarele straluceste cald deasupra capului vostru si simtiti nisipul in sandale in timp ce va uitati cu atentie la Isus , care este inconjurat de o multime mare de oameni. Simtiti supararea din glasul Lui atunci cand ucenicii incearca sa- L apere de multime. Auziti dragostea si gingasia din glasul Lui in timp ce isi intinde bratele si-i invita pe copii sa vina la El.

Imaginati-va ca sunteti o mama sau un tata care isi aduce copiii la Isus. Vedeti cum alti parinti imping in fata un copil timid sau cum poarta prin brate un copil bolnav. Copiii se inghesuie in jurul lui Isus; vor sa-L atinga si fiecare vrea sa sada in poala Lui. O fetita isi pleaca capul increzatoare pe umarul lui Lui. Isus Isi face timp pentru fiecare copil in parte -il binecuvanteaza, il strange la piept si apoi il da inapoi parintilor lui. Copiii sunt fericiti – nici nu este de mirare: cine mai poate sa ramana acelasi dupa ce a fost atins de Isus?

Poate copiii tai sunt mari acum. Insa cu ochii mintii tot mai vezi inaintea ta o fetita sau un baietel . Adu-ti copiii – barbati adulti sau femei adulte -pur si simplu, ca pe niste copii inaintea lui Isus. El ii va atinge si ii va binecuvanta. Fa-o acum si intotdeauna!

Daca esti o femeie care traieste singura, cu siguranta printre rude sau cunostinte sunt copii pe care-i iubesti. Adu-i pe acestia in rugaciune la Isus si imagineaza-ti cum El ii ia in brate. In adancul inimii noastre, noi suntem cu totii copii si tanjim sa ne odihnim in bratele puternice ale Domnului nostru. Scumpa mea mama a afirmat acest lucru cand avea 83 de ani :

– Inca ma mai vad fetita, topaind la ferma noastra…

Inchideti ochii si imaginati-va ca stati in bratele lui Isus ca un copil si ascultati-I cuvintele :

– Copilul Meu, imi pasa de tine! Te iubesc asa cum esti! Increde-te in Mine!

( meditatie scrisa de Rosalind Rinker in cartea ” Femeile Il intalnesc pe Dumnezeu – Noul Testament cu meditatii scrise de femei pentru femei )