Timi era un baietel dragut , ce facea parte dintr-o familie bogata, cu o casa frumoasa. Tot timpul era imbracat cu hainute frumoase si deosebite. Tatal lui era doctor si de multe ori statea de vorba cu Timi, invatandu-l si sfatuindu-l. Intr-o zi, i-a spus baietelului ca este tare bine ca  sa fie intotdeauna sincer cu oricine si sa spuna adevarul.

Intr-una din zile, Timi se hotari sa iasa la joaca. Se intalni in parc cu mai multi copilasi. Ii cunostea aproape pe toti….Timi, era dragut de felul lui, dar uneori se cam mandrea cu parintii lui, cu casa lui….In mintea lui…staruia ce-i spusese tatal sau…si s-a gandit el…”ce-ar fi sa fiu foarte sincer cu copiii de aici? cu siguranta, ceea ce le spun eu ii poate ajuta sa se vada asa cum sunt! „

Se intalni cu MIhai, un baietel dintr-o familie saraca…venea tot timpul cu aceleasi hainute, cam murdarele ce-i drept si nu prea frumos mirositoare.

Timi ii spuse hotarat:”MIhai, poate ca nu ti-a spus nimeni: hainele tale miros foarte urat, parul tau e asa de incalcit…si nu ne face placere sa ne jucam cu tine, pentru ca esti asa de murdar„…Uimit , intristat. si mai ales rusinat, Mihai se retrase spre casa. Timi nu avea de unde sa stie ca acelea erau singurele hainute ce le avea baietelul cel sarac, ca mama lui muncea de dimineata pana seara si nimeni nu avea grija de el. Singura lui bucurie era sa se joace cu copiii din parc.

Putin mai incolo, il vazu si pe Dorin, un baietel inalt si slab.

„Dorin”, spuse Timi, ” dar ce lungan esti…tu nu vezi ca ti-au ramas hainele scurte? si ce slab! chiar nu arati deloc bine! Dorin nici nu mai apuca sa riposteze, ca Timi pleca mandru ca i-a spus adevarul despre infatisarea sa.

Iata ca sosi in parc si Leo , un baietel chelios si tare plapand. Timi se tot intreba demult de ce nu are Leo par si se gandea ca asa -i place lui sa se tunda. Asa ca ii spuse hotarat: „Leo, atat de urat iti sta asa…sa nu te mai miri daca rad copiii de tine ca esti asa de chelios! ” Profund ranit, Leo se inrosi si se retrase singurel pe o banca…Timi nu stia, ca Leo suferea de o boala grava si urma numeroase tratamente. Astazi se simtise un pic mai bine si incerca sa iasa in parc ca sa-si vada prietenii.

Ei, dar uite-o si pe Tina…in sfarsit va putea sa-i spuna si ei ce parere are despre basca aceea ciudata ce-o purta in cap.  ” „Ei, Tina, iar ai venit cu uratenia asta de basca?? Tie chiar nu-ti este rusine sa iesi asa din casa? „ Micuta Tina, o fetita tare simtita si cuminte, se duse langa Leo pe banca si incepu sa planga…basca aceasta era preferata ei,; o primise de la bunica ei scumpa ce murise anul trecut. Si ar fi vrut sa nu o mai dea niciodata jos din capsor…pentru ca ii era atat de dor de buni a ei. Timi o ranise atat de tare….

Timi devenise un pic confuz…nu intelegea de ce copiii s-au suparat pe el…el nu dorea decat sa fie sincer si sa-i ajute!

Dar ia uite-l pe Vito, cu siguranta acesta va avea nevoie de sfaturile lui!

„Buna, Vito…o zi frumoasa, nu-i asa? Iar te-ai imbracat in marinar? hahaha! Ar trebui sa te uiti un pic la tine: nu vei putea ajunge un marinar: iti este foarte frica de apa- nu mai sti cum anul trecut nu ai vrut sa vi la rau cu noi ? Esti cam mic de statura…ar trebui sa vii cu picioarele pe pamant si sa nu mai visezi asa! „

Vito chiar se necaji…cine era el, TImi ca sa-i strice lui visele? Da, nu a vrut sa vina la rau , e drept, dar si-a promis ca anul acesta va fi mult mai curajos. Parintii ii cumparasera acel costum pentru ca stiau cat de mult isi doreste sa devina un om al marilor. Dar, de suparare, nu-si mai gasi cuvintele….oricum, Timi nici nu-l mai astepta sa-i zica ceva….

„Hmmmm…e cam plictiseala pe aici azi…bine ca macar am fost sincer cu toata lumea si chiar nu inteleg de ce au plecat toti!”

….oooo, dar nu chiar cu toata lumea fusese el sincer!!  Pai, uitase de papusar…da, papusarul D!!  Trebuie sa-i zica si lui ceva: ‘Papusarule D., ce par mare ai si ce sosete cu scame…uita-te cat de bine arata hainele mele! Si  uite nu vezi ca nu-l zici bine pe s? mie chiar mi-ar fi rusine...”

Papusarul D. se incrunta tare la el si mai sa-i dea lacrimile, dar mama ii spuse la ureche :” hei, trebuie sa-l invatam minte pe Timi…trebuie sa-i spunem ca nu are voie sa  se poarte asa”.

Si calm, D. ii spuse: „ nu e bine ce faci... „Pai, eu spun doar adevarul” , se apara Timi. ” Da, dar adevarul nu e asa….sa fi sincer inseamna sa nu minti, nu sa le spui lucruri urate oamenilor…uite, toti copiii sunt diferiti si nu e bine sa radem de ei…tare s-au mai necajit prietenii tai” .

Timi ingandurat , il intreba: ” crezi ca s-au suparat? ”

D. ii spuse: ” da, i-ai facut sa se simta tare prost…si rusinati si mie mi-a fost o data rusine cand cineva a ras de mine de fata cu ceilalti copii…” .

” Vezi, ii spuse mama papusarului D. lui Timi: „nici tu nu esti perfect…da, ai fost sincer, ai vazut anumite lucruri…dar adevarul trebuie spus cu dragoste si a fi sincer nu inseamna sa spui tot ceea ce iti trece prin minte despre o persoana!  Cel mai rau doare cand cineva se leaga de aspectul tau fizic, adica de defectele corpului tau. Tu nu-i cunosti cu adevarat pe prietenii tai: stii ca Leo este foarte bolnav? ca Mihai e foarte sarac si nu are alte hainute? Te-ai gandit vreodata sa-l ajuti sa-i daruiesti din hainele tale? Stii cat de dor ii este Tinei de bunica ei?  Intotdeauna, inainte de a spune ceva cuiva…trebuie sa te gandesti: oare e bine sa-i spun asta…il voi rani…Daca e vorba de vreun defect fizic, nu e normal sa ii spui? crezi ca acea persoana nu stie, nu e si-asa suparata ca arata asa?

Da, sunt altele ce trebuie spuse: daca vezi pe cineva ca se poarta foarte urat, trebuie sa fi sincer si sa ii spui….daca vezi pe cineva ca are o pata pe obraz si pe ascuns altii rad de el si nu-i spun, tu du-te usor si la ureche spune-i ca e murdar pe fata si sa se stearga. Daca auzi pe vreun copil ca le vorbeste urat altora, ar trebui sa mergi sa-i spui sa nu se supere pe tine, dar ca tu doresti sa-i spui ca nu se poarta frumos, ca in felul acesta va ramane fara prieteni. Da, astfel de sinceritati trebuie spuse.

Timi a plecat acasa tare intristat: ce mandru era el inainte ca a fost atat de sincer! Cand si-a vazut tatal a inceput sa planga. Acesta, afland ce s-a intamplat, l-a sfatuit sa mearga la prietenii sai si sa le ceara iertare.

A doua zi, dis de dimineata, Timi, cu o sacosa mare, plina cu hainute frumoase pleca zorit spre o casuta …stiti a cui nu? 🙂

De ce aceasta povestire?

– pentru ca, acum cateva zile , D. care este un baietel tare sensibil, i-a spus unei persoane ca este cam plinuta si cam in varsta, desi acea persoana nu este cu mult mai mare ca mine. A fost atat de sincer, incat noi, parintii lui am ramas uimiti…nu ma asteptam la asta!

– asa ca astazi, prin micul noastru teatru de papusi, am incercat sa-i dau o mica lectie de viata. Incercam sa invatam pas cu pas…ne imbogatim mintea, dar modelarea sufletului , a caracterului este cea mai importanta.

Eu am fost Timi si D. a manuit celelalte papusele. A fost tare uimit de vorbele lui Timi…nu i-a venit sa creada cand papusica rautacioasa l-a atacat si pe el! :). Raspunsul dat de D.lui Timi  a fost propria sa concluzie  din tot ce auzise pana atunci.

Dupa ce am terminat micul nostru teatru, i-am adus aminte despre ce i-a spus acelei persoane….mi-a zis ca s-a gandit sa-i spuna asa pentru binele ei….ca trebuie sa faca mai multa miscare, altfel se va imbolnavi. I-am spus ca are dreptate, dar cum crede ca s-a simtit cel caruia i-a spus asta? Cum s-ar simti el sa i se spuna in public: tu nu vorbesti prea corect si esti cam mic de statura! MI-a spus ca s-ar simti rau si i-ar fi tare rusine.

Da, D. si alti copilasi de varsta lui ( 6 anisori) analizeaza foarte bine oamenii si sunt transanti si uimitori de sinceri. NU e rau asta, dar trebuie invatati cum sa spuna totusi anumite adevaruri. Cele care dor, nu trebuie spuse. Poate ca unii parinti se mandresc cu perlele copiilor lor ( ma refer la faptul ca unii copii ii ataca verbal pe altii .

Sub nici o forma, nu vreau sa intelegeti ca eu incerc sa le spun copiilor mei sa nu-si exprime sincer parerile. Dar, pe masura ce cresc, doresc sa o faca cum trebuie, cu intelepciune.

I-am spus ca va merge la scoala si va intalni tot felul de copilasi: unii mai grasi , alti mai slabi, unii cu ochelari, altii cu alte defecte fizice. Niciodata, dar niciodata, nu are voie sa rada de nimeni. Daca alti colegi o vor face, el sa fie puternic, un adevarat cavaler si sa spuna , sa daruiasa celor din jurul lui doar cuvinte frumoase.  Ce e mai placut? Sa arunce cineva in tine cu pietricele sau cu petale de flori? 🙂

Unii copii pot fi foarte cruzi, atancandu-i verbal si nu numai pe cei din jurul lor. Dar, asta inseamna ca nimeni nu s-a ocupat sa le infrumuseteze sufletul…

Asa ca noi nu vom uita: adevarul trebuie spus intotdeauna doar in dragoste. Si …a fi sincer inseamna sa spui lucruri adevarate, dar nu inseamna sa spui tot ce iti trece prin minte. Vorbele pot rani mai rau decat loviturile si se uita greu.

Poate v-a fost si voua de folos povestioara noastra…daca nu aveti papusele ca a noastre, va puteti confectiona papusele din carton sau alte materiale , sunt la fel de captivante.

Sursa foto