Calcam pe cristale, mancam cristale…purtam cristale…suntem inconjurati de cristale!

Nu am avut niciodata pasiunea cercetarii cristalelor, dar,  am in casa mea un nazdravan extraordinar de curios si pasionat de aceste pietre stralucitoare. Este o pasiune molipsita de la un verisor :))…

Ei si D. al meu vede cristale peste tot: stie ca pot fi ascunse in pietre, sub pamant…O data, a gasit o piatra mare si lucioasa si efectiv ne-am contrazis ca niste copii (aici ma refer la mine) …el sustinea sus si tare ca in interiorul ei sunt cristale…eu ii spuneam ca daca o sparge, da, va gasi tot piatra, poate un pic mai stralucitoare, dar nu este un cristal adevarat! Pana la urma, tati, l-a luat in atelier si au taiat piatra cea mare…Cu lacrimi in ochi, a venit la mine si mi-a spus : „mami, ai avut dreptate… ”

Nu doream sa am dreptate, dar totodata nu vroiam sa fie dezamagit…

Asa ca l-am inveselit si i-am promis ca vom avea o zi aparte in care vom vorbi doar despre cristale.

Am avut bucuria sa gasesc la un chiosc de ziare un numar uitat in geam , din colectia Pasi spre cunoastere: ” Rocile si mineralele”. La biblioteca , aveau o singura carte despre roci si minerale, care era ,din pacate, imprumutata.

Revista are si un dvd cu un film documentar, pe care D. l-a urmarit cu mare interes.

Ei, si acolo am aflat ca exista cristale adevarate si cristale false (cum sunt cristalele de sare sau de zahar ).

I s-a parut atat de interesant ca in asflat sunt particule de cristale, ca noi mancam cristale de zahar sau de sare, ca in ceasurile de mana  exista cristale.

(o imagine din revista)

Am incercat si noi sa facem cristale. Vazusem la Adela pe blog niste cristale facute din borax (aici ), Dar, neavand de unde sa achizitionez asa ceva (bine , am gasit pe net, dar nu se merita -pretul + transportul  erau prea mari).

Asa ca am facut cristale din sare. Reteta am preluat-o de aici, de pe blogul Chimia pentru copii.

Am cumparat sare cu granulatie mare. Am adus apa la punctul de fierbere si am tot pus sare pana nu s-a mai dizolvat. Cred totusi ca sarea noastra a fost mult prea mare….pentru ca experimentul nu ne-a iesit foarte bine la inceput. Am adaugat si vopsea de oua, pentru ca ne doream cristale colorate.  L-am lasat pe D. sa adauge sarea si sa amestece.

Am pus in borcane din acea solutie, am agatat cu ata si cate un ac sau o agrafa, dar nu s-au format cristale pe ele.

Asa ca, dupa vreo doua zile, am varsat apa din borcane si pe o tava mare baietii au pus cu lingura gramajoare.

Le-am lasat cateva zile la soare si in sfarsit, am avut cristalele noastre! 🙂  D. a fost tare entuziasmat de tot acest proces ; nu a fost nicidecum suparat ca experimentul nu a iesit ca la carte.  Pe el il interesa produsul finit 🙂 : sa aiba un cristal colorat.

Cand am vizitat in vara aceasta Cetatea Rasnov, am avut prilejul sa vedem niste cristale uriase. D. era mut de uimire :)) Ar fi vrut el sa-i cumpar unul, dar i-am tot aratat zerourile de pe etichetele cu preturi si am reusit sa-l calmez.  :D.

Ei, dar cercetarile noastre nu se opresc aici. Joaca lor preferata in curte este stransul si analizatul pietrelor :). Le tot cara cu o roaba, le stivuiesc..le cantaresc. Mai nou, D. imi spune ca a descoperit cu varul sau geode de aur 🙂 si eu nu-l mai contrazic…e atat de incantat de joaca lui. Isi va da el seama cand va fi mare, ca aurul nu se gaseste pe toate drumurile :). I-am mai spus eu doar atat: daca ar fi aur peste tot, nu ar mai fi oameni saraci . 🙂

Uitat-i aici in actiune  pe minerii mei 🙂

Mi-a fost atat de drag intr-o zi: a strans din nou cateva pietricele mai deosebite si lucioase…si pentru ca eu nu puteam sa plec din curte (ursuletul cel mic dormea), a luat-o pe bunica lui de mana. Mi-a spus ca pleaca sa vanda pietrele :)…poate gaseste pe cineva pe strada care sa le doreasca :).

” Si ce vei face tu cu banii daca reusesti sa le vinzi? ”

” Pai vom lua si noi ce ne mai trebuie prin casa! ” 🙂

Cat este de frumoasa naivitatea copiilor! 🙂