Nuuu, inca nu ninge la noi!
Dar deja cautam idei pentru a ne infrumuseta iarna ce va veni.
Inca de anul trecut am zarit acest om de zapada deosebit confectionat din ceva atat de simplu, chiar banal: pahare de unica folosinta . 🙂
Asa ca noi ne apucam de reciclat pahare ( ufff…ar fi trebuit sa o facem pana acum, dar nu am reusit… 😦 .
Daca vom pune in interior si o luminita , noaptea va straluci atat de frumos! 🙂
In continuare , va las sa urmariti tutorialul video pentru acest om deosebit.
Nu stim cum va incepeti voi diminetile…dar la noi, sunt pline de „culori”tare vesele …datorate in primul rand paturilor nefacute, jucariilor imprastiate si uneori nestranse 🙂 .
In dimineata aceasta, am primit vizita a doi musafiri tare simpatici…
Deschid ursuletii usa si ce vad? Un mic arici in prag …in urma lui striga cineva cu voce blanda: ” Sebastian…Sebastian…am ajuns? ”
” Da, gata , i-am gasit…uite-i! ”
Si au intrat in camera noastra. Ehei, voi nu-l cunoasteti pe musafirul nostru : era chiar spiridusul din Padurea muzicala, marele prieten al ordinii si al regulilor : Bach in persoana! :).
Am facut cunostinta si s-au oferit sa ne ajute sa facem repede ordine in camera. Cu siguranta, Bach nu ar fi putut incepe nici o activitate cu noi daca era in jurul lui si cel mai mic haos.
Asa ca ne-a pus muzica lui in surdina si noi, ne-am amuzat teribil facand patul in ritmuri de muzica…leganand pernele…dandu-le „muzical” de la unul la altul :))
Si i-am poftit la micul dejun . Bach este tare muncitor si gospodar; el are o gradina mare de zarzavat, o livada frumoasa si o moara unde vin toti spiridusii sa ia faina si malai. Asa ca ne gandeam ca este tare pretentios in ceea ce priveste mancarea.
Sa il cunoastem pe Bach
Bach este un spiridus intelept si asezat, a carui muzica linisteste cerurile. In fiecare zi, el face aceleasi lucruri: mai intai exerseaza la orga, incalzeste apoi supa pentru cartofi, pregateste mancarea pentru bursucii ce il vor ajuta la treaba, sapa in gradina de zarzavat, uda livada, mai compune un cantecel la orga.
Ajutorul sau nepretuit este un mic arici , pe nume Sebastian. Acesta aduna merele din livada, strange ouale de la gaini. El are un miros strasnic: stie intotdeauna cand este gata supa de cartofi!
Poate sunteti curiosi sa vedeti preferintele lui Bach …ia priviti ! 🙂
Cum a linistit Bach cerurile
De obicei, Bach si ariciul sau au o viata tare linisita. Dar, intr-o zi…s-a intamplat ceva ce i-a facut sa se supere de au facut sa bubuie orga si chiar nasul ariciului s-a facut rosu ca focul si tepii i s-au zburlit de nu i se mai vedeau ochii.
Dar ce s-a intamplat oare de i-a cuprins o suparare asa de mare?
Era o dimineata frumoasa de toamna. Animalutele ( iepurasii, veveritele, bursucii) coordonate de Sebastian aranjau camara pentru iarna. Desigur, si ursuletii mei au participat :).
Dar, dintr-o data au inceput sa cada din cer niste margelute de gheata.
O pala de vant ridica toate frunzele din gradina…era de fapt o grindina care le-a distrus toate proviziile pentru iarna ale spiridusilor.
Ariciul incepu sa se vaite : ” ce vom face noi acum?? totul este pierdut! ”
Bach se gandi ca ar fi bine sa mearga sa intrebe scorbura cea inteleapta ce se afla chiar in copacul ce le gazduia casuta lor. Tare agitati, s-au dus si au inceput sa o strige. Aceasta, le spuse sa isi pastreze calmul…nu era nevoie de tipete…ea ii auzea oricum. Dar, nu aflara nici un raspuns de la scorbura. Totusi, inlauntrul misterioasei gauri din copac se aflau niste frunze neobisnuite…aveau scrise pe ele o multime de intrebari. Daca ar fi gasit intrebarea potrivita : ” Cum se poate linisti furtuna? „, atunci cu siguranta ca scorbura le-ar fi putut da un raspuns care sa ii ajute.
Si cum copacelul nostru avea si el frunze cu mesaje, am inceput sa citim si sa raspundem la intrebarile scrise.
” Cum se poate manca vata de zahar din cantecele lui MOzart? Cum sa scap de primavara cea vesnica? Ce anotimp iubesti cel mai mult? Cum se pregatesc proviziile pentru iarna? ” si muuulte altele…..
Din nefericire, nici una dintre aceste intrebari nu era cea potrivita. Dar Bach, calm…si tot gandindu-se, gasi raspunsul : ” asta e…haidem sa mergem la orga! ” Ariciul era nedumerit.
Si Bach s-a dus dupa orga lui. Cand au vazut ursuletii ca iese din camera…erau si ei tare uimiti…ce orga va aduce?? Ei nu aveau nici o orga (decat una pentru copii cu multe animalute).
Bacha aparu cu orga lui cea mare ( nu va spun cat de incantati au fost ursuletii; orga o imprumutasem de la verisorii nostri mai mari si o tinusem ascunsa). Am cantat un cantecel linistitor si deodata…furtuna s-a linisit ca prin farmec. Acesta era raspunsul ! 🙂 Bach a compus o muzica atat de linistitoare, incat vantul se opri sa asculte notele limpezi. Grindina se topi si ea de placere…Norii se rispira.
Si cei mici au ramas sa cante impreuna la orga pentru ca soarele sa straluceasca in continuare vesel pe cer.
O placinta muzicala
Va era dor de o placinta cu mere? Ei, astazi veti auzi o reteta noua pentru ca Sebastian va fi tare dragut si o va impartasi cu noi.
Uite-l cum coboara in pivnita pe treptele muzicale 🙂 ( si noi le-am transformat , folosindu-ne de notele noastre din argila ) .
Si totusi, astazi, scara muzicala suna ciudat: in loc sa se auda sunetul notelor, se auzea de fiecare data un macanit. Uimit, se duse la Bach spunandu-i ca scara muzicala s-a blocat pe o nota noua… Dar, ce sa vezi, in bucatarie….erau sapte ratuste! Oare cum aparusera acolo?
Bach si ursuletii zambeau…ei stiau secretul ( le spusesem dinainte ce am ascuns in cosulet). Bach i-a spus ariciului ca al sau culcus fusese de fapt un cuibar pentru ouale de rata :).
Si ratustele au ramas de atunci in gospodaria lui Bach. Sebastian le-a invatat sa cante in cor. Si le-a numit: ” Do”, „Re”, ” MI”, ” Fa”, ” Sol”, „La”, ” Si”.
D. si A. le-au asezat frumos pe orga si au repetat cu ele gama :).
Desi in minunata carte a lui Bach, mai este o alta poveste frumoasa, noi ne-am oprit aici. Dar nu plecam, inainte de a va lasa reteta de placinta ( da, nu uitati sa adaugati voi 7 mere rosii ce nu apar in poza) 🙂 .
Sapte mere rosii, doua mere verzi, o gutuie, o mana de nuci, scortisoara, zahar, ulei, doua foi de placinta
Noi vom pregati parfumata placinta maine, pentru ca astazi am copt biscuiti pentru noi si musafirii nostri :).
Stiti de ce muzica lui Bach este atat de linistitoare? Pentru ca el a compus cantece pentru biserica, cantece ce linistesc sufletul si il inalta spre Dumnezeu :).
Multumim , Bach si simpaticule arici, pentru ziua minunata ce ne-ati daruit-o ! 🙂
De cand nu ati mai fost cu cei mici la un teatru de papusi? 🙂
Noi nu am mai fost de …acum doua zile. Si asta pentru ca teatrul nostru de papusi este chiar la noi in casa! In fiecare seara, sunt zeci de rugaminti mai ales din partea ursuletului mic sa stam de vorba cu papusile de mana.
Pentru cei care nu ati vazut colectia noastra de papusi, haideti sa faceti cunostinta cu ele acum :). Majoritatea sunt papusi second, cumparate la preturi intre 2 si 14 ron. De unde le gasesc ( am fost intrebata de multe ori :)) ? Am un articol pe blog despre locurile de unde puteti cumpara jocuri si jucarii second aici. Sper sa va fie folositor.
Între timp, colecția noastră de păpuși s-a mărit enorm de mult , avem acum peste 80 de păpuși de mână diferite, numai bune de pus în scenă atâtea și atâtea povești.
Ursuletii au indragit acest tip de papusi inca de cand urmareau filmuletele educative Baby Einstein. Acele papusi sunt adorabile si nici nu spui ca nu sunt vii! Bineinteles sunt manuite de un papusar tare iscusit!
Poate va spuneti ca nu aveti un decor sofisticat si nici atatea papusi ca si noi…
Papusi puteti confectiona chiar voi. Uitati AICI o multime de idei frumoase: aveti nevoie doar de carton, fetru, ochisori mobili. Prima mea papusa de mana a fost dintr-o punga de carton 🙂 . Aveam de sustinut un examen practic la facultatea de teologie si a trebuit sa ne confectionam noi recuzita. A fost o provocare tare frumoasa .
De exemplu, uitati o manusa din fetru facuta de noi ( este cusuta cu un ac mare din plastic de D. ).
Ei bine, uitati o scena foarte simpla facuta dintr-o cutie mare de carton. Detalii despre cum am confectionat-o veti gasi aici.
Cu siguranta, voi puteti sa o faceti mult mai frumoasa ( eu am facut-o rapid, pentru ca aveam mare nevoie de ea) .
La ziua de nastere a lui D. am construit o scena sub forma de racheta 🙂 .
Si acum, pentru ca spatiul nu ne permite sa depozitam atatea , am o scena foarte simpla : un scaun mare cu spatar acoperit cu o patura.
Daca doriti scene mai sofisticate, durabile, le puteti cumpara. In magazinul Julia Toys , veti gasi scene second, la preturi foarte bune. Trebuie sa fiti pe faza atunci cand sunt postate , pentru ca se vand foarte repede. Tot acolo, veti descoperi si o multime de papusi de mana : oameni si animale. Chiar ieri, noi am comandat o babuta extrem de simpatica pe care nu o vazusem pana acum si deja ma si gandesc la ce povesti sa o folosim. Va fi o supriza tare placuta pentru ursuleti.
Dar daca doriti scene si papusi noi, dati o cautare pe google si veti gasi o multime de magazine care vand asa ceva( eu va dau doar cateva nume, mai cunoscute) : Boribon, Dol.ro, Casa Retro, Regele Jucariilor.
Importanta teatrului de papusi pentru copii
Am gasit un articol tare frumos, scris de o educatoare despre modul in care teatrul are un impact extraordinar asupra dezvoltarii personalitatii copiilor, a vietii lor afective . Va invit cu mare drag sa il cititi aici.
Cand eu doresc sa le transmit copiilor mei o lectie de viata, ma folosesc de foarte multe ori de papusile de mana . Sigur, la fel de folositoare sunt si marionetele si alte figurine ( din cauciuc, argila) .
Dar, aceste papusi prind viata, ei nu zaresc papusarul si devin mult mai deschisi in comunicare. Oricum, este interesant faptul ca, atunci cand cei mici vad o papusa, o marioneta tinuta de ate, etc….atentia lor le este captata aproape in intregime de acestea; cel care le manuieste trece pe plan secund.
Daca avem de predat o lectie, ce-ar fi sa o predam uneori manuind o papusa de mana? Woow…lectia ar deveni dintr-o data atat de vie!
Noi am invatat cateva lectii, folosindu-ne de papusi de mana si am avut mare succes: Ssst…apropie-te…vreau sa iti spun un secret!, Sinceritate suparatoare, Ce s-ar fi intamplat daca?
Daca vrem sa invatam sa despartim in silabe, din nou o papusa ne poate fi de mare ajutor . VOm deschide gura papusii, pronuntand silabele o data cu ea! Ce distractiv!! 🙂
Cateva instructiuni de baza pentru papusari
Instructiunile au fost preluate dintr-o carte 50 de scenete tematice pentru teatrul de papusi. Cartea este recomandata copiilor peste 12 ani ( subiectele au o tematica biblica, dar nu sunt pentru prescolari).
Pozitia corpului
In functie de inaltimea scenei, pot fi adoptate doua pozitii: stand in picioare si stand in genunchi. Nu este indicata asezarea pe scaun, deoarece aceasta pozitie va restrictiona nu doar miscarea papusarului, ci si a papusii. Cand papusarul sta in genunchi, corpul lui trebuie sa fie drept de la genunchi in sus, cu bratul intins drept in sus, langa ureche. Nu este permisa indoirea bratelor.
Intrarea si iesirea papusilor
Atunci cand papusa intra in scena, ar trebui sa dea impresia ca urca pe niste scari. Pentru a realiza acest lucru, papusarul trebuie sa isi intoarca trupul de la fata scenei pentru a crea impresia de distanta. Apoi, el aduce papusa sus, ca si cum ar urca patru trepte.
Inaltimea corecta
Atunci cand papusa se afla pe scena , cei din sala, ar trebui sa o vada de la talie in sus. Dca se afla si alte papusi pe scena, toate trebuie sa stea la aceeasi inaltime.
Contactul vizual
Contactul vizual este foarte important. Papusarul trebuie sa isi tina mana indoita de la incheietura pentru ca pausa sa para ca se uita incontinuu spre cei din sala.
Sincronizarea gurii
O buna sincronizare a gurii implica deschiderea gurii papusii o data pentru fiecare silaba enuntata cadn vorbeste si cand canta.
Miscarea gurii
O miscare adecvata a gurii este un component cheie in teatrul de papusi. Deschideti gura in urmatoarea maniera; nu ridicati degetele in sus, ci coborati degetul mare. In acest fel, maxilarul de jos a papusi se va misca, si nu partea superioara a capului. ( Sigur, aceasta regula este valabila pentru papusile carora li se poate deschide gura).
Postura
O postura buna este esentiala. Papusa trebuie sa arate cat mai natural posibil. Pentru a obtine acest efect, bratul papusarului trebuie tinut in sus, langa ureche. Nu trebuie sa se aplece peste fata scenei sau sa se lase intr-o parte.
Despre voce – acestea sunt recomandarile mele
Este greu sa faci un teatru de unul singur. Daca doriti sa introduceti mai multe personaje cu siguranta, ca, mult mai indicate ar fi papusile de degete.
Eu introduc personajele pe rand, cate doua… Pentru fiecare personaj, incerc sa imi schimb vocea, altfel s-ar putea ca teatrul sa devina oarecum monoton, daca toate papusile au aceeasi voce. Sigur, incerc sa retin vocea personajelor si sa nu le incurc :).
Acum avand atatea informatii noi pentru unii, foarte cunoscute de altii , asteptam cu mare drag sa ne invitati la voi la teatru! 🙂
De cate ori nu v-au uimit cei mici, ba chiar v-au lasat fara cuvinte atunci cand v-au pus intrebari „incuietoare”?
Eu uneori am cautat pe net raspunsuri, in DEX….prin amintirile mele, rascolindu-mi experienta traita in vreo 30 si ceva de ani… 🙂
As dori ca in fiecare joi sa va fac o provocare 🙂 .
Sa raspundem la o intrebare pusa de cei mici , sa o dezbatem, sa cautam cea mai buna solutie.
Intrebarile vor fi cat mai variate si nu vor avea legatura cu notiuni de cultura generala. Sper ca aceste raspunsuri, dicutiile noastre sa ne ajute pe fiecare dintre noi atunci cand intampinam anumite probleme cu cei mici.
Intrebarea de astazi este :
De ce tu , mami, nu imi dai voie sa ma uit la acest desen si tati imi da voie?
Raspunsurile mele vor fi tot in comentariile la acest articol. 🙂
Si inca ceva, pentru ca am vazut ca a fost specificat acest lucru intr-un comentariu. Intrebarile sunt generale, nu sunt puse neaparat de catre copiii mei. 🙂
IN fiecare luna, dupa 4 runde de provocari :), vom premia pe cineva , prin tragere la sorti 🙂 , daca a participat de cel putin trei ori, raspunzand la intrebarile de joi. Deci pe 7 decembrie, o mamica va castiga un mic premiu supriza de la noi :).
Va astept cu mare drag !
Povestile…
…ascund in ele o lume intreaga de mistere;
…te poarta pe aripi de vis intr-o lume in care nu ai putea ajunge cu nici cel mai grozav vehicul din lume;
…transmit valori din generatie in generatie;
…sunt ca o calauza pe un drum nesigur.
Prin povesti s-au transmis de-a lungul timpului lectiile importante ale vietii de la o generatie la alta.
Cel mai mare invatator care a existat vreodata, Isus Hristos a preferat in locul prelegerilor greoaie – parabolele , adica povestile.
Sigur, exista tot felul de povesti…dar as dori in continuare sa discutam despre povestile terapeutice. Da, orice poveste ar putea fi transformata, dar unele au fost scrise special cu acest scop : de a vindeca, a ajuta , a dezvolta abilitati de rezolvare a unor probleme, de a ajuta pe cei ce le asculta sa ia anumite decizii.
Daca sunt impletite si cu alte tehnici : joc, arta, muzica…devin si mai eficiente.
Oare chiar pot „vindeca” povestile? Au ele aceste puteri miraculoase?
Hai sa privim in urma cu vreo 20-30-40 de ani…noi, oamenii mari. Aduceti-va aminte de povestile din copilarie, rostite in ceas tarziu, in fata focului, de bunici sau de parinti.
Cum au fost acestea pentru voi?
V-au motivat? V-au educat…v-au ajutat sa rezolvati anumite probleme…ati aflat lucruri noi? Au schimbat ceva inlauntrul vostru?
Daca vom intelege ce impact au avut povestile asupra copilariei noastre, in acest mod vom intelege ce influenta vor avea si in viata copiilor nostri.
Si pentru ca noua ne plac astfel de povesti si le consideram foarte folositoare, am incercat sa „culeg” si sa va prezint in continuare cateva carti cu povesti terapeutice.
1. Categoria „Povesti terapeutice ” de pe blogul nostru
Atunci cand apar in vietile ursuletilor mei anumite probleme, eu incerc de multe ori sa inventez povesti. De cele mai multe ori le spun ajutandu-ma de marionete, papusi de mana, figurine.
Va aduceti aminte de povestea noastra Sinceritate suparatoareprin care D. a invatat ca nu este bine sa spui chiar tot ceea ce gandesti? De povestea Cele zece casute prin care noi am invatat sa fim multumitori cu ceea ce avem? Si multe altele , pe care le veti gasi in categoria noastra (din partea dreapta a paginii principale de blog ) intitulata POVESTI TERAPEUTICE.
2. Povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti , editura Trei
Este o carte mare , stufoasa, ( 576 pagini), cu un cuprins extrem de bogat, pe care va invit sa il vizualizati aici.
In mare, cartea raspunde intrebarilor de genul: ” Cum inventezi idei de povesti? Cum il angajez pe un copil in ascultare? Unde gasesti materialele sau sursele pentru a crea povesti potrivite? Cum spun eficient o poveste terapeutica? ”
Si noi am folosit o poveste din aceasta carte ( ce ne ajuta sa dezvoltam gandirea independenta) si am pus-o in scena printr-un mic teatru ; puteti vedea ideea noastra aici.
Mi-a placut enorm modul in care autorul foloseste aceste povesti. Un exemplu din carte ( voi scurta povestirea) :
” Jessica fusese considerata diferita, anormala. Avea mutism electiv. Ea alegea cu cine vorbea. Nu putea primi note, caci acestea se bazau pe verbalizare.
Au incercat sa-i masoare IQ-ul, sa o faca sa vorbeasca folosindu-se de teatrul cu papusi, au creat un program de recompensa…degeaba…nimic nu functiona.
Autorul a fost invitat intr-una din zile la Jessica acasa. In timp ce acesta discuta cu mama ei, Jessica se juca cu papusile. Psihologul o urmarea cu coada ochiului. La un moment dat , ii spune mamei o poveste adevarata despre un fost coleg de clasa din copilarie pe nume Billy. La scoala nimeni nu il auzea vorbind. Toti radeau de el.
In acest punct al povestirii…Jessica s-a oprit din joaca si asculta. Povestea a continuat. Billy observa intr-o zi cum prin crapatura unui dulap din clasa iesea un pamatuf din pene. Tocmai atunci copiii intrau in clasa . Fara sa mai gandeasca, Billy striga : ” Domnule, e o gaina in dulap! ” Toti au inceput sa rada si din acea zi , Billy a vorbit. 🙂
Jessica lua o coala de hartie si o dadu psihologului George Burns. A intrebat-o cine este. Fetita, pentru prima data a vorbit si i-a spus ca este o pasare. Mama ramasese uimita. Era primul adult fata de care fetita s-a deschis si a inceput sa comunice…si de atunci…nu a mai tacut (bineinteles ca a urmat un proces terapeutic).
Va recomand cu mare drag cartea: este ca un manual. ca un ghid…nu este de citit dintr-o data si apoi sa o asezati frumos in biblioteca; o veti folosi ori de cate ori veti avea nevoie de ea.
2. Deschideti inima si mintea, editura Aquila ( Povesti terapeutice)
Autoarea isi prezinta astfel cartea : ” Copilaria este varsta tuturor posibilitatilor, varsta la care realul si imaginarul se impletesc cu lejeritate. Povestile constituie cadrul prielnic , puntea de legatura cea mai stabila si oricand la indemana intre adult si copil. Experienta si munca alturi de copii a constituit motivatia crearii acestei lucrari care se compune dintr-o serie de povesti cu mesaj terapeutic. Prin intermediul personajelor fictive sau non-fictive, se ofera modalitati prin care anumite situatii sau dificultati pot fi depasite. Prin continutul lor, aceste povesti vizeaza atat dificultati de natura emotionala, cat si de natura comportamentala. Imaginile sugestive alaturate textului, il ajuta pe copil sa se transpuna mai usor in locul personajelor. Adultii pot contribui la dezvoltarea armonioasa a copiilor si la conturarea unor trasaturi morale, iar povestile terapeutice constituie o ocazie prielnica pentru a realiza acest lucru.”
Cuprinsul cartii
3. Povestile norilor
Scrise intr-un mod inedit, aceste povesti sunt frumoase, pufoase si dulci ca norisorii cumulus. Nu va pot arata imagini din carte pentru ca noi am daruit-o pe a noastra, dar va pot spune ca trebuie sa o aveti in biblioteca si sa o cititi pruncilor seara inainte de culcare . Si fiecare poveste sa fie insotita de zeci de pupici si salutul frumos de noapte buna din carte.
Am ramas impresionata de povestea norisorului de plans. Era atat de plin de apa (lacrimi), incat nu mai putea plange…Pana cand a fost invatat sa-si dea drumul emotiilor si atunci….a venit usurarea. Povestile par a fi norisorilor, dar de fapt sunt ale copiilor ce au aceleasi sentimente ca si ei.
Cartea impreuna cu un joc si o agenda din aceeasi serie pot fi achizitionate de aici.
4. Carti cu povesti terapeutice personalizate
Am avut bucuria de a rasfoi impreuna cu micutii mei aceste carti datorita scumpei mele prietene Antoaneta, mamica piticilor voinici. De la ea am aflat despre aceste carti minunate .
Cartile , scrise de psihologi renumitie trateaza anumite probleme sufletesti ce apar la anumite varste sau in anumite situatii: Povara fluturelui (despre impovararea copilului), Rapida si prietenii ei ( despre hiperactivitate) . Nu le voi scrie pe toate pentru ca sunt multe, dar le puteti achizitiona, majoritatea la pretul de 13 ron, din magazinul Jucarii educationale.
Cartile au imagini desenate parca de copii ceea fac ca povestile sa para inventate/scrise doar pentru ei. Scrisul este mare si pot fi citite si de scolareii din clasele 1-2.
Despre cum pot fi folosite aceste povesti, aveti mai multe detalii in acest articol.
5. Povestea terapeutica, editura Ardealul
Nu avem acesta carte, dar am descarcat-o de aici.
Din nou, o tolba mare de povesti cu 297 de pagini si multe sfaturi despre cum pot fi folosite.
6. Basme terapeutice pentru copii ( Fundatia Culturala Forum)
O carte descoperita curand , pe care am descarcat-o de aici.
Mai multe detalii despre carte veti gasi aici.
7. Povesti terapeutice pentru copii, editura Silviana
Am descoperit-o aici la binecunoscuta librarie online Elefant.
Din pacate, nu este pe stoc, dar cunoscandu-i titlul o putem gasi in alte librarii.
Cu siguranta , lista ar putea continua, pentru ca sunt o multime de alte povesti minunate ce pot fi folosite in solutionarea anumitor probleme ce apar in viata copiilor.
Dar, am dorit ca in acest articol sa scriu doar despre cartile ce trateaza in mod special acest subiect.
Acum, povesti…idei…materiale avem din plin…sa le folosim dar cu intelepciune si multa dragoste pentru ca micutii nostri sa aleaga drumul corect in viata, sa ia deciziile cele mai bune, sa invete sa iubeasca, sa fie ceea ce au fost creati sa fie .
Am luat o bucata de lut intr-o zi
Si am framantat-o incet;
Si sub apasarea degetelor mele
Ea s-a lasat modelata de vointa mea.
M-am intors dupa cateva zile:
Am simtit lutul intarit,
El mai pastra inca forma pe care i-am dat-o,
Dar n- am mai putut-o schimba.
Am luat o bucata de lut viu
Si am format-o usor zi de zi,
Modeland-o maiastru cu mainile mele
Intr-o inima vie de copil.
M-am intors peste ani:
Si am vazut un adult.
El mai pastra inca forma imprimata in copilarie ,
Dar eu…nu l-am mai putut schimba.
Anonim
Va spuneam eu cu o zi in urma, cand va reaminteam sa nu uitati sa va inscrieti la concursul nostru , ca tara noastra nu va duce lipsa de doctori in viitor. Dupa cum veti vedea din raspunsurile copiilor, majoritatea doresc sa devina doctori. Totusi, aceasta dorinta este data de iubirea ce o poarta celor din jurul lor : nu suporta sa-i vada bolnavi si in mintiuca lor, cred ca daca ei ar ajunge medici, cu siguranta i-ar face sanatosi.
Da, stiu ca si mamicile cu puisori mai mici ar fi dorit sa participe , dar de data aceasta, i-am lasat pe cei mici sa vorbeasca in locul celor mari…asa ca cei sub doi anisori nu aveau cum sa participe :). Sper sa nu se supere nimeni…
Sigur, nu ne-am sustras nici noi de la intrebarea concursului , asa ca va redau si raspunsurile ursuletilor mei.
D. ( 6 ani si 9 luni) : Da, mi-ar placea sa ma fac si doctor. De ce? Pai daca oamenii se imbolnavesc si ajung din ce si din ce in ce mai bolnavi, vor muri. Asa ca eu imi doresc sa ii fac bine. Dar mult mai mult imi doresc sa devin medic veterinar, pentru ca iubesc mult animalele!
A. ( 3 ani si 5 luni) : ” Nu, eu nu vleau sa fiu doctol. Deloc! Eu vleau sa fiu conductol de tlenuli…si sa tlanspolt multe animalute! ”
Dar, haideti sa vedem si raspunsurile celorlalti copii ce au participat la acest concurs.
1. Camelia
M. ( 4 ani si 10 luni) refuza categoric ideea de a deveni doctor de oameni. Ea vrea sa fie doar doctor de papusi, cel mult de bebelusi -papusi.
2. Popa Roxana Elisabeta
Fetita cea mare isi doreste sa se faca pompier.
Dar M. (care atre 2 ani jumatate) a raspuns ,,dotolita,, ,Iar cand a a fost intrebata t-o ,,de ce?,, Raspunsul a suprins-o pe mamica ei total pentru ca ea nu credea ca micuta proceseaza atat de bine informatiile din jur. Raspunsul ei a fost: ,, Sa o fac pe A. (surioara mai mare care are diferite afectiuni) bine. .
3. Cristina Ologeanu
Alexia (3 ani şi jumătate) vrea să fie ”dotol”, ca ”Pusica” (Doctoriţa Pluşica de la Disney jr).
De ce? ”Pentu ca Pusica ale mute zucalii cale bobeste cu mine” (în trad. Pluşica are multe jucării care vorbesc cu ea). Şi mai vrea să se facă doctor ca să ”o lepal pe maii, sa nu mai mealga a pistal, sa stea sa se joace cu mine, că lepal eu imina ei” Asa a spus după ce a mers la mamaie la spital şi a întrebat-o ce o doare, iar bunica i-a explicat că are buba la inimă. Apoi, acasă, la culcare, Alexia a spus că o ”repară” ea pe bunica, cum face si Pluşica.
Când a fost din nou întrebata de ce vrea să se facă doctor, a spus acelaşi lucru: ”ca să o lepal pe maii la imină”. Speachless şi cu ochii în lacrimi.
4. Vavaly
Dante spune ca vrea sa se faca doctor pentru ca doreste sa ajute oamenii si animalele sa se faca bine, sa se simta cu totii bine. Isi doreste sa asiste la o operatie la veterinar, sa vada cum se intampla lucrurile si sa vada pe viu ce este in interiorul corpului . Are un sange rece si o stapanire pe care mamica lui recunoaste ca nu le-a avut niciodata.
Pana atunci el este sustinut si incurajat in pasiunea lui, indrumandu-i-se pasii pe drumul spre cunoastere. Si un articol frumos de unde reiese dragostea lui Dante pentru ceea ce inseamna corpul omenesc si meseria de doctor :
http://vavaly.wordpress.com/2013/11/02/carticica-cu-ferestre-despre-corpul-omenesc/ .
5. Amalia Mohorea
Micutul Amaliei ( banuiesc ca are 5-6 anisori) a spus :Eu acum sunt doctor, pana cresc mare voi invata cum sa operez piciorusele surioarei care o dor tare si mereu plange cind vine de la scoala.Voi pune picioruse noi ca sa se joace cu mine si sa o vad fericita alergand cu mine prin gradina….Vreau sa fiu un doctor bun si cand vin copii sa se consulte sa nu le fie frica, le voi da bomboane,voi povesti cu ei si nu le voi face rau asa cum imi face mie cind merg la doctor si sunt racit…
6. Cristina
Sara, o fetita de aproape 5 anisori, nu isi doreste sa fie doctor cu adevarat, doar de jucarie(adica cu papusile) deoarece ”meseria” ei preferata este sa lucreze la birou doar 🙂 .
7. Bianca Roxana Anitei
Darius ( 5 ani): Doctor???Adica sa tai oamenii si sa-i cos la loc?? Nuuu, eu vreau sa fiu pompier.. Sau nu, mai bine politist..Sau nu, eu am sa ma fac SuperErou! 😀
8. Zamfiru Ta
Iuri ( 5 ani) ne-a oferit un interviu filmat. Va invit cu drag sa il ascultati aici : e un dulce 🙂
https://www.facebook.com/photo.php?v=557370267675883&l=2213108227222707832
Si un articol scris de mamica lui special pentru acest concurs : aici.
9. Rodica Mihalache
Ruth, fetita ei, ,fara sa se gandeasca prea mult, a spus clar ca nu vrea sa fie doctor,”eu vreau sa raman mica sa stau cu tine, mami!”spune ea.
Dupa ceva timp se razgandeste: Ma fac doctor, ca sa te vindec pe tine cand te imbolnavesti!:))))
10. Gabriela Marasescu
Baiatul Gabrielei si-ar dori sa se faca doctor( in special ginecolog )cand va fi mare , deoarece ,spune el ,,–Mami, este o meserie in care castigi multi bani–si ajuti la nasterea copiilor… 🙂
11. Violeta Argatu
Ioan (5 ani si 8 luni): “eu vreau sa ma fac doctor ca sa ajut oamenii sa se vindece de boli, ca sa nu transmita boala mai departe. Dar cand o sa fiu mare eu vrea sa ma fac electrician, profesor de matematica si bucatar. Doctor vreau sa fiu doar in joaca” 
Ana (2 ani si 3 luni) : “”da, ca sa fac injectii in funduletz” 
– asta ii face ea lui Cicciobello
12. Cristina Popescu
Andrei (7 ani) ne-a dat un raspuns complex:
“Vreau sa devin doctor pentru ca o sa ajut oamenii si oamenii o sa traiasca mai bine, nu vreau sa se intample nimic rau cu oamenii. Este frumos sa ajuti oamenii bolnavi. Ii consult, imi dau seama ce fel de medicamente sa le dau, daca au bube, daca se simt suparati sau botosi si nu se joaca deloc si stau numai in pat. Pe copii i-as consulta si mi-as da seama de ce plang. Daca as avea o masa plina cu jucarii, as da la fiecare copil, ca sa nu mai planga. Si imi mai place sa fiu doctor pentru ca o ajut pe mama, pe tata, pe fratele meu, pe bica, pe bubu, pe matusi, unchi, verisori, strabunicul, nasi si pe prietenii mei. Si eu ma simt foarte bine cand ajut oamenii sa nu se simta rau sau sa nu lesine. Sa mancati sanatos!” 🙂
13. Andreea28
Fetita Andreei are o mica trusa de doctor si adesea este o doctotrita, in joaca, bineinteles. Vrea sa devina doctor pentru a putea vindeca pe cei bolnavi, mai ales pe copii. Iar cand a fost intrebata daca o va trata si pe mami cu o injectie cand va fi bolnava, a zis ca ei imi va face o injectie de jucarie, ca sa nu o doara.. 🙂
14. Camelia David
Avem un al doilea interviu filmat 🙂
In ultimele doua saptamani, Tudor a vazut pe strada doua accidente in care au fost implicati biciclisti si masini si a stiut ca biciclistul e ranit, ca il duce ambulanta la spital si acolo doctorul il vindeca…si acum la intrebarea ” ce vrei sa te faci cand vei fi mare si de ce?” el a raspuns prin prisma experientei recente, de ce ar vrea sa se faca doctor….
Inainte de filmare a fost intrebat de ce doreste sa se faca doctor si vazand ce vrea sa ne impartaseasca, i s-au pregatit si materialele necesare sa le aiba la indemana ca sa se poata filma cat de cat legat si in timp scurt, sa se poata posta filmul…
Mamica lui spune ca Tudor mai face dezacorduri sau pune forma articulata unde nu trebuie, dar in mare cred ca se intelege ce spune….si ca sa dovedeasca ca isi doresc premiul, si-a etalat si cunostintele “de anatomie”…
Linkurile la cele 2 filmulete
https://www.facebook.com/photo.php?v=10201045879851408&set=vb.1300170968&type=3&theater
https://www.facebook.com/photo.php?v=10201045866251068&set=vb.1300170968&type=3&theater
Tudor, suntem mandri de tine!! 🙂
15. Adriana
L. (va face 4 ani in decembrie) isi doreste sa fie doctorita Plusica Vrea sa fie doctor sa vindece oameni si animale, sa nu le mai doara nimic
16. Madalina I.
Am avut si de data aceasta bucuria de a-i avea alaturi de noi pe niste copilasi minunati de la un centru pentru copii orfani. Ei sunt reprezentati de psihologul lor, Madalina.
Astfel, Marius, desi isi doreste sa fie si pompier ar vrea sa fie si doctor pentru ca ii place sa faca operatii oamenilor si sa ii faca bine. Marian nu isi doreste sa devina medic uman pentru ca, spune el, e o meserie cam mizerabila uneori. Alina spune ca e urat sa fii doctor asa ca nu isi doreste. Veronica isi doreste sa ajunga medic pentru ca vrea sa ajute oamenii si sa-i faca bine iar Gabriela vrea sa vindece oamenii, sa-i vada sanatosi si bucurosi asa ca se gandeste sa ajunga doctor. Pana atunci e insa drum lung asa ca le-ar prinde bine niste lectii de anatomie pe mulaj.
17. Roxana R.
Cum tocmai a trecut printr-o operatie, si a avut ocazia de a vedea exact ce inseamna meseria de doctor si pentru ca David a stiut mereu ce proceduri i se vor face, a fost extrem de relaxat si s-au intors de la spital cu drag de doctori
Astfel, cand David a fost intrebat de ce isi doreste sa devina doctor, iata ce a raspuns : ” vreau sa devin doctor pentru ca vreau sa fac oamenii bine, imi place sa consult, sa aud inima cu stetoscopul si sa ma uit in gat si…pentru ca asa vreau eu!”
18. Anca Porumb
In aceasta familie, copiii au privilegiul sa aiba un tata doctor. Asa ca, ei intreaba: mama, tu de ce nu te-ai facut doctor?…Dar acum, sa aflam raspunsurile lor :
Luca, 5 ani: eu vreau sa fiu politist. asa o sa-i ajut pe oameni, o sa-i apar.
Eric, 3 ani: eu ma fac doctor, dar daca nu-mi place, ma fac pompier….
Mama: e mai mare nevoie in lume de medici, sunt atat de multi oameni bolnavi….
Luca: lasa, ca-i repara tata!!!! :))
19. Loredana Maria Anechite
Teodora (4 ani si 5 luni) isi doreste sa ajunga doctor si mami asistenta,nu conteaza ca mami arealta profesie…trebuie sa-i fie laturi..De ce?Pur si simplu…aici nu a stiut sa argumenteze…A fost intrebata ce fel de doctor va fi :pentru copii sau pentru oameni mari?…si a zis ca pentru toti…
20.Andre Ileana
Ioan ( 5 ani) : „Da, eu vreau sa-i repar pe oameni la fel cum Doctorita Plusica repara jucariile…”
21.Raluca Mirauta
Matei (4 ani si jumatate) vrea sa se faca doctor pentru ca atunci cand mama si tata vor imbatrani, sa nu moara si el sa nu ramana singur…
22. Sakura
Gabriel ( 5 ani si 9 luni) nu vrea sa se faca doctor pentru ca nu ii place la spital..
El dupa ultimele lui experiente prin spital, si cand trece pe langa spital isi intreaba mamica: “asa-i mami ca nu intram aici?”
23. Eliza Lica
Si Teodor la cei 2 ani jumatate vrea sa mareasca randul deja consistent al doctorilor din Romania. 🙂 Mai mult i s-a sugerat de catre bunici, ca meseria asta i-ar cam aranja un pic, si deja ia imaginar tensiunea bunicului temperatura, ii face masaj si-i administreaza siropuri.
Toate raspunsurile au fost minunate…dar, din nefericire, vom avea doar un singur castigator :(.
Si acesta este numarul …10!
Felicitari baietelului d-nei Gabriela Marasescu!
Multumim inca o data celor de la Famous Kids pentru minunatul dar oferit ca premiu!
Si tuturor va doresc ca dorintele micutilor vostri sa se implineasca…sa ajunga ceea ce ei isi doresc! 🙂
„ Dar sa nu mai spui nimanui, da? E un secret!
Uite ce am gasit sapand la noi in curte! Niste bucatele de aur ! „
Si baietelul, cu fetisoara rosie de efort si de emotie intinse manuta spre prietenul lui cel mai bun. Erau doar niste pietricele stralucitoare, dar amandoi se hotarara sa pastreze acest secret…si sa-l destainuie doar copiilor lor.
Dupa douazeci de ani si ceva, un baietel…analiza cu atentie pietricelele stralucitoare puse intr-o cutiuta decorativa de pe biroul tatalui sau. ” Tati, ce sunt aceste pietricele de aur? „
” Ei, spuse tatal zambind, iti spun, dar sa fie secretul nostru…ca intre barbati da…? Si eu l-am pastrat ani intregi de zile ! ” 🙂
Ador secretele…am incredintat secrete unor persoane dragi si foarte apropiate….mi s-au incredintat secrete….Uneori, a fost atat de greu sa nu le spun mai departe, dar am rezistat eroic 🙂 …promisiunea de a pastra un secret e sfanta.
Sa inveti un copilas sa tina un secret nu-i lucru usor!
Astazi, noi am avut o zi a secretelor …a fost o zi speciala pentru ca ieri am primit un dar special : o carte ” Si tu ai un secret? „, de la editura Gama.
Inca de dimineata, cum a iesit tati din camera, ii spun lui D. incet : „Astazi vom pregati o supriza pentru tati. O vom ascunde undeva si o va descoperi. Sa ii luam ceva micut si frumos cand vom merge la magazin. ”
I-am spus si micutului A. ca ii vom face o surpriza lui tati. Acesta era un secret, deci nu trebuia sa ii spunem…si sa ne prefacem ca nu stim nimic.
Eram curioasa cat vor rezista.
Ei bine , A. a uitat… 🙂 Este mic inca….i-am mai incredintat o data un secret…si s-a dus imediat si i l-a soptit lui tati…spunandu-i ca… ” e seclet….si sa nu mai spuna la nimeni! ” :D. Faptul ca i-a spus in soapta, pentru el insemna ca s-a tinut de promisiune.
I-am cumparat lui tati ceva pentru masina ( un catelus parfumat ) si i l-am ascuns pana l-a descoperit. Baietii au fost tare incantati de uimirea tatalui lor….erau fericiti ca au pastrat secretul….si rasplatiti totodata: e minunat sa-i faci cuiva o supriza frumoasa!
Haideti acum sa rasfoim un pic impreuna cartea noastra, aparuta la editura Gama.
Inainte de a o citi, i-am intrebat pe ursuleti ce cred ei ca inseamna ” un secret”, sa-mi dea un fel de definitie. Si am primit acest raspuns de la D. ” ceva ce iti spune cineva si tu nu trebuie sa mai spui la nimeni! ”
Un raspuns corect, desigur 🙂
Imaginile cartii vorbesc de la sine: sunt extrem de explicite si se poate discuta mult pe marginea lor.
D. credea ca exista doar secrete frumoase . A fost un prilej grozav ca sa afle ca, din nefericire, exista si secrete ” urate”. 😦
La inceput, sunt prezentate secretele frumoase : pregatirea unei suprize de ziua cuiva , secretele dintre prietenei ( clubul sau saluturile lor secrete), descoperirile ce le faci in explorarile tale.
Secretele frumoase te fac sa te simti fericit, chiar special…doar tu si foarte putina lume stiti acel lucru!
Am observat pe urmatoarele pagini…ca sunt si copii tristi…aflasera niste secrete…sau le tineau ascunse…
” Cum asa? Doar secretele sunt frumoase… ”
” Ei, uite ca nu toate secretele sunt placute!”
Cand te lovesti si ascunzi parintilor tai acest lucru, tii un secret urat, care nu iti va face bine. Rana ta se poate infecta si pana la urma, parintii tot vor afla.
Cand cineva te raneste si poate te ameninta ca daca spui altora iti va face si mai mult rau, este iar un secret tare urat ce iti impovareaza sufletelul.
Cand cineva iti incredinteaza un secret si iti spune ca vrea sa ii faca rau cuiva…te simti atat de coplesit si nu sti ce sa faci.
Iar, daca cineva, un om mare te atinge intr-un mod nepotrivit…si tu nu stii ce inseamna asta, dar in sufletelul tau sti ca este gresit si te simti ” murdar”…tii un secret negru si tare urat.
Niciodata sa nu pastrezi astfel de secrete! Incredinteaza-le parintilor tai, profesorilor de la scoala, bunicilor….unei persoane mari in care ai tu multa incredere!
D. stie cat de mult il iubim si intotdeauna vine la noi cand pateste ceva rau : pana acum nu mi-a ascuns cand a fost ranit, cand i-au fost distruse lucrurile…cand cineva i-a vorbit urat sau a ras de el.
O alta abordare frumoasa a cartii veti gasi si pe blogul MIc atelier de creatie aici.
Si pentru ca era ziua secretelor, am avut si eu o supriza frumoasa pentru ei.
Am imprimat aceste tichete ( gasiti in linkul dat toate detaliile despre confectionarea lor ). Am scris in patratelul liber cateva „premii” frumoase ce le puteau afla si castiga dupa razuirea biletelului : ” 60 de pupici”, ” un picnic pe covor”, ” 3 partide de sah” , ” o joaca cu masinutele”, ” o plimbare luni in parcul cel nou” si multe altele :).
Le-am decupat si le-am pus intr-o cutiuta.
Le-am spus baietilor ca acolo, in acea cutie am niste secrete si ca trebuie sa o las pe masa ( nu vreau sa o duc in alta camera, acolo trebuie sa stea). Daaa…desi au fost extrem de curiosi si tot incercau sa ghiceasca ce se afla acolo, nu au deschis cutia chiar daca au ramas singur in camera ! 🙂
Si asta pentru ca le plac secretele si au inteles ca daca nu stii sa pastrezi unul, nu mai ai parte de surpriza :).
Sigur, seara, au fost atat de incantati ( mai ales D. ; e mai mare si apreciaza astfel de suprize) .
Secretul lui D.
Si D. a avut astazi un secret. Cat timp dormea A., s-a jucat in curte. Mi-a spus ca imi pregateste o surpriza, dar ca tot ceea ce face este un mare secret si sa nu vin pana nu termina. 🙂 Eu il mai urmaream de la distanta….sigur, nu prea vedeam ce face el acolo…si trebuia sa ma tin si de promisiune.
Dupa vreo ora si ceva, a venit cu ochisorii stralucind la mine…mi-a spus sa inchid ochii …ca ma va tine el de mana si ma va conduce la surpriza tinuta in secret.
Imi facuse un adevarat cartier militar! 🙂 Un cort, o cutie mare cu tot felul de avioane militare, un steag si un indicator ca sa stiu tot timpul sa ajung acolo fara probleme. 🙂
Ce surpriza frumoasa, nu-i asa?
Si papusile au secrete!
Pentru a ma asigura ca au inteles ce am discutat noi astazi, am facut un teatru de papusi ( de fapt, de la un timp facem in fiecare seara…A. este un mare iubitor de teatru).
Am creat diferite situatii.
Ziua de nastere a lui Panda
Ursuletul era trist pentru ca nimeni nu-i spusese ” la multi ani”. De fapt, prietenii lui ii pregateau o supriza. Nici ursuletii care urmareau din pat, desi il vedeau trist , au rezistat si nu i-au spus nimic :).
In cele din urma, au aparut toate animalutele si impreuna i-au cantat ” la multi ani”.
Am concluzionat ca am pastrat un secret frumos.
Cioara cea rautacioasa
Catelusul asista la o scena. O cioara rea il loveste pe un purcelus . Era asa de trist. Apare oita profesoara si il intreaba de ce este trist…el nu vroia sa spuna nimic.
Atunci, repede, vin baietii mei si ii spun oitei ce s-a intamplat. Aceasta ii spune catelusului ca trebuia sa ii destainuie secretul lui…ea putea sa il ajute pe purcelus.
Deci, baietii au inteles ca era un secret urat si trebuia spus imediat.
Vulpea cea vicleana
Vulpea vine razand la baieti si le spune ca are un secret…dar ssa nu mai spuna la nimeni. Noaptea va veni la Balu si ii va fura toate gainile. Si le va imparti si cu ei, dca pastreaza secretul. Cat s-a dus ea dupa un sac mare, apare Balu.
Imediat, baietii se duc si ii spun sa aiba grija ca la noapte va veni vulpea si ii va fura gainile.
Din nou, stiau ca un secret urat nu trebuie pastrat! 🙂
Sa ii incurajam pe cei mici sa aiba secrete frumoase , dar totodata sa ii invatam sa nu le pastreze pe cele urate. Sa ii ajutam sa faca diferenta intre ele, comunicand tot mai mult cu ei, incercand sa nu ne alarmam foarte tare atunci cand ne destainuie ceva….este posibil ca, vazand reactia noastra sa nu mai aiba curajul sa ne spuna ceva vreodata.
Cu mult timp in urma, la facultate, am avut un curs de consiliere spirituala.
Mi-au ramas bine intiparite in minte niste principii…cand nu trebuie sa pastrezi ceea ce ti se incredinteaza in cadrul unei consilieri. In mod normal, ceea ce iti spune cineva, trebuie sa ramana acolo, in biroul celui ce consiliaza .
Dar, sunt anumite situatii incare nu mai esti obligat sa pastrezi confidentialitatea ( adica sa pastrezi secretele impartasite) :
– cand persoana respectiva vrea sa isi faca rau
– cand vrea sa faca rau altor persoane
– cand se anunta ca va fi atacata siguranta unei tari
Am incercat , prin ceea ce am facut astazi cu cei mici… sa imbin ceea ce stiam eu, cu ceea ce am aflat din cartea primita…si sa avem din nou o lectie de viata.
Va doresc atat voua, celor mari, cat si celor mici…sa aveti parte doar de secrete frumoase si, la momentul potrivit sa ni le spuneti si noua! 😉
Acum vreo trei ani am primit in gradina o vizita mai putin obisnuita…o testoasa micuta de vreo 5 centimetri se cuibarise pe langa plantele noastre. Bunicul a observat-o si le-a adus-o copiilor sa se joace cu ea.
D. era tare incantat si uimit totodata. Nu mai tin mine daca a pus atunci manuta pe ea ( avea vreo 3 anisori si jumatate).
Un an mai tarziu, in timpul unei plimbari cu masina, zarim „ceva” miscandu-se greoi pe sosea. Opri masina….era tot o testoasa, dar una maricica. Am luat-o acasa, temandu-ne sa nu o calce alte masini. Dar dupa vreo doua zile am adus-o pe malul unei ape, gandindu-ne ca acesta ar fi fost habitatul ei.
Dar a fost atat de interesant sa le putem privi de aproape si sa le analizam.
Saptamana trecuta, am adus din nou in casa noastra testoasele, dar sigur , nu erau testoase adevarate.
Am incercat sa creez un mic habitat din moon sand. Am strecurat prin nisip o multime de oua ( facute din argila Fimo transprenta).
Prin nisip era o testoasa mare. I-am rugat pe ursuleti sa-i gaseasca ouale pe care i le risipise cineva . Le-au gasit imediat si au descoperit o alta supriza. Un cuibar mic de nisip ( o gaura de fapt) in care erau o multime de oua adapostite de o testoasa mama.
Si tot dand la o parte nisipul, au mai gasit o testoasa ce iesea din ou, o alta un pic mai mare . Acestea apartineau unui set Safari ltd imprumutat de la prietenii nostri, Raluca si S.
Si joaca a inceput…din nisip se duceau in apa…veneau inapoi….si tot asa…
Noi stiam multe detalii despre broscutele testoase si calatoria ce o fac ele in mari dintr-un desen animat superb, ce-l urmarisem cu cateva zile inainte : Aventurile lui Sammy.
Filmul a aparut acum cativa ani; eu am gasit cd-ul la un pret foarte mic ( 7 ron) la un stand din Kaufland. Era dublat in romana.
MIcutul A. a fost cel mai incantat de joaca noastra cu testoase.
I-am facut si cateva testoase colorate pentru a le folosi la un joculet. Trebuia sa aseze aici obiectele ce aveau aceeasi culoare cu cea a testoasei.
Cardurile ( mult mai multe decat cele din imaginea de mai sus) sunt cele ce le-am folosit aici. Veti gasi tot acolo detalii despre site-ul de unde le puteti imprima.
Am scos de la naftalina si un joc tare drag noua cu testoase super simpatice Fisher Price, cumparat de la JULIA TOYS. Este un joc de memorie pentru pitici.
Noi le-am ridicat carapacea si am incercat sa asociem numerele de argila cu cele ce se ascundeau sub carapace. Le-am aranjat apoi in ordine. Si , bineinteles, am vorbit mult cu ele. 🙂
Ne-am adus aminte de tortuletul lui A. de la 2 anisori… cu testoase :). Si atunci le indragea tare mult.
Si pentru ca au stat tare cuminti la numarat, A. le-a rasplatit si le-a citit o carte tare frumoasa despre viata testoaselor : „One tiny turtle” , prezentata superb de Camelia AICI.
Seara, i-am facut lui A. un cuib pentru puisorii de testoasa care ies din oua… ce incantat a fost! 🙂 Ba chiar l-am bagat si intr-o fata de perna alba si spuneam ca este intr-o coaja de oua…si el intra si iesea de acolo 🙂 .
Si cand am vizitat sambata trecuta gradina zoologica din Bucuresti ne-am revazut prietenele noastre :).
Poate fi o testoasa un bun prieten pentru copii ? Ia priviti aici 🙂
Totul a inceput de la aceste figurine…niste mici eschimosi, simpatici…din FImo.
D. i-a luat la scoala ca sa se joace cu ei in pauze…isi mai ia figurine mici , care sa-i aminteasca de casa, de mami…de noi. Fiecare copil din clasa vine cu cate ceva si se joaca impreuna.
Cand l-am luat de la scoala, am vrut sa-i pun ceva in ghiozdanel…si i-am zarit…loviti…cu capusoarele rupte…bietii eschimosi zaceau pe fundul rucscacelului. Foarte trist, D. imi spune : ” un baiat din clasa, mami…i-a trantit, i-a lovit…nu stiu de ce…era atat de furios…”
” Si tu nu i-ai spus nimic? Macar sa te lase in pace? ”
„I-am spus, dar nu m-a ascultat…imi spunea ce figurine urate am si le lovea si mai tare”…
Stiam ca a suferit mult…nu doar pentru ca este un copilas sensibil…el are grija de orice ii dau…e foarte atent cu lucrurile (nu cu hainele, cu jucarioarele :))
Cred ca totul s-a intamplat intr-o pauza. Invatatoarea sta de obicei cu ei…nu am absolut nimic de reprosat…este tot timpul intre ei…probabil a lipsit cateva minute, timp in care i-a distrus eschimosii.
Invatatoarea mi-a spus : ” eu cred ca a fost invidios…”
A doua zi, ma duc direct la baietelul ce il banuiam….am gresit…eram sigura ca este el….L-am intrebat foarte frumos, cu mult calm : ” spune-mi , te rog frumos, de ce i-ai stricat figurinele lui D. ? ”
M-am asteptat la acest raspuns 🙂 ” NU , nu eu…M. !” 🙂
Stiam ca M. nu ar face asa ceva, il cunosteam inca de cand era bebe .
Vine D. ” Nu, mami…nu ai fost atenta…inca nu a venit.” O, ii spun eu celuilat baietel…te rog tare mult sa ma ierti…nu am fost atenta la ce a spus D.” . Sigur, pentru ca vorbisem foarte frumos cu el…nu era suparat deloc si a continuat sa zburde prin clasa.
Cand apare „vinovatul”…nu mi-a venit sa cred! Micut, cu ochisorii mari si albastri…CUm sa fie el?
” Da, mami….el a fost! „, insista D.
Inca de acasa, eu i-am spus lui D. : ” In situatii de genul acesta, noi te vom apara tot timpul. Dar si tu trebuie sa incerci sa discuti, sa infrunti situatia. Si te mai rog ceva….incearca sa ierti…De multe ori, inseamna mult sa intorci bine pentru rau. adica, sa ii daruiesti ceva acelui copil, daca se poate sa-i arati ca tu ii poti fi prieten. si se pot intampla minuni :)… ”
Ei , ne-am dus la baietel. M-am aplecat usor deasupra lui…i-am zarit numele de pe caiet…si l-am abordat cu blandete: ” Imi poti spune de ce i-ai distrus figurinele lui D.?
A venit un raspuns suparat:” erau asa de ciudate!! ”
„Poate si tu ai jucarii pe care D. le considera ciudate, dar el nu ti le distruge…D. isi iubeste jucariile, cum cred ca le iubesti si tu…”
„Da…. dar erau ciudate…”
A intervenit si invatatoarea : ” Uite, o chemam pe mamica lui D. si o sa ne invete sa modelam ceva din argila …vrei?”
Micutul spunea : ‘ Nu stiu…. sa vedem…sa vedem…”
I-am spus ca va vedea ca figurinele din argila pot fi si prietenoase, frumoase….am simtit nevoia sa-i spun ca nu suntem suparati pe el, dar ca il rog ca de acum inainte sa se poarte frumos cu D.
Asa ca ieri, am modelat catelusi din argila ca sa ii daruiesc fiecarui coleg din clasa lui D. I-am facut pe toti la fel…stiti cum se cearta copiii : ” eu il vreau pe cel galben…eu roz” 🙂
I-am facut ca un breloc mititel.
In dimineata aceasta, mi-am luat uneltele, cateva pachetele din argila.
Intr-o cutiuta am ascuns catelusii si le-am spus ca daca vor modela frumos, vor fi atenti…fiecare va primi o surpriza din acea cutiuta. 🙂
Le-am povestit cum se lucreaza cu argila, ce unelte am eu…care e diferenta intre plastilina lor de copii si plastilina mea :). Erau asa de incantati! Am adus mai mutle figurine pe care sa le vada, sa le pipaie. Numai ” wow’….ce frumos! ” s-a auzit mai cand au vazut familia lui Zumzarel.
Asa ca impreuna am modelat un catelus: toti copilasii iubesc catelusii..nu par ciudati, urati ….
La sfarsit…fiecare a venit si a luat un catelus din cutie.
Le-am spus ca se numesc ” Catelusii prieteniei”… De ce? Pentru ca acestia doresc ca ei sa fie prieteni intre ei, sa se ajute, sa se respecte. Multi dintre ei si-au impartit plastilina cu cel care nu avea….s-au purtat frumos si noi am apreciat asta.
Fiecare venea, il lua si ii punea un nume.
Unii m-au luat in brate si mi-au spus ” am avut o zi super tare! ” 🙂
Invatatoarea a fost tare draguta si deschisa…si m-a invitat sa mai vin la ei cand au
ora de arte. Apreciez enorm invatatorii ce ii implica pe parinti in activitatile acestora.
Ei, si baietelul nostruvreau sa va spun ca a fost tare senin…m-a chemat sa il ajut si pe el…si cu mare drag a primit acel catelus.
D. mi-a spus ca nu a mai avut probleme cu el.
Ce spuneti? Sa facem un proiect de genul ” Catelusii prieteniei” in fiecare clasa ? ( Aceasta poate insemna si o tava de biscuiti din care se vor servi toti copiii )
Bine, asta daca exista deschidere…pentru asa ceva…daca aveti „drum liber”, nu ezitati sa va implicati….
Totodata, sa ii invatam pe micutii nostri ca orice situatie poate fi rezolvata….ca parintii ii sustin…cu dragoste in tot ceea ce fac ei…ca le luam apararea….dar cu intelepciune….uneori, pot fi chiar ei vinovatii si sa nu ne fi spus tot adevarul.
La noi, ” Catelusii prieteniei” chiar au adus zambete….si bucurie in inima micutilor…fiecare avea unul pe care sa-l iubeasca si sa-l arate cu drag parintilor.
_-_Clip_Puppets_and_Animals-_26)
ursuleți năzdrăvani 