Am luat o bucata de lut intr-o zi
Si am framantat-o incet;
Si sub apasarea degetelor mele
Ea s-a lasat modelata de vointa mea.
M-am intors dupa cateva zile:
Am simtit lutul intarit,
El mai pastra inca forma pe care i-am dat-o,
Dar n- am mai putut-o schimba.
Am luat o bucata de lut viu
Si am format-o usor zi de zi,
Modeland-o maiastru cu mainile mele
Intr-o inima vie de copil.
M-am intors peste ani:
Si am vazut un adult.
El mai pastra inca forma imprimata in copilarie ,
Dar eu…nu l-am mai putut schimba.
Anonim
ursuleți năzdrăvani 
noiembrie 4, 2013 la 14:06
wow, cat e de frumos… si graitor.
noiembrie 4, 2013 la 14:10
da…uneori…pur si simplu ma simt coplesita de responsabilitatea ce ni s-a dat…imi doresc ca nu doar argila sa o modelez frumos….ci, in primul rand sufletul si mintea „bucatilor” mele nepretuite de lut viu.
noiembrie 5, 2013 la 08:48
Ce frumos!