Dezvoltarea spirituală

–          are o încredere simplă într-un Dumnezeu personal;

–          este profund credincios – are o credinţă puternică în Dumnezeu şi în rugăciune;

–          crede că îngerii şi grija lui Dumnezeu faţă de el sunt reale;

–          învaţă să deosebească vocea lui Dumnezeu de vocea lui Satan;

–          poate să înţeleagă ce e bine şi ce e rău, dar judecă gravitatea răului după mărimea pedepsei, dezvoltându-i conţiinţa;

–          atribuie cauzalitate tuturor lucrurilor care se întâmplă;

–          poate înţelege ce înseamnă mărturisirea şi îndreptarea;

–          Îl poate accepta pe Domnul Isus ca Mântuitor personal;

–          Iubeşte Cartea lui Dumnezeu şi povestirile ei – îşi dezvoltă un vocabular biblic;

–          Discută în mod natural şi frecvent despre lucruri spirituale;

–          Pune multe întrebări despre religie şi moarte, începe să înţeleagă parţial planul lui Dumnezeu pentru lume;

–          Este intuitiv şi plin de imaginaţie atunci când meditează asupra ideilor realigioase şi asupra lui Dumnezeu;

–          Are nevoie de adevăruri prezentate la nivelul său, nu de jumătăţi de adevăr, pe care să pară că le înţelege, dar de fapt nu le înţelege;

–          Poate să aibă o reală experienţă de închinare acasă şi în biserică;

–          Se bucură de serviciile de închinare acasă şi la biserică;

–          Începe să înţeleagă activitatea misionară;

–          Poate avea dorinţa să se sacrifice pentru alţii;

–          Încă învaţă în mod preponderent, din situaţii particulare , nu din generalităţi;

–          Îşi dezvoltă obiceiuri de viaţă care vor fi foarte importante pentru viitoarea sa exeprienţă religioasă;

–          Este la o vârstă foarte importantă pentru formarea caracterului.

Datorită faptului că micuţii de la Grădiniţă sunt, în mod natural, foarte credincioşi, încurajaţi această credinţă şi încredere în Dumnezeu.

Atunci când purtaţi o conversaţie cu aceşti copilaşi, puneţi accent pe grija lui Dumnezeu şi pe iubirea Lui faţă de ei. Povestirile despre rugăciuni la care s-a primit răspuns, sunt, în mod deosebit, folositoare. Chiar dacă Dumnezeu preţuieşte credinţa simplă a copiilor, este înţelept să-i învăţăm pe copii că Dumnezeu face ceea ce crede El că este mai bine pentru fiecare. Uneori, Dumnezeu consideră că nu ar fi bine să răspundă rugăminţii copilului chiar aşa cum ar dori acesta. Trebuie să accentuaţi faptul că Dumnezeu aude întotdeauna fiecare rugăciune, deşi răspunsul Său pote fi uneori; „Nu acum”.

Copilul din grupa de Grădinţă este perfect capabil să înţeleagă binele şi răul. Copilul învaţă despre vocea lui Dumnezeu şi vocea lui Satan. Îl puteţi ajuta să priceapă că trebuie să aleagă cărei voci să-i dea ascultare.

Dacă îl pedepsiţi rău sau reacţionaţi violent petnru o greşeală minoră, copilul va crede ca a fost foarte rău. La urma urmei, a primit o pedeapsă aspră, deci fapta trebuie să fi fost foarte gravă. Fiţi foarte atenţi: puneţi în concordanţă reacţia dumneavoastră cu gravitatea faptei copilului, astfel ca el să dezvolte o conştiinţă dreaptă şi sigură.

Domnişoara Patruani poate să înţeleagă că trebuie să ceară iertare când a făcut ceva rău. Ea poate să înţeleagă şi că trebuie să repare o pagubă, dar are nevoie de un adult s-o însoţească şi s-o ajute. Are nevoie să ştie că Domnul Isus o iartă întotdeauna şi că o iubeşte, indiferent de ceea ce se întâmplă, deşi El este foarte trist din pricina faptelor ei.

Domnul Cinciani începe să înţeleagă că este o diferenţă între a spune că regreţi şi a regreta cu adevărat. Dacă îi pare rău cu adevărat , va încerca să fie mai bun pe viitor.

Unii copii de cinci-şase ani, foarte maturi în gândire, pot înţelege sacrificiul Domnului Isus Hristos pentru ei şi Îl pot accepta ca Mântuitor personal. Toţi copiii trebuie să aibă ocazia de a răspunde invitaţiei: „Vrei să fii copilul lui Isus?”, deşi doar câţiva dintre cei de la grupa Grădiniţă vor înţelege acest lucru într-un mod relativ matur.

La această vârstă, copilul va atribui multor întâmplări zilnice realţia cauză-efect. Se povesteşte despre un băieţel care s-a trezit într-o noapte din cauza zgomotului puternic produs de un tunet. El a sărit din pat şi a alergat la bucătărie: a căutat în frigider mâncarea pe care n-o terminase de la cină şi a început să o mănânce. Băieţelul credea că Dumnezeu S-a mâniat pe el fiindcă el nu-şi terminase cina. Acesta este un mod de gândire tipic pentru copiii  de la Grădiniţă, aşa că va trebui să fiţi atenţi să nu accentuaţi prea mult o astfel de idee. Atribuirea relaţiei cauză-efect oricărui lucru care se întâmplă l-ar putea tulbura pe un copil care deja gândeşte astfel despre majoritatea lucrurilor.

Aceasta este vârsta întrebărilor, a sutelor de întrebări. Într-o lucrarea de cercetare care a cuprins mai mult de şase mii de copii între trei şi doisprezece ani, s-a constatat că cei de patru şi cinci ani au pus întrebări despre moarte şi Dumnezeu  mai mult decât oricare alt grup de vârstă. Trebuie să luaţi în serios întrebările copilului şi să răspundeţi la nivelul lui. Va trebui, probabil, să meditaţi din timp asupra acestor probleme, pentru a fi pregătiţi cu răspunsul potrivit. Moartea animalului de casă va aduce multe întrebări despre moarte şi cer. Va fi necesar să se facă o înmormântare corectă. Pentru copil, este un lucru foarte serios şi nu trebuie tratat cu uşurinţă.

Copilul care a fost tratat cu multă grijă şi seriozitate începe să înţeleagă parţial planul lui Dumnezeu pentru lume.

Din cauza faptului că sunt plini de imaginaţie şi intuiţie, copiii de la Grădiniţă vor înţelege multe lucruri despre Dumnezeu fără ca acestea să le poată fi explicate. De fapt, explicaţiile ar putea sta în calea înţelegerii. Ei singuri se vor gândi la Dumnezeu în proprii lor termeni şi-L vor descrie în conformitate cu ce cred ei.

Copii de această vârstă pot avea o experienţă de închinare reală. Sunt capabili să simtă cu înfiorare prezenţa lui Dumnezeu în biserică mai ales atunci când se cântă.

Domnişoara Patruani şi domnul Cinciani sunt, de la natură, plini de înţelegere şi compasiune. Îndemnaţi-i să-şi ajute tovarăşii de joacă sau să îngrijească un animal rănit. Ei vor răspunde unei nevoi şi ar putea fi îndemnaţi să-şi sacrifice bănuţii de bomboane pentru a-i ajuta pe alţi copii.

Anii premergători şcolii pun fundamentul structurii caracterului. Obiceiurile de viaţă sunt foarte importante în aceşti ani. Înainte de începerea şcolii, copilul trebuie să înveţe respectul, politeţea, ascultarea şi autocontrolul.

Respectul şi ascultarea asigură baza pentru răspunsurile de mai târziu în faţa autorităţii şi îndrumării date de Dumnezeu.

Dezvoltarea emoţională

–          are sentimente intense de teamă, se emoţionează uşor, e impulsiv şi exploziv, dar învaţă să-şi controleze emoţiile;

–          are nevoie de dragoste permanentă, de grijă şi disciplină, de atmosferă calmă;

–          doreşte să fie în centrul atenţiei, are nevoie să fie ajutat pentru a birui gelozia;

–          este, de obicei, optimist, va încerca orice, dar are nevoie de ajutor;

–          poate fi timid – are nevoie de ocrotire şi siguranţă;

–          este, în mod natural, înţelegător, începând să se gândească şi la alţii;

–          vrea să fie fată sau băiat mare.

Copiii de la Grădiniţă au sentimente puternice şi explodează uşor, e necesar să fie înconjuraţi, pe cât posibil, de o atmosferă calmă. Sentimentele dumeneavoastră influenţează enorm trăirile copiilor, aşa încât este necesar să vă controlaţi propriile sentimente de nerăbdare, nelinişte sau furie. Copiii absorb graba dumneavoastră sau starea de anxietate. Dacă aveţi un comportament calm, răbdător, veţi vedea un comportament asemănător şi la copii.

Fiţi atenţi să nu dramatizaţi prea mult povestirile ce i le spuneţi, căci copiii pot reacţiona violent. Lor le este teamă de întuneric, de câini mari, de vise urâte, de oameni şi lucruri ciudate. Nu e bine să le accentuaţi frica, ci să puneţi accent pe grija lui Dumnezeu, a îngerului păzitor care este permanent lângă copil, pe Domnul Isus care îl iubeşte şi îl ocroteşte. Copiii de patru-cinci ani pot fi ajutaţi să-şi controleze teama atunci când au deplină încredere că îngerii şi Domnul Isus sunt în permanenţă cu el.

Gelozia pe frăţiorul mai mic sau pe faptul că învăţătoarea/educatoarea de la Şcoala Duminicală/ gradinita dă atenţie altcuiva poate constitui o adevărată problemă. Lăudaţi-l şi încurajaţi-l cât mai des. Unii copii, care au nevoi mai intense sau primesc prea puţină atenţie acasă, vor dori să monopolizeze atenţia la Şcoala Duminicală sau la grădiniţă.

În timp ce majoritatea copiilor de la Grădiniţă sunt optimişti şi vor încerca să facă orice, unii sunt timizi şi ruşinoşi. Nu trebuie să-i forţaţi să facă lucruri pe care ei nu vor să le facă. Niciodată, niciodată să nu diminuaţi personalitatea celui timid sau sperios!

Au nevoie de o rutină pe care să se bazeze. Se simt încurcaţi de schimbările bruşte. La Şcoala Duminicală, este bine să se menţină acelaşi program, astfel încât copiii să ştie la ce să se aştepte de la o săptămână la alta.

Acum este momentul  să-i încurajăm să simpatizeze cu cei mai puţin „norocoşi”. La această vârstă, copiii răspund cu înţelegere la nevoile altora. Puneţi accent pe activitatea misionară şi ajutaţi-i pe copii să înveţe cum să-i ajute pe alţii.  Pot merge cu dumneavoastră să ducă flori sau fructe unui bolnav. Pot de asemenea să cânte pentru bolnavi. Copiii pot dona hainele care le-au rămas mici la centrele pentru săraci, pentru ca alţi băieţi sau fetiţe să le poată purta. Încurajaţi sentimentul natural de compasiune şi el se va dezvolta.

Dezvoltarea mintală

–          este vorbăreţ, are un vocabular dezvoltat şi îi place să înveţe cuvinte noi;

–          este un gânditor realist – se simte încurcat în simboluri;

–          nu poate înţelge principii generale – învaţă prin „fă aşa” şi „ nu face aşa”;

–          este foarte dornic să înveţe – memorează repede, dar şi uită repede;

–          este credul – crede orice îi spune un adult;

–          este uşor influenţabil;

–          este uşor distras, deşi aria înţelegerii sale se lărgeşte;

–          este curios şi nerăbdător să afle totul despre lume – pune multe întrebări;

–          este o persoană care se poate gândi doar la un singru lucru în acelaşi timp;

–          este foarte dornic de poveşti;

–          este plin de imaginaţie;

–          este egocentrist – crede că lumea se învârte în jurul lui;

–          este limtat în înţelegerea timpului, spaţiului, numerelor, banilor şi a legilor naturii;

–          se pregăteşte să înveţe să scrie şi să citească.

Chiar dacă puteţi folosi un vocabular mai complex pentru copiii de la Grădiniţă, trebuie să fiţi încă atenţi, deoarece ei pot spune multe cuvinte pe care încă  nu le înţeleg. Dacă au de învăţat un verset, asiguraţi-vă că a înţeles ce înseamnă fiecare cuvânt. Ei vor învăţa repede cuvintele de la poeziile şi cântecele care au acţiune. Le plac mult cuvintele rimate sau cele lungi care seamănă cu ale adulţilor.Trebuie  să le explicaţi semnificaţia  acestor cuvinte lungi.

Când le spuneţi ceva copiilor de la Grădiniţă, vorbiţi clar, deoarece ei nu înţeleg simbolismul abstract. Spuneţi-le clar ce vor face fetiţele şi băieţii care Îl iubesc pe Isus:  vor veni imediat atunci când îi cheamă tata, vor da jucăria şi frăţiorului mai mic, etc. Spunând:  Să fim o candelă pentru Isus! , nu vom obţine acelaşi efect. Pentru ei, candelele sunt lumânări, nu simboluri pentru fetiţe şi băieţi care fac ceea ce Îi place Domnului Isus.

Fiţi atenţi să nu-i obligaţi să-şi folosească prea mult memoria, învăţându-i părţi literare ca pentru programele celor mari. Este adevărat că aceşti copii învaţă repede, dar şi uită repede. De asemenea, nu este sănătos pentru  un copil să facă un spectacol arătând ce memorie are el. Copilul care face acest lucru poate să se simtă excesiv de important, iar cel care  nu o face s-ar simţi izolat şi neiubit. Este mai bine să înveţe cântece şi poezioare potrivite vârstei lor.

Având în vedere că micuţii de la Grădiniţă sunt foarte creduli, fiţi atenţi să le prezentaţi doar idei adevărate, care zidesc caracterul. Aceştia sunt ani importanţi pentru a sădi în minţile lor povestirile biblice. Ei vor crede orice le veţi spune. Profitaţi de ocazia ce vi se oferă: este o încredere sacră.

Cei de patru anişori sunt surse permanente de întrebări, aşa că trebuie să vă aşteptaţi să fiţi permanent bombardaţi de ele. Ce? De ce? Când? Şi tot aşa, fără încetare. Este important să luaţi în serios întrebările lor şi să la daţi răspunsuri cât mai directe şi simple. Copiii nu vor şi nici nu au nevoie de răspusnsuri complicate. La această vârstă, ei întreabă despre Dumnezeu, despre moarte şi cer, mai mult decât la orice altă vârstă. Ei sunt extrem de curioşi. Vor să ştie despre lume şi despre orice.

Răspundeţi cu atenţie şi ascultaţi întrebările ascunse în spatele celor pe care vi le spun ei. Un copil care întreabă; „Îţi pui paltonul?” vrea de fapt să spună : „Pleci?”. Aceasta este întrebarea la care doreşte el să-i răspunzi: „Îmi pun paltonul pentru că vreau să iau ceva din maşină, dar mă  întorc imediat”. Nu-i puneţi pe copiii de la Grădiniţă să se concentreze la mai mult de un singur lucru deodată. Ei nu se pot concentra decât asupra unui singur lucru. Întrebările dumneavoastră trebuie să fie scurte, directe. Evitaţi întrebările de genul: „Ce va face Anca şi ce credeţi că va face în continuare?”. Cei mici vor fi încurcaţi de o asemenea întrebare. Puneţi întâi prima întrebare şi apoi pe cealaltă. Dacă copiii ţin un obiect în mână, le va fi greu să privească la altceva în acelaşi timp sau să răspundă  la întrebarea ce i-aţi adresat-o.

Deoarece copilaşii de la Grădiniţă sunt încântaţi de povestiri, spuneţi-le cât mai multe. Ei au imaginaţie şi pot furniza multe detalii. Copiii doresc să vă spună ceea ce gândesc ei în acel moment, fie că are legătură cu povestirea, fie că nu. Ei au încă o înţelegere limitată a spaţiului şi a timpului. Nu pricep succesiunea istorică: faptul că Avraam a fost înainte de Moise nu prezintă importanţă pentru ei. „Acum  doi-trei ani” nu înseamnă mare lucru, ca să nu mai vorbim de perioade de timp mai îndepărtate. Au, de asemenea, o înţelegere limitată a numerelor. Copiii mai mari de la Grădiniţă pot număra – de la 1 la 10, de exemplu, dar se poate ca ei să nu ştie ce înseamnă cu adevărat 10.

Dragă  învăţătoare, ştii că a fost ziua mea. Acum am cinci ani! Vezi, mi-am adus şi banii de colectă. Ehei, aveam patru ani, dar acum am cinci! Ia uite ce mare sunt! Pot să sar foarte sus. Uită-te , soră învăţătoare, uită-te! Cântăm azi cîntarea despre Zacheu? Şi pot să fac eu colecta? Şi  mai stii ceva…l-a călcat maşina pe căţeluşul meu. Tati l-a pus  într-o cutie ş i l-a îngropat în pământ. Îl vede Dumnezeu pe căţeluşul meu? O să fie şi el în cer? Ştii ceva, soră învăţătoare? Tare mult…tare mult…te iubesc!   🙂

Danut Cinciani 🙂

I-aţi urmărit cum cresc atât fizic, cât şi în înţelegere. Acum trebuie să spuneţi „la revedere” copilaşului foarte mic, căci vor merge la Grădiniţă. Cu câtă dorinţă o fac! „Sunt fetiţă mare de-acum!” Dar observaţi că au şi o ezitare- vor să meargă, dar ar vrea să şi rămână. Grădinţa îi sperie puţin.

Să-i privim puţin pe copiii de patru, cinci şi şase ani. Cum se dezvoltă ei din punct de vedere fizic, social, emoţional ţi spiritual?

Dezvoltarea fizică

–          creşte rapid, dar mai puţin ca mai înainte;

–          se coordonează bine – îşi foloseşte muşchii lungi, dar învaţă să-i folosească şi pe ceilalaţi şi este dornic să practice exerciţii fizice;

–          este activ şi energic, chiar turbulent câteodată, totuşi oboseşte uşor;

–          e în stare să-şi poarte singur de grijă (să se îmbrace, să mănânce, să meargă la toaletă);

–          e predispus la accidente şi boli ale copilăriei;

–          vede mai bine la distanţă;

–          învaţă să cânte – cei mai mulţi pot susţine melodia.

Deoarece copiii de la Grădiniţă sunt atât de activi şi de energici, va trebui să le daţi multe ocazii de a se mişca.  Ei nu pot sta liniştitiţi pe scaune şaizeci de minute. Este important ca scaunele pe care stau să fie de mărimea lor. Dacă sunt înalte şi ei pot să-şi legene picioarele, devin neliniştiţi.

Deoarece copiii de la Grădiniţă văd bine la distanţă, este bine ca la Şcoala Duminicală (Gradinita) , imaginile prezentate să fie mari, cu desene clare şi culori vii. Cei mici nu se pot concentra asupra detaliilor. Adoră cîntecele. Cântaţi împreună cu ei. Învaţaţi-i cântece pe care să la repetaţi mereu şi mereu. Atenţie ca ele să nu aibă sunete nici prea înalte, nici prea joase. Îndemnaţi-i să cânte uşor, suav, nu să ţipe.