A fost o data un tinerel sarman….erau tare, tare saraci, asa ca, intr-o zi ii spuse mamei sale ca el pleaca in lume…poate va reusi sa gaseasca ceva ce ii va scoate din saracie…. Asa ca, si-a luat un sac mare si-a pus in el cateva lucrusoare si a plecat.Mama lui, cu inima trista l-a lasat…vedeti, voi, pe atunci lumea nu era atat de „periculoasa” ca acum…

Muncea cand la unii, cand la altii….

INtr-o zi, a ajuns intr-un satuc de la poalele muntilor…acolo, a ajutat-o pe o femeie sa isi care lemnele in curte. Aceasta l-a rasplatit cu o bucata de paine, nici prea mare, nici prea mica….El tare s-a bucurat, era singura lui hrana pentru vreo 2 zile de acum incolo. Si-a gasit un loc linistit si s-a asezat sa manance.

NIci bine nu a apucat sa muste din paine, cand…parca din senin a aparut o batranica. Aceasta, l-a rugat cu voce stinsa sa-i dea si ei o bucatica din painea lui. Desi avea atat de putina,  baiatul a impartit-o cu batrana femeie.  Aceasta, dupa ce a mancat impreuna cu el , i-a spus:”Baiete, vad ca ai un suflet mare. TE voi rasplati. MErgi pe drumul ce iti sta in fata…nu te abate nici la stanga, nici la dreapta.

Daca vei privi cu mare atentie, vei gasi ascunsi in iarba, prin caopaci niste saculeti colorati fermecati. Sunt plini cu seminte. Cand vei ajunge la capatul drumului….si dupa ce vei fi gasit toti saculetii…intoarce-te cu ei acasa. Nu ii deschide inainte de a ajunge la casa ta…sa nu uiti!Planteaza semintele in pamant si vei avea o recolta foarte bogata….si tu, si mama ta nu veti mai duce lipsa de nimic de acum inainte. Fii cu bagare de seama…unii saculeti sunt falsi…nu au in ei seminte, ci lucruri fara valoare-asa ca, sa nu-i pastrezi”.

Tinerelul nostru a plecat din nou la drum, dar de data aceasta tare bucuros si plin de speranta ca, in sfarsit va avea si el o viata mai buna.

Si, intr-adevar, ascunsi de privirile iscoditoare, in iarba, prin copaci erau o multime de saculeti colorati, foarte frumosi.

Ii strangea pe toti si ii baga in sacul sau.

Ei, curiozitatea lui era asa de mare, incat…cam uita de sfatul batranicii 🙂

Dupa ce a strans toti saculetii, se indrepta cu pasi repezi spre casa. Era nerabdator sa-i arate mamei sale „comoara” lui. Ajuns acasa, dupa ce i-a povestit mamei sale peripetiile lui, au desfacut impreuna saculetii.  Si, dupa ce a numarat boabele…erau diferite: de orez, linte, floarea soarelui, grau, porumb, fasole….le-a plantat in pamant pe fiecare intr-un loc separat.

Dar ia uite!! Un saculet fals….avea in el un banut….amintindu-si de ce i-a spus batranica, nu l-a pastrat. 

Obosit, dupa zile atat de grele, s-a culcat….si dimineata, ce sa vezi…..boabele chiar fusesera fermecate…..pe pamant rasarisera plantele atat de frumoase si sanatoase. Avea o recolta bogata! 🙂 A strigat-o  pe mama lui:”mama, uite….aici este orez, aici porumb….aici avem linte din belsug….suntem bogati, mama….vom putea ajuta si pe altii din ce avem noi aici”.

Si uite cum, o inima buna si darnica a fost rasplatita….daruieste din putinul tau si vei vedea ca rasplata nu va intarzia sa apara…..nu azi, poate nici maine….dar fi sigur ca, intr-o zi te vei intalni „cu ceea ce ai daruit”. 🙂

🙂

Detalii tehnice despre joc 🙂

– l-am lasat pe D. sa isi aleaga ce doreste in sacul lui (bineinteles ca si-a pus si jucarii :D, i-am spus sa se gandeasca ca ii va fi foame si sete….ca va trebui sa aiba haine de schimb);

– am pus boabele in saculeti si i-am ascuns prin curte (daca stati la bloc ii ascundeti prin casa, printre plantele din ghiveci ). IN unii saculeti am pus spaghete si monede (acestia fiind „saculetii falsi”).

-daca va plac saculetii si doriti sa achizitionati si voi asa ceva, aveti detalii in micul nostru bazar.

-tavitele au fost „pamantul” incare am plantat semintele. L-am pus sa le numere pe toate, si cu aceasta ocazie, am repetat numaratul pana la 30. Sigur, nu s-a plictisit!!

– imaginea plantelor a fost luata de pe net. O puteti descarca de AICI. Daca nu va mai fi valabil fisierul, contactati-ma pe  mail.

-in timp ce dormea 🙂 pe banca, cu ochii inchisi, desigur, am pus cartonasele cu plante in fata tavitelor. L-am rugat sa recunoasca planta si boabele. Sigur, nu stia cum arata lintea sau orezul. A invatat acum.

-Cand l-am rugat sa-si imparta painea cu mine (eu fiind batranica), nu mi-a dat o bucatica prea mare :)-sigur, pentru el era o paine de poveste-nu ca ar fi un mare consumator de paine :)…asa ca i-am spus, ca ori de cate ori trebuie sa imparta ceva cu cineva, chiar daca i se pare ca ramane cu „atat de putin” sa o faca cu toata inima si sa imparta „acel ceva” in doua. A inteles ca atunci cand esti darnic, esti rasplatit prin recunostinta celui ce primeste de la tine si poti fi rasplatit mai tarziu asa cum nici nu gandesti. 🙂 Dar, noi trebuie sa daruim fara sa ne gandim la rasplata.

-daca v-a placut, puteti organiza un joc asemanator intr-un parculet, mai ales dimineata, cand nu e prea multa lume (doar ca trebuie totul bine pregatit din timp) , in fata blocului , daca aveti copaci si vegetatie,  si sigur, in curtea bunicilor cand ii veti vizita.