ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


11 comentarii

Sub ciuperca -detalii tehnice :)

Povestea noastra din „plastilina” :)…asa am numit-o noi,  am preluat-o din cartea Betisorul nazdravan , scrisa de Vladimir Suteev.

Textul din articol este luat integral din carte….Dar, atunci cand am povestit-o ursuletilor, am adaugat eu mult mai multe, am insistat pe anumite scene.

Cateva ilustratii ale povestirii „Sub ciuperca”

Demult aveam in plan aceasta micuta dramatizare a acestei povesti tare frumoase, dar pentru mine marea provocare era crearea personajelor…asa ca mi-am facut curaj sa le „mesteresc” din plastilina Amos Clay.  Pentru fiecare animalut am folosit un turorial video.

 

Sigur animalutele mele au nevoie de fff multe retusuri, sunt departe de perfectiune :)))), dar au fost folosite cu mult succes in micutul nostru teatru si semanau cat de cat cu cele reale. :).

Tutorialele folosite

Pentru iepuras : http://www.youtube.com/watch?v=4va0ByNoMUE

Pentru vulpita : http://www.youtube.com/watch?v=1py8ZS3FmSY

Pentru broasca: http://www.youtube.com/watch?v=2lJM4NKH4Io&feature=related

Aceasta a fost preferata mea , e o combinatie intre doua tutoriale de pe youtube.

Furnicuta a fost facuta ff simplu: din trei bilute de plastilina. Nu a iesit prea grozav, antenele din plastilina nu au rezistat. Un tutorial excelent gasiti pe blogul MIc atelier de creatie aici.

Fluturasul tot asa , l-am facut foarte simplu, ar fi trebuit sa-l mai finisez, dar, pur si simplu uitasem ca este si acesta in povestire….

Pentru simpaticul soricel, gasiti tutorialul  aici: http://www.youtube.com/watch?v=V2PAODe6PG4&feature=related.

Soricelul nostru seamana un pic cu cel din serialul de pe Disney Junior „Baieti descurcareti” :D/

Pomisorii , iarba si tufisurile au fost facute din plastilina homemade (gasiti reteta aici ).

Copaceii  si au fost creati in totalitate de D., ursuletul cel mare, a fost ideea lui: a facut un trunchi si a inceput sa adauge bobite. 🙂 . De asemenea, tot el a facut si tufisurile. MAmi a facut doar iarba. Ursuletul cel mic adauga si el plastilina pe unde se putea. 🙂

Ciupercutele au fost facute tot din plastilina de casa. Le-am facut de dimensiuni diferite.

Si aici, toate decoratiunile gata sa fie bagate un pic la cuptor.

Dupa ce s-au racit, le-am dat bine cu aracet pentru ca vopseaua sa adere mai bine pe ele. Si apoi, le-am pictat.

„Golurile” ce le vedeti necolorate au fost ulterior „inverzite” :).

Dupa ce s-a uscat si vopseaua, le-am lacuit cu un lac special fara miros.

Scenele le-am facut din hartii de carton colorate (doua hartii A3 lipite).

Scena ploioasa

Si cea insorita

Au fost pictate de D.

Le-am lipit pe tablia patului si sub ea am pus coala maro, ce reprezenta pamantul. Si D. a aranjat cum a dorit pomisorii, iarba si arbustii.

 

Pentru ca povestioara noastra sa fie interactiva, D. a manevrat toate figurinele si asculta atent povestea pentru a sti cand sa intervina si cand sa le miste.  El cunostea povestea , nu  a fost o noutate pentru el, dar punerea ei in scena era pe placul lui, asa ca totul a avut un mare succes. Micutul A. a fost tare incantat si in timp ce povesteam, le ruga pe animalutele de sub ciuperca sa primeasca pe cel care statea in ploaie :).

IN timpul povestirii, pe masura ce adaugam un personaj sub ciuperca, o inlocuiam….cea mica, cu una mai mare…si tot asa…noi am facut foarte multe ciupercute, dar pentru povestire am folosit 5 de dimensiuni diferite.

Daca mai aveti intrebari legate de activitatea noastra, va asteptam cu drag sa le scrieti intr-un comentariu. 🙂

 


9 comentarii

Sub ciuperca ( o poveste despre darnicie)

Una dintre frumoasele povesti scrise de Vladimir Suteev din cartea „Betisorul nazdravan”.

Figurinele si decorurile au fost realizate de ursuleti si mamica lor si veti gasi un articol special despre ele AICI.

SUB CIUPERCA

de Vladimir Suteev

O data, ploaia a prins-o pe Furnica pe drum.

Unde sa se ascunda? A vazut Furnica , intr-o poiana, o ciuperca, a dat fuga si s-a ascuns sub ea.

Sta furnica sub ciuperca- ploaia nu mai conteneste. Ploua tot mai tare si mai tare…

Se taraste spre ciuperca un fluture:

Furnicuto, Furnicuto, lasa-ma sub ciuperca! M-a udat ploaia si nu mai pot sa zbor!

Unde sa te primesc? zise Furnica. Si eu abia mi-am facut loc. Hai, nu-i nimic! Mai bine mai inghesuiti, dar nu suparati.

Furnica i-a facut loc Fluturasului sub ciuperca.

Si ploua tot mai tare…

Vine in fuga un Soricel:

Lasati-ma si pe mine sub ciuperca! Sunt un lac de apa.

Unde sa-ti facem loc? N-avem unde.

Mai inghesuiti-va si voi putin!

S-au inghesuit si i-au facut loc si Soricelului sub ciuperca.

Iar ploaia curge si nu vrea sa inceteze deloc…

Langa ciuperca topaie o Vrabie se se vaita:

-Mi s-au udat penele, mi-au obosit aripioarele! Lasati-ma si pe mine sub ciuperca sa ma usuc, sa ma odihnesc pana sta ploaia.

N-avem loc…

Mai strangeti-va putin, va rog!

Fie!

Si s-au mai strans si i-au facut loc si Vrabiutei.

Deodata, apare in poiana Iepurele si…vede ciuperca.

Ascundeti-ma, striga- salvati-ma! Ma urmareste Vulpea!

Mi-e mila de Iepure- spune Furnica. Hai sa ne mai strangem putin.

Numai ce-au reusit sa ascunda Iepurele si apare in fuga Vulpea.

Nu l-ati vazut pe Iepure? –intreba ea.

Nu l-am vazut.

Vulpea se apropie tot mai mult, adulmecand:

Si ziceti ca nu s-a ascuns aici?

Unde ar putea sa se ascunda aici?

Vulpea si-a vanturat coada si a plecat.

Dupa un timp, ploaia s-a oprit si s-a ivit soarele.

Toti ies dupa ciuperca si se bucura.

Furnica a ramas pe ganduri.

Ce-o fi asta? La inceput abia am avut eu loc sub ciuperca, iar acum este loc pentru toti cinci!

Oac-oac-oac! Oac-oac-oac! a ras cineva.

Toti s-au uitat in sus: pe palaria ciupercii sta o Broscuta si rade in hohote.

Eh, voi! Ciuperca…

N-a terminat ce-a avut de spus si a disparut.

  Toti au privit cu atentie la ciuperca si au priceput de ce la inceput abia era loc pentru unul singur, iar apoi au avut loc sub ea toti cinci.

(Fluturasul era in copac 🙂   )

Voi ati priceput copii?

Morala:

Intotdeauna cand te gandesti sa imparti ceea ce ai cu altii, parca ti se „strange  inima” si te gandesti ca tu o sa ramai fara…ca tie nu-ti va mai ajunge… ca poate si altul nu ar imparti cu tine.

Darnicia adevarata inseamna sa daruiesti cu toata inima fara a astepta nimic in schimb.

Poate ca tu ai un pachet de biscuiti mititel si un alt copilas te roaga sa-l imparti cu el. Nu prea vrei…e asa de mic…dar gandeste-te, vei pierde cativa biscuiti, dar vei castiga un prieten :). Si in plus, te vei simti atat de bine dupa aceea, atunci cand daruiesti altora, inimioara iti este cuprinsa de o fericire de nedescris…un sentiment tare placut .

UIte, furnicuta si-a impartit locul cu fluturasul, apoi cu toate celelalte animalute…si ele nu si-au dat seama, Ciuperca crescuse….ploaia o facuse sa creasca…dar ele nu s-au gandit la asta….ele stiau ca ciuperca e tot mica, dar tot mai gaseau loc pentru un alt prieten ratacit si zgribulit. Ba eu cred ca, dupa ploaie padurea a fost inundata de multe alte ciupercute…darnicia poate aduce miracole neasteptate …

Asta inseamna sa daruiesti fara sa te gandesti ca mai tarziu vei primi altceva, ca vei fi rasplatit pentru ceea ce faci.

Deci, daruieste si imparte fara teama si lumea din jur va deveni mai buna si mai frumoasa! 🙂


14 comentarii

Povestea celor 10 dovlecei

A fost o data un agricultor foarte harnic si priceput. Orice semana el, crestea mare si frumos…probabil si pentru ca iubea mult ceea ce facea. Avea o sotie minunata si o fetita tare zglobie si isteata.

Fetita il insotea peste tot, dorind ca, atunci cand se va face mare sa fie si ea la fel de priceputa ca si tatal sau.

IN anul acela, agricultorul gasise niste seminte speciale de dovleac asa ca de-abia astepta sa le planteze in pamant. Si insotit de fiica lui, Dariuca, au plecat spre locul in care se hotarase sa puna semintele de dovleac.

Au semanat cu grija semintele, au udat pamantul si au plecat acasa.

Dupa doua saptamani, s-au intors si …ce sa vezi? Plantute verzi si sanatoase aparusera din pamant. Fetita le-a mangaiat si a constatat ca au niste perisori care inteapa un pic, dar s-a amuzat.

Au mai venit peste alte cateva zile, si deja aparusera niste flori frumoase si galbene. Tatal i-a explicat Dariucai, ca din flori, vor iesi dovleceii.

Cand s-au intors, peste alte cateva saptamani, dovleceii micuti aparusera…erau asa de simpatici si de portocalii…Dariuca a ramas totusi uimita ca sunt asa de mici. Tatal i-a spus sa aiba rabdare…se vor face tare mari cat de curand.

SI, intr-adevar, peste alte cateva saptamani dovleceii mici se transformasera total: pamantul era plin de dovleci mari, foarte interesanti. Dariuca ii privea cu multa uimire.

Un alt fermier vecin, ce isi avea casa in apropierea ogorului lor, veni in graba si le spuse ca un hot bantuie pe aici de ceva vreme…si fura orice: gaini, fructe, chiar si dovleci. Si ca ar fi bine, ca pentru cateva zile sa doarma noaptea acolo ca sa nu cumva sa ramana fara recolta lor de dovleci.

Dariuca era tare incantata cand a auzit ca vor dormi in aer liber.

In urmatoarea seara, si-au facut un cort si s-au instalat acolo…e tare interesant sa dormi noaptea in camp….e liniste, si totusi uneori auzi si zgomote tare ciudate.

Cortul 🙂

Dintr-o data li s=a parut ca aud zgomote, susoteli si ca cineva se misca….Dariuca se cam sperie, dar cum era cu taticul ei, incerca sa para curajoasa. Cand iesi tatal din cort, era liniste deplina….intra iar …..dupa ceva timp…iar zgomote, susoteli…si acestea veneau chiar din campul cu dovleci. Tiptil, tiptil…se apropiara de dovleci…si au ramas ascunsi dupa un copac….Ei, si ce sa vezi????!! Dovleceii prinsesera viata!! Si vorbeau…ei erau cei care faceau acele zgomote ciudate.

Fratilor dovleci„, se auzi o voce groasa si grava, „ce soarta ne asteapta oare pe noi”?

Un altul spuse :”eu zic ca fiecare dintre noi sa spuna unde isi doreste sa ajunga si ce i-ar placea sa se faca din el daca va fi luat din acest ogor

Da, e o idee buna, au zis cu totii.

Aveau acolo o masuta lasata de agriculotr. Pe rand se catarau cu ajutorul vrejului pe ea si vorbeau. Dariuca si tatal ei erau ochi si urechi…asa ceva era de neuitat! 🙂

Unul , primul dovleac vorbitor, se catara si le spuse ca si-ar dori tare mult, ca sa devina o barca…sa creasca ceva mai mare si din el sa se construiasca o barca. Ceilalti il priveau cu neincredere….”Ei, cum nu ati auzit voi de asa ceva?? Si le-a spus aceasta poveste 🙂

Giant pumpkin

Urmatorul , al doilea dovleac, se catara pe masa si spuse ca el si-ar dori sa ajunga un exponat in marele Muzeu al LEgumelor. Toata lumea sa treaca prin dreptul vitrinei unde va fi asezat si sa-l admire :).

Al treilea dovleac le spuse hotarat ca el si-ar dori ca din el sa se faca o placinta gustoasa…cand va fi coapta placinta, in toata casa sa se simta aroma de dovleac si scortisoara.

Al patrulea spuse ca el ar fi tare fericit daca ar fi folosit in experimentele scolare. Toti copiii l-ar putea admira.

Al cincilea dovleac le spuse ca visul lui este sa creasca urias si sa ajunga in Cartea Recordurilor. Asa, toti isi vor aminti de el.

Al saselea  parea tare ganditor si nu spunea nimic…„Haide„, il incurajara ceilalti, „spune ce ti-ai dori sa fi”.

Si nu veti rade de mine?, ii intreba el temator.

PAi mi-ar placea tare mult sa fiu o casca de biciclist stiu ca pare ciudat, dar asta mi-ar placea sa fiu …

Al saptelea , un dovleac mai mare, era chiar primul ce rasarise …le spuse ca si-ar dori mult sa fie un bunic dovleac …sa fie asezat intr-un ogor plin de dovlecei mici si sa le spuna povesti.

Urmatorul dovleac, al optulea, recunoscu ca si-ar dori ca din coaja lui sa se faca un scut pentru luptatori .

Cel de-al noulea dovleac, un dovleac mai mic si mai gingas, le marturisi ca i-ar placea mult sa se confectioneze din el un felinar si sa lumineze curtea unor copii.

Cel de-al zecelea, un dovleac care nu vorbea prea mult, dar tot timpul ii asculta pe toti cu bunatate, le spuse ca nimic nu l-ar face mai fericit, decat daca ar deveni o casa pentru furnicute.

Dintr-o data, se asternu linistea…parea ca dovlecii adormisera…..tatal si Dariuca intrara in cort…se tot gandeau la cele vazute si auzite.

A doua zi, se dusera din nou in ogor si au cules toti dovlecii. I-au incarcat in tractor….

… si i-au dus pe fiecare in case unde erau copii. Au hotarat amandoi ca in acest fel, dovleceii si-ar putea implini menirea. Dariuca si-a pastrat dovlecelul ce isi dorea tare mult sa ajunga o casuta pentru furnici. L-a pus in curte, chiar langa un musuroi mare de furnici. I-a facut ferestre si o usa si l-a lasat acolo…in scurt timp, era invadat de frunicute….stia ca dovlecelul este tare fericit acum. 🙂

Oare ce s-a intamplat cu ceilalti frati dovlecei?

Cred ca fiecare a ajuns ….poate, ce si-a dorit… au fost lasati in dar unor copii…si stiti, voi, imaginatia unor copii este nesfarsita….asa ca au ajuns ce si-au dorit si poate mai mult, ce nu au sperat sa ajunga vreodata.

Tu, scumpul meu copil, ce visuri ai? Ce ti-ai dori sa fii cand vei creste mare? 🙂


17 comentarii

Prietenie intre cifre :)

Cifra 1 se simtea tare singurica intr-o zi…se plictisea de-a dreptul…cazuse dintr-un puzzle urias…sa vi-l arat ca sa nu muriti de curiozitate 🙂

…asa ca a pornit sa hoinareasca prin camera printre jucariile ursuletilor D. si A. Si s-a intalnit cu D. care era tare cuminte…se pare ca ursuletul cel mic dormea…ca tare liniste mai era in camera….asa ca ii spuse lui D. sa il ajute sa isi gaseasca prieteni de joaca …cifra 1 dorea sa gasesca alte cifre jucause. Si cum amandoi se pliciseau teribil, ideea le-a suras amandurora :).

Au intalnit, intr-un colt o cifra stinghera..era rotunda si grasana si foarte trista. „ce ai de esti asa suparata…tu esti zero , nu? ” Da, pai cum sa nu fiu suparata….totul e gol in jurul meu….cand  e vorba despre mine cutiile sunt goale , fara surprize, paharele goale….totul zero, zero….deci ff trist si plictisitor”. Ei, spuse cifra 1, dar vino sa te joci cu mine un timp. Hai sa fim prietene si sa formam un mic grup. Ce zici? Grupul nostru se va numi..cum zici D.?? aha…daaa ZECE! Caci 1 si 0 prieteni, formeaza grupul 10!! Si hai sa ne facem o poza impreuna amintire !  „

„Sa ne jucam un joc …sa vedem …” Si plimbandu-se prin camera jucariilor cu D, au dat peste un joc cu 10 broscute…era un joc de memorie tare interesant. Asa ca , ajutati de D. si mamica lui au jucat impreuna joculetul . Trebuiau pe rand sa ridice carapacea broscutei si sa intoarca o frunza.Daca aveau acelasi numar , castigau o pereche, daca nu, le puneau la loc. O adevarata provocare pentru memorie ! 🙂

CIfra 0 se simtea tare fericita dupa atata joaca, dar a trebuit sa plece.

„Hai, sa mai gasim cifre prietene„, spuse 1. Ei, si ce sa vezi, un plans subtirel se auzi de undeva….era o cifra 1 micuta si colorata.” Ce e cu tine? te-ai pierdut „. „Da, spuse micutul 1.” Ei, inainte de a gasi locul tau, nu vrei sa te joci cu mine?…sa fim prieteni si sa formam un grup..cum sa se numeasca..ce zici D….a , sigur grupul UNSPREZECE, caci 1 si 1 prieteni  asta inseamna 11!”

Si au gasit un joc tare interesant. O bila uriasa…ce parea sa faca mult zgomot.

„Sa va arat”, spuse D. Se desface..faci o piramida din 10 castronele si in varf pui o bila mare, deci 11 piese are! ca si grupul vostru!”

MIcutul 1 a fost ajutat sa ajunga dupa joaca inapoi la locul lui, intr-un puzzle micut.

„ei, pe cine mai cautam acum….?” si ce sa vezi…verde si galagioasa apare cifra 2.  „Am venit sa ma joc cu voi! Vreti?” ” Sigur , spune 1, acum vom fi prieteni…si stie toata lumea 1 cu 2 prieteni, formeaza grupul DOISPREZECE! ”

„Am sa va aduc o surpriza”,s puse D. Si aduse o punga mare cu 12 cuburi cu diferite imagini…ff interesant…UIte, am sa va arat toate vehiculele si va puteti poza cu ele…ca sa spuneti ca ati fost pe santier :)”

Dupa plecarea cifrei 2, nu au mai stat mult caci a aparut simpaticul 3. Repede au format un grup TREISPREZECE…deja invatasera atat de repede cum se formeaza grupurile acestea de prieteni. 🙂

Si mamica lui D. le spuse ca le va aduce un animalut surpriza ce traieste in desert….sigur, era o camila…dar nu o camila ca toate celelalte, ci una naravasa…daca o incarcai prea mult se zbatea din toate incheieturile si arunca tot din spatele ei.

„Uite, am 13 lucruri ce trebuie sa mi le puneti in spate”, zise camila, ”  ce credeti? veti reusi?”

Sigur ca da, suntem cei mai priceputi!

Ce camila simpatica, nu? 🙂

3 pleaca si apare dintr-o data cifra 4…zorita:„am auzit ca azi va distrati de minune..vreau si eu! dar repede, ca ma grabesc...”

Si 1 cu 4 devenira prieteni, si grupul lor se forma imediat : 14- PAISPREZECE.

Se auzi din cealalta camera un zgomot de tractor si intr-adevar se apropie de ei un tractor verde cu un omulet ce il conducea cu pricepere. „Baieti, spuse tractoristul, ma ajutati sa incarc tractorul?

„Oooo…sigur..ce mult ne place!” „UIte cum facem, puneti din galeata cea mare 14 bile in remorca mea si le rasturnati, apoi iar numarati 14 bile, iar le rasturnati…sia sta de 3 ori, bine?

Ce de treaba? Si D. si 13 s-au descurcat de minune…

Pleca 4….si tot cautand prin camera, il zarira pe 5 care tocmai sarea un gardulet…”Ce faci? nu vii sa te joci cu noi?’ „Sigur, spuse acesta. „UIte vom deveni prieteni, vom face un grup…se va numi…..CINSPREZECE…iti place?””Daaa,foarte mult!

Uite, ce vom face”, spuse D. „Ne vom juca de-a scoala de soferi. Am sa scot din aceasta cutie 15 semne de circulatie si am sa va explic ce inseamna fiecare si voi va trebui sa le repetati dupa mine”.Chiar ne place….am vrea sa fim si noi soferi grozavi intr-o zi!” 🙂

5 pleca fericit ca a mai invatat cate ceva folositor si 1 ramase din nou singurel. Dar nu trecu mult timp ca aparu  cifra 6 , vesela ca de obicei. Devenira pe loc prieteni, formand grupul SAISPREZECE -16.

Mamica lui D. le aduse un joc cu multi iepurasi, 16 chiar. Trebuiau sa se joace pe un loc plin cu iarba, ce avea in mijloc un morcov urias. Fiecare jucator lua cate o carte, daca le cadea morcovul il invarteau, si imediat apareau gauri periculoase in iarba. castigau iepurasii ce ajungeau primii la morcovi. Tare s-au mai distrat. 🙂

Nu au stat prea mult …ca, dupa ce pleca 6, il auzira cantand pe 7…se vede ca avea chef de joaca.

Au format grupul SAPTESPREZECE-17.

S-au hotarat sa se joace de-a geografia :). Asa ca au luat un glob pamantesc si au  numarat impreuna 17 tari – pe unele le cunoasteau, pe altele nu, dar de numarat, le-au numarat corect si fara greseala :).

Fericit ca a  vizitat atatea tari, 7 pleca. IL zarira pe grasunelul 8 ce tocmai infuleca un colacel. „EI, 8 esti simpatic si grasunel ca un colacel”, glumira ei stiind ca prietenul lor tine la gluma. „Hai mai bine sa faci putina miscare cu noi si sa ne jucam!” Si au format grupul OPTSPREZECE-18.

Acum, veti face cunostinta cu niste simpatici pinguini…vor veni aici plutind pe un ghetar„, spuse mamica. „Sunt cumva optsprezece?”, intrebara prietenii. ‘Da, 18!„:)

Si s-au jucat, incercand sa-i aseze fara ca sa alunece vreunul de pe gheata.

Si i-au numarat de doua ori…sa fie siguri ca atatia sunt! 🙂

8 pleca, caci i se facuse foame :)….si aparu 9. Era cam adormit, dar nu -l refuza pe 1 si forma un grup de prieteni cu acesta: NOUASPREZECE-19.

D. le propuse sa le arate el cate ceva din sariturile lui. Asa ca a facut 19 sarituri in inaltime, 19 sarituri de broasca si 19 pasi de furnica :)…pe numarate, serios 🙂

Apoi, dintr-un saculet, au scos tot felul de sabloane dragute. Trebuiau ca  de fiecare data cand scoteau un obiect sa ii spuna denumirea in limba romana si in limba engleza, daca stiau..daca nu, primeau ajutor. Au fost 19 sabloane mici.

Cum se jucau ei asa, uite-i pe 2 si 0 venind repejor….” ce ziceti? e randul nostru acum, nu? vom forma noi grupuri de prieteni…ne lasi cifra 1?”…”Sigur, eu m-am jucat destul pe ziua de astazi!” „NIci noi nu stam mult, vrem doar sa=i aratam lui D. ca 2 si 0 prieteni formeaza grupul…DOUAZECI 20..si in alta zi…vom invata sa numaram si mai mult si mai mult si mai mult….” „Pai eu chiar stiu sa numar pana la 30, doar ca nu va recunosc intotdeauna cand va zaresc undeva…dar azi am reusit sa recunosc toate numerele pana la 20! Va multumesc cifrelor pentru ajutor!”

SI ca sa se incheie joaca lor frumoasa, 20 de pitici si-au facut aparitia si au mai stat cu ei un pic…si D. le-a facut si lor o reprezentatie cu numarat, cu sarituri…si multe altele…:)

SI pentru ca D.  a fost un prieten atat de bun,  a primit din partea piticilor un puzzle frumos cu numerele de la 1 la 20. PE care, l-a facut atat de usor.. si cu mult drag…erau prietenii cu care se jucase atat de frumos.

OBSERVATII:)

La noi, jocurile acestea prind tare bine. Stiti ca noi ne-am mai jucat jocuri asemanatoare. D. nu se plictiseste deloc, am facut doar o pauza de 30de minute, mi se parea necesara (lui, nu).Chiar a fost suparat cand am terminat.

A avut ocazia sa atinga cifrele, sa le aranjeze el, sa le gandeasca logic , sa se joace cu ele…Stie sa numere pana la 30, dar intervalul de numere 11-20 nu era cunoscut prea bine de el. Numara, dar mecanic. Acum, a invatat sa le gandeasca logic. PEntru el e tare usor cand ii spun: 1 cu 5 prieteni, ce inseamna? 2 cu 3 prieteni, ce numar crezi ca este? Avem o parcare mare in oras care are numere dela 1 la 50…acolo stam de multe ori si numaram si recunoastem numrelele…ii place tare mult.

Asa ca , daca v-a placut joaca noastra, va puteti folosi si voi de joculetele , jucariile ce le aveti prin casa si sa numarati impreuna. Eu am pregatit,d esigur, toate jocurile dinainte….nu le-am cautat in timp ce ne jucam. Le-am sortat pe numere si mi-a fost f usor sa i le aduc atunci cand aparea o noua cifra.

Spor la numarat!!! 🙂


9 comentarii

Saculetii fermecati

A fost o data un tinerel sarman….erau tare, tare saraci, asa ca, intr-o zi ii spuse mamei sale ca el pleaca in lume…poate va reusi sa gaseasca ceva ce ii va scoate din saracie…. Asa ca, si-a luat un sac mare si-a pus in el cateva lucrusoare si a plecat.Mama lui, cu inima trista l-a lasat…vedeti, voi, pe atunci lumea nu era atat de „periculoasa” ca acum…

Muncea cand la unii, cand la altii….

INtr-o zi, a ajuns intr-un satuc de la poalele muntilor…acolo, a ajutat-o pe o femeie sa isi care lemnele in curte. Aceasta l-a rasplatit cu o bucata de paine, nici prea mare, nici prea mica….El tare s-a bucurat, era singura lui hrana pentru vreo 2 zile de acum incolo. Si-a gasit un loc linistit si s-a asezat sa manance.

NIci bine nu a apucat sa muste din paine, cand…parca din senin a aparut o batranica. Aceasta, l-a rugat cu voce stinsa sa-i dea si ei o bucatica din painea lui. Desi avea atat de putina,  baiatul a impartit-o cu batrana femeie.  Aceasta, dupa ce a mancat impreuna cu el , i-a spus:”Baiete, vad ca ai un suflet mare. TE voi rasplati. MErgi pe drumul ce iti sta in fata…nu te abate nici la stanga, nici la dreapta.

Daca vei privi cu mare atentie, vei gasi ascunsi in iarba, prin caopaci niste saculeti colorati fermecati. Sunt plini cu seminte. Cand vei ajunge la capatul drumului….si dupa ce vei fi gasit toti saculetii…intoarce-te cu ei acasa. Nu ii deschide inainte de a ajunge la casa ta…sa nu uiti!Planteaza semintele in pamant si vei avea o recolta foarte bogata….si tu, si mama ta nu veti mai duce lipsa de nimic de acum inainte. Fii cu bagare de seama…unii saculeti sunt falsi…nu au in ei seminte, ci lucruri fara valoare-asa ca, sa nu-i pastrezi”.

Tinerelul nostru a plecat din nou la drum, dar de data aceasta tare bucuros si plin de speranta ca, in sfarsit va avea si el o viata mai buna.

Si, intr-adevar, ascunsi de privirile iscoditoare, in iarba, prin copaci erau o multime de saculeti colorati, foarte frumosi.

Ii strangea pe toti si ii baga in sacul sau.

Ei, curiozitatea lui era asa de mare, incat…cam uita de sfatul batranicii 🙂

Dupa ce a strans toti saculetii, se indrepta cu pasi repezi spre casa. Era nerabdator sa-i arate mamei sale „comoara” lui. Ajuns acasa, dupa ce i-a povestit mamei sale peripetiile lui, au desfacut impreuna saculetii.  Si, dupa ce a numarat boabele…erau diferite: de orez, linte, floarea soarelui, grau, porumb, fasole….le-a plantat in pamant pe fiecare intr-un loc separat.

Dar ia uite!! Un saculet fals….avea in el un banut….amintindu-si de ce i-a spus batranica, nu l-a pastrat. 

Obosit, dupa zile atat de grele, s-a culcat….si dimineata, ce sa vezi…..boabele chiar fusesera fermecate…..pe pamant rasarisera plantele atat de frumoase si sanatoase. Avea o recolta bogata! 🙂 A strigat-o  pe mama lui:”mama, uite….aici este orez, aici porumb….aici avem linte din belsug….suntem bogati, mama….vom putea ajuta si pe altii din ce avem noi aici”.

Si uite cum, o inima buna si darnica a fost rasplatita….daruieste din putinul tau si vei vedea ca rasplata nu va intarzia sa apara…..nu azi, poate nici maine….dar fi sigur ca, intr-o zi te vei intalni „cu ceea ce ai daruit”. 🙂

🙂

Detalii tehnice despre joc 🙂

– l-am lasat pe D. sa isi aleaga ce doreste in sacul lui (bineinteles ca si-a pus si jucarii :D, i-am spus sa se gandeasca ca ii va fi foame si sete….ca va trebui sa aiba haine de schimb);

– am pus boabele in saculeti si i-am ascuns prin curte (daca stati la bloc ii ascundeti prin casa, printre plantele din ghiveci ). IN unii saculeti am pus spaghete si monede (acestia fiind „saculetii falsi”).

-daca va plac saculetii si doriti sa achizitionati si voi asa ceva, aveti detalii in micul nostru bazar.

-tavitele au fost „pamantul” incare am plantat semintele. L-am pus sa le numere pe toate, si cu aceasta ocazie, am repetat numaratul pana la 30. Sigur, nu s-a plictisit!!

– imaginea plantelor a fost luata de pe net. O puteti descarca de AICI. Daca nu va mai fi valabil fisierul, contactati-ma pe  mail.

-in timp ce dormea 🙂 pe banca, cu ochii inchisi, desigur, am pus cartonasele cu plante in fata tavitelor. L-am rugat sa recunoasca planta si boabele. Sigur, nu stia cum arata lintea sau orezul. A invatat acum.

-Cand l-am rugat sa-si imparta painea cu mine (eu fiind batranica), nu mi-a dat o bucatica prea mare :)-sigur, pentru el era o paine de poveste-nu ca ar fi un mare consumator de paine :)…asa ca i-am spus, ca ori de cate ori trebuie sa imparta ceva cu cineva, chiar daca i se pare ca ramane cu „atat de putin” sa o faca cu toata inima si sa imparta „acel ceva” in doua. A inteles ca atunci cand esti darnic, esti rasplatit prin recunostinta celui ce primeste de la tine si poti fi rasplatit mai tarziu asa cum nici nu gandesti. 🙂 Dar, noi trebuie sa daruim fara sa ne gandim la rasplata.

-daca v-a placut, puteti organiza un joc asemanator intr-un parculet, mai ales dimineata, cand nu e prea multa lume (doar ca trebuie totul bine pregatit din timp) , in fata blocului , daca aveti copaci si vegetatie,  si sigur, in curtea bunicilor cand ii veti vizita.


9 comentarii

Planeta albastra si copiii disparuti

A fost o data un om care locuia intr-o tara intunecata, urata, fara culori…se numea Tara neascultarii.  Omul acesta era subtirel, cu  maini lungi si o voce grava.  Se numea Galidoc.  Avea un balon urias pe care il folosea prin calatoriile sale. Ii placea sa colinde lumea intreaga.

Crezi ca era un om bun? Nuuu…sigur …ce om care locuieste in Tara neascultarii ar putea fi bun?

El mergea din tara in tara, si avea pe unde sa se duca…Planeta albastra este atat de maaaare!!!  batea din usa in usa la casele copiilor ce stia ca sunt singurei acasa. Si le spunea:” deschide usa…am venit cu o livrare de bomboane…deschide usa…am un catel frumos pentru tine…”Desi, copiii erau sfatuiti sa nu deschida usa oamenilor straini, auzind ce cadouri ar putea primi….crapau usa incetisor…..si o deschideau…si atunci  Galidoc ii inhata repede si ii lua in balonul lui urias. Ba ii lua si pe cei de pe strada..’hai cu mine sa te plimbi cu balonul!” Desi mamica lor le spunea de atatea ori acasa: ” sa nu cumva sa vorbesti cu persoane straine pe strada”, la vederea balonului urias uitau de orice sfat. Unde crezi ca ii ducea? Daaa, in Tara neascultarii…avea acolo un castel urias…cu foarte, foarte multe camere..si fiecare copil furat statea singur intr-o camera…cu niste jucarii triste si lipsite de culoare.  Galidoc nu vroia ca doar el sa fie trist si singur , ci si altii….avusese o copilarie nefericita…asa ca dorea ca si alti copii sa fie ca si el.

PArintii copiilor erau atat de necajiti…nu stiau cine le furase copiii…erau copii disparuti din lumea intreaga. Au auzit ca, intr-o tara mica, era un detectiv renumit D. Salvatores…el era expert in gasirea copiilor disparuti. Asa ca l-au chemat. El le-a cerut parintilor  sa-i dea jucaria preferata a copilasului disparut…ca atunci, cand ii va gasi sa aiba incredere in el si sa stie ca parintii lor i-a trimis.  A luat si pozele lor si a plecat.

A mers zile intregi, cand cu avionul, cu autobuzul….si a ajuns in Tara neascultarii.   A aflat ca Galidoc era plecat sa-si repare balonul….asa ca a inceput sa-i caute pe copilasi. A reusit sa-i stranga pe toti , au traversat impreuna muntii din tara, au mers un drum lung pana au ajuns la un autobuz mare . Au calatorit saptamani intregi…si fiecare a ajuns cu bine acasa. D. Salvatores era atent la costumatia fiecaruia si isi dadea seama in ce tara trebuie sa-l duca.

Erau atat de fericiti sa-si vada parintii, camera lor colorata, jucariile lor dragi… si le-au promis ca niciodata nu vor mai fi neascultatori :).

Detalii „tehnice”:

A fost o poveste foarte simpla. Am avut doua obiective: ca D. sa invete despre costumatiile copilasilor din alte tari si totodata, cat e de important sa -ti asculti parintii si ce ti se poate intampla atunci cand nu o faci. Este o metoda prin care D. invata foarte bine anumite lucruri, asa ca o folosesc des. Stiu ca are intotdeauna succes.

– povestea noastra a avut mai multe detalii, neredate aici…am folosit un fond muzical, mai grav(http://www.youtube.com/watch?v=0X91RyhLnvY&feature=related) atunci cand Galidoc se plimba prin lume, in cautarea copiilor, trist, cand acestia erau singuri in camera….aventuros si vesel (http://www.youtube.com/watch?v=zjq8vD2-coU) cand D. Salvatores a plecat in cautarea copiilor.

– pentru imaginile copiilor am folosit aceasta plansa, gasita pe net:

Am lipit-o pe un carton si am decupat copilasii.

-am facut un glob pamantesc si am scris cu markerul cateva tari mai importante.

-copilasii i-am lipit prin camera si D. a trebuit sa-i gaseasca. Am analizat impreuna costumatia lor, culoarea pielii si ii asezam in tara corecta.

-jocul poate fi facut si mai interesant, dupa imaginatia fiecaruia. Eu povestesc foarte mult, cu intonatie in timp ce se desfasoara activitatea noastra. Cu cat adaug mai multe detalii, cu atat D. isi intra mai bine in rol si este captivat de ceea ce facem si inventeaza si el  🙂


13 comentarii

Vantul si florile litere

Il stiti pe micutul gradinar D.?? IUbeste atat de mult florile, incat si noaptea ar  munci in gradina lui: sa mai sape ceva, sa mai pliveasca o mica buruiana, sa mai ude un loc ce pare uscat….

In anul acesta , cumparase niste seminte de flori speciale…hmmm….cel ce i le vanduse, i-a spus: sa fii foarte atent…vor inflori cand nici nu te astepti….si floarea lor e speciala : in mijlocul ei este o litera- si fiecare floare va avea o litera diferita ce ii va aduce aminte de denumirea multor flori de pe pamant. Foarte interesant, isi spuse D….sa vedem daca e adevarat!

A plantat semintele…si….a asteptat….udand,plivind buruienile…..dupa cateva zile….plantute mici si verzi ieseau din pamant.Dupa alte cateva zile, se facusera inalte si imbobocisera….Gradinarul D. nu mai avea rabdare…stia ca vanzatorul misterios i=a spus sa fie foarte atent: „vor inflori cand nici nu te astepti”.

Si, intr-o dimineata, cam posomorata si cu cerul plin de nori grei si intunecati,  D. le-a zarit pe geam: infloriseraaaaa!!! Dar, zgomote puternice si suieratoare au inceput sa se auda…..un vant napraznic incepu sa bata , sa rascoleasca tot ce era in jur…Pana sa ajunga el in gradina….toate florile erau smulse din radacina si aruncate in toate partile (in paduricea de lang drum, la ferma din apropiere, pe drumul intunecos, spre lac…)…INcepu sa strige vantului: „vaaaantuleee, vaaaant nebun…..stai o vorba sa-ti spuuuuun!!”. degeaba, vantul nu l-a auzit: avea lucruri mult mai importante de facut: sa rascoleasca si sa smulga tot: doar asta face un vant serios ca el!!

Gradinarul D. era ff trist…….a ramas fara florile lui iubite….si nici nu a apucat sa vada daca au sau nu litere.

Ei, dar isi veni in fire:nu era totul pierdut:”merg sa-mi caut florile!!”Si-a luat un cosulet special si apornit la drum…culorile lor vesele se zareau peste tot…si cum strangea una cate una, cosuletul se umplea. S-a dus in padure…acolo Caprioara l-a ajutat sa descopere florile …s-a dus la lac si pesitsorii cei zglobii i-au sarit in ajutor. La ferma, simpaticul MAgarus a fost si el de ajutor….in drum spre casa, a mai gasit cateva….

Cand a ajuns in gradina, le-a aranjat pe toate….sa vada daca sunt toate….si ce sa vedeti!!! Aveau litere!! Si iinca toooot alfabetul. Le lua una cate una si le aranja in gradina  cantand voios :

A- de la albastrea , B- de la brebenel, C- de la cala, D- de la dalie, E – de la efuoria, F- de la frezie, G-de la garoafa, H- de la hortensie, I- de la floare de in, J- de la jasminum, K- de la ….:)), L- de la lalea, M- de la micsunea, N- de la nufar, O- de la orhidee, P- de la panseluta, R- de la rochita randunicii, S- de la sanziene, T-de l trandafir, U- de la :), V- de la violete, X- de la :)…Z- de la zambile.

Le-a plantat cu multa grija inapoi in gradina lui draga, le-a infipt radacinile mult mai adanc…putea sa vina si un uragan acum :).

SI gradina lui a prins viata….era atat de colorata, de vesela si de „literata” :))…

DETALII TEHNICE 🙂

-Am facut un peisaj: cer ,pamant , iarba.

-am facut floricelele

-inainte de a incepe povestirea  , am „imprastiat in camera 3-4 pufuri de parfum   floral

-am pus o muzica clasica in surdina

-in timp ce eu povesteam D. punea totul in scena: sapa,uda….era trist sau fericit.

-am impartit camera pe zone: padurea, lacul, ferma drumul intunecos

-am avut animalute de plus ce l-au ajutat

-dupa ce am gasit florile (toate erau puse in cos), D.le-a aranjat pe o masa: si cautam literele in ordine alfabetica, incercand sa gasim o floare ce incepe cu acea litera….pe unele nu le-am gasit…ati vazut :D…daca stiti voi, ajuati-ne, va rugam frumos.

Daca v-a placut jocul, va dorim spor la gradinarit! 🙂