Povestea noastra din „plastilina” :)…asa am numit-o noi, am preluat-o din cartea Betisorul nazdravan , scrisa de Vladimir Suteev.
Textul din articol este luat integral din carte….Dar, atunci cand am povestit-o ursuletilor, am adaugat eu mult mai multe, am insistat pe anumite scene.
Cateva ilustratii ale povestirii „Sub ciuperca”
Demult aveam in plan aceasta micuta dramatizare a acestei povesti tare frumoase, dar pentru mine marea provocare era crearea personajelor…asa ca mi-am facut curaj sa le „mesteresc” din plastilina Amos Clay. Pentru fiecare animalut am folosit un turorial video.
Sigur animalutele mele au nevoie de fff multe retusuri, sunt departe de perfectiune :)))), dar au fost folosite cu mult succes in micutul nostru teatru si semanau cat de cat cu cele reale. :).
Tutorialele folosite
Pentru iepuras : http://www.youtube.com/watch?v=4va0ByNoMUE
Pentru vulpita : http://www.youtube.com/watch?v=1py8ZS3FmSY
Pentru broasca: http://www.youtube.com/watch?v=2lJM4NKH4Io&feature=related
Aceasta a fost preferata mea , e o combinatie intre doua tutoriale de pe youtube.
Furnicuta a fost facuta ff simplu: din trei bilute de plastilina. Nu a iesit prea grozav, antenele din plastilina nu au rezistat. Un tutorial excelent gasiti pe blogul MIc atelier de creatie aici.
Fluturasul tot asa , l-am facut foarte simplu, ar fi trebuit sa-l mai finisez, dar, pur si simplu uitasem ca este si acesta in povestire….
Pentru simpaticul soricel, gasiti tutorialul aici: http://www.youtube.com/watch?v=V2PAODe6PG4&feature=related.
Soricelul nostru seamana un pic cu cel din serialul de pe Disney Junior „Baieti descurcareti” :D/
Pomisorii , iarba si tufisurile au fost facute din plastilina homemade (gasiti reteta aici ).
Copaceii si au fost creati in totalitate de D., ursuletul cel mare, a fost ideea lui: a facut un trunchi si a inceput sa adauge bobite. 🙂 . De asemenea, tot el a facut si tufisurile. MAmi a facut doar iarba. Ursuletul cel mic adauga si el plastilina pe unde se putea. 🙂
Ciupercutele au fost facute tot din plastilina de casa. Le-am facut de dimensiuni diferite.
Si aici, toate decoratiunile gata sa fie bagate un pic la cuptor.
Dupa ce s-au racit, le-am dat bine cu aracet pentru ca vopseaua sa adere mai bine pe ele. Si apoi, le-am pictat.
„Golurile” ce le vedeti necolorate au fost ulterior „inverzite” :).
Dupa ce s-a uscat si vopseaua, le-am lacuit cu un lac special fara miros.
Scenele le-am facut din hartii de carton colorate (doua hartii A3 lipite).
Scena ploioasa
Si cea insorita
Au fost pictate de D.
Le-am lipit pe tablia patului si sub ea am pus coala maro, ce reprezenta pamantul. Si D. a aranjat cum a dorit pomisorii, iarba si arbustii.
Pentru ca povestioara noastra sa fie interactiva, D. a manevrat toate figurinele si asculta atent povestea pentru a sti cand sa intervina si cand sa le miste. El cunostea povestea , nu a fost o noutate pentru el, dar punerea ei in scena era pe placul lui, asa ca totul a avut un mare succes. Micutul A. a fost tare incantat si in timp ce povesteam, le ruga pe animalutele de sub ciuperca sa primeasca pe cel care statea in ploaie :).
IN timpul povestirii, pe masura ce adaugam un personaj sub ciuperca, o inlocuiam….cea mica, cu una mai mare…si tot asa…noi am facut foarte multe ciupercute, dar pentru povestire am folosit 5 de dimensiuni diferite.
Daca mai aveti intrebari legate de activitatea noastra, va asteptam cu drag sa le scrieti intr-un comentariu. 🙂
Pingback: Sub ciuperca ( o poveste despre darnicie) « ursuletinazdravani
noiembrie 9, 2012 la 05:56
Wow, ce frumos! Imi place cum ati dramatizat povestea. Animalutele au iesit foarte bine. Ce fel de lac ai folosit? Si voiam sa te mai intreb daca la tine nu se inmoaie plastilina de casa dupa ce o dai cu aracet. La mine figurinele n-au mai fost la fel de tari dupa.
noiembrie 9, 2012 la 06:07
multumim frumos, Vali! 🙂
am folosit un lac de la PEntart (camelia m-a ajutat sa-l cumpar) . costa 6 sau 12 un recipent, in functie de marimea acestuia.
daaa…se inmoaie:))) ciupercutele chiar aveau un gol…poate trebuia sa intep un picut aluatul…dar, sa sti, ca si asa inmuiate un picut rezista…
noiembrie 9, 2012 la 11:57
Eu o sa incerc fara sa le dau cu aracet. Cand am facut tablourile cu manute n-am pus aracet si s-a lipit foarte bine culoarea. Si asa au ramas tari, n-au consistenta de aluat.
Platilina asta pe care ai folosit-o se intareste la aer?
noiembrie 9, 2012 la 12:06
probabil ai avut niste acrilice mai bune. stiu ca aracetul le protejeaza si sa nu mucegaiasca.
da, se intareste…e doar un pic greu de lucrat cu ea, ca se lipeste imediat si daca gresesti trebuie a reiei ce ai facut, da si alt dezavantaj ca nu gasesti decat aceste culori; alb, galben, rosu, albastru. eu le-am tot combinat. tu ai lucrat cu argila, e un pic diferita mai mult ca sigur. dar in lipsa de argila, e ok si aceasta plastilina.
noiembrie 9, 2012 la 12:51
Sunt geniale figurinele!Felicitari!
noiembrie 9, 2012 la 13:08
multumim mult! si sa stii ca nu sunt greu de facut. merita de incercat 🙂
noiembrie 9, 2012 la 13:13
Cu siguranta le voi incerca!M-au cucerit!
noiembrie 9, 2012 la 13:17
abia astazi am observat ca ai un blog, nu stiu cum de nu am vazut….am intrat la tine si am gasit multe crafturi tare frumoase!! felicitari…da, si niste copilasi tare scumpi 🙂
noiembrie 9, 2012 la 13:26
Multumesc frumos!
noiembrie 10, 2012 la 15:11
Coca chiar iti place sa te joci!