Una dintre frumoasele povesti scrise de Vladimir Suteev din cartea „Betisorul nazdravan”.

Figurinele si decorurile au fost realizate de ursuleti si mamica lor si veti gasi un articol special despre ele AICI.

SUB CIUPERCA

de Vladimir Suteev

O data, ploaia a prins-o pe Furnica pe drum.

Unde sa se ascunda? A vazut Furnica , intr-o poiana, o ciuperca, a dat fuga si s-a ascuns sub ea.

Sta furnica sub ciuperca- ploaia nu mai conteneste. Ploua tot mai tare si mai tare…

Se taraste spre ciuperca un fluture:

– Furnicuto, Furnicuto, lasa-ma sub ciuperca! M-a udat ploaia si nu mai pot sa zbor!

– Unde sa te primesc? zise Furnica. Si eu abia mi-am facut loc. Hai, nu-i nimic! Mai bine mai inghesuiti, dar nu suparati.

Furnica i-a facut loc Fluturasului sub ciuperca.

Si ploua tot mai tare…

Vine in fuga un Soricel:

– Lasati-ma si pe mine sub ciuperca! Sunt un lac de apa.

–Unde sa-ti facem loc? N-avem unde.

–Mai inghesuiti-va si voi putin!

S-au inghesuit si i-au facut loc si Soricelului sub ciuperca.

Iar ploaia curge si nu vrea sa inceteze deloc…

Langa ciuperca topaie o Vrabie se se vaita:

-Mi s-au udat penele, mi-au obosit aripioarele! Lasati-ma si pe mine sub ciuperca sa ma usuc, sa ma odihnesc pana sta ploaia.

–N-avem loc…

–Mai strangeti-va putin, va rog!

–Fie!

Si s-au mai strans si i-au facut loc si Vrabiutei.

Deodata, apare in poiana Iepurele si…vede ciuperca.

–Ascundeti-ma, striga- salvati-ma! Ma urmareste Vulpea!

–Mi-e mila de Iepure- spune Furnica. Hai sa ne mai strangem putin.

Numai ce-au reusit sa ascunda Iepurele si apare in fuga Vulpea.

– Nu l-ati vazut pe Iepure? –intreba ea.

–Nu l-am vazut.

Vulpea se apropie tot mai mult, adulmecand:

–Si ziceti ca nu s-a ascuns aici?

–Unde ar putea sa se ascunda aici?

Vulpea si-a vanturat coada si a plecat.

Dupa un timp, ploaia s-a oprit si s-a ivit soarele.

Toti ies dupa ciuperca si se bucura.

Furnica a ramas pe ganduri.

–Ce-o fi asta? La inceput abia am avut eu loc sub ciuperca, iar acum este loc pentru toti cinci!

–Oac-oac-oac! Oac-oac-oac! a ras cineva.

Toti s-au uitat in sus: pe palaria ciupercii sta o Broscuta si rade in hohote.

–Eh, voi! Ciuperca…

N-a terminat ce-a avut de spus si a disparut.

  Toti au privit cu atentie la ciuperca si au priceput de ce la inceput abia era loc pentru unul singur, iar apoi au avut loc sub ea toti cinci.

(Fluturasul era in copac 🙂   )

Voi ati priceput copii?

Morala:

Intotdeauna cand te gandesti sa imparti ceea ce ai cu altii, parca ti se „strange  inima” si te gandesti ca tu o sa ramai fara…ca tie nu-ti va mai ajunge… ca poate si altul nu ar imparti cu tine.

Darnicia adevarata inseamna sa daruiesti cu toata inima fara a astepta nimic in schimb.

Poate ca tu ai un pachet de biscuiti mititel si un alt copilas te roaga sa-l imparti cu el. Nu prea vrei…e asa de mic…dar gandeste-te, vei pierde cativa biscuiti, dar vei castiga un prieten :). Si in plus, te vei simti atat de bine dupa aceea, atunci cand daruiesti altora, inimioara iti este cuprinsa de o fericire de nedescris…un sentiment tare placut .

UIte, furnicuta si-a impartit locul cu fluturasul, apoi cu toate celelalte animalute…si ele nu si-au dat seama, Ciuperca crescuse….ploaia o facuse sa creasca…dar ele nu s-au gandit la asta….ele stiau ca ciuperca e tot mica, dar tot mai gaseau loc pentru un alt prieten ratacit si zgribulit. Ba eu cred ca, dupa ploaie padurea a fost inundata de multe alte ciupercute…darnicia poate aduce miracole neasteptate …

Asta inseamna sa daruiesti fara sa te gandesti ca mai tarziu vei primi altceva, ca vei fi rasplatit pentru ceea ce faci.

Deci, daruieste si imparte fara teama si lumea din jur va deveni mai buna si mai frumoasa! 🙂