De curand, am aflat o alta poveste minunata despre alaptare…nu am putut sa nu o impartasesc cu voi. Nu este povestea mea…ci a unei prietene scumpe, Paula, pe care am intalnit-o pe forumul copilul.ro. Rar mi-a fost data sa vad mamici atat de luptatoare ca ea.Veti vedea, in timp ce ii veti citi frumoasa si  emotionanta ei poveste de ce spun asta….

Am fost gravide in acelasi timp (cand eram insarcinata cu micutul A.) si am trait multe clipe minunate impreuna cu celelalte mamici din cuibusorul nostru de gravide (adica topicul nostru de pe forum).

Chiar nu as vrea sa mai spun eu nimic…ci sa o las pe Paula sa ne povesteasca …cu siguranta, povestea ei va va incuraja si pe voi sa nu va dati batute in fata greutatilor vietii…Dumnezeu este alaturi de noi..chiar daca ni se pare uneori ca cerul tace…..:

Ce inseamna alaptatul pentru mine?!?
Totul … 

Am sa incep prin a spune ca prima fetita vroiam sa o alaptez, cand am nascut-o prematur, inca nu eram pregatita cu informatii despre alaptare, decat extrem de putine, am avut noroc de o asistenta care a doua seara dupa nasterea Gabrielei m-a intrebat :”ai lapte”? eu am raspuns:” nu, nu cred” … ea : „stai sa vad” … a incercat nu a venit nimic, a taiat o seringa si a improvizat o pompa puternica de desfundat canale daca e cazul … nu a fost era masa de la ora 18 … trista … am zis trebuie sa vina, vreau sa ii dau puiului colostrul meu atat de important cu atat mai mult ei care e prematura … la ora 0 mai incerc eu si fericire, primele picaturi … ziua urmatoare cand a revenit asistenta la servici seara fericita ii spun mi-a venit lapticul … apoi au urmat zile frumoase de alaptare cand fiecare picatura era pt mine atat de pretioasa … am ajuns sa mulg (pt ca ea nu putea suge) si 90 ml la o masa deja ma indreptam la 100 si eram fericita … ma intrista doar gandul ca cel mai probabil ea nu imi va suge la san niciodata, pt ca gradul de prematuritate era mare si in extrem de rare cazuri sug, dar imi ziceam nu conteaza important este sa bea laptele meu … pana intr-o zi cand a plecat si nu a mai avut nevoie de el … sanii mei plini de lapte cu greu au inteles ca nu mai e nevoie de el … au trecut cateva saptamani cu tratament pana sa se opreasca lactatia( micuta Gabriela s-a stins din viata la 12 zile dupa nastere….daca doriti sa aflati mai multe despre copilasii nascuti prematur….uneori suntem atat de nepregatiti….intrati pe blogul Paulei : O viata nascuta din doi.)

A venit si cea de-a doua fetita cand mai pregatita, am citit despre alaptare, mi-am facut niste idei si am plecat cu gandul la acel moment de start, nasterea, cu teama, pt ca din cauza unei posibile cezariane sa nu se obisnuiasca puiul meu cu biberonul si sa nu vrea sa suga. La aproape 17 ore de la nastere a venit si prima masa impreuna, desi la 14 ore deja aveam lapte ea primise deja spre intristarea mea, dar era bine si asa (multumesc Diana ca poate fara tine nici atunci nu mi-o aduceau) … a supt din sanul drept, asistenta a atasat-o la san si ea a supt cu mare placere … au urmat zile de supt si apoi supliment pentru ca nu se satura, ragade urate de siroia sangele din amandoi sanii mei, mameloane plate, cezariana tot mai dureroasa, ore in sir cu ea la san, asistente care in loc sa se intrebe de ce sta atat la san si de ce am ragade imi tot aduceau lapte, furia laptelui, febra, inceput de mastita, canal infundat, dezamagirea ca la puiul mic nu puteam decat cu greu mulge cate 20 ml de lapte, contractii extrem de dureroase nici intr-un travaliu nu le-am avut asa dureroase, DAR IN CONTINUARE DORINTA IMENSA DE A ALAPTA … am continuat acasa alaptand in 3: eu, sotul si fata, sotul pentru a ma sustine cand aveam contractii pt ca aveam dureri groaznice si pt a o ridica sa ragaie … erau momente magice … pana intr-o zi cand dupa aproape 7 ore la san durerile de sani, spate erau crunte si plangeam la san cu ea, iar sotul mi-a luat-o de la san si mi-a zis ca merge la dr sa imi dea ceva pt oprirea lactatiei si eu … nu nu si iar nu, ca-i fata mea si fac ce vreau cu ea. Medicul de familie al fetitei : suplimentati cu lapte praf ca nu creste cum trebuie … am refuzat, i-am spus ca ii dau si muls daca e nevoie, dar nu ii dau lapte praf, mai mulgeam ii mai dadeam, dar acum nu mai e nevoie suge f bine. Luni la control dr ei Vai da ce bine arata ! ce bine a crescut, ii mai dati san ? Da, numai san ! Dar mai aveti lapte ? si eu fericita DA. Mameloanele de silicon m-au ajutat mult sa scap de ragade, apoi am trecut la sanul gol, am dat sanul cu Garmastan, Bepanthene si cel care m-a ajutat enorm si mi-a luat ca prin minune durerile a fost unguientul PureLan (lanolina pura de la Medela, care se gaseste la Sensiblu), am facut bai de aer (mamelonul dat cu laptic muls si stat apoi cu sanii goi) cu sanii aproape toata ziua, iar in timpul acesta citit si vizionat sute de articole de alaptat, pozitionat corect bebe pana cand intr-o zi AM REUSIT ! stimulam lactatia cu ceaiuri (1 l de ceai de cimen, fenicul, anason, marar si un plic de ceai pt lactatie de la Fares), compot de fructe inca 1 l, hidratare de cate ori aveam ocazia, muls noaptea desi eram rupta de oboseala si somn si inca dureri de la cezariana) si a venit ziua in care sa spun … nu mai ii dam lapte praf … eram extrem de fericita. Ii dadeam LP doar cand dupa supt nici cum nu se satura si ii preparam 30ml si iar 30 ml asa incat sa nu ii dau mai mult decat are nevoie. Avea si colici urate si uneori cerea sa suga doar pt as calma durerile si durerile cresteau cu cat isi umfla burtica. Si am reusit … a venit ziua in care sa ii dau doar san … iar azi daca il intrebi pe sotul Nu mai bine ii dati lapte praf ? va raspunde fara indoiala Laptele lui mami e cel mai bun. Nici azi nu reusesc sa mulg prea mult lapte, mi-am cumparat si pompa electrica primii pasi, aveam pompa cu para si pompa tip seringa de la NUK inca de cand mulgeam laptic pt Gabriela, am invatat si sa mulg cu mana si totusi greu iesea lapticul, dar pompa mea preferata si puternica, fetita golea bine sanul si important era ca puiul mi se satura si crestea si creste frumos … La insistentele dr ei de familie si a celor din jur am fost f tentata sa cedez mai ales in luna a doua cand a luat doar 500g, dar pediatra era f incantata de tonusul ei, de cat era si este de agera si activa, iar cuvintele care mi-au dat f mare incerdere in mine (increderea in propria persoana este f importanta) mi-au fost adresate de ginecologa „Cat timp nu scade in greutate nu iti fa griji. Daca ia oricat de putin e f bine. Ce iti doresti? Tie iti trebuie un copil sanatos nu neaparat gras. Niciunul din voi nu e gras, asa ca nu are pe cine sa semene altfel” si vazand-o : „Nu stiu ce faci dar continua ce faci ca bine faci!” si am continuat si deja in luna a treia a luat 860g in greutate. A 4-a luna a inceput sa ia din nou f bine dar din pacate a facut otita si in perioada otitei a luat mai putin , dar si asa a luat 685g, cand in primele 4 luni ideal e sa ia 750g pe luna … oricum la sfarsitul lunii a patra avea cu 105g mai putin decat greutatea ideala pt varsta si raportat la greutatea avuta la nastere, iar pediatra de la Cluj calculand ceva indici a obtinut 0.99 si 1.01 iar valorile normale erau in intervalul 0.9-1.1 iar idealul la 1, asa ca va dati seama cat de aproape era ea de ideal. Nu zice nimeni ca inceputul alaptarii e usor, de cele mai multe ori e chiar f greu, dar merita, satisfactiile sunt pe masura. Am incercat sa ii fac proba suptului, nu am reusit niciodata pe 24 de ore, nu stiu cat suge puiul meu, dar am urmarit semnele ce mi le dadea puiul si asa am continuat alaptarea. Am cantarit puiul din luna a 2a zi de zi pt ca faptul ca vedeam ca creste constant imi dadea incredere, dar nu recomand cantaritul decat saptamanal eventual

Alaptarea in public … in pima faza asa imi organizam timpul incat pe cand manca sa fim intr-un loc intim fara spectatori, prima data in public am alaptat la garderoba spitalului, acum … nu mai am nici o retinere, puiul meu e mai important si sanul meu ii da hrana, asa ca … oricand cu placere, asa incat am ajuns sa ii dau sa suga chiar si in biserica …

Sentimente ?!? Plenitudine, fericire, liniste, incantare, placere, dependenta
De ce ?
Zambetul ei strengaresc candi mi suge la san si e satula, dar inca prefera sa il moflaie 
Contopirea mama – fiica = un intreg
Cand ma strange cu drag de bluza sa nu plec de langa ea ca ma vrea
Cand doarme linistita cu capul sau manuta pe sanul meu sa ma simta acolo
… toate astea nu pot fi descrise … sunt la fel ca primele miscari din burtica, sau ca momentul primei intalniri cu bebe
Noaptea cand puiul meu se ataseza la san si abia abia ca ne trezim si asta de cand era f micuta, pt ca dormim impreuna, sanul e la dispozitie oricand, si ea se taraste spre mine si cauta sanul si repede se mufeaza … asa ca sa il distram si pe tati putin
Mirosul de laptic a lui bebe mic
Si vorba surorii mele cand arata bulanasele nepotelei prietenilor „Sti ce are sub piele? Fetita asta toata-i laptic”
Bucuria si faptul ca instant se linisteste cand vede ca ma pun sa ii dau laptic
Faptul ca bea laptic cu satisfactie de la san si suzeta si tetina le primeste parca scarbita, cand e cazul. La suzeta am si renuntat complet.

Regrete ? 
Ca nu te invata in spital sa pui corect bebele la san in loc sa iti aduca lapte praf asa ar scuti mult mamele de probleme si arc reste procentul celor care alapteaza.
Ca nu am prea mult timp pt treaba din casa ca somnicul nu e asa bun daca nu e cu suzeta preferata in gurita – sanul.
Ca nu mi-am ascultat instinctual de la inceput si ca a plecat urechea la cadre medicale care nu cunosc intru totul imprtanta alaptarii.
Uneori mi-ar place sa suga si acum mai mult de 5 min, nu doar sa moflaie sanul.
Neplaceri: faptul ca se ineaca si uneori vine lapticul pe nasuc.
Ca din cauza ca s-a invatat sa suga sanul ca pe o suzeta greu reusesc sa o dezvat de san pe post de suzeta si laptele ii tasneste in gurita si in timp ce doarme si se ineaca si poate favoriza otita.

Cand am inceput sa o alaptez atat pe ea cat si pe surioara ei, doream sa le alaptez 1 an si 6 luni.
Desi puiul meu abia a implinit 4 luni mi-e teama de mine pt momentul in care nu ii voi mai da, initial am zis ca voi alapta pana la 1.5 ani, acum zic ca pana la 2 ani pt ca ar implini 1 an si 6 luni toamna si e sezonul virozelor si are nevoie de imunitate din lapticul meu … nu stiu daca nu cumva ma mint ca sa prelungesc perioada alaptarii 🙂 Stiu ca nu e ceva ce planifici la data ora si minut, dar acela era tinta, oricum sigur nu alaptez mai mult de 2 ani, nu voi astepta sa se intarce singura chiar daca multe din voi nu imi impartasiti parerea, e opinia si decizia proprie.

Oricum cu siguranta puiul meu va primi lapticul meu cat de mult timp si o data cu el multa dragoste, atentie si chiar daca a respins manduca va fi si este un copil purtat in brate, la piept si va fi un rasfatat independent care va sti mereu ca mami e acolo pt el.

Ca sa va faceti idee cum a crescut puiul meu
La nastere 3.400g la iesirea din spital 3.300g, la o luna 4.000g, la 2 luni 4.500g, la 3 luni 5.360g, la 4 luni 6.045g si povestea continua …

Sfaturi: daca nu aveti contarctii pregatiti-va sanii pentru alaptare cel putin din luna a 8-a de sarcina
Fara rusine insistati sa fiti invatate sa puneti copii la san asta va va scutii de multe neplaceri
Insistati sa vi se aduca puiul cat de repede dupa nastere la san
Daca nasteti cu cezariana nu lasati peste noapte cat stati in spital puiul cu voi, eu am facut asta si in loc de odihna ma plimbam cu puiul in brate si cezariana mea a devenit tot mai dureroasa.
AVETI INCERDERE IN VOI, DATI-I IUBIREA VOASTRA TOTALA PUIULUI!

Multumesc inca o data , PAula, pentru ca mi-ai dat ocazia de a impartasi altor mamici ce imi citesc blogul….o parte din povestea vietii voastre! 🙂