ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Alaptarea unui ursulet mic :)

11 comentarii

V-am povestit acum cateva zile experienta mea legata de alaptarea primului ursulet D. 🙂 Si va multumesc din suflet, pentru cuvintele minunate ce le-am primit din partea voastra.

Oferindu- i primului copilas lapte matern, dar intr-un mod neconventional…..adica muls si pus in biberon, mi-am promis ca, la al doilea copilas voi incerca sa fiu mai perseverenta si sa ma documentez mai mult…sa vad unde am gresit. Poate ca articolul va abunda in tot felul de detalii, pentru unii plictisitoare, le scriu pentru ca si eu mi-as fi dorit sa le stiu la timpul potrivit….

 

Primele doua luni de alaptare a ursuletului cel mic A. au fost aproape identice cu cele ale fratiorului mai mare . Sugea din jumatate in jumatate de ora, doar ca    el plangea foarte tare cand ii era foame… noaptea se trezea cerand sa suga la   intervale foarte mici de timp.

IN primele doua saptamani, am avut aceleasi ragade urate. Mi-am cumparat crema GARMASTAN (va asigur ca e foarte buna, scumpa ,vreo 40 de ron, dar foarte buna) si durerile s-au ameliorat). BIne, la mine nu prea aveau cum sa se vindece ranile pentru ca A. sugea fffff des. Nici nu ma gandeam sa renunt la alaptare din cauza durerilor ingrozitoare de sani…stiam ca se vor obisnui si vor trece. Stiu ca multe mamici nu rezist acestor dureri si intrerup alaptarea….intr-adevar sunt foarte neplacute….mai ales cand te confrunti cu ele pentru prima data . Fiind la al doilea copil, deja aveam putin mai multa experienta.

LA o luna si jumatate, s-a mutat si el in pat cu noi :)….eram terminata de nesomn….langa mine, incepuse acum de la 30 de minute, sa ma trezeasca din ora in ora…pentru mine era bine asa. 🙂

Mi-am propus sa nu ma stresez deloc: ca nu am lapte, ca nu il tin bine la san, ca nu curge bine laptele….am gasit o pozitie foarte buna de supt. Stateam pe pat,ridicata, pe brat imi puneam o perna, Alex pe brat si il mutam cand la un san , cand la altul…vazusem intr-o carte despre alaptare tot felul de pozitii de supt…si aceasta a fost cea mai potrivita pentru noi. Am gasit si o poza.

Pentru ca in primele doua luni, in timp ce bebelusul suge la un san, din celalalt se scurge lapte, imi puneam tot timpul un prosopel asa ca, nu mai statea stresata ca tot imi ud bluzele.

Uneori, mi se parea ca nu am lapte-sanii erau foarte, foarte moi. Dar, pentru ca A. a luat in primele 3 luni cate 1,600 kg pe luna :D…nu m-am mai gandit ca nu am lapte indeajuns…venea atunci cand incepea sa suga. Ca sa vedeti cat de bine ii facea lapticul 🙂 aici avea aproape 3 luni.

Alaptarea era minunata….pana cand, pe la 3 luni, A. a inceput sa refuze sanul…cum il puneam la san, se stramba, plangea….cum il lasam in pace….incepea sa rada….IN schimb, noaptea se trezea sa suga tot din ora in ora. Dar, ziua treceau si 5-6 ore si nu sugea deloc. M_am gandit ca poate are afte , margaritel (cum i se mai spune popular candidozei bucale)…avea limba incarcata, dar nu parea sa-l deranjeze asta.

Am inceput sa caut pe net…motive pentru care sugarul refuza sa suga….ma gandeam ca nu ar avea probleme grave, daca suge noaptea si pana acum supsese foarte bine.

Am inceput sa mulg laptele….si nazdravanul a supt intr-o clipita biberonul cu lapte…tati zambea:” se pare ca se repeta iar povestea”…eu mi-am spus: „nu se poate”…il las sa flamanzeasca…daca ii e foame, va papa….Si am mai facut ceva: ziua dormea de vreo 2-3 ori….cum adormea (prima parte a somnului, cand nu este adormit profund), ii strecuram sanul in gura si sugea foarte bine….asa ca o luna intreaga, in timpu zilei doar asa i-am dat sa suga. PE la 4 luni si jumatate, i-a revenit pofta de supt si nu am mai avut probleme. MA bucur asa de mult ca nu am cedat in acea luna…stiam ca e sanatos si probabil nu papa pentru ca era sau se simtea satul…sau….nu stiu….pur si simplu nu vroia sa suga.

LA 4 luni si jumatate ne-am confruntat din senin cu o enterocolita foarte urata. Analizele ieseau foarte bine, dar timp de 6-7 zile a avut scaune diareice foarte urate….foarte tare m-am speriat atunci cand au inceput sa fie si cu sange. NE-am dus la urgenta….mi s-a spus ca e un fel de „diaree de san”. Abia atunci , m-am gandit:”oare sa nu mai fie laptele meu bun?”…desi stiu ca asta e un mit…si nu e adevarat…dar eram speriata si nu stiam ce sa mai cred. Nu se regla la burtica deloc. Era prea mic sa incepem diversificarea.

PEdiatra m-a sfatuit totusi sa incep sa ii dau supa de morcovi, ce mai este numita popular „capacel”…de ce ? pentru ca ii pune capac bolii diareice :). MI- a spus sa intrerup macar 24 de ore alaptarea. Stiu ca acum nu se mai interzice alaptarea in cazul bolilor stomacale infectioase…

Asa ca am cumparat MIlumil HN si o zi intreaga i-am dat supa de morcovi si biberoane cu lapte fara lactoza. Si-a revenit….noaptea, mititelul..cauta sanul….mi-era asa de mila de el…mi se rupea sufletul…si i-am dat…dimineata, din nou diaree….asa ca, pana seara nu i-am mai dat sa suga deloc. IN doua saptamani, cu greu si-a revenit….dar , precoce a inceput si diversificarea alimentatiei…doar asa i s-au reglat scaunele. Eu as fi dorit ca, pana la 6 luni sa nu-i dau nimic altceva in afara de lapte.  Am cautat multe raspunsuri in acea perioada, am tinut si eu regim…degeaba….el nu se facea bine.

Dar, cum sugea foarte des, nu primea prea multa mancarica (cartofi, morcovi, nu i-am dat altceva, nici nu accepta).

LA 1 an si 6 luni, ne-am confruntat cu alta enterocolita urata (adusa de ursuletul cel mare de la gradi…circula pe atunci un virus tare urat). A fost un episod urat, sever…..nu accepta nimic, nimic…decat lapte de san. Sugea si varsa in jet….dupa trei zile, s-au oprit varsaturile si au inceput scaunele diareice: 15-16 pe zi…..cu greu ma chinuiam sa=l hidratez….fortat cu seringa cu tot felul de saruri….il tot duceam la cabinetul pediatrei, ca sa-l consulte sa vada daca nu e deshidratat….nu era…pentru ca sugea  foarte des. Eu eram terminata cand il vedeam: pur si simplu zacea….stiam ca trebuie sa ma duc in spital sa -l internez…mi-era groaza de conditiile de acolo si ca ma duc cu o boala si vin cu alta….

Am dat in acea perioada peste un articol foarte interesant despre alaptarea in enterocolita….nu era scris de un medic, dar m-a ajutat enorm(este un articol foarte bine documentat):

Alaptarea si enterocolitele

Stiu mamici care au intrerupt alaptarea din cauza episoadelor de enterocolita…asa au fost sfatuite de medici…asa au facut.

In a 5-a zi de boala (fusesem si dimineata cu el la medic), a intrat in hipotermie….ne-am speriat cumplit….dimineata m-am dus cu el la urgenta. Acolo, sefa sectiei de pediatrie ( o doctorita foarte buna), mi-a spus , ca intr-adevar, nu arata prea bine…dar nu este foarte dezhidratat…cand i-am spus ca il alaptez, mi-a spus:”daaa, asta l-a tinut pe el…..”  a fost pus la perfuzii….antibiotic….la analize, s-a aratat a fi ceva viral. M-am bucurat atat de mult ca am trecut cu bine si peste acest episod atat de urat….

IN rest, stiu ca si datorita faptului ca a fost alaptat, a fost un copilas foarte sanatos: daca racea, nu era niciodata o raceala urata si trecea repede.

IN timpul acestor doi ani si doua luni de cand il alaptez pe ursuletul cel mic….am realizat cat de atasat este de san si ca , pentru el nu mai inseamna demult doar „hrana”….daca se lovea si il puneam la san…tacea imediat….daca avea febra, se simtea mult mai bine cand sugea….daca se plictisea, sanul devenea jucaria lui preferata….ar sta si acum cate o ora….langa mine  :).

Pentru ca, dupa doi ani trebuia sa reincep serviciul….recunosc ca am incercat o tentativa de intarcare….nu as fi facut asta…dar, lucrand in ture…si el trezindu-se si acum noaptea la doua ore sa suga…era tare dificil de stat cu el.

PEste ani, ne vom aduce aminte cu drag si vom rade impreuna cand ii voi povesti cat de nazdravan era.

Intr-o zi, am incercat sa reduc un pic timpul de alaptare ziua….si vreo doua ore nu a supt deloc….era bine dispus, altfel, ar fi fost taaaaare suparat pe mine. Vazand, ca eu nu inteleg deloc ca el vrea sa suga (avea 1 an si 11 luni)…isi pune capusorul pe umarul meu si il aud: „aaai, te ooog, pun si eu guitza un pic….”…mi s-a topit sufletul de dragul lui….si nu am putut rezista….

Ei, si bombardata de unii…altii….am incercat si o metoda traditionala….e adevarat…nici eu nu eram convinsa ca va reusi….mi-am dat pe sani cu albastru de metil….nu-mi place ca i-am facut asta….A privit sanii….dar totusi s-a pus pe supt…a inceput sa planga….mi-a fost tare mila de el…si m-am dus sa ma spal…am zis…”nu mai fac eu asa ceva niciodata!”….a doua zi, vine la mine si ce credeti ca imi spune :”veau si eu tzatza abatu”….vreau si eu tz…albastra :D….deci,pentru el tentativele mele esuate de intarcare erau amuzante…

Eu am vrut sa ii dau sa suga doi ani de zile…atat mi-am propus….dar , oridecate ori ma gandesc la intarcare mi se sfasaie sufletul….nu suport sa-i aud plansul….nu e un plans de rasfat, nu e un simplu moft…..nu are cum sa inteleaga:” de ce pana acum tz…a fost buna si acum..mi se spune ca sunt baiat mare si nu mai este buna?…ca eu vad ca e la fel?”…..e greu de trecut peste mentalitatea celor din jur(ca e prea mare, ca laptele nu mai are nici o valoare nutritiva peste 1 an…)….si nu ii judec nici pe ei….fiecare are dreptul la propria-i opinie….dar as prefera ca nici eu sa nu fiu judecata, asa cum eu nu-mi permit sa judec…mai ales in situatii de genul acesta….Daca o mama isi propune sa isi alapteze copilul pana la 1 an…aceasta e decizia ei….daca doreste pana la 5 ani, tot decizia ei este…..si nimeni nu are dreptul sa le judece.

MI-ar placea sa existe si la noi doctori sau asitente ,care sa nu se rasteasca la tine sau sa-ti spuna ironic”gata, mamico…..10 luni, hai un an e de-ajuns!!”. Ba, o prietena de-a mea , a fost certata foarte tare de un cadru medical:” esti inconstienta….are 1 an si jumatate si suge!! laptele tau nu mai e bun demuuult”… a facut-o cu ou si cu otet….si, l-a intarcat….si acum sufera…

Sunt sigura ca exista si medici care sustin alaptarea prelungita…eu nu am intanit nici unul…dar mai mult ca sigur ca sunt.

NOi vom incerca, pana spre trei ani, incet, incet…sa renuntam la san….intarcarea va fi dureroasa atat pentru el, cat si pentru mine…..doresc sa fie treptata…astfel incat sa suferim mai putin amandoi.

Dar am uitat sa va spun: D. si tati au fost sustinatorii mei in tot acest timp….

D. a fost tot timpul foarte, foarte intelegator….cand plangea , desi avea 3 ani si 5 luni, imi spunea :”oare nu crezi ca vrea tzatzica…ar fi bine sa vii si tu mai repede!” 🙂 M-a intrebat o data:”mami, si eu am supt?”…i-am zis:”da, mami, sigur….” , dar nu i-am spus cat timp….era atat de fericit si ii spunea lui A.”vezi, si eu am fost ca tine, dar acum m-am facut baiat mare!” 🙂

S-au intamplat mai multe in timpul acestor doi ani de cand micutul A . e alaptat, dar v-am povestit ceea ce era mai important si de folos pentru cei ce ne citesc. 🙂

 

Anunțuri

11 gânduri despre „Alaptarea unui ursulet mic :)

  1. uh, ai avut ceva probleme de sanatate cu micutul.:(

    intre Ursulet si Titi e o dragoste neconditionata: albastra, nealbastra, tot e buna.:))

    eu zic ca trebuie sa-l lasi pe cel mic sa decida singur cand va veni momentul intarcarii. astfel nu va mai fi dureros… decat pentru tine.:) cu timpul va cere din ce in ce mai putin sanul, sigur va fi asa.

  2. Unde e comentariul meu? am lasat aici un comentariu intr-o noapte…

    in plus la ce am scris atunci, la faza cu laptele care curge din sanul celalalt cand copilul se hraneste la san, sa incerci data viitoare 🙂 sa pui o cana in loc de prosopel. sau o sticluta. si in felul asta o sa ai lapte bun in plus ptr inca cineva sau ptr altceva.

    *acum, dupa doua experiente asa marcante, la cea de-a 3-a nastere ai sa fi mai … vigilenta 😉

    • nu stiu unde e :((( nu a aparut…nici macar la spam….asa de rau imi pare…ia sa mai iau eu toate comentariile la verificat….

      da, e super ce zici…doar ca trebuie sa stai cu un biberon steril…si pana suge, pana pui biberonul….
      sa sti ca am si congelat laptele in pungute speciale. nu-mi placea! prindea asa un miros urat de plastic…si nu i l-am putut da.

      • … eu il foloseam la piure ptr celalalt copil 🙂
        il foloseam ca lotiune ptr ten 🙂
        ( sa nu razi)

      • pai nu rad…ca si eu am folosit laptele unei verisoare mai mari pentru ten (ea imi spunea ca e bun) :)))) si eu il puneam la pireu, atunci cand il recoltam.

    • nu, sa sti ca nu a aparut comentariul tau..tu esti pe blogspot, nu??/ pentru ca stiu ca exista uneori probleme in postarea comentariilor…

  3. draga mamica de ursuleti, razvi are 1 an si jumatate, si papa kika in contiunare. eu lucrez de cand avea el 1 an si 4 luni, si acum papa doar seara, noaptea, si in week-end. si eu am incercat sa-l intarc atunci cand am plecat la munca, dar a fost ingrozitor. dupa o zi si o noapte de nesupt, s-a imbolnavit efectiv copilul, plangea saracutul de disperare, se zbatea sa-i dau sanul. pana la urma am cedat si am jurat ca nu o sa-mi mai chinui asa copilul niciodata. la noi este aiurea si pentru ca stam cu socrii, iar mama soacra pune presiune pe mine sa-l intarc, ca e rusinre (?!?), ca degeaba ii dau, etc….oricum, nu imi pasa. am hotarat sa tin piept tuturor , si sa-mi alaptez copilul. incet, incet va renunta. dar eu nu am de gand sa-l mai traumatizez asa indiferent ce mi se spune.

    • Alina, felicitari pentru ca iti alaptezi copilul!
      Micutul meu , care nu mai e chiar asa micut are acum 3 ani si jumatate si tot alaptat este 🙂 . Si eu am trecut peste multe „sfaturi binevoitoare” si tot felul de pareri…
      Deci, va doresc alaptare fericita in continuare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s