Nu cred ca exista baietel care sa nu indrageasca si avioanele…de vreo 3 zile, am tot avut ocazia sa le vedem foarte de aproape…chiar pe deasupra casei… erau avioanele cu solutii speciale pentru tantari. Din nefericire, zburau intre orele 5-7 dimineata, cand D. nu era treaz. Erau atat de zgomotoase, incat micutul A., care este matinal,  nu a vrut sa iasa afara in curte sa le vada…s-a multumit sa le priveasca de la fereastra.

Astazi,am pregatit pentru ursuletii nostri o surpriza dubla: o vizita la Muzeul Aviatiei si una la Muzeul Cailor ferate. D. era atat de nerabdator, incat seara a adormit imediat cand i-am spus ca ne vom trezi dimineata devreme pentru a pleca intr-o mica excursie. 🙂

Din nefericire, nu va pot da prea multe detalii despre cum sa ajungeti acolo ….va dau doar adresa:  Bucureşti, str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4, sector 2 ; este la periferie si aveti muuuuult de mers cu masina. Oricum, il veti gasi pe harta :).

INtrarea este gratuita si nu se percepe taxa pentru  fotografiat. Programul de vizitare:marţi – vineri, între orele 09.00 – 16.00, sâmbăta şi duminica între orele 10.00 – 17.00.

Inca de la intrare ne-a intampinat un paznic foarte amabil si zambitor. Chiar daca nu am platit nimic, cei de acolo au de la mine nota 10: ne-au oferit informatiile ce le-am cerut, din cand in cand doamna de la muzeu venea sa povesteasca cu noi .

IN fata cladirii muzeului se intinde un parc mare cu tot felul de aeronave militare, elicoptere; masini de armata. Toate au fost admirate si studiate din plin de catre baietii mei. Tati ne oferea o multime de detalii tehnice…recunosc …pe unele nu le-am retinut-era prea mult pentru mine :D.

Pentru prima data am vazut radare ce erau folosite pentru detectarea avioanelor.

Cat de impresionant este pentru cei mici sa vada atat de aproape elicoptere si avioane! Nu se mai saturau sa le priveasca…. a fost bine ca le puteam privi de pe o alee cu umbra.

Am vazut mult mai multe in curtea exterioara, dar nu vreau sa va tin in suspans si sa intram impreuna in muzeu. 🙂

Cred ca am stat aici o ora si ceva si D. nu se mai satura sa puna intrebari, sa cerceteze, sa alerge de la un loc la altul….era atat de fericit!

MAnechinele, imbracate in diferite costumatii specifice aviatorilor erau atat de reale…ca in orice muzeu. Nu va era frica de ele cand erati mici? 🙂  MIe da….si acum tin minte oamenii statui de la Muzeul MIlitar din Constanta….

Ei, si lui D. are o mica teama ….i-a facut placere sa se pozeze langa toti, dar nu stand foarte aproape de ei :).

Muzeul este impartit pe diferite zone /sali:

– Sala Traian Vuia, ce cuprinde momentele de vârf ale aeronauticii româneşti,
– Sala Henri Coandă – motoare, machete, etc.
– Sala Radu Manicatide – mai multe tipuri de aparate de zbor construite de acest celebru inginer român
– Sala uniformelor şi însemnelor oficiale ale Forţelor Aeriene Române din perioada 1947–2005
– Sala istoriei radiolocaţiei

In continuare, voi incerca sa va arat poze si cateva mici explicatii.

Si va vine a crede ca am intalnit un avion foarte vechi ce il avea desenat pe celebrul MIckey MOuse? 🙂

D. pe un tun adevarat…(sigur am avut permisiunea doamnei ghid de la muzeu).

La POSTUL DE CONTROL (impartit in 3 compartimente/camere)

Am avut parte si de o surpriza…intrand pe aceasta usa….am dat de un micut orasel din perioada postbelica. MIe mi-a placut enorm, mai ales ca sunt o pasionata a filmelor romanesti vechi…

o poveste romantica 🙂

un magazin de jucarii

Cand iesi din acel micut orasel , dai intr-o alta sala mare ….acolo ne-au atras atentia parasutistii .

PArasute in rucsac (cea mica cantarea 7 kg, cea mare 10 kg)

O priveliste de sus din hangar 🙂

Nu am putut cuprinde in acest post decat o mica parte din ceea ce am vazut noi  la muzeu….va lasam pe voi sa-l descoperiti cand veti ajunge acolo.  Si chiar va provoc, daca veti ajunge prin Bucuresti si aveti timp, sa le  faceti o bucurie nazdravanilor vostri si sa-i duceti printre avioane, elicoptere…..sa inspire aerul vechi al vremurilor de demult….va asigur ca vor fi incantati!

D. a fost atat de fericit, incat seara, inainte de culcare, m-a rugat sa ii mai pun inca o data pozele  lui de la muzeele ce le-a vizitat. 🙂

M-am tot gandit cum as putea folosi cochiliile scoicilor noastre. Si pentru ca D. avea atat de multe intrebari despre scoici, mai ales cand i-am spus ca pot face chiar si perle….i-am spus o poveste din plastilina despre viata unei scoici :).

Undeva departe….era o mare plina de tot felul de minunatii….daca ajungeai la malul apei puteai zari stancile si nisipul fin.

In mare, tocmai luase nastere un puisor mic de scoica…avea un corp mic, galbui portocaliu si….nu avea nici o casuta, asa cum sti ca au toate scoicile….plutea fericit in apa cea mare. 

Dar a sosit vremea ca micuta molusca sa se transforme intr-o scoica adevarata. Asa ca intr-o zi , s-a lipit de o stanca si pe zi ce trece, isi „tesea” in jurul trupusorului dintr-o substanta ce numai scoicile o au o frumoasa cochilie ce semana cu doua aripioare. 

Si micuta noastra scoica a crescut …si a tot crescut….pana cand a devenit o scoica, mare , adevarata…..a carei cochilie puternica nu putea fi sparta nici de cel mai urias val. 

Dar, intr-o zi, un vant napraznic si rau  imprastia nisipul in toate partile….scoica noastra tocmai isi deschisese cochilia ca sa admire peisajul de afara….dar vantul a umplut-o de nisip…

Ce suparata a fost….si ce o ustura si o zgaria acel nisip grunjos, dar isteata scoica avea armele ei!! A inceput sa inconjoare nisipul cu o substanta albicioasa, sidefie…..si, intr-o zi….cand s-a deschis….in interiorul ei erau cateva minunate perle…caci asa se numeau  acele bobite superbe pe care le facuse cu atata truda. 

Aceste perle sunt foarte pretioase…sunt oameni, ce se numesc cautatori de perle care vin special pe malul apei, ba chiar fac scufundari ca sa caute aceste perle ….

Si ce fac cu ele? coliere, bratari….pentru doamnele elegante 🙂

Woooooow!!!! Maaaamiii, suntem bogati atunci!! 😀

Va mai aduceti aminte de acvariul nostru cu raci ? Am avut parte de o experienta similara acum cateva zile in urma.

Bunicul a cumparat de la piata doua sacosi uriase de scoici vii, adevarate, cum spun copiii. 🙂

NE-am jucat putin cu ele: le-am atins, le-am studiat cochilia.

D. m-a intrebat daca au ceva in interior…era o intrebare fireasca, nu ? :). I-am spus ca, daca nu le deranjam, este foarte posibil ca unele dintre ele sa-si deschida cochilia si sa le vedem.  Si peste cateva ore, unele dintre ele s-au deschis…probabil erau curioase sa vada cine le -a pescuit din lacul lor….nu suntem noi vinovatii!!! NOi doar le-am cumparat de la piata ! 🙂

Atunci cand doar le-am atins usor cochilia deschisa, imediat, silentios s-au inchis. Sunt atat de interesante, pentru ca nu par niste animalute vii si nu te astepti sa se miste :).

A. s-a imprietenit cu ele. D. nu a vrut sa mai puna mana pe ele cand a vazut ca se deschid 😀 . Dar ursuletul cel mic nu avea nici o retinere :)))

Ei, bine scoicile au fost luate pentru  a fi transformate intr-o delicioasa tocanita de scoici…..hmmmmm……eu nu am putut sa mananc asa ceva, sunt adepta mancarurilor clasice, obisnuite. 🙂 Doar cateva , le-am lasat intr-o galeata cu apa, dar din nefericire, au murit …nu le place apa cu clor de la robinet :(.

Am pastrat doar cochiliile ramase dupa fierbere(dupa ce le-am spalat bine si cu apa si detergent) pentru a ne juca cu ele si pentru a le folosi la diferite activitati.

De fiecare data cand mergem  la bunici, venim acasa cu o multime de suveniruri din partea lor.

De data aceasta, tatal meu le-a daruit nepotilor un termometru urias de gradina superb. 🙂

Noi am ajuns acasa seara tarziu, dar dimineata, D. era tare nerabdator sa „planteze” termometrul in pamant.

Si nu a fost lucru usor, caci pamantul era uscat….asa ca am udat impreuna pamantul, am facut o gaura mai adanca….si am incercat sa-l punem. Bineinteles ca D. dorea sa faca totul de unul singur :), dar bine ca mi-a cerut si ajutorul :)))…oricum, ii place sa lucram impreuna.

Am montat si un mic sistem cu punctele cardinale (este de fapt un indicator pentru stabilirea vitezei vantului, dar nu mi s-a parut ca se poate invarti prea bine).

In sfarsit, D. si echipa si-au terminat treaba , asa ca putem sa va aratam cat suntem de fericiti ca avem o  mica statie meteo chiar la  noi  in curte :)…Termometrul este functional,iar  in pulviometru vom adauga apa si vom vedea in cat timp se evapora sau atunci cand ploua vom observa in cat timp se va umple.

Istoria vestitului cazinou din Constanta o puteti citi aici.

Este o cladire cu o arhitectura frumoasa, interesanta…dar, care, din nefericire a ajuns o ruina.

Cand mergem in Constanta, cel mai mult ne place sa vizitam faleza…D. ma tot intreba ce este in cladirea aceea uriasa si, anul acesta m-am bucurat ca i-am putut satisface curiozitatea. Cazinoul poate fi vizitat! De luni pana vineri, intre orele 10-16 este programul de vizitare. Sigur, nu se plateste nimic si puteti face ori cat de multe poze doriti 🙂

INca de la intrare te izbeste aspectul de santier…sau, mai bine zis de santier ce a inceput o lucrare si a lasat-o neterminata. Si chiar am primit si niste casti de protectie la intrare…poate va mirati ca am intrat acolo cu cei mici…ei, nu cadeau asa bucati de ciment, piatra din tavan….dar paznici doreau sa se asigure ca nimeni nu pateste vreun accident nedorit.

Incaperile erau uriase….D. era uimit de imensitatea lor. El era tare incantat de vizita :” zici ca suntem pe un mare santier!!! ” 🙂

Nu am zabovit mult acolo (cred ca am stat doar vreo 10 minute)…cand eram mica, treceam pe acolo de-atatea ori si ii tot intrebam pe parinti ce se petrece inauntru, de ce este cladirea atat de mare….si uite ca acum am reusit sa o vizitez….si recunosc , ca aveam aceeasi curiozitate si aceleasi intrebari copilaresti :).

Am revenit acasa dupa o scurta vacanta petrecuta in orasul meu natal de pe malul Marii NEgre :).

Am profitat din plin de timpul petrecut acolo si am incercat sa-i ducem pe cei mici sa viziteze diferite obiective turistice din Constanta.

LUni, am fost sa vizitam Muzeul MArinei…din nefericire, exact luni si marti nu aveau program de vizita :(…dar, ne-au permis sa vizitam un mic parc din spatele muzeului unde ne-au spus ca au diferite ambarcatiuni , motoare, etc….Ni s-a parut grozav!

Baietii, mai ales D., au fost atat de incantati sa vada masinariile uriase, vapoare vechi , sa invarta tot felul de roti si sa traga manivele :). D. a insistat sa-i fac poze cu absolut tot ce vedeam noi acolo, ca sa aiba amintire si sa le vada el acasa in calculator :).

Dar haideti cu noi sa aruncati o mica privire 🙂

O uriasa elice trona in mijlocul parculetului.

O impresionanta colectie de ancore

Motoare uriase ce ne-au uimit prin dimensiunea lor gigantica. Bineinteles ca tati, care se pricepe, le-a dat si tot felul de detalii tehnice pe care eu nu le-as putea reda 😀

Torpile, tunuri , mine, au starnit curiozitatea lui D. si ne punea o multime de intrebari…

Vapoarele vechi cu lemnul uzat si scorojit de timp ne aminteau de povestile cu piratii marii 🙂

Submarinele au fost preferatele noastre, mai ales ca aveau culoarea rosie :). Am putut privi in interiorul lor prin niste  gemulete rotunde.

Ce poate fi mai distractiv pentru niste baieti decat sa poata invarti tot felul de volane, sa miste tot felul de „minuni” mecanice? ar fi stat baietii acolo cu orele!! Va dati seama ca noi am umblat cu maare grija, dar toate erau foarte rezistente!

Incheiem cu un final de  luptator: ” la ataaaaaaaaaac, marinari!!!!!” :D….si  nu uitati sa vizitati Muzeul MArinei daca ajungeti prin Constanta :).