Povestea noastra de azi are asa…un iz varatic….pentru ca ceea ce veti vedea voi acum s-a petrecut undeva, pe la jumatatea lunii august…

Inca o data, am pasit curiosi in Padurea Muzicala si de data aceasta ne-am intalnit cu un spiridus  temperamentos, furtunos, aventuros si taaare simpatic. Daa, l-am intalnit pe Bethoveen!

Sigur, l-am intalnit in  filele unei carti…. citindu-le… iti poti lasa imaginatia sa zboare si iti vine sa canti tare inca de cand auzi primele acorduri din muzica spiridusului despre care va povesteam.

Bethoveen si furtuna de sunete, de Cristina Andone

Si cum stim ca fiecare spiridus ce locuieste in Padurea muzicala are un animalut prieten, de data aceasta l-am cunoscut pe Ludwig, puiutul de tigru cu ochii iubitori si tare curajos.

Fara Bethoveen, PAdurea Muzicala ar fi fost de mult vlaguita de norul plictiselii… 

Intr-o frumoasa si calduroasa zi de vara, Bethoveen astepta cu nerabdare concertul din padure…Dar, spre marea lui uimire, se pare ca nimeni nu avea chef de asa ceva…Vivaldi se plictisea si si-a promis ca nu mai iese din casa, Bach raspandea in jurul lui un aer de „lene” :)…

Bethoveen se enerva de-a binelea :

Plictiseala, obosela, ce vorbe goale! Numai oamenii fara vlaga se plictisesc! Lasa ca stiu eu ce le trebuie! Ludwig la ora sapte seara sa avem gata butoiasele cu pulbere!

Spre inserate, asa cum planuise..cerul se cutremura de o salva de tun si exploda intr-o mie de lumini colorate.

Toata padurea se trezi!

La un semn al spiridusului Bethoveen, o furtuna de sunete se dezlantui si toti au fost inviorati de muzica cea puternica.

Muzica lui Bethoveen este triumfatoare….maiestoasa…nu poti ramane trist, obosit…fara chef de viata daca o auzi :).

Si pentru ca l-am indragit tare mult pe acest spiridus, ne-am bucurat sa aflam si mai multe despre el.

Am citit in cartea cea minunata ca: ii plac merele coapte cu scortisoara, ii place sa se catere pe stanci, adora florile de camp si floarea de colt, iubeste sa cante la pian…

Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si am vrut sa-i aratam lui Bethoveen explozia de culori din gradina noastra….Dar, inainte, am facut o mica lectie de muzica si un mic joc muzical.

Am modelat din argila notele muzicale din gama Do Major si le-am lipit un mic magnetel ca sa le putem aseza pe tablita magnetica. Am desenat portativul si le-am aratat ordinea lor corecta. Nu era prima data cand desenam notele pe portativ….asa ca a fost o recapitulare binevenita.

D. a compus apoi un mic cantecel si a incercat sa-l cante si la pian :).

Jocul nostru muzical 🙂

Doua pagini din carte sunt dedicate invatarii tempo-ului  muzical.

Le-am citit de vreo doua ori si apoi l-am rugat pe D. sa se miste in functie de comanda data : adagio (incet si usor), presto( foarte repede), prestissimo ( foarte, foarte repede).

Ne-am amuzat copios…si D . a retinut foarte multe dintre aceste notiuni muzicale.

SI pentru ca stiam ca lui Bethoveen, ii plac mult florile de camp, dupa cum va spuneam mai inainte l-am invitat in gradina noastra. Cei mici i-au arata fiecare floare…nici una nu a ramas nenumita , nearatata sau nepozata :).

Si, pentru ca stiam ca ii plac si merele, l-am catarat si in copacul nostru cu promisiunea ca la toamna, cand vor fi coapte bine sa ii pastram si lui cateva.

Si cum el este un spiridus tare incanta de nou, A. i-a sugerat sa incerce si niste fructe noi 🙂

Ce baiat nu adora catararile??? Asa ca Bethoveen , care e super incantat de cataratul pe stanci a fost invitat la o aventura pe un morman inalt de lemne….sigur, copiii isi pot imagina orice! Nu a fost o gramada de lemne, ci un munte!! 🙂

Si uite cum ii ajutam si pe cei mici 🙂

Nu-i asa ca ti-a placut, Bethoveen?

Entuziasmat de timpul petrecut alaturi de ursuleti,  spiridusul furtunos le-a pregatit si el o surpriza ! O vanatoare muzicala chiar la ei in gradina.

Notele din gama si de pe portativ au disparut…si ei, ca niste detectivi muzicieni trebuie sa le gaseasca si sa le aseze corect pe portativ…. pe locuri, fiti gata…..STAAART!

Daca v-ati distrat alaturi de noi, nu ezitati si haideti si voi in Padurea Muzicala…multe aventuri va asteapta acolo!

Am fost creati intr-un mod unic…si trasaturile chipului nostru au fost bine gandite….

Si totusi…ne dorim sa fim altfel…sunt atatia oameni ce si-au schimbat infatisarea doar ca sa fie observati de cei din jurul lor, ca sa fie iubiti…apreciati…acceptati…admirati…

Cand eram mica, mi-as fi dorit sa fiu mai inalta, sa am parul ondulat si ochii albastri :). Si uneori, ma simteam complexata ca nu arat asa cum mi-as dori…si alteori nu ma simteam frumoasa… un cuvant negativ legat de infatisarea mea il credeam imediat…

Dar am crescut…am cunoscut iubirea lui Dumnezeu…neconditionata, oferita din blesug…si am realizat ca sunt deosebita…am fost multumita de statura mea de om marunt :)…de parul negru si drept….de ochii mei caprui inchis….de gropitele ce-mi apareau pe fata cand zambeam…

Si cand am citit impreuna cu cei mici o alta carte din seria scrisa de MAx Lucado : ” De-as avea un nas verde”…am realizat ca exact asa am fost si am gandit si eu …ca si Pancinello.

Din nou…omuletii din lemn ce locuiau in oraseul Wemmick iar gasesc ceva ca sa fie diferiti. De data aceasta, apare un atelier de vopsit nasuri al celebrului Willy Stilatul . Toata lumea se inghesuia sa isi vopseasca nasul in verde : asa era la moda. Doar asa puteai fi in pas cu cei din jurul tau.

Pancinello impreuna cu alti doi prieteni s-au tinut tari; si-au spus ca ei in veci nu-si vor vopsi nasul .

Pancinello era constient ca…un nas verde nu l-ar putea face mai rapid, mai puternic sau mai destept.

Si totusi….atunci cand el a inceput sa nu-l mai viziteze pe Eli…vopsirea nasului nu i s-a mai parut ciudata…si uite-l in fata atelierului impreuna cu prietenii sai ….si iesind cu nasurile verzi. Unde pui ca trebuia sa mergi si diferit pentru ca toata lumea sa te poata observa si admira mai bine :).

Dar., asa cum se intampla si in lumea oamenilor reali, nu au fost multumiti cu acest nas….intr-o zi, plini de uimire…Pancinello si prietenii sau ii zaresc pe alti omuleti cu nasurile rosii, apoi albastri. Asa ca si ei….doreau  fie in pas cu moda si isi tot vopsesc nasurile…ajunsesera atat de rau incat nu mai tineau minte care era culoarea reala a nasurilor lor.

Vai, omuletii acestia nicicand nu se invatau minte! Nu-si dadeau seama cat de caraghiosi erau!

Si traiesc un moment de dezamagire…si chiar atunci apare tot frumoasa Lucia…care era doar ea….cu nuanta ei naturala. Ii trimite  la creatorul lor, tamplarul Eli. El stia sa rezolve orice problema.

Rusinati, omuletii ajung la casa lui Eli…acesta ii priveste, ca de obicei, cu blandete…si asteapta ca ei sa ii spuna problema…ca si cum el nu ar fi vazut nimic.

„Vrem doar sa fim noi insine din nou”  spuse Aschiuta.

Ma bucur sa aud asta.

Se poate?  intrebara ei.

sigur ca se poate. Intotdeauna va voi ajuta sa fiti asa cum v-am creat sa fiti. 

Isi baga apoi mana in buzunar si scoase de acolo o bucata de smirghel.

Dar o sa-mi ia ceva timp.

Pancinello si prietenii lui isi urmeaza creatorul in atelier , unde statura toata ziua pentru ca acesta sa le indeparteze vopseaua de pe nas. Chiar daca slefuirea era dureroasa, merita suferinta ca sa poata redeveni normali. „

Desi anumite pasaje din carte au fost tare amuzante pentru cei mici, am incercat sa avem discutii serioase si totodata sa facem un joc care sa ne ajute sa intelegem mai bine ce am citit.

A fost o ocazie buna ca sa le explic  ce inseamna o operatie estetica (pana la urma, asta faceau omuletii) . Unii oameni nu sunt multumiti de infatisarea lor si incearca sa si-o schimbe. Si ei fac lucrul acesta mergand la un medic ce face niste operatii speciale care iti pot schimba forma fetei, a ochilor, a nasului… Le-am povestit despre cazul foarte trist al tanarului Michael Jackson…el a fost nefericit pentru ca s-a nascut negru…si si-a dorit cu ardoare sa fie alb…a facut atat de multe operatii…incat….a ajuns urat……si foarte, foarte trist.  Daca ar fi ramas asa cum l-ar fi creat Dumnezeu, cu siguranta , viata lui ar fi fost alta.

Joc ” La atelierul lui Willy Stilatul 

D. era Willy si  micutul A. era un omulet ce isi tot schimba culoarea nasului.

Lor le place teribil sa foloseasca creioanele pentru colorat fata. Asa, ca i-am lasat sa se bucure din plin de ele 🙂

D. se mandrea de cat este de bun in meseria lui si ca el poate schimba infatisarea celor din jurul lui , doar schimbandu-le culoarea nasului.

Au intrat atat de bine in pielea personajelor, erau atat de dulci si de amuzanti, incat i-am tot filmat. Ii puteti urmari mai jos in actiune! 🙂

Sigur, nici Pancinello nu a fost lipsit din atelierul maestrului  Willy Stilatul.

Desi ne-am amuzat, ne-am jucat…am invatat o lectie serioasa si valoroasa : suntem creati intr-un mod minunat…daca Dumnezeu ar fi vrut sa fi fost altfel…asa ne-ar fi facut…dar El , in intelepciunea Lui, ne-a creat asa cum a stiut ca vom arata noi mai bine.

Noi, trebuie sa ne ingrijim de ceea ce am primit , de corpul nostru si sa-l pastram sanatos si curat.

E atat de important ca cei mici sa fie constientizati inca de mici ca sunt creati intr-un mod unic, ca nu s-a facut nici o greseala atunci cand au aparut ei pe lume :). Ca daca cei din jurul lor ( mai ales copiii de la scoala ) vor rade de infatisarea lor si le vor pune tot felul de porecle, desi le va fi greu , sa nu ii creada…. Incercati intotdeauna sa va dati seama cand se intampla aceste lucruri…si povestiti impreuna cu ei, spuneti-le cat de frumosi sunt de multe, de foarte multe ori pe zi…n-aveti grija…nu o sa devina mandri 🙂  . Aduceti-le aminte deseori si de faptul ca frumusetea sufletului este cea mai importanta….degeaba un om este frumos daca are un suflet rau.

Am stat langa oameni ce nu aveau o infatisare care sa te atraga…erau oameni comuni…dar sufletul….Doamne….aveau atata frumusete in suflet….ce se revarsa din plin in jurul lor…incat le-as fi stat in preajma ore in sir….

Cat despre mine….lectia mea din copilarie a fost invatata…in timp…  si am avut curajul…sa fiu diferita in multe privinte…sa cred in convingerile mele…sa nu mai am teama de parerile celor din jurul meu atunci cand stiam ca ceea ce fac eu este bine….si nu mi-a mai pasat orice s-ar fi spus despre infatisarea mea…nu am fost si nu voi fi niciodata un „fotomodel” si nici nu mi-as dori…dar sunt ” o faptura minunata”, creata dupa chipul si asemanarea Creatorului meu ceresc.

Si voi la fel…..nu va doriti un „nas verde…rosu sau albastru”…sunteti frumosi asa cum sunteti….si cei care va iubesc, va adora infatisarea asa cum este ea :).

O zi in care frumusetea sufletului sa va inunde chipul va doresc! 🙂

Cine-n zori la drum porni-n graba mare?

Cine poarta mereu casa in spinare?

Sa va spun secretul? Ori poate-ati ghicit? 

Este melcusorul Winnie cel grabit!

Dar pentru ca el nu este chiar asa de rapid, va pleca cu masina  asa cum vom pleca si noi maine spre mare :). Si daca tot plecam si facem pregatiri….ni s-a parut tare potrivit sa povestim din nou despre vechiul nostru prieten Winnie, care pleca in aceeasi directie ca si noi 🙂

Il cunoasteti si voi…este micutul si celebrul melcusor din cartea : „Winnie, melcusorul cel grabit”, aparuta la editura Cartea Copiilor .

Am incercat, in felul nostru, sa punem in scena intreaga povestioara . Bineineinteles, aveam nevoie si de protagonisti :). Acestia, sprea marea supriza a ursuletilor au aparut galagiosi si dornici sa ne insoteasca la mare.

Incet si precaut ( cu un cos plin de bunatati si alte lucruri folositoare), Winnie pleaca spre mare. Dar, in drumul lui , intalneste , rand pe rand, cate un prieten care doreste sa il insoteasca.

Fridolin, un bun inotator se declara incantat sa-l insoteasca.

O intalnesc pe cartita Hugo, care lasa orice treaba ca sa vina cu ei la plimbare.

Gerturd, ciocanitoarea ii roaga sa o astepte si pe ea…face iute un ou si pleaca si ea spre mare :).

Se aude si vocea plangareata a iedutului Zickenbart…”hei, nu ma lasaati balta!!” ..si el vrea sa vina la mare!

Ei, dar mersul la plaja pare un plan grozav si pentru soricelul MAx care nerabdator se alatura grupului .

Dar, cum toti merg mult mai repede ca Winnie, acesta ramane in urma…degeaba striga sa il astepte si pe ei…ceilalti se urca in masina  si pleaca zoriti… ce mai prieteni, nu-i asa?

Un pic cam trist, melcusorul nostru se aseaza la umbra….si tacticos isi intinde masa….caci cosul lui era plin cu bunatati.

Se pare ca totusi este o zi frumoasa si pentru Winnie…unde pui ca incepe sa ploua….si locul in care se afla se transforma intr-un mic lac….uraaa….ce bine e la mare…! 🙂

Cine facea ploaia ? 🙂  

Dar, se pare ca prietenii lui nu s-au distrat asa cum s-a distrat melcusorul….goniti de rafalele de ploaie s-au intros foarte repede acasa.

Doar melcusorul nostru , cu burtica plina  , avand parte si de distractie se intorcea fericit spre casa….si da, el a ajuns cel mai repede….ca doar casuta lui si-o poarta tot timpul cu el :).

Am invatat ca si noi oamenii suntem diferiti…unii mai inceti, altii mai rapizi. Ar trebui sa avem rabdare unii cu ceilalti. De multe ori, cei rapizi, fac lucrurile superficial si nu duc ceea ce incep la bun sfarsit. Sigur, si cei inceti, este foarte probabil sa nu fie punctuali  si sa-i scoata din sarite pe cei rapizi…dar , ar fi grozav sa ne acceptam asa cum suntem .

Citim din carte 

Noi am citit cartea de foarte multe ori…si de fiecare data ne place sa repetam strofele impreuna .

A fost un prilej bun ca sa-l pun si pe D. sa citeasca – literele sunt mari , tocmai potrivite pentru un prescolar incepator in ale cititului .

Cutia cu melci

Am facut o cutie senzoriala cu tot felul de melcusori: adevarati, din argila …

Unul dintre ei, timid si-a scos cornitele si am inceput sa-l analizam.

Cornitele se numesc tentacule. Pentru ca are acel corp moale  si nu are coloana vertebrala este o molusca. El se deplaseaza prin tarare. Poarta pe corpusorul sau o cochilie  tare in care se ascunde.

Am putea invata de la melci. Ei sunt inceti, dar ambitiosi….incet, incet parcurg lungi distante. Nu e nevoie sa ne grabim tot timpul ca sa ajungem undeva…doar stim „graba strica treaba”.

MAtematica si citire cu Winnie

Winnie i-a pregatit lui D. doua fise de lucru.

Una cu adunari si scaderi ( acel melc nu putea sa plece la mare pana nu era aranjata cochilia lui).

Scriem si citim

Urme magice de melc

Un melcusor s-a tarat si a lasat urme invizibile pe niste foi…oare ce mesaje ascunse a vrut sa ne transmita ? Am luat pensulele si acuarelele si am aflat…ce distractie pe cinste! 🙂

Urmele au fost facute cu creion cerat alb ( am mai vazut aceasta idee pe alte bloguri).

Alte activitati minunate ce pot fi facute pe marginea acestei carti le gasiti pe blogul Mic atelier de creatie aici si la cele Doua fete cucuiete aici.

Pregatim bagajele cu Winnie

Sigur, Winnie chiar va ajunge la mare pentru ca il luam cu noi! Ursuletii i-au pedepsit pe prietenii lui si vor sta inchisi intr-o cutie pana ne intoarcem :D- nu au vrut sa ii ia si pe ei! :)))

Winnie i-a intrebat pe baietii ce trebuie sa isi ia ei in bagaje?

Asa ca impreuna, am pus : hainute, fiecare a avut voie sa isi aleaga o carte si o jucarie preferata, am pus si cardurile wipe and clean, trusa de prim ajutor ( cum ii spune D.) , mancarea …si gata!! Plecam spre mare….ne asteapta bunicii!!

Cine mai vine cu noi???? 🙂