ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: Activitati educative


de 7 comentarii

E simplu sa fi indian, chiar daca traiesti in Europa :)

„Astazi, vom avea o zi a indienilor”, ii spun eu lui D. inainte de a intra pe poarta scolii. „Vaaai, si veti incepe fara mine?” „Nuuu, ne pregatim si te asteptam!”

Cand a venit de la scoala, in nici 3 minute era imbracat in hainele de casa ( altadata trebuia sa trag de el vreun sfert de ora … 😀 )

” Gataaa! Incepem?? ”

Cand au vazut ca au si costumatii…deja bucuria era fara margini. Le facusem si niste pene din hartie ( un model vazut la Camelia pe blog, cand au vorbit si ele despre indieni AICI– o activitate superba!).

Indienii mei gata sa cucereasca…lumea…timpul… 🙂

Costumatiile le-am achitizonat cu 3 ron/bucata  :), de pe picasa, de AICI

Si mami a fost indianca, desigur ( am avut costumul meu 🙂

Nu am avut pentru activitatea noastra prea multe materiale (carti nu folosesc de obicei mai mult de una-doua), dar au fost suficiente.

Am folosit cartea ” O zi din viata unui indian”, un set safari cu indieni si colonisti si un mic indian Playmobil accesorizat corespunzator . Multumim mult prietenilor nostri ce ne-au imprumutat setul si cartea 🙂

Am rasfoit cartea cu mare nerabdare….

D. era atat de interesat sa vada cum au trait vechii indieni. Le-au placut mult corturile lor „tipi”, asa ca am confectionat si noi unul foarte simplu.  Betisoarele au fost prinse cu scotch pe interior.

Cartea, ilustrata foarte frumos, abunda in informatii foarte detaliate despre viata indienilor…este povestita ziua unui indian de cand se trezeste pana seara tarziu: ce mananca, cu ce se imbraca, cum se luptau cu bivolii, relatiile dintre ei, lupta lor cu albii (colonistii).

Cateva imagini din carte:

Nu am sarit nici o supriza tip „fereastra” din carte…ursuletii aveau grija sa imi aduca amine cand uitam vreuna 🙂

Din argila Fimo cu uscare la aer, ce poate fi folosita si de catre copilasii de peste 3 anisori, am modelat niste vase  pe care am desenat pictograme. Vasele le-am facut de la mic la mare, sepre bucuria micilor mei indieni, pentru a face cu ele si un mic joculet educativ. Acestea au fost oferite cadou indienilor musafiri din casa noastra :)… da, ulterior le-am pictat si lacuit.

D. s-a delectat sa deseneze online niste desene indienesti 🙂 le puteti gasi aici.

Ei, si cum indienilor le place atat de mult sa stea in natura, au iesit si indienii mei sa exploreze curtea.

Intre timp, micutul A. devenise colonist alb :)))…nu a mai vrut sa-si poarte costumul.

Se stie ca indienii erau foarte prietenosi cu animalele, nu? 🙂

Au amenajat tot aici, in natura si tipi-ul indianului Playmobil.

Ca sa nu fie confuzie in mintea lor, sa stiti ca am discutat  despre diferenta dintre indienii vechi din triburi , ce traiau in America si indienii ce traiesc in India. Activitatile noastre s-au centrat doar in jurul indienilor din triburi.

Copiii nu au nevoie de prea multe, ca sa fie ceea ce isi doresc…imaginatia lor nu are limite….daca astazi am fost indieni, nu va mirati ca maine vom fi africani…..putem fi ce dorim…doar sa ne jucam si sa ne imaginam 🙂


de 5 comentarii

Joc pentru dezvoltarea vorbirii: „Ce s-ar fi intamplat daca?…”

Daca…cineva ar fi luat-o acasa, in acea seara, pe fetita cu chibrituri? 

Nu ar mai fi murit…si poate, ar fi avut o copilarie fericita….

Pentru a invata sa ne exprimam cat mai bine , a „pune” in cuvinte ceea ce gandim…am ales un mic joc  pentru ursuleti ” Ce s-ar fi intamplat daca? ”

Nu puteam pune intrebarile pur si simplu…nu m-ar fi ascultat tot timpul…nu ar fi avut stare…nu ar fi fost atractiv pentru ei.

Asa ca teatrul de papusi m-a salvat! 🙂 Am folosit doar 3 personaje  : o printesa , un scriitor de carti si o oita.

Nu imi cer scuze pentru calitatea pozelor :), pentru ca imi sunt foarte dragi – sunt facute de D. , in timpul micului spectacol.

Printesa si-a facut aparitia si a intretinut si moderat atmosfera :). Baietii mei sunt tare guralivi cand vorbesc cu papusile….si de fapt acesta era si scopul meu :).

Cineva a inceput sa o traga pe printesa de rochita….mare amuzament….si apare enervantul personaj care nu o lasa in pace : un scriitor de carti pentru copii. Ar fi trebuit sa fie un om vesel, dar era tare posac si suparat.

Din vorba in vorba, am aflat ce il supara : era foarte racit….trebuia sa scrie o carte inedita pentru copii si nu mai putea….raceala ii furase gandurile :)…asa ca venise sa ceara ajutorul copiilor. Sigur, ei i-au adus servetele , chiar si un pulovar ca sa se inveleasca . 🙂

Putin inveselit, scriitorul a zis ca el vrea sa rescrie niste povesti cunoscute, dar sa le dea un alt final, sa se termine altfel…Asa ca le cere ajutorul…le va pune niste intrebari…si ei , sa ii raspunda .

Ce s-ar fi intamplat daca…

Boierul nu i-ar fi furat punguta cocosului?

Scufita rosie nu ar fi vorbit cu lupul?

Purcelusul cel mare nu i-ar fi primit in casa pe fratii lui cand erau urmariti de lup? 

Nemo nu ar fi fost gasit de taticul lui?

Zmeul ar fi furat merele de aur in timp ce le pazea Praslea cel voinic?

Motanul incaltat ar fi primit o palarie in loc de cizme?

Alba ca zapada ar fi gasit in casuta din padure doar un pitic? 

si muuulte alte intrebari… raspunsurile lor, va dati seama, erau foarte amuzante…asa ca jocul nostru a fost tare distractiv.

Ideea initiala am adaptat-o, in stilul nostru,  din cartea  „450 de jocuri educationale ” ( am pus linkul catre articolul in care am prezentat aceasta carte ).

Va redau din aceasta carte, pe care o recomand cu mare drag,  cateva sfaturi pentru a-i ajuta pe cei mici sa-si dezvolte vorbirea .

Copilasi 3-5 ani

– cititi copilului povesti si basme , folosind carti adecvate varstei ;

-apreciati intrebarile adresate de copil. Ajutati-l sa dobandeasca raspunsuri folosindu-se de surse:imagini, dictionare, enciclopedii pentru copii;

-implicati copilul in evaluarea/autoevaluarea comportamentelor si situatiilor traite.

-actionati emaptic si ajutati copilul sa-si exprime trairile, emotiile prin intermediul cuvintelor;

-organizati jocuri de grup in care copilul sa recunoasca si apoi sa identifice cuvinte cu sens opus, ca de exemplu:: daca nu e….atunci este….

Explicati antonimele pornind de la experientele de viata si de invatarea ale copiilor in intelegerea contrariilor. „Atunci cand nu iti este deloc frig, spui ca iti este….”

 

Copii 5-7 ani

– implicati copilul in jocuri de rol sau dramatizarea povestilor cunoscute, incurajati copilul sa-si aleaga si sa interpreteze rolul preferat, discutati cum s-a simtit interpretand rolul respectiv;

-incurajati copilul sa povesteasca /repovesteasca povesti indragite avans sau nu ca suport cateva imagini;

-jucati jocuri de tipul ” Defineste cuvantul”

– jucati jocuri cu antonime: ” Spune cuvantul opus”

– Cititi poezii copilului, explicati cuvintele necunoscute cu ajutorul sinonimelor de tipul ” Cum spunem altfel”

-laudati copilul atunci cand foloseste in vorbire cuvinte noi, ajutati-l sa le introduca in contexte si propozitii noi;

-dezlegati ghicitori citite in carti sau reviste sau incurajati copilul sa creeze ghicitori si rime;

-motivati copilul sa nareze din memorie. Cititi impreuna benzi desenate din revistele pentru copii si incurajati-l sa povesteasca sau sa creeze pe baza imaginilor propria istorie.

 

 


de 5 comentarii

Borcanul lui Nasturel

Nu stiu cum sunt copilasii vostri, dar ai mei au o atractie deosebita fata de nasturi :).

Nu va spun ce bucurie e pe capul lor cand reusesc sa puna mana pe doua cutii pliine de nasturi din camera bunicilor.

Cand era D. mic, avea un tic tare simpatic : framanta cu degetelele de la mana stanga nastureii de pe umar de la bluzita. Nici nu putea sa adoarma daca nu avea nasturel acolo. Asa ca am fost nevoita sa-i cos la aproape toate bluzitele cate un nasture mare :). Si cand a inceput sa mearga…atunci cand devenea instabil, se apuca repede de nasturelul de la bluzita :))) si se echilibra!

Printre primele lui carti a fost si una cu nasturi, absolut superba, cumparata de la Julia Toys.

Am scris despre ea aici,

sursa foto

Am profitat de pasiunea lor pentru nasturi si am creat un borcanel special din argila : ” Borcanul lui Nasturel”  cu o maimutica simpatica si niste nasturei multi si colorati

🙂

Nasturel este o maimutica tare simpatica care are un hobby dragut: colectioneaza nasturi colorati. Si stie o multime de jocuri cu nasturi. Ba chiar a invatat sa numere cu ajutorul nasturilor. Asa ca l-am chemat si la noi, ca sa ne invete sa numaram si sa facem si noi tot felul de joculete distractive cu nasturei.

Credeti ca Nasturel si borcanelul lui au fost neinteresante pentru ursuletul cel mare D.? Nuuu!

Pentru el, Nasturel a avut urmatoarele jocuri:

1.JOc de memorie

Eu iti aranjez niste nasturei.: un exemplu ( observ ca nu am o poza reprezentativa) : rosu, rosu, galben, albastru, alb, galben ..apoi ii iau. Poti sa refaci modelul dat din memorie?

Iti pun aici nasturii acestia: alb, rosu, galben, albastru, mov. Inchide ochii…deschide-ai acum! ce nasturel lipseste?

2. Adunari si scaderi cu nasturei

Nasturel a plecat intr-o excursie. Si a vrut sa ia cu el doar 8 nasturi…pe drum i-au disparut trei nasturi. Cu cati nasturi a mai ramas?

Pentru ca iubeste asa de mult nasturii, Nasturel a primit in dar de la bunica lui 5 nasturi si de la mamica lui 6 nasturi. Cati nasturi are el acum?

Si tot asa… 🙂

3.Patterning

4. Si la micutul A. merg foarte bine joculetele de memorie, dar nu introduceam decat 3 sau 4 nasturi. Sunt suprinsa de foarte multe ori de cat de repede memoreaza foarte multe lucruri.

Modele mai complexe : albastru, albastru, negru, alb, rosu, galben….ce urmeaza?

Pentru ursuletul cel mic, Nasturel a adus alte joculete :

1. Numaram nasturei

Trebuia sa puna in borcan cati nasturei i se spunea: doi sau trei sau cinci. Si sa -i numere cu voce tare…de pus ii pune el, dar de multe ori uita sa mai numere 🙂 .

2. Patterning

Sa alcatuiasca diferite modele pe culori.

Si vom inventa si alte joculete: important este sa fie cat mai multi nasturei colorati  si mult chef de joaca. 🙂


de 7 comentarii

Mozart si curcubeul muzical

De cand comorile din Padurea Muzicala au ajuns la noi in casa, micutii mei au indragit si au privit cu alti ochi muzica clasica. Desi o asculta inca de cand erau bebelusi…acum a avut un  farmec aparte, mai ales ca aceste carti sunt atragatoare si interactive.

In luna lui Cuptor :), l-am intalnit pe veselul spiridus Mozart. A fost la fel de iubit ca Vivaldi si Bethoveen. Cand mami a adus acasa figurina din argila ( o mesterisem in ascuns), mi-au spus ca ard de nerabdare sa-i afle povestea si sa se joace cu el :).

In carte  ” Mozart si curcubeul muzical” sunt patru povestioare pe care le-am citit pe nerasuflate, dar ne-am oprit mai mult asupra  celei din urma ” Regatul Alb-negru si curcubeul muzical”.

Am aflat care erau preferintele lui Mozart: iubea iepurasii si fluturii, ar fi mancat doar briose , snitel fermecat si fructe curcubeu pe bat, ii placeau papadiile si adora sa cante la pian, clarinet si vioara.

Ursuletii au fost extrem de uimiti ca Mozart a invatat sa cante de la o varsta tare frageda ( 3 anisori ) si ca la 9 ani putea canta legat la ochi si cu o panza pusa pe clape.  Amandoi au incercat sa cante  la pian cu ochii inchisi. Chiar le-am spus : nu va fie teama ca nu se va auzi bine…va veti amuza pe cinste…si tot un cantecel se va auzi de pe clape.

Simpaticul Mozart a compus o muzica vesela si lipsita de griji. Dupa cum vedeti, infatisarea lui e atat de copilareasca si de dulce : cu par balai , ochi albastri ca cerul si obraji mari si rosii.

D. a topait frenetic si taaare amuzat cu Mozart in mana in timp ce ascultam cd-ul din carte cu muzica lui : Mica serenada si Concertul pentru clarinet in La major ( eu si A. ne amuzam si ne veseleam de pe pat, facandu-i poze) .

Toti spiridusii muzicali au cate un animalut prieten . Sigur, si Mozart avea unul tare dulce si pufos: pe iepurasul Allegretto ( nu am avut timp atunci sa-l modelez si pe el, dar am gasit unul intre jucariile ursuletilor ) .

Regatul alb-negru si curcubeul muzical 

Povestea aceasta este asemanatoare cu o alta, la fel de frumoasa , citita de noi cu ceva timp in urma : Curcubeul alb si negru.

Intr-un regat, traia un rege foarte serios pe nume Dorian Dominic al Doilea, zis si Do. Nu radea niciodata, nu se imbraca decat in alb si negru. Curtenii lui nu aveau decat haine albe si negre.  In gradinile regale nu erau lasate decat lebedele si stancutele.

Castelul sau era din piatra neagra..chiar si cerul devenise cenusiu cu nori mari si negri.

Muzica era interzisa in acest regat, deoarece era mult prea vesela. O singura nota putea fi cantata : do. Pana si cainii au fost invatati sa latre doar  „do”, oile si vacile sa mugeasca doar pe acest ton.

Dar intr-o zi soarele nu mai aparu pe cer. Toti erau tare ingrijorati. Venira pe rand, flacai curajosi ce incercara sa-l aduca pe cer, dar nu au avut sorti de izbanda.

Cand toata lumea nu mai avea nici o speranta, sosi la castel spiridusul Mozart.  Desi regele nu avea incredere tinerelul cu par balai, il lasa sa incerce si el sa readuca soarele pe cer.

Mozart i-a spus ca va folosi doar o pana si un flaut fermecat. Fara ca cineva sa se astepte la asa ceva, Mozart incepu sa-l gadile pe rege cu pana…acesta radea atat de tare de i se desirara ciucurii pernei de matase pe care statea.

Si cum rasul este molipsitor, in curand, toti curtenii incepura sa rada.

O raza de lumina aparu…si insusi soarele iesi de dupa nori ca sa vada ce e cu atata veselie. Lumina lui colora hainele albe ale curtenilor, fetele palide ale domnisoarelor de onoare si barba regelui.

Si cand Mozart incepu sa cante din flautul sau, o ploaie usoara se scutura dintr-un nor…si un curcubeu muzical se inalta pe cer. Pentru fiecare nota muzicala, o culoare :).

Si de atunci, regatul a fost plin de culoare. Copiii puteau canta toata gama tare si cu veselie.

Se stie ca rasul este terapeutic…el risipeste norii tristetii…si cantecul vesel face sa apara curcubeul in sufletul nostru. 🙂

Am incercat sa ne imaginam si noi cum ar fi sa traim intr-o lume lipsita de culorile vii: desertul preferat sa fie doar alb sau negru, jucariile sa fie doar in aceste culori..totul in jurul nostru sa aiba doar aceste nuante….Ne-am dat seama ca am trai intr-o lume tare trista. Culorile aduc bucurie, viata in jurul lor.

Am cautat jucariile noastre curcubeu. Aveam un puzzle curcubeu ( cumparat de la Creative boutique )pe care am incercat sa-l facem repede contra cronometru 🙂

I-am aratat lui Mozart si piramida curcubeu pe care am facut-o si refacut- o la fel de repede.

Si supriza noastra pentru spiridusul balai a fost un curcubeu muzical inedit 🙂

Am umplut in mod diferit cateva pahare cu apa colorata ( cu vopsea de oua, se poate colora si cu acuarela). Si va asiguram ca se aud cristalin , tare vesel si cu sunete diferite. Important este sa nu le umpleti la fel….

Ne-am intrecut cantand la ele cu doua linguri de lemn. 🙂

Si pentru ca Mozart ne-a umplut lumea cu atata culoare, micutul A. a fost ataaat de fericit pentru ca a gasit in curte o papadie pufoasa ca sa i-o daruiasca, doar stiti ca Mozart e topit dupa ele, nu? 🙂


de 5 comentarii

Matematica fara logica: Cand un sac se goleste si totusi la final este plin…

Adaptare dupa „Sacul cu mere” (de Vladimir Suteev) ( si textul este mult schimbat pe alocuri, fiind impletit cu joaca noastra)

Un iepuras pleca in padure cu un sac mare ca sa caute ciuperci si fructe pentru iepurasii lui, dar nu gasi nici ciuperci, nici fructe…

Deodata, in mijlocul campiei verzi vazu un mar salbatic, plin de mere rumene si in el si sub el. A deschis sacul si a inceput sa culeaga. Si cum era si un baietel langa el il ruga sa-l ajute sa numere merele din sac.

Grozav!! 30 de mere frumoase si rosii..tocmai bune pentru sotia si copilasii lui!

Si baietelul se hotari sa-l urmareasca in ascuns…si pe o tablita isi nota cate mere avea iepurasul in sac.

O cioara zbura pe o creanga si incepu sa strige :

” Cra, cra…ce nerusinare! Nu ai mai lasat nici un mar pentru cei care vor poposi aici! ”

„IN zadar strigi”, ii spuse Iepurele, aici sunt mere pentru o padure intreaga. Dar acasa, iepurasii mei sunt flamanzi „.

A luat iepurele sacul cu mere si a plecat. Sacul era mare si tare greu. Pe drum, deodata, capul i se lovi de ceva mare. Cand ridica capul, spre marea lui spaima, il vazu pe Urs.

” Ce ai tu in sac? ” il intreba Ursul.

Cand isi veni in fire, Iepurele i-a spus:

” Iata…mere…serveste-te Mos Martine! ”

Ursul lua 6 mere si pleca.

Cum D. urmarea totul in ascuns, nota si el pe tablita lui….si scazu din cele 30 de mere pe cele 6. Deci a ramas cu 24.

Merge Iepurele prin padure si din toate partile fug catre el Veveritele si ii spun in cor:

” Draga Iepurasule, da-ne si noua cateva mere! ”

Ce putea face Iepurele…deschise din nou sacul si le dadu si lor 7 mere.

In drum spre casa, Iepurele se intalni cu un mai vechi prieten al sau, Ariciul.

Ariciul era suparat ca nu gasise ciuperci. Iepurele ii spuse:

” Ia mai bine mere de la mine. Ia, nu te sfii, ca am multe mere! „|

Si ariciul isi lua si el doua mere.

Trecu Iepurele printr-o poiana, unde erau niste caprite. Iepurele le-a dat si lor mere cate le-au trebuit.

” Ia, uite”, isi spuse baietelul…iepurasul a ramas cu 5 mere…cum se va duce el acasa la iepurasii lui doar cu atatea mere? ”

Merge ce merge iepurele pana a obosit. A dat de o buturuga si s-a asezat pe ea sa se odihneasca, cand deodata…

” Multumesc, Iepurasule! ” a spus Cartita…si a disparut sub pamant cu 3 mere din sacul Iepurasului.

Dar sa vedeti ce se intamplase, intre timp, in casa Iepurasului…

Acolo, plina de ingrijorare il astepta Sotia lui.  Era foarte trista pentru ca Iepurele nu mai aparuse si se innoptase.

Dar, iata, cineva a batut la usa. O veverita aparu in prag cu bratele pline de nuci.

„Iata, mama ne-a rugat sa vi le aducem! ”

A sosit si ariciul cu ciuperci…

Veni si o caprita si aduse lapte si varza.

„Acestea sunt pentru copiii vostri” i-a spus ea Iepuroaicei.

Si minunea a continuat….si Iepuroaica era atat de suprinsa…si nu stia ce se intampla…

Cu lovituri usoare, s-a deschis capacul din podea si s-a aratat capul Cartitei.

” Aceasta este casa Iepurelui? ”

„Da, noi locuim aici” a spus Iepuroaica.

” Inseamna ca am nimerit unde trebuia! ” s-a bucurat Cartita. Si a scos de sub pamant diferite legume : morcovi, cartofi, patrunjel…

Ei…dar sa vedem ce s-a intamplat cu Iepurele cel mare.

In timpul asta, Cioara croncanea:

” Cra! Cra! La toti le-ai dat mere, dar pe mine nici macar cu un mar nu m-ai servit ”

Obosit si suparat, Iepurele a scuturat din sac ultimele doua mere .

„Iata! sunt cele mai bune…mananca pentru sanatatea ta!

„Imi plac foarte mult merele tale, dar acum eu nu pot manca! Cra! Cra! Ce-ai sa faci acum? Copiilor tai flamanzi le duci un sac gol! ”

„Ei, am sa ma duc in padure si voi culege altele”

„Incotro te duci acum…cand se ridica nori grei de ploaie? ”

Dar , Iepurasul nu o asculta…pleca din nou spre marul din padure…S-a grabit…s-a grabit…dar acolo..era Lupul cel rau. Vazandu-l , Lupul s-a repezit spre el. Speriat, Iepurasul ii arunca sacul gol in cap (vedeti, a fost si acesta bun la ceva ) si a fugit cat l-au tinut picioarele.

Noaptea, tarziu soseste reusi sa ajunga acasa.

Acolo, iepurasii dormeau dusi. Numai Iepuroaica nu dormea: plangea incetisor intr-un colt. Deodata se auzi scartaitul usii…

S-au trezit iepurasii : „Uraaa! A sosit tata! ”

Trist…Iepurasul sopti : ” Eu nu v-am adus nimic…”

Dar, dintr-o data o lovitura puternica zgudui casa.

” El este! Lupul! Inchideti usa! ”

S-au zguduit geamurile, s-au deschis incuietorile si a aparut un cap mare de urs.

„Iata, tineti de la mine un cadou – a marait Ursul- miere adevarata din flori de tei…”

A doua zi, dis de dimineata, toata familia Iepurelui s-a asezat la masa. Iar pe masa, erau de toate!

Doar Cioara suparata s-a mirat:

” Nu-mi pot explica nicicum: cum s-a putut ca dintr-un sac gol sa se adune atatea bunatati? ” 🙂

Vedeti voi, uneori matematica nu are nici o logica!

Pentru ca atunci cand daruiesti….desi poti ramane cu foarte putin sau cu nimic….sufletul se imbogateste din plin.

Iepurasul a daruit… a daruit…fara a se gandi ca el va primi ceva in schimb…chiar si atunci cand ramasese cu foarte putine mere, ele tot continua se le daruiasca. Ce lectie frumoasa !

Si cat de frumoasa si uimitoare este matematica darniciei! Sa tot scazi, sa tot scazi din ce ai si totusi, in final….sa vezi ca tu ai sufletul ataaaat de plin de bucurie si de implinire si ca ai mult mai mult . Daaa, si uneori, rasplata nu va intarzia sa apara!

Si privirile noastre s-au indreptat spre un alt sac, destul de important…le puteam arata un sac de haine (dar acela nu valoreaza prea mult pentru ei, ursuletii mei)  🙂

Cati copilasi nu s-ar bucura sa aiba si ei macar o jucarie?…”Ce ziceti, baieti, facem curat printre ele si ne gandim impreuna ce am putea darui de aici?  Stiu ca de unele sunteti foarte legati sufleteste, dar printre ele sunt si jucarii frumoase cu care nu va jucati….ati putea aduce multa bucurie unui alt copil! ”

Haideti sa deschidem si noi sacii nostri…si sa scadem…sa scadem ce este prin ei….pentru ca in final…sa putem aduna bucurii, zambete, imbratisari…! 🙂

Si pofta buna la mancat mere, va doreste nazdravanul nostru cel mic, care a fost si el implicat in poveste, dar a preferat sa ramana ascuns pana la final! Daaa, a primit si el un mar maaare! 🙂


de 3 comentarii

Matematica distractiva cu nuci si veverita Rita

Ne-am trezit in camera cu prietena noastra Rita, care era tare grabita …. Desi pana acum statuse nebagata in seama intr-un colt al jucariilor, acum era tare vioaie si vorbareata. Si avea mare nevoie de ajutor!

A venit toamna si ea trebuia sa isi faca camara ei cu provizii, dar e tare greu sa te descurci de unul singur. Si ce bine sa ai niste prieteni ca ursuletii nazdravani care sa te ajute la nevoie!

” Hai sa cititi mai intai cate ceva despre veverite, vreti? Uite, v-am adus o carte! ”

„Noi ne facem intotdeauna provizii pentru iarna : ghinde, alune…nuci, daca gasim asa ceva… Dar, sa vedeti! am descoperit intr-un loc ascuns o gramada maaare de nuci….tare as vrea sa le aduc in scorbura mea pana nu vin ploile…ma ajutati, va rog frumos? ”

„Sigur ca da!!”, sarira ursuletii cu vocile lor vesele.

Au pus in miscare masinutele, trenuletele pentru ca transportul nucilor sa se faca cat mai repede. I-au facut si un culcus de frunze in scorbura pentru ca nucile sa stea cat mai bine . 🙂

Veverita statea la intrarea scorburii si ii intreba: ” Acum cate nuci mi-ai adus, mititelule? ”

” stai sa ma gandesc putin…. ” si tot numara si numara…

” Hai sa le luam pe rand si sa le numaram impreuna ca sa nu gresim”, il incuraja veverita Rita.

” Ooo…tu mi-ai adus data trecuta 6 nuci si acum 5 ….cate nuci voi avea acum cu acestea ?, il intreba Rita pe ursuletul cel mare

„Da, uite acum mi-ai adus si mai multe nuci…hai sa le numaram pe toate…sa incepem…numara tu mai tare!” ii spuse din nou veverita Rita ursuletului cel mic.

Si uite asa, o gramada frumoasa de 42 de nuci ( numarate bucatica cu bucatica de ursuletul cel mare) s-a strans in camara harnicutei Rita.

Si, ca sa le multumeasca pentru ajutor, Rita le-a spus: ” Am sa va invat sa faceti barcute din nuci!!  Vreti? ”

” Daaa, daaaa!”, au exclamat bucurosi ursuletii 🙂

” PAi , avem nevoie de jumatati de coaja de nuca, putina plastiina, scobitori si niste abtibilduri…asa si cat le facem, putem sa rontaim si miezul din interiorul nucilor! ”

” Este foarte simplu…punem plastilina in interiorul barcutelor, infingem scobitorilor, lipim steguletele si gata…barcutele sunt pregatite sa pluteasca pe lac! ”

Ce distractiv!!

Mici observatii  🙂

Daca nu aveti o veverita din plus, puteti printa una, o lipiti pe carton, mai lipiti un betigas si gata marioneta pentru joaca!

La noi, prind foarte bine astfel de jocuri…eu  sunt glasul papusilor implicate in joc….si incerc sa nu intervin   ca si ” mama” , altfel stric farmecul jocului. Si ei, se implica trup si suflet….Daca l-as pune pe D . sa faca pur si simplu adunari pe o foaie de hartie…s-ar lasa cu tanguieli….” Off…ce plictisitoooor”…dar, asa….adunarea e  o simpla joaca! 🙂

Hai si voi la strans provizii pentru toamna si la papat nuci alaturi de noi! 🙂


de 4 comentarii

Coperta pentru „Ghiozdanelul creativ”

Ai intre 4 si 13 ani?

Atunci, te poti inscrie alaturi de noi la un concurs frumos Ghiozdanelul creativ, organizat  pe blogul Talente de nazdravani.

Detaliile le veti gasi acolo 🙂

Cerinta concursului era sa confectionam o coperta pentru o carte sau un caiet.

Asa ca D.  a facut o coperta pentru o carte de muzica, pentru ca aveam un perforator cu note muzicale.

Coperta este simpla, lui nu-i plac zecile de detalii….asa ca  , va prezentam concurentul in timpul realizarii proiectului si proiectul in sine la final :).

DSCN4058

 

Mult succes, ursuletule D. si tuturor celorlalti participanti creativi! 🙂

Da…era in mod intentionat ff serios….pentru ca este o poza seriaosa 🙂

 

 

 


de 49 comentarii

Scoala de acasa pentru cei mai mici pitici si un dar pentru ei :)

La inceputul lunii octombrie, sudentii isi incep cursurile…asa ca micutul meu student A. va avea parte de un nou inceput  in educatia lui :). Vom incepe oficial, scoala /gradinita cum doriti voi sa ii spuneti…dar de acasa.

Sigur, el a fost implicat pana acum in aproape toate activitatile noastre inca de cand avea doar cateva luni. Il tin minte si acum cand avea 7 luni si se chinuia sa sterpleasca si el de la D. cate o stampila sa si-o puna pe manute 🙂

Mamicile ce au doi copilasi mici, de varste diferite ( la noi este o diferenta de 3 ani si 5 luni intre ei) , stiu ca nu e intotdeauna usor sa lucrezi cu amandoi o data.

De multe ori a trebuit sa ma impart intre plansetele celui mic si nerabdarea lui D. , pentru ca avea nevoie de ajutor …a trebuit sa ii impac pe amandoi pentru ca cel mic ii strica lucrarile celui mare (acum, nu se mai intampla asta).

Dar….am incercat de fiecare data sa ma inarmez cu multa rabdare, sa gasesc solutii astfel incat sa fie amandoi multumiti si fericiti. Sigur, nu am reusit intotdeauna, dar am incercat …

Acum doresc sa profit de timpul in care D. este la scoala si sa fac diverse activitati educative  cu micutul A. , care are acum 3 ani si 5 luni.

Bineinteles ca voi tine cont de preferintele lui. Dar sa stiti ca este dornic sa invete , nu va fi un proces de invatare fortat, singur imi spune : ” nu mai facem si noi ceva activitati? ” :)…

La aceasta varsta, adora sa i se citeasca. Ii place sa povesteasca, sa facem teatru de papusi. Este incantat de orice activitate senzoriala, dar acestea nu-l tin ocupat mai mult de 20 de minute. Are un vocabular foarte dezvoltat pentru varsta lui, dar suntem un pic mai inceti in ceea ce priveste dezvoltarea motrica ….el s-a concentrat pe vorbit :)))…sariturile, alergatul, mersul pe bicicleta s-a gandit sa le lase pe mai tarziu. Ii plac mult activitatile pentru copii mai mari :)…asta si petnru ca a fost implicat in tot ceea ce face fratiorul sau. De curand,a  inceput sa coloreze…pana acum nu-i placea…imi tot spunea ca el mazgaleste si arata urat ce face el.

Sigur, este un baietel plin de energie….se harjoneste toata ziua cu fratiorul mai mare, inventeaza impreuna tot felul de jocuri care mai de care mai amuzante, au cuvintele lor codificate :)).

Ce materiale vom folosi ?

Pai, cam tot ce avem prin casa si prin curte :)))  …de la nasturi  la tacamurile din bucatarie….de la sarea din solnita la acuarelele frumos aranjate in dulapas….de la mladitele vitei de vie la gainusele din spatele curtii…orice joc, masinuta, papusa din plus, figurine din argila, cauciuc sau din plastic.

Avem si doua carti de la editura Litera pe care le vom folosi mai des ( nu va spun cat de mult le indrageste!)

Primele lectii 3-4 ani, editura Litera

Prima mea carte de matematica

Este o carte uriasa , cu multe exercitii practice, cu zeci de ilustratii tare dragute. Vom vorbi despre ea pe parcurs. Vedeti ca este la un pret fantastic pe site-ul editurii Litera.

http://www.pravaliacucarti.ro/352-carti-pentru-copii_356-7-12-ani/prima-mea-carte-de-matematica-p23653

Si pentru ca vrem sa marcam acest inceput al nostru , ne-am gandit sa facem un mic dar celor mai mici pitici,  care incep sa invete alaturi de mami si sa exploreze lumea cea mare :).

Dorim sa va daruim ultima carte mentionata in articol…da, cea uriasa, albastra si frumoasa 🙂 ” Prima mea carte de matematica” .

Piticul ce o va castiga sunt sigura ca o va indragi la fel de mult ca si noi.

Ca sa puteti castiga darul nostru, va rog frumos sa lasati un comentariu la acest articol , raspunzand la urmatoarea intrebare : ” Ce activitati ii plac cel mai mult micutului vostru ? ” ( ma refer mai mult la copilasi intre 3-6 anisori) Si uite asa ne vom inspira una de la cealalta 🙂

Vom afla piticutul castigator al cartii in data de 10 octombrie 🙂

Va doresc din suflet mult spor , multa dragoste in tot ceea ce faceti pentru comorile voastre ! 🙂


de 16 comentarii

Mistere pe luna

Poti sa imi aduci luna de pe cer? te intreaba o voce subtirica si plina de dorinta 🙂

Si stim ca se poate….am vazut cum un tatic i-a adus fetitei sale luna de pe cer aici.

Daa, si le-am adus-o si eu….nu a fost o luna perfecta, fina , lucioasa, dar a fost maare, cu multe mistere…tocmai buna de explorat…si intinsa pe un intreg covor 🙂

D. isi frangea manutele de nerabdare…si tot pipaia pe deasupra luna…i-am spus ca o vom explora cand se va trezi A. Tot dadea cu presupusul: aici suna  a „hartie”….aici a ” nimic”…aici a „punga” :)…

Cand ursuletul cel mic s-a trezit, ursuletii erau gata sa intre in racheta noastra imaginara si sa zboare catre luna. Dar, aveam nevoie de o costumatie adecvata! Si aici, surprizaaaaa: doua costume de astronauti ( stiu, stiu….sunt din Star Trek, dar cei mici nu stiu filmul …asa ca au fost costume de cosmonauti, da?? 🙂 .

Si asa de fericiti au fost …se tot admirau in oglinda…isi studiau costumele unul altuia… ( costumele le-am luat de pe picasa, de aici la niste preturi modice-vedeti ca mai gasiti si voi costumatii pe acolo).

Si gata…am aterizat pe luna!…o luna maaare si moale  🙂

Le-am spus astronautilor ca vor putea descoperi pe rand, cate un mister ascuns ( sunt chestiile acelea umflate ce le zariti prin cearsaful luna 🙂 ) , daca vor trece peste niste probe.

Am desenat dinainte pe niste foi cate o luna plina, rotunda pe care am scris propozitii, am facut cateva exercitii grafice, cate un labirint, pe altele exercitii matematice. Si uite cum ne scolim in joaca :).

1. Citeste mesajele

D. a citit mesajele scrise pe luna lui…si un mister a iesit la iveala : o carte despre spatiul cosmic (cumparata de la LIdl cu  14 ron)

Si micutul A. mi-a povestit singurel intreaga carte cu taticul si luna.

2. Rezolvati labirintul

Si cand sarcina a fost finalizata :), un alt mister a fost destainuit : o punguta cu bomboane M& M :).

3. Exercitii grafice

Niste semne ciudate sub forma de puncte au aparut pe luna….dar astronautii descurcareti le-au deslusit imediat :).  Si un alt mister dezvaluit: un pachet de biscuiti Oreo din care am facut fazele lunii 🙂 . D. le-a facut singurel cu un cutit  cu lama neascutita. A. s- a oferit doar sa guste fazele lunii cand vor fi gata 🙂 .

4. Matematica pe luna

Da, nici aici nu scapam de ea! 🙂 Cand toate exercitiile au fost rezolvate,am aflat si ultimul mister : un caiet mare ce ne va ajuta sa invatam ceasul si calendarul. Am povestit despre el aici .

Si uite cum o simpla luna dintr-un cearsaf si niste perne, niste simple costume si cateva suprize ascunse , i-au facut pe ursuleti tare bucurosi  ca si cum ar fi fost in vizita pe luna cea adevarata :).

Indrazniti sa fiti creativi…si cele mai banale lucruri pot deveni un adevarat arsenal de joaca  :).


de 22 comentarii

Pentru ca te iubesc…ti-as da si luna de pe cer

Cum le aratati celor mici iubirea? Milioane de pupici si imbratisari….grija zilnica fata de ei, cuvinte pline de dragoste si…implinirea dorintelor lor.

Ei…aici vreau sa ajung? Chiar le impliniti toate dorintele? 🙂

Eu nu si sunt sigura ca nici voi: pentru ca unele intra in categoria viselor…altele implica o foarte mare cheltuiala financiara, de foarte multe ori inutila….

Si totusi vrem ca cei mici sa fie siguri ca noi ii iubim, ca incercam sa tinem cont de dorintele lor…

La toate acestea m-am gandit eu, ca om mare, cand am citit impreuna cu ursuletii ” Papa get the moon for me” . Este o carte superba, vazusem in urma cu mult timp doar desenul  animat. Dar acum, am avut ocazia sa o rasfoim, sa o atingem, sa ne bucuram din plin de ea. Multumim din suflet , Cameliei si M-ei pentru acest cadou atat de frumos! Si ele au scris tare frumos despre aceasta carte aici , unde veti afla si detaliile despre locul din care o puteti cumpara.

sursa foto

 

Totul incepe de la o dorinta 🙂

Micuta Monica, privind cerul instelat …i se paru ca luna, ce era atat de rotunda este atat de aproape de ea, incat ar putea sa o atinga.

Si dorinta ei s-a amplificat atat de mult incat isi roaga taticul sa i aduca luna de pe cer.

Este ceva imposibil pentru tatici in ochii copiilor? NUUUU

Tatal ia o scara foarte lunga….cuvantul „foarte” este repetat de multe ori in carte, pentru a sublinia lungul drum catre luna si totodata si sacrificiul tatalui (asa am vazut eu).

Si in carte scara cea lunga este tare impresionanta pentru pitici….Sunt doua foi ce se deschid pe o parte si pe alta…

O urca pe un munte inaaaalt…foarte inalt….si o sprijina de luna….si urca, si urca, si urca…

sursa foto

Si are loc un dialog tare interesant intre tatic si luna „” Monica doreste sa se joace cu tine? Dar esti mult prea mare !”

Si luna ii spune ca atunci cand va ajunge la marimea potrivita o va putea lua cu el.

Intotdeauna , implinirea unei dorinte necesita asteptare :)…si in acest moment, ne dam seama daca ne dorim de fapt acest lucru cu ardoare…

Si acum, sunt explicate intr-un mod inedit pentru cei mici  fazele lunii: luna devine din ce in ce mai mica pana cand , transformandu-se intr–o micuta semiluna, tatal o lua si o duse fetitei sale.

Aceasta era atat de fericita incat o imbratisa, se juca si sari cu ea…dar….in cele din urma, luna disparu…pentru ca se facuse foarte, foarte, foarte mica…

Dupa cateva zile, Monica vazu aparand pe cer o stralucire argintie: era prietena ei luna :). Si din nou…..luna creste….creste….pana ajunge iar o luna uriasa.

D. mi-a spus ca dorinta Monicai a fost una foarte mare….si lui i se pare imposibil de realizat :). Dar…stie ca parintii ar face orice pentru copiii lor.

Le-am propus sa discutam si noi despre dorintele noastre.

Am facut pentru ei un borcan surpriza..cu scene din carte. Luna si stelele sunt din argila fosforescenta si noaptea se vad tare frumos.

D. a desenat un plic luna, in care am pus niste stele din hartie galbena. Pe ele ne-am scris dorintele noastre.

Dupa ce ne spuneam dorinta o puneam in borcan. Ne-am propus sa ne alegem niste dorinte mari, care ni se par chiar imposibil de realizat.

Micutul A. si-a dorit ca eu si Azorica, catelusa noastra, sa fim sanatoase :).

Si tot el a pus capacul borcanului pentru ca dorintele sa nu zboare de acolo …

 

A urmat o micuta joaca senzoriala…am facut fazele lunii din argila si le-am ascuns in moon sand. Si A. a fost tare preocupat sa le tot scoata si sa le aseze.

Lui D. i-am dat o coala mare bleumarin si l-am rugat sa-i deseneze lui tati o scena din carte…

Si eu am ramas in minte si in suflet cu mesajul cartii….ca un parinte ar face orice pentru copilul sau … doar ca sa-l vada fericit, zambind, tipand de bucurie…si nu ma refer aici la implinirea acelor dorinte izvorate din prea mult rasfat….nuu, fiecare dintre noi stim dorintele micutilor nostri….

Poate copilul tau isi doreste sa petreaca o ora cu tine si doar cu tine…e dorinta lui cea mai mare….dar poate fi pentru tine ca si cum ai aduce luna de pe cer….pentru ca esti prea ocupat/a…

Cine se urca primul pe scara sa-i aduca puiului sau luna de pe cer? Cine? Cine ? 🙂