ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: Activitati educative


de 6 comentarii

Calatorie in lumea albinutelor

Acum cateva zile, il aud pe D. cum intra repede pe usa in casa  plangand…” maaaaaami, m-a intepat!!! m-a intepat o albina…eu stateam cuminte in leagan si ea m-a intepat! ”

Eu ma mir ca nu am mai patit asa ceva pana acum pentru ca, curtea noastra este plina de flori si de albinute, mai ales primavara.

I-am spus ca albina nu a vrut sa-i faca nici un rau…probabil s-a simtit atacata….si ca sa ne imprietenim cu ele , i-am promis ca vom vorbi despre ele cat de curand.

Asa ca astazi…am calatorit in lumea lor…ne-am imaginat cum este intr-un stup, le-am urmarit prin curte , ba chiar am facut cu ajutorul lor exercitii de scriere, de citire si de matematica :).

Inca de dimineata,ne-au intampinat ele….adica Baz, Bez, Biz, Boz si Buz :D…stiu ca nu le cunoasteti :)))

Uitati-le !

Au stat de vorba cu ursuletii, au facut planuri impreuna…s-au amuzat strigandu-le cat mai repede numele lor amuzante. 🙂

Sigur, la micul dejun am mancat paine cu unt si miere 🙂 si ne-am uitat la un scurt desen cu Winnie, cel mai mare iubitor de miere.

Majoritatea activitatilor noastre s-au desfasurat in curte.

Invitatii nostri speciali au fost Zumzarel, Melinuta , Bebinuta si parintii lor. 🙂 (creati de mami din argila in urma cu o luna si ceva). Ei s-au implicat in toate activitatile noastre, asa cum ii sade bine oricarei albinute harnicute.

Ciclul vietii unei albinute 

Pentru ca nu am o imprimanta , nu am putut sa le arat mai multe imagini despre diferitele stadii de crestere ale unei albinute  (bine, le-am vazut si pe calculator, dar e altceva cand ai o carte sau niste carduri in fata).

Asa ca am incercat sa le reproduc din argila. Nici nu m-am gandit ca D. va fi asa de incantat!

Avem oul, larva, nimfa( am numit-o albinuta copilas) si albinuta mare.

Cum arata interiorul unui stup…aici am vorbit despre celebra forma geometrica :hexagon.  Am incercat sa desenam pe foaie hexagoane.

Desi nu aveau forma potrivita, am construit si noi faguri de miere.

Am avut si stupul nostru . LE-am spus ca albinele isi fac un stup care arata asa…ca un oval mare  ce sta atarnat de copaci…da, asa cum au vazut in desenele cu Winnie. Oamenii iau acesti stupi si ii pun in niste cutii din lemn cu tot felul de rame (acele cutii sunt un fel de stupi moderni).

Stupul facut din argila avea tot felul de carlige mici de unde sa poata fi agatate albinutele (un bun prilej de a ne exersa dexteritatea degetelelor de a agata lucruri marunte) . Albinutele erau ascunse intr-o cutie senzoriala cu iarba verde (orez) si floricele.

D. a tot pus si luat albinutele….era tare incantat ca stupul putea fi agatat , l-am pus chiar pe creanga copacelului facut de el primavara.

Am luat o mica pauza si am plecat in cautarea albinutelor din curte. D. si-a luat un carnetel si l-am rugat, ca oride cate ori gaseste o albinuta, sa traseze o linie si la sfarsit le vom numara.

Ei, si am gasit albinute, un bondar grasan si chiar o libelula….D. se minuna , asa cum face de fiecare data ” cat de multe lucruri interesante gasim la noi in gradina!”.

I-am explicat care este diferenta dintre o viespe si o albina. Si am tot povestit….despre albine…ce fac ele in stup…ca au diferite meserii: unele pazesc stupul, altele au grija de copilasii albinute, altele sunt lucratoare si strang polen si tot asa. Da, si cea mai importanta este matca-regina albina, cea care depune ouale.

Am studiat cu uimire piciorusele pline de polen ale unei albinute. Poate zariti si voi albinuta in poze printre florile de sunatoare… 🙂

Ne-am intors din nou la masa noastra din curte pentru ca aveam alte surprize pregatite pentru ei.

Stupul cu mesaje 

Am desenat un stup cu o usa decupata. IN spatele usii, erau tot felul de mesaje despre albine pentru D. El trebuia sa citeasca mesajele. Asa sunt de mandra de el pentru ca se descurca din ce in ce mai bine la citit…pentru noi e un mare pas…mai ales ca pe la 5 ani nici nu vroia sa auda de litere :))). Dar, cine poate rezista sa citeasca mesajele secrete dintr-un stup ? 😀

Cat lucra D. , si A. era foarte harnic. I-am adus muuult polen (adica orez portocaliu) si l-am rugat sa umple fagurii  si a ajute albinutele :). A fost tare ocupat sa tot toarne si sa rastoarne polenul :).

Aseaza albinuta pe floarea corecta!

Putin mai tarziu, am inversat rolurile. L-am rugat pe D. sa fie el profesorul lui A. si sa-l ajute sa puna corect pe cateva flori niste albinute ratacite.

Florile si albinutele le-am facut din carton colorat . ALbinutele se prindeau cu velcro.

Aveam albinute cu numere si albinute cu cerculete colorate. L-am rugat pe A. sa aleaga prima data doar albinutele cu buline colorate si sa le aseza corect pe  flori. Albinuta il ruga pe A. : „te rog, unde sa ma asez…care este floarea mea ? ”

In cele din urma, albinutele au ajuns la locul lor si apoi le-am numarat pe cele cu cifre.

Sigur, D., ca un profesor ce era….l-a luat la intrebari pe A…. lua in mana oul, larva si spunea: ce este acesta? dar acesta…A. a fost un elev de nota 10! A stiut tot 🙂 E ochi si urechi la tot ce facem noi, chiar daca este mult mai micut.

Dar albinutele trebuie sa se si odihneasca, asa ca micutul A. s-a culcat. Si mami ar fi dormit  (fusese in tura de noapte), dar dupa ce a atipit vreo 5 minute a fost trezita de un om in alb :)))))…un apicultor adevarat :)))).

D. rascolise prin dulapul cu hainele lui si s-a imbracat in apicultor- a luat el ce echipament i s-a parut mai potrivit. Si -a luat si un stup si m-a rugat sa vin afara cu el. Era asa de simpatic!!

Hihihi…da, are niste hainute intoarse pe dos ca sa fie albe…ingenios apicultor, nu??? :)))

Am citit impreuna din cartea noastra ( Bratara de aur – 100 de profesii explicate copiilor)despre meseria de apicultor.

Si apoi, D. a spus : ” ce bine ar fi acum sa pot sa iau niste miere….sa o torn eu in borcane!…oare nu am putea colora ceva…sa semene cu mierea ? „. Ce idee buna. Am colorat apa cu vopsea de oua, am adus borcane…si gata….apicultorul nostru se putea ocupa de productia lui de miere…. jumatate de ora…nu s-a miscat din spatiul lui de lucru.

Borcanele au fost etichetate si D. a scris pe ele tipul de miere ( am vorbit despre asta: daca albinele culeg polen din salcami, vom avea miere de salcami…daca vor culege miere d ela mai multe flori, se va obtine mierea poliflora…..). L-am lasat sa scrie singur, nu am intervenit deloc…invata tare bine din propriile lui greseli…singur a turnat, si-a umplut borcanele…

Dupa aceea, le-a pus intr-un cosulet si s-a dus sa le vanda bunicilor . :D.

Albinute din amprente

Am vrut sa desenam albinute…asa ca celebrele desene obtinute din amprente  ni s-au parut cele mai potrivite. Dar, mai mult le-a placut sa lase amprente….la desenat, interesul nu a mai fost acelasi :).

Si pentru ca atunci cand avem astfel de activitati , ne place sa citim o carte speciala si sa urmarim un desen cu aceeasi tema, am reusit sa gasim cate ceva din fiecare.

Am citit cartea de la editura Flamingo :

Este o carte interactiva, se poate folosi chiar si ca o carte de cautare. Copilasii animalute pleaca impreuna cu profesorul lor  in padure la joaca…acolo darama un stup cu mingea. Albinele suparate fug dupa ei si ii inteapa. INtervine profesorul: ii da cu o crema speciala pentru intepaturi si le tine o lectioara despre albinute.

Am gasit si un desen scurt, dar foarte dragut…este pentru prima oara cand il vizionam….cu siguranta va va placea si voua 🙂

Am vazut ca si un alt copilas impreuna cu mamica lui a plecat in cautarea albinutelor…asa ca, haideti si voi sa cunoasteti aceste minunate insecte!

Spor la joaca si invatat va dorim!


de 6 comentarii

Experimente cu apa si masinute magice

Noi avem o colectie impresionanta de vehicule 🙂 ; sigur, vehicule mari (pe care se plimba ursuletii) si mai mici folosite la joaca.

In toamna anului trecut, le-am cumparat doua masinute foarte interesante…zarisem o data un videoclip pe youtube si cand le-am vazut in magazin, nu m-am putut abine sa nu le cumpar, mai ales ca erau cu 50 % reducere ( adica 5 ron bucata).

Este vorba despre aceste masinute 🙂

Le puteti cumpara, cred, din orice hypermarket sau de aici…noi am fost norocosi cu acea reducere.

Pentru ca era frig atunci cand le-am achizitionat, nu ne-am putut juca asa cum trebuie cu ele. Asa ca, acum, venind caldura, ne-am distrat teribil intr-o zi  si am avut totodata parte de un experiment pe cinste.

Ca sa isi schimbe culoarea, masinile trebuie introduse in apa inghetata. Cred ca nu trec 2-3 secunde si deja masina devine alta! Introdusa inapoi in apa calda, revine pe loc la culoarea initiala.

Cum ne-am jucat noi?

1. Am pus in doua recipiente apa fierbinte si apa rece cu cuburi de gheata.

Desi D. stie ca apa pusa la congelator ingheata, intotdeauna este foarte curios si deschide des congelatorul ca sa vada cum mai este starea apei :).

Intentionat, am lasa ca apa sa nu le acopere complet pentru ca baietii sa le „picteze ” cu pensula. Aceasta, inmuiata in apa rece sau calda, le colora pe loc :).

in apa rece

in apa calda

Este fireasca intrebarea copiilor: de ce li se schimba culoarea?

Pentru ca eu nu ma pricep sa dau raspunsuri stiintifice si tehnologice, le-am spus ca au o vopsea speciala care are proprietatea ca in apa sa isi schimbe nuanta. De fapt, daca sunt cojite , nu mai sunt magice :(, devin niste masini obisnuite.

2. Am facut un fel de pista si masinile ajungeau cand in apa rece, cand in apa calda- era un fel de spalatorie.

3. Am pus in doua pulverizatoare apa calda/ spre fierbinte si apa rece (am tinut pulverizatorul la frigider).

Unul le stropea cu apa rece, celalalt cu apa calda.

4. Am pus masinutele in frigider :). Dupa cateva minute le scoteam si apoi le lasam in soare. Bineinteles ca, in ambele cazuri , isi schimbau culoarea 🙂

Dar haideti sa vedeti masinutele noastre in actiune si mai bine. Urmariti micutul nostru videoclip !

 

Dar, uitati-va si aici….cred ca orice baietel ar visa la asa ceva :D! Totusi, si noi , avand doar doua masinute, am avut parte de o distractie de aproape doua ore! 🙂


de 7 comentarii

Tu stii sa te speli pe dintisori? :)

Imi aduc aminte cu drag de ursuletul cel mare :)…avea vreo 10 luni si deja un mic ritual format inainte de culcare…cum ma vedea cu pasta de dinti…il auzeai : „ditziiii, ditziii” si venea repejor sa-i spal numerosii dinti ce ii avea, adica doi :))).

Dar cum ursuletului mic, A. i-au aparut primi doi dintisori abia in jurul varstei de un anisor si cum temperamentele lor sunt total diferite…nu m-a lasat nicicum sa ma ating cu peria de pretioasele lui perlute :).

Asa ca , in fiecare seara, incercam  toti trei : eu, D. si tati sa gasim tot felul de siretlicuri sa-l spalam pe A. pe dinti. O data D. a fost un catelus stomatolog…l-a convins, a reusit cat de cat sa-i perie dintii, altadata i-am spus: „cum poti sa dormi cu atatia microbi negri si urati pe dintisori ? ” Gata…imediat ne-am spalat, dar a doua zi nu a mai tinut :)).

Apoi, a aparut Dintisor :)… nu-l cunoasteti? Este Dintisor de la jocul Piticlic. A. l-a indragit pe loc si cand a vazut ce a patit Dintisor, s-a lasat convins mai usor, nu in fiecare seara, dar luptele impotriva periutei si pastei de dinti nu mai sunt asa de indarjite :)).

Uitati aici povestea lui Dintisor.

Asa ca, in urma cu vreo doua zile, am pregatit cateva activitati speciale despre igiena dintilor.

Mi-a placut enorm ce au facut Camelia si fetita ei cand au invatat despre dintisorii de lapte, asa ca am imprumutat si noi micuta lor macheta absolut superba pentru gura cu dinti. Eu am facut-o pe cea cu dintisorii mobili.

Si, Antoaneta, a venit cu ideea sa-i facem si cateva carii, caci dintisorii mobili vor pleca mai departe spre piticii voinici…deci , am „imbunatatit-o” :))) cu cateva carii urate .

Ii veti vedea acolo si pe Dintisor si mamica lui. 🙂

Am numarat dintisorii, ideea cu dintii mobili e grozava…cei mici pot numara singur dintisorii in timp ce ii aseaza in ordine. Au inteles ca un copil mic are 20 de dinti…si pe masura ce cresc, vor aparea si altii pana cand , in cel mai fericit caz 😀 vor ramane cu 32 de dinti cand vor fi adulti.

Ne-am uitat la doua filmulete pe youtube despre dintisori.

Acesta ni s-a parut mai complet.

Dupa ce am urmarit filmuletele, ne-am pus pasta de dinti pe periute , am pus clepsidra noastra si am inceput sa ne periem dintii cat mai bine…asa cum canta fetita din Oraselul lenes : „douazeci la stanga…douazeci la dreapta ” :))

Am colorat pe o coala doi dinti, apoi i-am laminat . Am facut pe ele o multime de pete/carii si i-am rugat pe baieti sa curete dintii cat pot ei de bine ( sarcina ce a fost indeplinita cu mult succes :)…da, umeziti un pic foaia inainte cu un servetel umed).

Am vorbit un pic si despre dintii animalelor.

Coltii de fildes ai elefantilor seamana cu smaltul dintilor nostri..

Chiar si crocodilul are o periuta de dinti speciala: o micuta pasare care ii curata dintii.

Alimente prietenoase pentru dinti

Dintii nostri sunt sanatosi si fericiti atunci cand mancam alimente sanatoase, care nu duc la formarea de carii.

LE-am dat fiecaruia cate un cosulet si am pornit spre bucatarie. D. trebuia sa aleaga alimente sanatoase si A. pe cele nesanatoase si sa le aduce inapoi in camera de studiu :).

Am asezat apoi corect alimentele langa dintii facuti de noi.

O activitate asemanatoare au facut si Fetele cucuiete.

Guri si dinti din plastilina

Am modelat din plastilina Play dough doua guri, am facut cateva gauri in care am pus bobite albe – dintii.  Am tratat niste dinti, am facut cateva extractii dentare…deci au inteles, in mare, cum este in cabinetul unui dr. stomatolog . 🙂

Experiment ” Cum se depun bacteriile pe dinti? „

Am gasit acest experiment AICI ,unde veti gasi multe alte idei grozave daca veti dori si voi sa faceti cateva activitati legate de igiena dentara.

In doua pahare transparente am pus cate un ou. IMi pare rau ca nu am avut oua albe, dar gainile bunicilor, fac doar oua rosiatice :).

Intr-un pahar am pus alimente sanatoase peste ou: lapte, cativa fulgi de porumb, apa, cateva bucatele de castraveti.

In celalalt pahar , am pus : bucati de ciocolata, gem, zahar, jeleuri…eheeei, ce se mai uitau ursuletii cu jind dupa ele :)))) (oricum , ei primesc dulciuri cu portia si de cele mai multe ori, mananca dulciuri facute de mami in casa).

Dupa masa de pranz, in timp ce dormea A., D. si-a mutat biroul intr-o alta camera si si-a facut o clasa de studiu. Mi-a spus ca el va fi profesor si cand se va trezi A. ne va invata cate ceva despre dinti. 🙂

Aici, profesorul nostru in actiune :

Povestea lui Dintisor 

Cum tot aveam personajele modelate din argila, am facut si o micuta sceneta cu Dintisor. A. era Dintisor, eu, mamica lui si D. – D-na Pasta de dinti si D-na Perie de dinti.

Daca urmariti filmuletul de mai sus, puteti si voi sa puneti in scena aceasta poveste draguta 🙂 ( il puteti face pe Dintisor din foaie laminata- noi l-am murdarit cu carioca pentru cartonasele ” scrie si sterge” )

Dar sa nu va lasam in suspans cu experimentul. :))

Dupa ce ouale dinti au stat acolo cateva ore bune, le-am adus sa le analizam. D. a denumit acest experiment ca fiind unul de-a dreptul „scarbos ” :))) mai ales cand a vazut unul dintre oua, va veti da voi seama care.

Le-am spus ca, daca nu se spala pe dinti dupa ce mananca, tot asa vor arata si dintisorii lor. Mai ales daca mananca foarte multe dulciuri. Acestea ataca smaltul dintilor si, in timp, se vor forma cariile.

Ce ziceti? 🙂

Sa stiti ca erau cu adevarat depuneri care nu s-au luat usor cu periuta pe care pusesem pasta de dinti. D. a spalat ou cu pricina :)(bine, l-am tinut eu ca el nu a vrut sa il atinga :))

Nu uitati, dragi copilasi, aveti grija de dintisorii vostri! 🙂


de 54 comentarii

„Pozna lui Jackie” in varianta ursuletilor nazdravani :)….si un mic concurs :)

Am citit cartea de …nu mai stiu de cate ori …de-a lungul anilor….si cand avea D. 3 anisori….si la 4 si la 5….si acum…desi e mai mare, dar cum ni s-a alaturat ursuletul cel mic, o citim si pentru el.

„Pozna lui Jackie” este o carte  aparuta la Editura Cartea Copiilor si face parte din seria ” Scoala ursilor”.

Autorul Hiroyuki Aihara şi ilustratoarea Nami Adachi au publicat prima carte a seriei în 2002, în Japonia. Cărţile s-au bucurat de un succes imediat, ajungând în 5 ani la vânzări de peste 850000 de exemplare pe piaţa japoneză. Cărţile din seria „Şcoala urşilor” au fost traduse şi publicate în Franţa şi Taiwan. „Şcoala urşilor” este primul titlu din această serie. (descriere preluata de pe site-ul editurii).

Am vazut ca exista mai multe carti, la noi fiind traduse doar doua.

Personajele principale din carte sunt 12 ursuleti: 11 baieti si o fetita.

Daca vreti sa aflati numele lor  si cat de diferiti sunt ei, intrati aici, pe aceasta poza (dar nu la mine pe blog :))

Au fost tot felul de discutii legate de micutii ursuleti si mediul in care traiesc ei. Chiar pe blogul Laurei, gasiti cateva comentarii legate de aceasta carte si parerea altor mamici.

Si, pentru ca ieri am avut o zi in care activitatile noastre au fost centrate pe aceasta carte, am citit-o din nou. Si apoi am discutat impreuna:

– de ce erau ursuletii singuri?

– cat de bine este sa muncesti in echipa?

-de ce Jackie facea tot timpul totul pe dos?

– cat de bine este sa fi iertator cu cei din jurul tau?

– ce inseamna un orfelinat?

– unde crezi ca erau parintii ursuletilor?

Si multe altele….

INtr-adevar, ciudat…in carte , ursuletii par singuri singurei…inca de la inceput, D. m-a intrebat: ” Dar unde este mamica lor? ”

Am citit aceasta carte si copiilor mei de la serviciu…niciodata nu m-au intrebat de ce sunt singuri ursii….li se parea ceva normal, ei fiind orfani, si oarecum….independenti…ca si altii sa fie la fel ca si ei.

D. a concluzionat: „poate erau niste ursi adulti! ‘ :D…”nu prea cred”, zic eu, ” nu stii ca in cartea cea galbena, ursuletii plangeau pentru ca li se facuse dor de mamica lor?

Desi , poate nu este asa cum spunem noi, a fost o ocazie buna ca sa discutam cum este intr-un orfelinat, cum traiesc acei copilasi.

Am vorbit despre cat de bine este sa muncesti in echipa…si iar, atunci cand faci ceva rau, trebuie sa suporti singur consecintele faptei tale.

O lectie de citire 

Pentru prima data, am citit o pagina intreaga dintr-o carte. Am fost tare mandra de D. – s-a descurcat tare bine :).

Un puzzle supriza

„Maaami, esti incredibila!!”, a strigat D. la vederea puzzle-ului incastru. ” Este chiar cu niste ursi la scoala!!”

Puzzle-ul l-am primit cadou, acum vreun an in urma de la LIttle Lucky ( a fost cumpara din magazinul Julia Toys. Dar, era pentru prima data cand l-au vazut 🙂 (l-am pastrat pentru o activitate speciala).

Scoala ursilor

D. a pregatit o scoala a ursilor intr-o cutie de carton. S-a uitat atent in carte si a desenat bucataria de acolo. 🙂

Ursuletii deghizati

Micuta Jackie pleaca la bazar sa vanda placinta….dar nu are succes…cine sa cumpere o placinta turtita??

Tot fratiorii ei ii vin in ajutor…afara incepuse sa ploua…mititica…s-a cuibarit sub o umbrela si a inceput sa planga.

Deodata, se aud voci…si noi ne-am schimbat vocile strigand cand tare, cand incet…cand pe nas :)).. ” mai aveti placinta , mai aveti placinta? ”

Rand, pe rand apar ursuletii deghizati in costumatii apartinand mai multor meserii. Este scena noastra preferata din carte.

Tocmai de aceea, am pregatit aceasta maaare supriza pentru ursuletii mei.

Ursii deghizati au prins viata! Daca acum un an de zile, ne-am amuzat cu acest joc dragut, creat de mine din hartie colorata, acum am modelat ursuletii din argila. Nu va spun cat de iubiti sunt! 🙂

Ei , au mai existat si cateva critici…ai uitat niste margele, o dunga….si tot asa….e incredibil cat pot fi de atenti copiii la toate detaliille! 🙂

Am facut o mica sceneta…ne-am imaginat cum aparea, pe rand, ca si in carte, fiecare ursulet…vedeti in micutele videoclipuri…ce nascocea D.  eu si A. intreveneam din cand in cand, dar ne-am amuzat copios cu totii. De fiecare data, Jackie ii intreba: ” si ce meserie este asta? ce faci tu? de ce crezi ca ti-ar placea o placinta turtita?  ” De fiecare data, D. inventa cele mai nastrusnice raspunsuri.

Apare dansatorul

Apare si pompierul

Daca vreti sa urmariti si voi detaliile legate de ursuleti…poftiti… :))…puteti si voi sa ma criticati ca am uitat una sau alta :))

si exploratorul…deja zburand si visand la marile inaltimi 🙂

Spre finalul cartii, dar si in micuta noastra sceneta, toata lumea este fericita si mananca faimoasa placinta de dovleac…turtita, dar foarte gustoasa.

Saaaarituri in placintaaaaaaa!!!!

Pai se putea sa nu facem si noi asa ceva???

Stim, gestul ursulicii Jackie a fost unul tare nepotrivit…stim ca a gresit…dar daca inventezi o placinta mare din perne, nu-i asa ca nu superi pe nimeni daca sari pe ea??? 😀

Asa ca am facut o placinta uriasa din toate pernele din casa ( si va asigur ca avem multeeee)  – am strans bine pernele cu un cearsaf…si acum….haideti la sarituri, ursilor!! 🙂

Va dati seama ca am refacut placinta de cateva ori….la cererea ursuletilor nazdravani…a fost o distractie pe cinste!

Va poftesc si pe voi sa ne spuneti ce parere aveti despre aceste carti intr-un comentariu la acest articol si puteti castiga figurina din imagine ( pe Jackie cu ursuletul ei mic, mic) si cartea , noua, bineinteles ” Pozna lui Jackie….deci, daaaa…este un concurs!!!! Si aceasta supriza va este oferita si de micutul meu A. , care va implini pe 12 iunie 3 anisori. Asa ca, pana pe 10 iunie, aveti tooot timpul ca sa va inscrieti si sa ne spuneti parerile voastre!

Ei, si pentru ca am primit o surpriza din partea editurii Cartea copiilor, marim premiile 🙂 Vor fi doua premii!

Premiul I va consta in cele doua carti Scoala ursilor si figurina Jackie.

Premiul II vor fi cele doua carti.

Va multumim si spor la joaca in continuare! 🙂

 


de 4 comentarii

O zi cu Roo

Micutul cangur este unul dintre personajele mele preferate din desenul animat „Winnie the Pooh si prietenii sai”. Poate si pentru ca seamana, intr-un fel cu D. al meu :)… Roo este un micut prescolar 🙂  ce doreste sa creasca cat mai repede, pus mereu pe sotii si prietenos cu toata lumea.

http://blue-j23.deviantart.com/art/Roo-93135220

 

Asa ca, acum cateva zile, Roo si mamica sa, Kanga, ne-au vizitat ca sa ne ofere o zi de neuitat alaturi de ei si sa ne invete cat mai multe despre canguri. 🙂

Mi-ar fi placut sa avem o carte despre canguri, dar cum nu am avut, ne-am uitat la doua -trei filmulete foarte scurte despre viata cangurilor pe youtube. Am vazut cum ia nastere un pui de cangur si cum se instaleaza, comod  , in marsupiul mamei sale.

Lui D. pur si simplu nu-i venea sa creada ca un pui de cangur poate arata atat de urat cand se naste :)))

Am vizionat si un episod despre canguri din desenul animat „Adi in lumea animalelor ( noi avem de vreo doi ani toate episoadele)

Il puteti urmari si voi aici.

Salturi canguristice

Ei, si cum animalutele acestea fac salturi uimitoare, am facut si noi un concurs de sarituri.

Sarituri peste obstacole

Sarituri intr-un marsupiu improvizat 😀

Sarituri in inaltime

(mai nou si D. este fotograful de serviciu :))..de mare ajutor pentru mine)

Sarituri in balti ( cele mai indragite ) 😀

 

Si ca sa se linisteasca un pic cangurii mei, le-am facut , din perne, cate un maruspiu foarte comod. 🙂

De asemeni, am invatat ce inseamna sa porti un marsupiu, obicei imprumutat si de mamicile oameni de la aceste animalute simpatice 🙂

Le-am facut cate un marsupiu in care si-au purtat catelusii lor din plus.

 

Joc: Citire si matematica alaturi de canguri

Am facut cativa canguri din hartie cartonata. IN marsupiu am pus biletele cu diverse sarcini: ceva de citit si ceva de socotit :).

D. se descurca din ce in ce mai bine cu adunarile si scaderile, pe care a inceput sa le faca „in minte” si ne spune raspunsul repede :)).

Rezervatia cangurilor

Am pastrat mica mea surpriza si am ascuns-o in rezervatie: da, era un cangur din cauciuc cu un puiut in marsupiu. L-am analizat , am tot discutat : la ce ii folosesc picioarele lungi, coada, ce mananca si multe altele.

Pentru ca indragim desenele cu Winnie,am urmarit un film special ” Pooh’ s Hefalump MOvie” , in care personajele principale sunt Roo si un micut elefant.

Toti incearca sa ii captureze pe elefantii ce aparusera in padurea de 100 de acri…dar nu vor sa il ia si pe Roo in expeditia lor . Acesta, necajit ca nu poate fi mare dintr-o data, a pornit singur in cautarea elefampilor :). Asa, isi gaseste un prieten bun si foarte simpatic – un mic elefant ce devine prietenul tuturor din padure.

Nu ati auzit de fursecurile Kangai, vreti sa spuneti??? 🙂 Nu stiti ca Winnie este innebunit dupa ele?

BIneinteles ca nu puteau lipsi din aceasta zi speciala.

Si au fost ataaaaat de bune (fursecuri cu fulgi de ovaz) Aici gasiti reteta, doar ca eu le-am facut cu zahar brun si am adaugat si nuca de cocos.

Daca as fi reusit sa postez despre ziua noastra mai din timp, cred ca ati fi prins si voi macar un fursec :)….dar , sigur le veti face si voi, daca sunteti iubitori de biscuiti asa cum sunt Roo si ursuletii mei.

O zi minunata va dorim!!:)


de 18 comentarii

Poti sa ghicesti cat de mult te iubesc?

„Nu stiu daca pot…dar, mi-as putea imagina… „

E asa de complicat sa explicam ce inseamna iubirea….mie ca om mare, mi-e greu sa spun concret ce inseamna…

Dar, pentru un copilas, iubirea nu trebuie povestita, ci aratata prin fapte…gesturi, imbratisari si milioane de pupici.

„Ghici cat de mult te iubesc? ” este o carte cu un mesaj atat de simplu, dar plin de frumusete si de profunzime.

Noi avem pretioasa carticica de anul trecut. Este in limba engleza…si, la inceput…nu am stiut daca iepurele cel mare este mama sau tata :).

Dar, ulterior, cand am zarit cartea in limba romana la editura Cartea Copiilor, am descoperit ca pe iepurasi ii cheama :Castanuta cel mare si Castanuta cel mic :).

L-am intrebat pe D. : ” ce crezi : iepurasii sunt mama si fiica sau tata si fiu?”

” Oooo e foarte simplu: sunt tata si fiu, daca ar fi fost fete , s-ar fi numit Castanuta cea mare si Castanuta cea mica ” :D.

Prins de urechile tatalui, iepurasul cel mic se pregatea de culcare. Dar inainte de a adormi, a vrut sa-i arata taticului cat de mult il iubeste.

Si-a ridicat bratele sus, a topait, a sarit incoace si incolo…dar sariturile , bratele si tot ce facea tatal erau muuuult mai mari…deci, iubirea lui era uriasa si a lui parea ataaaat de mica.

In cele din urma, cuibarit in frunzis, zareste luna….” daaa, te iubesc pana la luna! Stii tu ceva mai departe decat luna?” intreba satisfacut Castanuta cel mic.

” Oooo, luna e ataaat de departe…. ” si iepurele cel mare l-a sarutat si nu a mai spus nimic. Puiutul a adormit fericit ca a putut sa-i demonstreze tatalui cat de mult il iubeste.

Acesta, zambind, sopteste….” eu te iubesc pana la luna si inapoi” 🙂 . Intodeauna cand citesc finalul, imi tremura vocea si am ochii plini de lacrimi….ar putea vreodata cei mici sa inteleaga cat de mult ii iubim?

As vrea ca puisorii mei sa stie intotdeauna ca iubirea mea este infinita pentru ei, ca dragostea mea este neconditionata si ca nu trebuie sa faca nimic ca sa mi-o castige.

Si pentru ca ziua aceasta a numit-o D. ziua iubirii, am facut un micut teatru cu personajele create de mami. Au fost tare iubite….D. a spus: ” mami, iepurele mare este la fel de ciudat ca si cel din carte….seamana foarte mult”. Era impresionat de cat de colorat este….si ca nu seamana perfect cu un iepure adevarat. Le-a placut mult ca statea cu bratele intinse si parea ataaat de mare!

D. a fost Castanuta cel mic si A. , Castanuta cel mare, iar mami povestitorul.

D. mi-a facut si o supriza….in timp ce eu il adormeam pe A., a facut repede o felicitare, s-a furisat afara si a ascuns-o in cutia postala.

„UIte, asa ne iubesti si tu, mami!”

SIgur, ne-am tot spus unul altuia cat de mult ne iubim, inventand tot felul de distante… :))

” Eu te iubeeeesc pana a achete si pana a naveeee spatiae…..” 🙂 a spus cel mic.

” Eu te iubesc pana la capatul tuturor numerelor infinite”, a spus cel mare….” zi tu daca exista o iubire mai mare decat ce am zis eu ?? ” 🙂

Am si sarit si tot sarit…..ca si Castanuta cel mic…” uite, uite mami, asa te iubim si noi pe tine!! ” 🙂

SI nu se putea ca tati sa scape de iubirea noastra, asa ca ursuletii i-au pregatit si  lui o surpriza. Am gasit niste planse de colorat tare frumoase cu cei doi iepurasi. D. a ales una ce i-a placut mult , a colorat-o si a ascuns-o tot in cutia postala ca sa o gaseasca tati cand va ajunge acasa. Si micutul A.  a mazgalit una si era tare necajit ca nu a reusit si el sa o ascunda undeva. 🙂

Daca le doriti si voi, le gasiti AICI.

Mai multe detalii despre carte, veti gasi pe site-ul editurii Cartea Copiilor.

Si in loc de incheiere….parerea ursuletului cel mare despre iubire…

Il intreb: ” de ce crezi tu ca il iubea Castanuta cel mic pe Castanuta cel mare? „

” Mami, asta nu se poate intreba…cum adica : de ce? nu poti intreba de ce te iubesc sau de ce il iubeste….iubirea vine din inima, ea e acolo tot timpul…si nu pot sa iti explic mai mult de atat… ” 🙂

Si eu va iubesc, ursuletii mei, si mi-as intinde bratele pana la luna si inapoi ca sa stiti cat este de mare iubirea mea pentru voi …..

Si stiu ca si voi va iubiti la fel de mult comorile ce vi le-a daruit Dumnezeu…. 🙂


de 21 comentarii

Copacul cu fructe de argint

Un pom se cunoaste dupa roadele lui : un pom bun , va da roade bune si gustoase, unul uscat, sigur, nu va da roade sau vor fi stricate si nu vor fi bune de mancat.

La fel e si cu omul…in Biblie, ni se spune ca ii vom cunoaste pe oameni dupa „roadele ” lor. Cand vezi un copil, un om care ajuta o batranica sa treaca strada, care vorbeste politicos…iti spui, cu adevarat e un copil/om bun- il cunosti dupa „roadele”/faptele sale.

Un copac intelept ne-a vizitat astazi si ne-a spus aceste lucruri.

Si pentru ca ursuletul cel mare dorea ca acesta sa fie si mai real, l-a personalizat :).

„Dragii mei, vedeti , eu acum nu am roade…dar voi ma puteti ajuta….daca veti raspunde la niste intrebari, niste fructe speciale , de argint vor aparea in copacelul meu. Ce spuneti, vreti sa ma ajutati? ”

” Daaaa, daaaa”, au spus ursuletii :).

Si fiecare a ajutat in felul sau- raspundeau amandoi la intrebari (puse pe intelesul fiecaruia) si puneau fructele argintii ( monedele) in copacel.

Ca de obicei, ursuletul cel mic avea si alte ocupatiuni :)).

Intrebari ce au avut ca si tematica chestiuni legate de caracterul unui copilas, de bunele maniere.

” Ai voie sa-i spui fratiorului tau ” prostule”? ( va asigur ca la noi in casa nimeni nu rosteste acest cuvant, deci nici cei mici nu l-au folosit niciodata…dar sigur il vor auzi la altii, asa ca ii pun in tema).

” Ce faci cand mama te roaga sa o ajuti la treaba?”

” Ai voie sa-i strangi tare manuta fratiorului tau cand te supara?”

” Ce spui cand termini de mancat? ”

‘Ce faci atunci cand un coleg de gradinita iti spune: hai sa mergem sa radem de alt copil? ”

” Ai voie sa distrugi constructia fratiorului tau mai mare chiar daca ti se pare tare interesant sa faci asta? De ce nu sau de ce da? ”

” E frumos sa vorbesti taaaare intr-un magazin? ”

si muuuuuulte altele….va veti da sema dupa fructele ce au aparut in copac.

Vedeti saculetii de jos?

Copacelul si saculetul stau intr-un fel de cutie taiata pe jumatate.

Timp de 3 zile, ori de cate ori ursuletii fac fapte bune, vor avea voie sa ia un fruct de argint in copac si sa-l puna in saculetul sau (cel albastru este a lui D. si cel galben al lui A. )

Noi nu am folosit decat foarte rar in educatia copiilor nostri acest sistem de recompense si pedepse, nu a fost nevoie, amandoi sunt niste copilasi ascultatori. Ne mai ciocnim uneori de incapatanarea celui mic , dar dupa un timp, singurel vine si isi cere iertare atunci cand se poarta urat.

Totusi,  aceste jocuri motivationale, ii constientizeaza pe cei mici despre importanta faptelor bune, a dobandirii unui caracter frumos.

Si, pentru ca am vorbit despre roade, uitati cat de frumos ar fi ca sufletul nostru sa le aiba pe acestea 🙂 :

dragostea, bucuria, pacea,indelunga rabdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blandetea si infranarea poftelor (text biblic Galateni 5 : 22, 23)

Timp de vreo doua luni….sau poate mai mult, voi inventa o poveste pentru fiecare in parte : despre bunatate, rabdare….si vom incerca sa punem in practica ceea ce vom asculta.

 

 

 

 


de 3 comentarii

Joc: gusturi diferite, un papitoi mofturos si o limonada fericita :)

POate ca va intrebati de ce nu mai scriu asa de des …pur si simplu pentru ca nu mai am timp suficient, activitati avem multe de povestit, dar chiar nu mai stiu cand sa le scriu…Si mai ales ca acum facem plimbari mult mai multe si dimineata si seara si toata vara asa va fi , cum este si la voi, cu siguranta :).

D. este mare, mare amator de jocuri…dar nu de jocuri cumparate (ii plac, dar se plictiseste repede de ele). Si cand ii spun: „ti-am pregatit un joc”…ma intreaba : „inventat de tine? ” . Daca raspunsul e pozitiv, e in culmea fericirii si a nerabdarii.

Asa ca astazi dupa ce ne-am jucat un joc matematic adaptat dupa un alt joc cumparat de la Julia Toys– cu un capitan , vapoare si un port (am avut ocazia sa facem o multime de scaderi si adunari si sa tot numaram), ne-am distrat toti trei jucandu-ne un joc 5 in 1 : adica am avut si distractie, un mic experiment, parte de degustare, un mic teatru  si putina bucatareala :).

Baietii au fost vizitati de un papitoi imbufnat asa…fara motiv. Avea o tava mare si alba cu tot felul de chestii interesante in ea ( lingurite, recipiente cu prafuri, o cana mare cu apa…).

Le-a spus baietilor ca este foarte suparat si ca are nevoie de ajutor, dar ca nu stie daca ei sunt in stare sa il ajute.

Pai sa le spuna el asa ceva lor? Sigur ca au sarit imediat si i-au spus ca ei pot sa il ajute: sunt foarte isteti :).

” As vrea sa beau niste apa dulce, dar chiar nu stiu cum sa mi-o fac…si nici voi nu cred ca stiti”

” Ba stim”…si au turnat apa intr-un pahar si au turnat acolo o multime de lingurite de zahar brun. I l-au dat: ” da , e bun, dar ia uite ca nu ati amestecat bine….cat zahar a ramas pe fundul paharului! ”

” Uite, vezi acum bun…zacaul nu mai e!” , a spus cel mic 🙂

„Ei, dar eu tot sunt suparat…acum vreau sa beau apa sarata!  Dar chiar nu stiu cum sa o fac asa! ”

Tot baietii l-au ajutat…si sigur, D. a si gustat :)))

” Vai, ce gust are….imi vine sa…nu stiu…sa tiiiiiip ! ” :D…

” haide, A. gusta si tu, ca e buna! ” Dar cel mic nu se lasa el pacalit cu una cu doua, nu a gustat nimic! 🙂

” Baieti, acum as vrea sa beau ceva…asa…nemaipomenit de bun…sa fie si acru si dulce…ca sarat nu imi place!  Oare ce as putea sa beau?”

” Pai am putea sa iti facem o limonada!”

” Asa se numeste? Si cine stie sa o faca? Voi?”

Asa ca baietii au stors lamaia si apoi au adaugat zeama acesteia  in apa deja indulcita.

IL vedeti si pe micutul ursulet acum…sa stiti ca nu are vreo boala a copilariei, e ciupit de tantari cu tot Autan-ul cu care il dam :(…orasul nostru e invadat de aceste insecte nesuferite.

” Ce limonada buna!”, s-a declarat multumit in sfarsit papitoiul cel mofturos.

” Hai sa facem o intrecere! Cine bea mai repede cu paiul si cat de repede putem sa golim cana uriasa???”

Pe locuri…fiti gata…start….!!! in cateva minute, limonada secase :)))

Haideti si voi la joaca !


de 14 comentarii

O zi elefantastica :)

Elefantii….creaturi marete…s-au scris atatea despre ei si asta pentru ca sunt niste animale extraordinare.

Stiti ca noua ne plac zilele speciale…asa ca astazi am avut o zi elefanteasca sau hefalumpica :))) , cum ar zice Winnie the Pooh si prietenii sai.

I-am intrebat pe ursuleti ce carti cu elefanti avem noi in biblioteca noastra: am inceput sa le enumeram. Ce desene cu elefanti au vazut ei?  Dumbo, Familia elefantilor ( pe MInimax, nu mai stim titlul), cu un elefantel care era nepotelul unui rege…

D.,cam dezamagit, imi spune ca nu avem carti desrpe elefanti prea multe…stati putin…si am iesit afara din camera

Si, dupa cateva minute,  cineva a batut la usa ursuletilor…cine credeti ca era? Vai, ce supriza? Doi elefanti :  o mama si un puiut tragand dupa ei o carte maaaaare 🙂

Ursuletii i-au primit cu chiote de bucurie : „uraaaa, ziua elefantastica a inceput!”

Animalutele au fost la inceput iubite asa cum se cuvine 🙂

Dar ce carte minunata adusesera cu ei  ( o recomandam si noi cu mare drag, este superba – gasiti si pe blogul Mic atelier de creatie o recenzie minunata a acesteia) ?

O mare carte despre elefanti, de la editura Art

Ne-am asezat impreuna cu noii nostri prieteni pe covor si am citit intreaga carte pe nerasuflate, afland lucruri uimitoare despre elefant.

Chiar pe prima pagina este o frumoasa poezie despre elefanti, careia noi i-am facut o melodie si  cu ocazia aceasta am avut si un cantecel despre elefanti.

Elefantul , puternic si mare,

Colti ascutiti si trompa lunga are.

MAnanca mult si bea la fel.

Sa tipe, sa danseze , sa se joace,

Desi ii plange pe cei dragi cand mor, tare-i mai place.

Coada si-o scutura, urechile-si flutura, 

pe oameni sunetele lor nu-i tulbura.

De n-as fi fost precum ma stiu,

Un elefant mi-as fi dorit sa fiu. 

Am aflat diferenta intre elefantii africani si cei asiatici. Am dedus ca elefantii nostri sunt asiatici, mai ales ca aveau 5 degete la picioare si spinarea curbata.

Ne-au impresionat ochii si genele lor uimitor de lungi.

De fapt, nu stiu ce nu este uimitor la acest animal!

Am aflat ca un colt de al sau este facut din fildes, asemantor dintilor nostri si ca este foarte greu: cantareste 110 kilograme. Foarte suparat a fost Danut cand a aflat ca oamenii ii vaneaza si ii omoara doar ca sa le ia coltii.

Desi sunt masivi, greoi, au niste pernute la picioare si mersul tare usor….chiar poate trece un elefant pe strada ta si tu nici sa nu-l auzi :).

Urechile sale sunt foarte subtiri  si le foloseste uneori ca pe niste evantaie, mai ales ca in Africa este foarte cald.

LE place atat de mult sa se joace si mai ales sa se balaceasca in noroi. Dupa o astfel de joaca, arata de parca sunt facuti din ciocolata :).

Nasterea unui puiut este privita ca o adevarata sarbatoare in familia de elefanti. Ce creaturi sensibile!

Un elefant traieste 70 de ani….si daca unul din turma moare (din familie : un elefant batran, un pui…), ei sufera tare mult…raman acolo si zile intregi langa trupul mort sperand sa se trezeasca si….dupa ani de zile, daca trec pe langa locul in care  a murit acel elefant, raman cateva clipe linistiti…ca un fel de moment de reculegere.

Au o relatie speciala cu oamenii, le sunt tare devotati daca oamenii stiu sa ii ingrijeasca si sa-i iubeasca asa cum trebuie.

Savana noastra

Am iesit in curte si am facut o savana pentru elefantii nostri :).

Ne-am folosit de decorul nostru de PAsti, care oricum trebuia schimbat. Am scos ghiveciul si i-am lasat pe baieti sa amenajeze locul cum doresc ei .

Ce le place cel mai mult elefantilor, si-au zis ei? Sigur: balaceala in noroi!! Pai atunci , hai sa le oferim una pe cinste! 😀

Asa ca au turnat…si au tot turnat apa…

Si joaca a inceput!

Mami, chiar ne putem murdari cat vreeeeem noi??? 🙂

Sa nu zici acum ca nu aratam si noi ca niste elefantei !

Dupa ce toata lumea s-a spalat  si a luat pranzul, am urmarit un desen superb ( a fost desenul preferat al lui D, cand avea vreo 3-4 anisori) : The Blue Elephant.

Foarte multe din cele invatate de noi despre elefanti se regasesc in film: dragostea si devotamentul elefantului fata de familia sa , fata de oameni, cum se hranesc ei, cum se joaca…..

Un mic elefantel albastru in timpul unei nopti pleaca de langa mama sa ca sa isi caute tatal , ce fusese luat de oameni. Trece prin foarte multe peripetii…in cele din urma devine un elefant regal si reuseste sa invinga cel mai de temut elefant din China.  Scenele din film sunt pline de emotie….am privit cu lacrimi in ochi de fiecare data scena in care Khan Kluay, elefantelul albastru, devenit deja adult isi regaseste mama. Daca doriti sa il urmariti, aveti linkul aici(nu am gasit varianta in limba engleza, dar recunosc ca nici nu am cautat prea mult, eu stiam filmul si am putut sa-l povestesc baietilor) :

Si o alta mica supriza : Elefantelul albastru 🙂 din argila : „wooooow, maaaami!!! este chiar cel din film!!!” (ei, asta o spun pentru voi, aproape ca cel din film :))

si al nostru 🙂

Adunari si scaderi cu Elefantelul albastru 

Cat timp dormea ursuletul cel mic, Khan Kluay a tot carat busteni  : acum am adus 5, urmatoarea gramada 6…cati busteni ai? Si tot asa….

Decoram elefanti

Elefantii participa la competitii sportive si tot felul de parade…este o adevarata arta pictatul unui elefant. Priviti aici ( o imagine din cartea noastra).

Am scos la imprimanta un elefant si l-am decorat : eu pe al meu, D. pe al lui.

Elefantul lui D. 🙂

Elefantul meu 🙂

NE jucam , cautam si privim lucruri elefantesti (adica uriase). 🙂

O macara elefant- a sosit chiar la timp, nu?? Cat de mare este!!

Un bidon uriaaaas, sub forma de cub….ce mai distractie: s-au jucat  mult timp in jurul lui(ascunzandu-se, speriindu-se)  si toata curtea rasuna de rasetele lor .

Am terminat ziua noastra elefantastica , indulcindu-ne cu niste biscuiti elefanti :).

Eu doar intindeam aluatul, ei si-au facut elefanteii asa cum au dorit: sigur ,au avut un model la inceput (ochisorii sunt din stafide) .

Va dorim si voua zile de joaca elefantastic de frumoase!!! 🙂


de 7 comentarii

Distractie cu Bumbalu :)

Azi dimineata, micul ursulet A., care e bolnavior de cateva zile si se trezeste pe la 5- 6 dimineata, isi facea planuri….eu il auzeam ca prin somn….de fapt, el vorbea cu mine :)) :” tebuie…tebuie sa facem pe Bumbalu din agila….mami, se poate….poti sa faci? ca sa ne jucam cu el!” El nu mai vazuse filmuletul cu haiosii clowni de mult timp, dar i-au placut mult si acum si-a adus aminte de ei.

Numele celui galben este Bumba, dar noi ii spunem Bumbalu :).

Si ca sa-i fac o bucurie si mai ales ca ne „sarise ” somnul la amandoi…ne-am pus pe treaba, el cu privitul si sfaturile, eu cu modelatul 🙂  Ne-am pus o poza cu amndoi clownii din filmulete ca sa-i vedem mai bine si  am inceput sa lucram :).

Ce fericit a fost cand i-am terminat! 🙂

Sigur ca si D. i-a indragit pe loc….el este mare fun al figurinelor de orice fel 🙂

I-am luat pe micutii clowni afara cu noi la joaca. Ne-au ajutat si la „teme” (asa le spune D. activitatilor ce tin de matematica si scriere). Cel galben l-a ajutat pe A. la numarat animalute si tot felul de obiecte din cartea lui, celalalt rosu l-a ajutat  pe D. la exercitiile grafice (am facut cateva teste un pic mai complicate din Carte de teste pentru prescolari 5-7 anide la ed. Litera , vi-o recomand  cu drag- noua ne-au fost tare folositoare toate testele de acolo, plus ca ne-au dat multe alte idei).

Ursuletii au facut si cateva reprezentatii de clowni- tot felul de numere care mai de care mai amuzante…sigur, rolul meu era sa rad in hohote si sa strig: „bumbaaaa– bumbaaa ” :))

Va las sa-i vedeti pe micuti in actiune 🙂 – sunt o multime de filmulete pe youtube.